Cuvintele duhovnicesti (vol. 1)

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Cuvintele duhovnicesti

I

(Jurnal 1999-2003)

t

Teologie pentru azi

Bucuresti
201l'

Prolog

Pl-am stiut sa fac fapte bune in via^a mea si nici n-
am stiut sa-L laud pe Dumnezeu Cel in trei ipostasuri: Tatal,
Fiul si Sfantul Duh.

N-am stiut sa fm vrednic de numele de crestin-
ortodox si nici nu sunt vrednic de Rai si in lad ma voi duce.

Mila Domnului, de va fi cu mine, ma va ierta si ma va
pune sub acoperamantul eel bun si linistit.

Aceste lucruri le-am scris pentru sufletul meu, pentru
mustrarea cugetului meu celui mandru.

Intr-o zi am sim^it ca e bine sa las scrise acestea, desi
nu vor folosi pe nimeni, pentru ca eu nu am faptele Sfin^ilor,
care sunt jertfele cele bineplacute lui Dumnezeu. Cuvintele
acestea nu sunt din experienid ci din nevrednicie.

Voi, cei care va ruga^i lui Dumnezeu cu inimd bund si
cu plans inalt: ruga^i-va si pentru mine!

Poate se va milostivi Dumnezeu de mine pentru
rugaciunile voastre.

k

*aca ne-am ruga tot atdt de mult pe cat pierdem

timpul am iradia in afara, am putea sa fim lumini vii §i dare.
Dumnezeu ne-a dat rugaciunea ca pe un dar, de care ne-am
bucura in fiecare clipa, daca am fi constienfi de el.

Ea e cea care ne face sa §tim cum aratd pacea §i
iertarea, curdiia §i nepdtimirea.

Oh, vorbesc lucruri mari, eu, eel care nu ma rog §i
continuu pacatuiesc!

Cea mai mare frumusete e dulceafa ei, a rugaciunii.
In rugaciune Insu§i Dumnezeu ne inva^a ce sa spunem §i
cum sa o spunem. Fara El n-am putea scoate niciun cuvant
§i, mai mult, am uita de El.

Patimile noastre sunt meseria noastra, pentru ca nu
trebuie sa ne plecdm lor, ci sa le cdlcdm in picioare.

Doamne, nu §tiu sa ma rog! Trimite-mi dar lini§tea §i
§tiin^a Ta §i prin concentrarea min^ii mele, da-mi sa capat
unitatea min^ii §i prisos de har in inima mea! Nu §tiu. Ma
rog Tie sa ma inve^i.

\/uvintele Domnului sunt atat de imense, incat

niciodata n-o sa le aflam sfdrsitul. Cu cat ne adancim in
rugaciune cu atat ne sim^im mai goi, pentru ca ne vedem
cum suntem §i acest lucru ne arata lipsa noastra, mintea
noastra impra§tiata.

Chemarea numelui Domnului trebuie sa fie pdinea
noastra cea de toate zilele iar amintirea morjii trebuie sa ne
duca la lacrimile fricii de Dumnezeu, la lacrimile care
cura^esc mintea noastra §i o fac vazatoare de cele tainice.

Mandria ne rape§te rodul cunoa§terii. Pofta ne vara in
haul intunecat al min^ii, in noroiul eel mai murdar §i
scarbos.

A scrie despre rugaciune e mult mai pufin decat aceea
de a vorbi cu Dumnezeu. Cel care i§i spune durerea sa
Domnului e auzit si miluit de El, pe cand eel care scrie e
auzit de cei cu inima vie §i cu cuget curat.

Nu pot cei orbi sa vorbeasca de vederea lui
Dumnezeu §i nici cei nesim^itori de iubirea lui Dumnezeu.

Domnul m-a certat cu iubire pe mine, pentru ca L-am
uitat de multe ori si multe zile nu am vrut sa-L vad.

M-am socotit inielept si n-am ajuns nimic. Si chiar
sfdnt - vai! - si dumnezeu.. .Si Dumnezeul milei mi-a aratat
ca ceea ce cred eu sunt himere si ca eu umblu dupd vdnt.

El mi-a dat sa-mi vad caderea mea si sa doresc
inceput bun si vreme de pocain^a. El a venit si m-a calauzit
ca pe un bolnav spre apa curct|irii. Iertarea Domnului n-o
poate marturisi gura omeneasca. Marea Sa iubire intrece
orice exprimare si orice povestire.

Cel care II vrea pe Dumnezeu trebuie sa uite lumea,
adica infelesurile ei si, ca un copil, sa vada cele ce se vad,
pentru ca cele nevazute sa-i vina mai aproape si, atat cat
poate, sa le in^eleaga.

Doamne, eu nu stiu sa ma rog si nu stiu sa indrept
mintea mea spre Tine. Nu stiu dreapta socotinfd a Sfin^ilor
si nici nu stiu sa rabd, sa ma rog, sa cred, sa iubesc, sa ma
darui, dupa cum faceau ei.

Eu ii privesc pe Sfm^ii Tai si ma vad departe, dar
inima mea spre Tine tanjeste. Nu se poate ca Tu sa stai
departe de inima care Te cauta pe Tine. Nu se poate ca Tu
sa nu stii vremea in care sufletul meu va poposi in cuvintele
Tale si va incepe sa Te vada, o, pe Tine, Cel Nevazut si
Necuprins!

Ingerii se cutremura numai pentru ca Te privesc iar eu
ma inspaimant numai gandindu-ma la Tine. Orice renuniare
pentru Tine e pricind de bucurie. Eu sunt mic pentru fapte
mari. Eu nu vad decat dorinia depocdinid si de indreptare.

Rusine mi-e ca nu citesc cuvintele Tale cu aten^ie si
ca inima mea nu merge spre in^elegerea dulce^ii lor.

Nu ar fi bine sa tac si sa-mi plang pacatele? Nu ar fi
bine sa suspin si in singuratate sa-mi plang nestiin^a si
ignoran^a mea?

In fa|a celor Sfm^i cuvintele mele nu reprezinta nimic.
Sunt de rusine pentru ei. Eu, cel neindreptat, vreau sa
indrept si eu, cel orb, vreau sa calauzesc.

Raiul Tau ma fura, imi rapeste mintea, dar poftele
mele imi intuneca dorirea lui. Cand vreau sa nadajduiesc
spre Tine, atunci o mie de lucruri imi pun in minte si ma
incred tot in mine. De vreau sa ma rog, rugaciunea mea mi-e
furata si mintea mea sta la taifas cu dracii si cu gandurile.

Of, ma numesc crestin si nu II stiu pe Dumnezeu!
Slujesc diavolului si voii mele si nu stiu sa slujesc
Domnului pe calea cea stramta si cu chinuri. Rusine mie!

Doamne, eu nu sunt vrednic de Tine, dar Tu ai
chemat si pe talhar si pe cele desfranate si pe cei care de
Tine s-au lepadat si acestia imi dau incredere. Vin la Tine si
nu stiu sa fiu cuvios si de rusine ma umplu privind vie^ile
celor desavarsiti.

Sfm^ii Tai posteau, eu mananc ca un caine. Sfm^ii Tai
se rugau, eu vorbesc de rau si blestem. Sfhnii Tai Iji aveau
icoana pururea in inima lor iar eu Te uit si zic ca ma
gdndesc la Tine.

Gandurile bune, amestecate cu cele rele, se strica.
Aplecandu-te spre rau nu mai vezi sfintenia binelui si pierzi
lumina harului iar daca el nu mai e intru tine, tu ai murit
pentru Dumnezeu.

Numai in harul Sau putem sa strigam catre Domnul.
Fara linistea si acoperamantul bunata^ii Lui nu-L putem
vedea nascandu-Se in noi.

In loc saracacios S-a nascut Imparatul impara^ilor si
Domnul Domnilor. Daca inima nu ne va fi saraca de ganduri
rele, de pofte si de iutime, El nu Se va naste in noi.

§tiin^a deosebirii gandurilor, a rugaciunii celei
adevarate, a min^ii smerite si a cura^iei inimii e a celor
desavarsiti.

Incepatori ca mine nu stiu acestea si vorbesc ca sa se
afle in treaba.

Pleaca capul, Dorine, si asculta-L pe Cel ce spune, ca
nebunie e inielepciunea lumiil Cine e inielept, spune marele
Pavel, trebuie sa se facd nebun ca sa castige adevarata
intelepciune. Ceea ce noi putem gandi despre Dumnezeu
sunt jocuri de copii.

Cel caruia El i Se descopera va intelege lucruri pe
care nu le poate explica si nu va putea cuprinde ceea ce va
vedea, adica lumina si bucuria infinitd pe care o vede
sufletul curat.

Sfin^ii sunt deplin rafionali si vorbesc din prisosul de
har al inimii lor. Eu vorbesc din trufia min^ii si din dorin^a
de a ma face de ras. O, nebun sunt eu si nebuna e fapta mea!
Nu m-am indreptat si cutez sa vorbesc despre lucruri mari.

Experien^a nu am si cele rele si mici iubesc si inima
nu imi tresalta catre lucrurile netrecatoare ale veacului ce va
sa fie.

Sfin^ii vor locui in lumina si eu in iadul egoismului si
al razbunarii. Sfin^ii se vor imboga^i continuu iar eu voi
suferi continuu si singuratatea mea va fi mare.

Timpul mi-1 pierd in nimicuri si nu-mi agonisesc
Impara^ia cea netrecatoare. Spre lucruri mari imi indrept
ochii, dar ma aflu gol si lipsit de ele.

Trebuie sa dorim pe Dumnezeu mai mult decat orice
si inima noastra sa cheme continuu numele Lui. Cu timp si
fidrd timp se castiga Impara^ia lui Dumnezeu. Cu multe
chinuri si privatum trebuie sa se lupte pentru Dumnezeu
inima crestinului adevarat.

Doamne, nu ma socoti pe mine a fi ceva si nu ma lua
in seamal Lasa-ma ca singur sa-mi plang pacatele si sa fac
macar ofapta buna, una singura.

Da-mi macar amintirea Ta, daca nu rugaciunea Ta.

Da-mi sa Te doresc daca nu sunt in stare sa traiesc
via^a, pe muchie de cu^it, a Sfin^ilor Tai.

Nevrednic sunt si daca as spune ca sunt ceva, Tu, la
infricosata Judecata, cand tot ce am facut in ascuns se va sti,
ma vei da de gol si ma vei arata ca pe un mincinos.

N-am facut nimic bun si ma cutremur de Judecata Ta,
Dumnezeul inimii mele, desi nu pot sa gandesc tot harul si
toata uimirea si toata frica ce va fi atunci.

Orice gand al meu va fi intrebat.

Orice fapta rusinoasa a mea va fi stiuta de catre to^i.

O, cat de gol voi fi atunci!

O, cat de ru§inat voi fi si cat de mic si cat de negrul

Sufletul meu are nevoie de mila Ta cea calda.

Indraznirea catre Dumnezeu vine din rugaciune,
spunea Sfantul Isaac Sirul 1 . Dar cum pot eu sa indraznesc,
gol fiind?!

Eu tac si astept mila si ajutorul Tau. Nu Te caut din
toata inima si ce Strang risipesc, pentru ca sunt slab. Mintea
nu imi e cuprinsa de focul purificator al harului si nu vibrez
la dogmele sfinte, pentru ca nu in^eleg sa ma pocdiesc si sa
plang via^a mea.

Acum scriu si peste o ora cad in moartea sufletului si
asta ma dovedeste a nu fi nimic. Mandria ma indeamna sa
par a scrie pentru Dumnezeu, dar eu nu stiu sa scriu acele
lucruri pe care Sfm^ii lui Dumnezeu le simt si le infeleg din
experientd.

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Isaac_Sirul.

7

Cel care isi incheie rugaciunea nici n-a inceput-o.
Rugaciunea adevarata nu se termina niciodata. Ea e o
bucurie continua, o cunoastere si o umilin^a continua.

Cine se opreste din plansul pacatelor sale nu stie ca e
eel maipdedtos si eel mat nerecunoscator.

Daca harul vine in tine si-^i arata mila lui Dumnezeu,
atunci trebuie sa te bucuri. Domnul a auzit rugaciunea ta si a
luat aminte la inima ta, pentru ca tu te-ai apropiat de El si ai
uitat neoranduiala. Harul vine si-^i deschide mintea si II vezi
pe Dumnezeu fa^a catre fa^a si nu stii de ce \\ s-au aratat \\q
cele pe care le-ai vazut.

Ingerii se roaga cu dor nespus si, la fel, si Sfm^ii.
Numai eu ma afund in ne§tiinia si in ipocrizie. In^elepciunea
nu locuie§te intru mine si eu sunt gol. §tiin^a duhovniceasca
nu am.

Aceste lucruri le-am scris ca sa-mi astdmpar trufia.
Iarta-ma tu, eel care stii acestea cu adevaratl Eu am slujit
patimei mele celei mai mari.

Wt

acerea e rugaciunea treaza, e repetarea numelui lui
Iisus si aprofundarea in^elesului Lui. Cand mintea cugeta
neintrerupt la cele sfinte ea isi da seama de toate scaparile
min^ii, de toate atacurile diavolilor si de toate miscarile
inimii.

8

Privegherea, paza min^ii si cu postul alunga demonii.
Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu, cu atat rugaciunea se
indulceste si mintea ia foe.

Da-mi, Doamne, sa-mi plang multele mele pacate si
de ele sa ma caiesc!

Cand ui^i rugaciunea II parasesti pe Dumnezeu.
Infranandu-^i limba si postind ai mintea lucida si treaza.
Orice gand la Dumnezeu isi are plata sa imediatd. Linistea
i^i da sa vezi in ceea ce te afli.

Acum in^eleg ce inseamna a contempla, adica a nu
mai avea imagini, a avea inima goald. Cand contempli,
atunci in minte ^i se intiparesc lucrurile harului, ceea ce vrea
sa-^i daruiasca Dumnezeu \i&.

Slava "Tie, Dumnezeul meu, pentru tainele Tale cele
prea mari si prea minunate! Intr-o zi, Tu po^i sa ne
mantuiesti sufletul si trupul. Tu nu ai nevoie de timp, ci doar
de inima mea. A Ta este inima mea, Prea Bunule Doamne.
Fa ceea ce voiesti cu ea, Doamne, Dumnezeul inimii mele!

V/uvintele Domnului si ale Sfm^ilor ne inspaimanta
pe noi, pacatosii, pentru ca dormitdm si nu suntem treji.
Sunt prea subtile pentru niste min^i grete, pentru ca sunt
gandite prin mladierea harului.

Mingle Sfin^ilor, inspirate de harul Duhului Sfant, au
spus adevdrul eel mai inalt, adevar pe care, noi,
necuprinzandu-1, ne inspaimantam si credem ca nu putem
sa-1 ajungem.

Insa nicio porunca a Domnului nu e imposibild. Tot
ce e pentru indeplinit se poate indeplini. Numai rugaciunea,
postul, trezvia, privegherea, paza min^ii, linistea sa ne fie
prietene.

Mintea care se afla la Dumnezeu permanent e ca un
rug defoc. Aceasta minte uneste cerul cu pdmdntul.

Nu poate exista frumuse^e mai mare ca rugaciunea si
veselie mai mare ca postul. In^elepciune mai mare ca trezvia
nu exista si ca privegherea carte de induhovnicire nu
cunosc.

In liniste se nasc Sfm^ii. Cand i^i pazesti mintea,
inima \\-o pazesti. Dorine, mult te mai bantuie grija si
trupul! Te ui^i la tine si nu-L vezi pe Hristos. El l\i cere
inima ta si tu II respingi. El e gol si tu ai mantou scump. El
moare de foame si tu i^i cumperi branzoaice. Tu cizme de
piele ai iar El merge descuh\ Tu ai fular la gat iar pe El nu-L
acopera nimic.

Cum te vei mai duce la Judecata?! Ce raspuns,
nenorocitule, vei da tu?!

Ma infricosez si inima e cuprinsa de spaima. Domnul
va cerceta constiinta mea si va vedea delasarea mea. Vai
mie! Pentru ca voi fi gasit neroditor, ca un pom fara fructele
harului dumnezeiesc.

LSui Dumnezeu nu-I plac cei care se laudd cu

virtutile lor ci cei smerifi, care, chiar daca nu au virtufi
insemnate, ca§tiga mai mult prin aceea ca se socotesc a fi
niste nimicuri.

Virtutea se face cu ajutorul harului. Iar smerenia se
afla cu ajutorul harului dar din cauza liberului arbitru.

O, mai tarziu am sa fiu pedepsit pentru ceea ce scriu
acum! Vorbesc si rmfac. Mai bine as tdcea si nu as vorbi.

Vorbaria omoard aducerea aminte de Dumnezeu si
pomenirea pacatelor noastre.

Cei care stie ce e rugaciunea, cu anevoie mai vrea sa
adoarma.

Dreapta socotin^a nu face exagerari si nu cere de la
nimeni mai mult decat poate face.

Ma inspaimant de marele rol pe care il au preo^ii pe
pamant. Poate fi vrednic, cu adevarat, vreun om, pentru
preotie? Ma uit spre aceasta indlfime ce ii depaseste si pe
Ingeri si ma cutremur.

Daca nu judeci pe un altul, nici constiin^a ta nu te va
judeca si nu te va arata slab.

10

Daca cautam lucruri mari nu ne sunt de folos.
Lucrurile mici ne trebuie noua, incepatorilor, caci trebuie sa
ne dea Dumnezeu ce vrea El si nu ceea ce vrem noi. Pentru
ca, ce stim noi din bundtdiile Lui, daca nu ne invafd El?!

Cautand sa ne plangem pacatele si facand cain^a
permanenta ajungem fara sa stim si la vederea lui
Dumnezeu, caci inima noastra cura^ita fiind de harul Sau, II
poate vedea pe El.

Cum pot eu, eel facut din Parana, sa-L chem pe
Dumnezeu ca sa vina si sa loeuiased in mine?! Cum vine El
si mananca cu mine la masa?!! Nu stiu. Dar bucuria e mare
si nu cunosc insa, cat de mare e in inima Sfm^ilor.

Daca nu socotim ca cea mai mare boga^ie, valoare,
frumusete, mancare, bautura, imbracaminte e Dumnezeu, nu
stim nimic din via^a aceasta.

Harul Sfantului Duh si trairea in El este starea
normald a crestinului. Nu e nimic mare sa trdiesti in harul
lui Hristos, pentru ca El, din mare iubire de oameni te-a pus
pe tine, oricare ai fi, botezat in numele Prea Sfmtei Treimi,
sa faci fapte bune spre a Sa slava. In iubire de Dumnezeu
traind, bucuria pacii si a intelepciunii, a blandetii si a
rabdarii vine la tine.

Se vor cunoaste toate faptele tale daca ele concordd
cu inva^aturile Sfm^ilor si daca nu ui^i milostenia, care este
adevaratajertfa a inimii blande si smerite.

Crestinul, fara mila, nu poate cugeta la cuvintele
Domnului. Cel care nu iarta nu poate sti bucuria pe care o
trimite Domnul inimii aceluia.

Daca cau^i singuratatea o vei afla si daca in ea vei
gasi pe Dumnezeu esti eel mai bogat om. Cel care vorbeste
si nu face se aseamana cu mine si Iadul ne va manca, daca
din iubirea Lui, Dumnezeu nu Se va milostivi de noi.

Hristos nu ne cere sa ne rastignim, ci sa facem mild
cu cel lipsit si sa ne bucuram cu cel ce se bucura. Cel care se
bucura in asupriri si inal^a osanale lui Dumnezeu in timpul
prigoanelor stie care e rdsplata Sfm^ilor.

De multe ori am incercat durabilitatea harului din
mine si 1-am pierdut, pentru ca nu imi smeream inima.

Cand beau vin curvia ma ataca si cand vorbesc,
mandria si minciuna isi fac loc in sufletul, in inima si in
mintea mea. Cuvintele mele o sa ma osandeasca pe mine.

11

Spun multe si nu fac nimic si nu se vede la mine
indreptare.

Cel care sta de vorba cu gandurile se aseamana cu eel
care sta si asculta zarva pie^ii de pasari. Aude ce nu trebuie
si nu mai are mintea la Dumnezeu. O, Doamne, multa
negreaid e in inima mea!

Eu nu stiu sa pazesc niciun cuvant al Tau si nici nu
ma osandesc si nici nu ma indrept. Imi petrec zilele slujind
raului si pierzand Impara^ia Ta. Nu pot eu castiga Impara^ia,
daca mila Ta nu ma va ajuta. In cursele diavolilor cad,
pentru ca nu stau cu mintea treaza ca sa le vad atacurile lor.

Vai mie, cand voi fi pus in sicriu si nu voi mai putea
sa ma pocaiesc! Vai mie, cand cu pacatele mele voi ajunge
la Domnul si se va dovedi ca via^a mea nu are nicio valoarel

Cuvintele fara fapte sunt moarte si miros a putregai.
Ele nu au sfin^enia Domnului, pentru ca Domnul are cuvinte
curate. Scriind acestea mai mare rdu am facut si mai
nevrednic sunt de Tine.

Indrepteaza inima mea, Doamne, si nu ma pedepsi
dupa dreapta Ta judecata, ci dupa a Ta mila! In fa^a Ta, eu,
nevrednicul, n-am cuvinte ca sa ma dezvinovatesc.

l<Jaca socotim ca poruncile Domnului sunt grele,
atunci II facem pe Dumnezeu mincinos, pentru ca El a spus:
jugul Meu e bun §ipovara Mea e u§oara (Mt. 11, 30).

Cand incetam rugaciunea ne apuca frica si apucandu-
ne frica ne tulburam si II uitam pe Dumnezeu. Cine nu poate
tine mintea numai la Dumnezeu slujeste idolilor, pentru ca
la cine te gandesti pe acela il iubesti. Inima merge la rau
pentru ca o lasam fara amintirea de Dumnezeu.

Oboseala si vorba multa ne fac du§mani ai lui
Dumnezeu. Ni se pare grea via^a dupa Dumnezeu numai
cand am pdrdsit poruncile Lui.

Daca postul, rugaciunea, paza min^ii, prihanirea de
sine si amintirea mor^ii nu sunt pentru noi lucruri cotidiene,

2 Cf. RoDEXv. 1. 2, a prihani vb. = a acuza, a admonesta, a batjocori, a certa etc.
Insa, aici, prihanirea de sine inseamna: certarea de sine, invinuirea de sine pentru
pacatele pe care le-am facut.

12

nu sunt deloc. Daca facem lucrurile lui Dumnezeu fara sa ne
sim^im liberi, ne min^im pe noi insine. Ceea ce nu vine de la
sine, nu exista. Grea va fi Judecata pentru mine, pentru ca
nevrednic am fost in toate zilele vie^ii mele.

\/and incepem sa sim^im iubirea lui Dumnezeu in

sufletul nostru ea este ca unfoc. Ne acopera inima si mintea
si nu ne mai lasa sa ne aducem aminte de vreun lucru ci
numai de El.

Mintea se sub^iaza, meat sim^i o durere aparte,
proprie acestei stari de curatire a mintii de catre har. Ea se
diferen^iaza de orice alta durere si nu e ca aceea a inimii,
cand patimile te asalteaza si, prin rugaciune, vrei ca sa le \\\
piept.

Miscarile pacatoase aduc neoranduiala. Miscarile
duhovnicesti ale mintii nu mai pot fi in^elese de minte.

Din mila lui Dumnezeu, la varsta de 18 ani, pe cand
era elev seminarist, un frate a fost rapit cu mintea pentru
prima oara si a vazut lumina lui Dumnezeu.

Nu putea sa suporte vederea ei desi aceasta il bucura
la culme. Nu putea patrunde in acea lumina coplesitoare a
Prea Sfintei Treimi.

Lumea nu mai era pentru el. El uitase lumea. Mintea
lui se bucura de lumina Sa cea prea vesnica si de viata cu
Dumnezeu. De negrdit este tot ceea ce a vazut acesta, dupa
cum a spus si Marele Pavel.

Miluieste-ma, Doamne, ca nevrednic sunt a vedea
cerul si pe oameni! Vorbind lucruri mari, ma cutremur si
fara glas raman.

Frica de Domnul naste incredere si increderea aduce
iubirea si iubirea, venind in noi, ne mutd de pe pdmdnt la
cer.

Numai smerenia ne ridicd la vederea lucrurilor
luminii dumnezeiesti. Numai Spovedania ne cura^este inima
si numai rugaciunea lui Iisus intraripeaza sufletul si il face
luminos si linistit.

Eu ma gandesc la lucruri mari si pierd si micile
lucruri pe care le am. Cel care vrea sa fie mare, spune
Domnul, sdfie sluga tuturora (Lc. 22, 26). §i eu vorbesc ca

13

si cand as fi cineva. Nevrednic sunt eu fa^a de poruncile
Domnului si roade nu am si gol sunt.

Cand vin gandurile desfranarii, trupul meu, condus de
mintea care si-a inchipuit fapta, tresalta ca un animal in
calduri. Rusine imi e si nevrednic sunt.

Gandurile mandriei imi spun ca sunt cineva si,
crezand ca sunt cineva, vreau sa invaf si pe al^ii. Cand fac
un lucru, atunci uit sa-I mul^umesc lui Dumnezeu si cine nu-
I mul^umeste lui Dumnezeu in cele mai mici lucruri, nu-I va
mul^umi nici in cele mai mari.

Trebuie sa consideram ca suntem goi, chiar daca
avem virtufi mari, pentru ca nu cumva sa le pierdem si sa ne
aflam ca cei care se lauda cu lucruri pe care nu le au.

Iertarea din inimd linisteste inima si sufletul capata
incredere si se misca mai suplu spre rugaciune.

Sa nu consideram ca linistea din suflet e mare lucru.
Mai mari decat aceasta sunt dorul si focul iubirii de
Dumnezeu si aceestea sunt, fara doar si poate, darul lui
Dumnezeu fa^a de noi si rod al cura^irii noastre de patimi.

Cel curat II vede pe Dumnezeu si socoteste toate ale
lui ca fiind daruri ale Domnului. Cel care II vrea din toata
inima pe Domnul are mintea si inima numai la El si in afara
de El nu mai doreste nimic.

Cum ar mai dori cineva, care L-a vazut pe El, un
lucru mai de pret decat acesta? Cel Slant nu vrea linistirea
ci focul Lui, iubirea care omoard tot gdndul rdu si toata
necuviinta.

Domnul stie timpul intoarcerii noastre si indelung ne
asteapta pocain^a si umilin^a sufletului nostru.

Cel care nu considera, ca curdfirea de patimi e
drumul spre Dumnezeu epe o cale gresitd.

Cel care nu-si plange pacatele sale si nu se considera
pe sine nevrednic, chiar daca ar face minuni nu e vrednic de
Hristos. Domnul iubeste pe cei care se nevoiesc cu lacrimi si
cu mare paza a min^ii.

Cei care cerceteaza Scripturile si scrierile Parin^ilor
celor Sfhni, fara harul lui Dumnezeu, nu in^eleg sensul
duhovnicesc al cuvintelor din acestea.

Nu trebuie sa in^elegem cuvintele Domnului dupa
mintea noastra, ci trebuie sa ne smerim mintea si sa
consideram ca nu am infeles cuvintele, asa dupa cum ar fi
dorit Dumnezeu sa le in^elegem, ci am infeles lucrurile dupa
puterea nevredniciei noastre.

14

Mai frumos e in fa^a Domnului eel care se roaga
pentru dusmanii sdi decat eel care se roaga pentru sine.
Doamne, iarta-mi trufia min^ii de care dau dovada! Iarta-ma
§i da-mi sa ma indrept mai inainte ca Tu sd desparti sufletul
de trupul meu!

D<

>e multe ori ne rugam fara sd infelegem sensul
adanc al cuvintelor §i rugaciunea noastra e goald, pentru ca
nu e vorbire cu Dumnezeu, cu Cel care §tie inima §i gandul
nostru eel mai adanc.

Rugaciunea in ascuns e cea mai mare inaintea
Domnului §i la ea trebuie sa fim atenti, pentru ca, de nu e
bund, nu suntem asculta^i. Ceea ce facem din inima e al
nostru. Doar acele lucruri ne aparfin.

Cand coboara iubirea lui Hristos in inima noastra,
uitam de toate, chiar §i de pacatele noastre §i suntem in stare
sa ne daruim tuturora, sa ne jertfim fiecare clipa pentru
oricine il intalnim in drumul nostru.

A invafa sd te smeresti inseamna sd slujesti altora. De
aici au pornit Sfm^ii de dinainte de noi. Ei au indraznit intru
numele Domnului, cu iubirea Lui §i cu capul plecat,
a§teptand sa fie omordfi de cei pe care-i binecuvantau, sa fie
maltratafi de cei pentru care se rugau.

O, cum vom putea sa in^elegem chinurile Domnului,
daca nu in^elegem iubirea Lui pentru noi! El ne-a iubit
imbracand trupul nostru §i, fiind om, a fost si Dumnezeu
adevdrat pentru noi, pentru cei care stam in moarte. El ne-a
dat viafa, via^a care nu se sfar§e§te.

Cu cata fried, dar §i cu cata bucurie trebuie sa ne
apropiem de darurile Dumnezeiestii Liturghii!

Preotii ne dau sa mancam pe Fiul lui Dumnezeu §i noi
mergem goi §i fara pocain^a.

Vai de noi! Insa indraznim la Cel care cunoaste
nimicnicia noastra §i ne rugam: Doamne Iisuse, miluie§te-ne
pe noi cu iubirea Ta de oameni cea negraita!

15

<Su

stiu ca pacatul e impotriva mea si ca trebuie sa

ma impotrivesc ispitei dracesti, chemand mereu ajutorul
Domnului.

Daca ma despart de Domnul ma ia diavolul si de la el
nu primesc nimic bun, ci numai durere, acum si in vecii
vecilor.

Primeste calea cea stramta si cu chinuri si nu te abate
de la ea! Domnul stie pacatele tale si puterea ta si te va
ajuta.

Fii ca un calugar printre oameni, pastrand poruncile
Domnului, fecioria trupului si a gandului tau si saracia de
pacate. Asteapta voia Domnului, ca El §tie bine ceea ce ne
trebuie.

Faca-se voia Ta in mine, Dumnezeule! Ajuta-ma sa
due lupta cea grea, dar cea mdntuitoare. Fii cu netrebnica
mea voin^a si ra^iune, ca sa merg pe calea Ta. Ajuta-mi mie,
pacatosului! 3

ona dintre ispitele „fme": sa stai intr-un loc pentru
ca ifi place acel loc si nu pentru ca-fi mdntuie§te sufletul.

D<

>oamne, miluieste sufletul meu si fa-ma sa-mi
in^eleg via^a. Vreau sa stiu ce trebuie si ce nu trebuie sa fac.
Patimile se joaca cu mine. Diavolul racneste asupra mea si
ma infricoseaza.

Tu, Doamne, nu ma parasi! Fii cu mine in suferin^a
mea si in osteneala mea. Ajuta-ma, Dumnezeule al drepta^ii
mele! Eu astept mila Ta si iubirea Ta.

3 Cuvintele din paragraful acesta au constituit, atunci, in timpul celei de a doua
perioade a convertirii persoanei mele, o fagaduinfa in fa{a Domnului. Le aveam
scrise pe o foaie de hartie, pentru ca sa le am mereu in fa^a ochilor. Aceasta
fagaduifa a stat la baza viejii mele ulterioare.

16

1 rivegherea este luminare a minjii, este sutyiere a ei.
Privegherea, cu rugaciunea si cu trezvia sunt cele care fac
mintea cer, ca sa gandeasca cele ale lui Dumnezeu.

Lumina privegherii e lumina sufletului, seninatatea
min^ii si izvorul tuturor gandurilor si al sim^amintelor celor
bune.

Cand priveghezi i{i vezi invingerile cu scrupulozitate,
dar pastrezi nddejdea cea bund in Domnul. Cel ce
privegheaza se aseamana Ingerilor lui Dumnezeu, uitand de
trup si gandindu-se la folosul sufletului.

P<

ostul face trupul natural si cuvios, lasand sufletul

sa fie sprinten si arzdtor catre iubirea lui Dumnezeu. Mintea
plina de trezvie e o lini§te impodobita cu toate virtutile.
Inima arzanda pentru dorul de Dumnezeu e inima plina de
dor pentru El, e inima care vrea sa-si implineasca voia in
vederea lui Dumnezeu.

Via^a crestinului e via^a celui care aleargd dupa voia
lui Dumnezeu, dupa mila si bucuria trairii impreund cu El si
a intelegerii Sale.

I rivegherea e luminare a min^ii, claritate a
cunostin^ei, izvorul faptelor bune, al bucuriei si multumirii,
al dragostei nefa^arnice si aripa fricii de Dumnezeu.

Cel care privegheaza a auzit cuvantul: Privegheafi
(Mc. 13, 37), ca nu cumva venind fdrd veste (Domnul), sa
vd aflepe voi dormindl (Mc. 13, 36).

Mintea, prin priveghere, vede cursele diavolului.
Inima, prin priveghere, vede buna implinire a poruncilor.

Prin priveghere isi da seama voin^a noastra de doreste
cele bune sau celepotrivnice.

17

O, priveghere, dar prea mare pentru mine,
nevrednicul! Nu te cunosc, desi dupa tine alerg. Inva^a-ma,
priveghere dupa Dumnezeu, sa ma smeresc si sa plang, caci
Jam plans si lacrimi ne amagim cu vorbe desarte (Efes. 5,
6)!

Psalmul bucuriei si al inielegerii

Au plans cei care Te-au cautat peste tot,

Dumnezeule,

si nu Te-au gasit nicaieri!

Tu fugisei de ei

si ei trecusera pe langa Tine.

Nu aveau ochi si nu le era grea^a de ei insisi

si nu Te doreau ca apa, ca mancarea, ca patul

desfacut sau ca diminea^a caldu^a dar

si pu^in racoroasa.

La raul plangerii s-au dus si eu
i-am vazut si mila mi-a fost de ei. Le-as fi dat din
saracia mea insufletire dar ei nu intelegeau.

Le-as fi dat liniste, incredere,
dar ei nu Te vedeau pe Tine si nu aveau cum sa Te
caute; nu Te cunosteau, pentru ca se indoiau in inima lor de

spusele gurii Tale.

Insa m-am bucurat ca un copil nebun,
de to^i cei care Te-au primit cu simtiri alese, cu
caldura
multa, cu multa tarie si incredere.

O, i-am binecuvantat cu inima mea pe acestia!

Lor le-am dat cuvintele mele cele mai bune
si bunavoin^a mea. In fiecare zi am plecat capul meu,
pentru ca Tu esti Cei care dai si iei viafa (Iov 1,21).

4

Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete, III, 23, cf. editiei Parintelui
Profesor Dumitru Staniloae.

18

In fiecare zi am plecat cu gandul la Tine si cu

gandul sa slavesc numele Tau eel prea slavit,

si prin faptele mele.

Inima mea numai la Tine

s-a aratat si sarutul gurii mele numai pe Tine

Te-a sarutat eel mai fierbinte.

O, Tu, Cel al celor saraci
cu inima, al celor saraci cu raul inimii!

Cuvintele Tale cele dulci m-au indulcit
si suspinul a luat sfarsit.

Cand pe Tine Te caut nu mai vreau altceva,
pentru ca numai Tu imi umpli inima mea cea
nefolositoare.

Cu

ma pdzesc pe mine, adica fug de tot raul si

privesc spre tot binele si ajutorul Domnului dar, in acelasi
timp, privesc la mine insumi, ca sa vad in ce sunt. Ma tot
lupt cu patimile mele si ele apar si dispar, dupa cum eu imi
aduc aminte de una sau de alta.

Lupt impotriva lor daca imi dau seama ca m-au
atacat, adica daca am constientizat ca eu lupt impotriva
Domnului meu si nu mai sunt de partea Lui, ci impotriva
Lui.

Daca am in minte cuvinte sfmte, imi biciuiesc cu ele
voia mea, voie care e gata oricand sa sara gardul si intaritura
faptelor bune si sa primeasca pe diavoli.

Gandurile rele atrag sentimente si dorin^e rele iar
gandurile bune atrag sentimente si doruri sfinte.

Tot ceea ce facem, facem din voie proprie si nu
trebuie sa ocaram pe cineva pentru raul nostru, ci numai pe
noi insine trebuie sa ne invinuim pentru pacatele noastre.

Eu am gresit in fa^a Ta, Dumnezeule, pentru ca in
ispita mea nu am chemat numele Tau, ci am luptat de unul
singur. De aceea am si fost aratat slab si nebun.

19

k

>aca eu pazesc mima mea, mseamna ca stow si
astept cele mai grele infrangeri care ma pot astepta. De
aceea, ca sa stau bine si fara frica, de rugaciunea neincetata
si de smerenie am nevoie. Rugaciunea ma pastreaza in dor
fierbinte fa^a de Domnul iar smerenia imi arata lipsa mea de
orice lucru bun.

Cand vine gandul rau, eu il simt si incep sa-1 ocarasc
si de el fug punandu-ma in bra|ele Domnului, in umbra
crucii si sub rugaciunea Sfm^ilor Lui. Daca fac pact cu acest
gand, incep sa-1 simt ca al meu, adica il primesc ca fiind al
meu, desi nu e ceea ce vreau eu.

Gandul intra in casa mea ca un prieten, desi el vrea sa
ma omoare; dar eu il cred prietenul meu si stau de vorba cu
el, dandu-i dragostea mea.

Gandul, daca a ajuns prietenul meu, va ajunge si
singura mea dorire, pentru ca pe prieten il doresti, mai mult
decat pe al^ii. §i ma vad, in cele din urma, jefuit si omorat
de falsul meu prieten si in afara Raiului, desi sunt in Rai,
dar nu-1 mai simt, pentru ca eu am murit pentru Dumnezeu,
am rupt legatura sincera ce o aveam cu El.

Dar pocain^a din suflet te duce inapoi. Marturisirea
vinei si plansul, cat si intoarcerea din tot sufletul la
Dumnezeu, te fac din nou fiu si eel care Qrapierdut si mort,
viu se afla si, din nou, la masa cea pururea netrecatoare se
primeste.

Mereu la Cina cea de Taina ma primeste Domnul,
adica ma cheama sa vin, pentru ca El intotdeauna face acest
lucru.

Numai eu nu aud prea bine si inima nu mi-e fierbinte
ca sa vin, caci trebuie sa-mi doresc, mai mult decat orice, sa
vin la masa Imparatului slavei. Eu incerc sa fug cand El ma
cheama - cu cata dragoste! - ca sa indraznesc, sa am curaj.

Pie luptam ca sa avem virtufile in intregime, in
masura in care noi insine putem sa le avem, pentru ca

20

fiecare „are masura sa", ca sa il parafrazez pe Sfantul loan
Colov 5 .

„Ne luptam ca sa le avem" si nu spunem: „vrem sa le
avem" sau: „daca nu le voi avea/?e toate nu am nimic sau nu
vreau nimic".

Trebuie sa ne caracterizeze umilinia si recunostinia
cea mai sfanta, pentru ca nu putem sa avem o via^a
duhovniceasca, decat pe masura dorinfei inimii noastre si a
ajutorului dumnezeiesc.

De aceea spune Sfantul loan Colov: „Vreau, macar
intr-o oarecare masura, sa am toate virtu}ile".

Efortul despatimirii trebuie sa fie constant, manat de
o mare voin^a si de constiin^a ca nu esti singur si ca, la orice
pas, ajutorul dumnezeiesc este cu tine si te inva|a cum sa
procedezi.

Constanta efortului \\i arata greutatea luptei, iar
greutatea luptei \\i arata scdpdrile iar scdpdrile te due la
constiin^a ca nu ai putea sa stai in fata ispitelor, daca
Domnul nu arfi cu tine.

De aceea, faci cat po^i si incerci continuu sa faci mai
mult, cat mai mult. Insa nu vei putea face nimic desdvdrsit,
fara darul si ajutorul care vin de la Dumnezeu.

H>

li se da sa simiim puterea dracilor, pentru ca, cu si
mai mare tarie, sa strigdm spre Hristos, Lumina si Via^a
noastra.

Uneori ea ne ingrozeste, alteori ne tulbura si ne
innebuneste, incat nu mai vedem speran^a linistii in inima
noastra. Dar ne aducem aminte de rugaciunea catre Stapanul
si Domnul nostru si vedem cum nalucirile lor sldbesc si se
termind ca orice iluzie.

Cand nu mai stim ce sa facem atunci avem pe
Domnul eel mai aproape, pentru ca El std la usa inimii
noastre (Apoc. 3, 20) si ne asteapta strigarea.

5 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Colov.

21

Despre Dumnezeu vom scrie oricdnd si oricdt, fara sa
spunem ceva din mila Lui, din iubirea, puterea si ajutorul pe
care ni-1 trimite noua.

Dumnezeu, in Sfin^ii Sai, Isi arata puterea si mila, dar
prin ei ne arata si razbunarea si dreptatea Sa. Sa ne rugam
lor, ca ei sa se roage pentru noi, pentru ca oricdnd avem
nevoie de mijlocire si de ajutor.

Caderile Sfm^ilor sunt din voia Domnului, pentru ca
ei, ridicandu-se, sa se faca si mai lumina^i. Pentru ca
cercarea da experien^a iar experien^a in^elepciune si
nadejde, si nadejdea nu rusineaza.

Noi suntem mici pentru Dumnezeu si El mare pentru
noi. Noi nu stim sa-L chemam si de aceea El ne asculta asa
cum putem noi sa-L chemam.

Suntem batu^i de vant dar El e Piatra cea tare de care
suntem ancora^i, noi, umilii si mereu pacatosii. De aceea
inalid Dumnezeu pe cei smerifi (Lc.14, 11), pentru ca ei se
considera a nu avea nicio indliime si niciofaptd.

El cere de la noi pufin si El ne da mult. De aceea, cu
adevarat, dam prea pujin pentru mantuirea noastra si
Domnul ne da mult, necautand la. fa}a omului ci la inima lui.

Di

'umnezeule, intru numele Tau, miluieste-ma si intru
puterea Ta ma vindeca! Pentru ca mor neindreptat si
neinfeleptit, eu, eel care am mancat la Biserica Ta si numele
Tau am chemat, din timpul in care Tu m-ai intors din ^ara
mizeriei si a umilin^ei.

Inima mea a tins spre Tine dintotdeauna. Chiar si
atunci cand nu Te stia. Si de cand Te-a cunoscut si mai mult
vrea sa Te cunoasca si cu Tine sa vorbeasca si sa Te
iubeasca.

Nu am nevoie de daruri si nici de slava, ci de iubirea
darului Tau si de infelepciunea care vine de aici, pentru ca
ea e vesnica si dumnezeiasca si nu ma va face de rusine.

In^elepciunea pe care am strans-o, exersand talantul
de la Tine, e prea umila pentru a infelege slava Ta si pentru
a ma minuna de numirile Tale cele multe si pentru a
pdtrunde in parole interioare ale Sfintei Sfmtelor.

22

O, Doamne, sufletele noastre sunt chemate sa se
aprindd din lumina cea vesnica, sa ia foe si sa se cura^easca
de moartea pacatului! Cum as putea veni la Tine, daca Tu
nu m-ai chema si cum as putea sa vin far a path, daca Tu nu
ma chemi pe mine, ca sa vin la Tine?!

Eu nu stiu sa vin la Tine iar Tu ma chemi sa vin si sa
cunosc vederea lui Moise din Sinai si vederea schimbarii
Tale la fa^a/la trup. Insa nu merit sa-L vad pe Domnul meu
pana cand nu ma cura^esc pe mine ca zapada.

Dar nu-L pot vedea niciodata, daca nu e mila Sa cu
mine, daca El nu va vrea ca sa mi Se arate. Numai daca I Se
va face mila de mine, din iconomie si lucrare minunata si
in^eleapta a proniei Sale, El mi Se va arata mie si eu am sa
in^eleg marea Lui mila si iubire fa^a de mine.

Doamne, Tu, Cel care ma cunosti pe mine de mai
inainte de a fi lumea si de a ma naste, nu ma parasi pe mine!
Lasa-ma sa-mi plang pacatele mele si sa-mi indreptez via^a
mea, pentru ca darul Sfantului Tau Duh sa ramana cu mine
si sa nu-1 mai pierd din neglijen^a si moleseala mea.

Tu ma cercetezi cu mila si mie nu-mi pasa de eel
caruia trebuie sa-i fac mila. Uita-Te spre nevrednicia mea si
acopera-mi pacatele si nestiin^a cu marea Ta mila,
Dumnezeul dorii mele!

N>

lu e de vind Dumnezeu ca ridica de la noi lucrarea

Sfantului Duh, ci neglijenfa de care dam dovada, atunci
cand Imparatul slavei, al cerului si al pamantului - O, marea
Ta indurare! - vine in umilul nostra locas de pamant.

V)mul e ca o casa din pamant, framos fasonata dar in

care poate fi intuneric greu, naucitor sau Dumnezeu cu tot
cerul Sau. E intristare, indoiala, deznadejde cand dracii isi
fac mendrele in fiin^a noastra, dar pace, liniste, bucurie,

23

smerenie si pocain^a, cand Mirele e prezent in inima si in
sufletul nostru. Ce bucurie sa vezi lumina Lui in casa ta\

V/and gandesti la tine se intristeaza harul

Preasfantului Duh, pentru ca inima crestinului trebuie sa fie
plind de dragoste pentru ceilalii.

V/ei care nu au vazut lumina Lui vor sa o vada,
pentru ca nu stiu durerea inexprimabila de la pierderea ei.
Cei care vor sa o vada din nou, simt durerea insuportabila de
a nu putea patrunde in ei, fara sa le omoare inima rea si fara
sa-i elibereze de voia lor.

Dorim lumina Domnului, pentru ca Dumnezeu e
lumina si chemam pe Dumnezeu in noi, pentru ca sa ne
facem asemenea Heruvimului.

Cine ar putea in^elege vreodata? Cine nu s-ar umili?
Cine nu ar plange cu lacrimi de frica si de uimire? Eu,
pentru ca pacatul mi-a slabanogit sufletul si trupul!

fo

>aca // ai pe Dumnezeu, // cau}f\ pentru ca si mai

mult sa te umpli de bucuria de a fi cu El si de a Te face si
mai propriu Lui, pana a Te lasa cu totul in mainile Lui.

Sfin^ii Domnului nu s-au bucurat nicicand de starea
lor duhovniceasca. Tocmai de aceea au vrut si mai mult,
pentru ca cunoasterea Lui e nesfarsita.

Dar II cau^i nu ca si cand nu ai §ti nimic despre El, ci
ca atunci cand II stii, dar prea pu^in si vrei sa-L cunosti si
mai mult, avand constiin^a ca pe fiecare zi po^i sa in^elegi si
mai mult si altceva despre El.

II cau^i pentru a fi cu El si pentru ca sa mergi
impreuna cu El, pe cararile pe care El, mai inainte, le-a
parcurs. Dar ca sa-L ai pe Dumnezeu trebuie sa simfi ca-L
ai si pentru ca te-ai facut propriu nasterii Lui in tine prin
SfantulDuh.

24:

Hristos a luat chip in noi, pentru ca noi sa cre§tem
spre starea de a fi barbafi desavdr§i}i, adica implinitori ai
poruncilor Lui, plini de puterea harului Sfantului Duh, prin
care Hristos I§i zugrave§te icoana Sa in sufletele noastre.

\>,

irtu^ile cre§tinului iau na§tere prin continua
exersare a faptelor bune. Faptele noastre bune alunga raul
din noi incetul cu incetul, fara ca noi sa fim con§ tien^i, intru
totul, de aceasta schimbare care se face in noi. Mai ales
pentru incepatori...

Fapta buna ia chip in noi atunci cand incepe sa devina
ceva firesc pentru fiin^a noastra. Pentru ca numai atunci
putem sa vorbim cu deplind cuno§tinfd despre faptele sfinte
ale drept-credinciosului cre§tin.

Incepatorii nu sunt con§tien^i intru totul, pentru ca sa
nu creada ca au ajuns prea sus, daca incep sa-sj cura^easca
sufletul de patimi. Dar ei in^eleg, pe masura lor, pentru ca sa
vada ca Dumnezeu e prezent §i ca ii cheama spre o §i mai
mare induhovnicire.

Prin asta se cunosc cei care incep sa se
induhovniceasca: sunt con^tien^i de mi§carile sufletului lor
§i incearca sa-§i potriveascd via^a cu inva^atura cea sfanta.

Nu te mandre§ti, daca prive§ti mai sus de tine §i vezi
cate nu in^elegi §i spre ce minunate fapte § i desavar§ita via^a
e§ti chemat.

Cat de mici suntem noi, cei care privim la Tine,
Dumnezeule §i pe Tine cautam sa Te in^elegem §i altora sa
le impartasjm a noastra credin^a!

De aceea alergam catre Tine, ca spre Cei care da
intelepciune sfanta §i pecetluie§te via^a noastra cu binele §i
adevarul, pentru ca la Tine este nadejdea in^elegerii noastre
§i a vietii noastre.

Intotdeauna vom suferi din cauza lipsei de cuvinte §i
de injelegere a vietii dupa Dumnezeu, daca El nu vorbeste
sufletului nostra §i nu ne invafd sa vorbim cu sfin^enie
despre mila §i iubirea Sa fa^a de oameni.

25

D<

>espre Dumnezeu oamenii nu §tiu sa vorbeasca,
pentru ca nu incearca, plini de dragoste, sa-I slujeasca.

Slujirea lui Dumnezeu iji deschide inima §i inima va
vorbi de la sine §i nu va tacea. Pentru ca de fiecare data va
mai fi §i altceva de spus despre Dumnezeu §i despre iubirea
Sa fa^a de oameni.

Dumnezeu izvora§te ve§nic vorbire, pentru ca
Cuvdntul trup S-afdcut si S-a sdldsluit intre noi (In. 1, 14),
ca sa ne mantuiasca.

hi

larea minciuna a durerii e aceea de a te intrista.
Cine se lasa invins de triste^e alunga harul dumnezeiesc din
el, har care e bucurie.

Domnul, inviind din mor^i, ne-a spus: Bucurafi-va!
(Mt. 28, 9), adica in harul Treimii §i slavind puterea lui
Dumnezeu, Care lucreaza intru oameni.

Ce surzi suntem noi, nefericitii! Pentru o spoiala de
pldcere sau pentru un gdnd firav II uitam pe Dumnezeul
cerurilor, pe Cuvdntul care trup S-a fdcut, pentru noi §i
pentru a noastrd mdntuire.

Spunem u§orului - greu §i greului - u§or. Spunem
raului - bine §i binelui - rau, nevrand sa suferimj9w/m §i sa
ne bucuram ve§nic.

Cand lasam sa intre in noi ganduri de neordnduiald §i
de intristare posacd, atunci am uitat rugaciunea §i ne-am
pierdut trezvia. Suntem cei mai orbi §i mai nesimiitori
atunci. Diavolul prin acest lucru ne ia minfile: prin faptul ca
ne face sa ne gandim la noi in mod egoist.

Cand credem ca fara noi lumea va muri suntem morji,
suntem in cea mai mare in§elare. Noi suntem pdmdnt si
cenusd §i nimic mai mult.

Nimic nu-mi apar^ine §i totul e primit. Pacatul mi 1-
am agonisit singur, cu trade, de cele mai multe ori,
cutremurdtoare.

26

Nu am ascultat si am cazut. Nu m-am smerit si m-am
facut de rasine. Am iesit in fa^a si mi s-a inchis gura. Un om
simplu mi-a dat o lec^ie si n-am avut ce sa-i reprosez, pentru
ca mi-am dat seama ca sunt o epava, pe care dracii o sufla
unde vor.

„Doamne, Tu esti linistea mea!", strig. Chiar daca eu
Te uit de o mie de ori pe zi, Tu, tot de atatea ori,
indrepteaza-mi inima mea spre Tine!

Caut intelepciunea care vine de la Tine si Tu nu o
departa de la mine. Fara Tine nu pot face nimicl Miluieste-
ma, ai mila de mine si ma iarta!

I acatele de care neferim sa auzim sunt cele care ne

stapdnesc. Sfaturile Sfm^ilor Paring ne amarasc, pentru ca
lupta impotriva vanita^ii noastre. Dar tocmai acestea sunt
cele care ne fac bine, mult bine. Un bine vesnic.

Daca ne-am privi atent pacatele, n-am mai patimi
atatea pentru ele. De aceea, cred eu, ca trebuie sa ascultam
sfaturile celor experimental si sa ne plecam lor ca
Domnului, pentru ca ei stiu scopul faptelor omului, pe cand
noi nu vedem acest lucru. Noi vrem sa facem ofapta, dar nu
vedem urmdrile ei pentru sufletul nostra.

Tot ceea ce intristeazd pe aproapele nostra nu e de la
Dumnezeu. Numai daca nu cumva el vrea ca sa se intristeze,
neurmand prin aceasta calea Sfmtelor Evanghelii.

Sfaturile tamaduiesc, vindeca, scurteazd dramul spre
noi insine. §tiu si ca un sfat nu se potriveste oricui. Dar
smerindu-ne sufletul intelegem ceea ce ne trebuie noua.

Nu trebuie sa ne sminteasca pacatele celorlal^i. Daca
privim la Domnul, nu mai putem sa gandim la altceva decat
la El.

Pacatul e lipsa ragaciunii si a fricii de Dumnezeu.
Cand vine iubirea, pleaca frica, dar asta nu e pentru to^i. Sa
inva^am sa ne smerim, privind la Patimile Domnului nostra.
El a suferit pentru noi, cat noi nu vom suferi niciodata.

Oricate am face, trebuie sa le socotim ca pe niste
nimicuri. In fa^a Domnului suntem niste nimicuri vrednice
de plans.

27

Daca Domnul vrea sa ne mustre, ce te doare pe tine?!
§i daca El vrea ca sa ne preamareasca, pentru ce te bucuri?!
Nevoin^ele noastre nu conteaza, daca Domnul nu da harul
Sau. Lucrarea interioara susfine si ii da forfd celei
exterioare.

Cei care doresc, cu adevarat, pe Dumnezeu nu
precupetesc timpul decat ca sa-I placa Lui. Cel care place
omului e urat de Dumnezeu. Smerenia si umilin^a te fac sa-^i
vezi adevarata stare. „Nu fac nimic!", l^i spun acestea doua.
Pe eel care se roaga, Domnul il inva^a sa se roage.

Daca nu ne vom pune nadejdea numai in El, atunci
nu-L cunoastem, negam atotputernicia Sa si marea Sa iubire
de oameni. Domnul Hristos ii ajuta pe pacatosi, pentru ca El
a venit ca lumea viafd sa aibd si inca din destul.

Orice ni s-ar intampla nu trebuie sa ne inspaimante si
nici sa ne tulbure, daca Domnul e cu noi, in rugaciune, prin
harul Sfantului Duh.

Diavolii ne aduc hule si se lupta cu noi, dar Domnul
ne ajuta cand ne rugam Lui cu credin^a. Inima sincera e
placuta in fa^a Domnului si cand un om sincer sufera nu se
inspaimanta, daca II are pe Hristos, Domnul si Dumnezeul
nostru.

Prin via^a mea am smintit o groaza de lume. Credeau
ca eu sunt cineva si mul^i si-au pus mare nddejde in mine si
eu eram eel mai trufas om si eel mai mdndru.

Nu stiam sa-mi cer iertare si ii invatam pe al^ii sa
ierte, nu o data, ci de 70 de ori cate 7 (Mt. 18, 22).

Nu stiam sa fiu bland dar propovaduiam blande^ea si
nu cunosteam pacea in mijlocul valtorii dar vorbeam despre
ea.

Cea mai grea pedeapsa o vor primi cei care au vorbit
despre Hristos, dar nu I-au implinit poruncile Sale. Cu amar
voi fi pedepsit si nu voi avea cuvdnt de dezvinovdiire.

Trebuie sa fim treji si sa tindem mereu spre Hristos,
spre o via^a tot mai deplina in Hristos.

Cel care are o so^ie, vrea sa o cunoasca cat se poate
de bine. Asa trebuie sa procedeze si cel care vrea sa edstige
Impara^ia Cerurilor. Sa-si puna toata osteneala, tot timpul
numai in slujba lui Hristos Domnul, privind la vie^ile
Sfin^ilor Paring si ale Sfin^ilor din tot timpul. Cei care vor
sa inve^e cum sa se mdntuiascd trebuie sa inve^e de la Sfin^i
si, mai ales, de la Maica Domnului.

28

E mai buna, dupa cum spun Sfin^ii Paring, viafa mica
dar smeritd decdt virtutea plind de mdndrie si infumurare.

Eu n-am atins nicio stare si n-am facut nicio fapta
buna si acesta e adevarul gol-goku;. Ma uit la cei desavarsrfi
si n-am glas si cuvant ca sa vorbesc in fata lor. Ei, cu
adevarat, au fost mari si sldvifi. II cunosteau pe Domnul si
traiau via^a cea plina de pace si sfm^enie.

Cei care cer, incepatorii care cer altceva decat sd-§i
vada pacatele si sa si le pldngd sunt insela^i de demoni si nu
stiu ce vor. Lupta e impotriva rdului din tine.

Te imbraci cu Hristos numai lepadand pe omul eel
vechi. Iubesti pe Hristos Domnul numai urmdnd poruncile
Sale.

Desi sunt eel mai indaratnic nadajduiesc la mila
Domnului. Ceea ce e cu neputinid la oameni e cu putinfa la
Dumnezeu (Mt. 19, 26).

Invinovatirea de sine e leac pentru suflet. Cand rabzi
pentru Domnul, El l\\ da putere, pentru ca. fdra El se ddrdmd
casa sufletului (Ps. 126, 1) si in zadar ne-am osteni, daca nu
asteptam mila si ajutorul Sau.

Sfm^ii Paring spuneau ca e bine sa vorbesti despre
Dumnezeu dar mai bine e sa te rogi Lui. Cuvintele pe care
le scriu acum ma vor judeca pe mine.

Fara dreapta socoteala, orice fapta a noastra e
extremistd si nu ne ajutd. Imi place sa vorbesc despre lucruri
pe care nu le cunosc si voi, cei desavarsi^i, pute^i constata
acest lucru.

Doamne, nu ma lasa sa bat campii! Du-ma la
cunostin^a Ta si ma miluieste! Ruga^i-va pentru mine, ca
sufletul meu sa se bucure in vecii vecilor, dupa voia lui
Dumnezeu.

k\ propierea de Domnul e foe si putere mare, e dor si
dulcea^a negraita, e frica si cutremur. Lacrimile curg de la
sine. Nu mai stii daca esti om si nu te mai gandesti la nimic
altceva decat la El: la Ziditorul si Implinitorul credin^ei
noastre.

Pacatele ne ucid aceasta bucurie. Pentru unii, ea nu se
intampla, poate, niciodata, pentru ca nu se cauta apropierea

29

de Domnul. Nepatimirea e gand curat si dumnezeiesc. Ea e
sus^inuta de catre Duhul Sfdnt, Care Se roagd pentru noi cu
suspine negrdite.

Doamne, da-mi sa ma marturisesc Tie cu cain^a si cu
zdrobire de inima! Da-mi inceput de pocain^a si de via^a!

Cuvantul inalt al Scripturii e hrand curata si
duhovniceascd. Cine se cura^este pe sine, acela II vede pe
Soarele drepta^ii rasarind in inima lui.

Mari si multe daruri ne-a dat Domnul prin intruparea
Sa din Prea Sfanta Fecioara Maria! Cat de recunoscatori si
de multumitori trebuie sa fim! Sa ne curdiim simtirile dacd
vrem sd-L vedem pe Hristos. Sd ne suim mintea la cer
pentru ca sa-L laudam pe El asa cum se cuvine.

Sfinte Grigorie de Nyssa 6 , roaga-te pentru mine, ca sa
urc pe muntele curatirii de patimi si sa vad pe Domnul meu,
in intunericul eel mai presus de toata luminal Da-mi sa
cuprind cu inima si cu mintea talcuirile tale, ca si intru mine
sa se laude numele Domnului.

Doamne, inima curata zide§te intru mine (Ps. 50, 11),
pentru ca sa-Ti aduc daruri duhovnicesti si luminate, adica
pe ale Tale dintru ale Tale.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, nu ma uita pe
mine, netrebnicul robul Tau si du-ma la pocain^a cea cu
lacrimi si adevarata!

Sd se insemneze peste noi luminafefei Tale, Doamne,
ca sa sarutam gura iertarii si a iubirii Tale de oameni, curata
si sfm^enia Ta. Nu ne uita pe noi si ne pazeste ca pe lumina
ochilor. Amin!

6 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

30

>Ofintilor Apostoli Petru 7 si Pavel 8 ruga^i-va pentru

luminarea si intarirea credin^ei noastre, pentru ca sa
devenim sensibili la cuvintele cele sfinte si sa va cinstim
dupa cuviinja!

Fi^i noua pururea rugatori catre Domnul si nu ne
lasa^i sa ne sfarsim in pacate multe ci, cu rugaciunile
voastre, sa capatam indrazneala si sa gasim lacrimi de
pocainjd si mdntuire ve§nicd.

1 acatul tl insingureazd pe om de Dumnezeu, oricat
de mic ni s-ar parea noua ca e.

Simt uneori ca ma bucur de o lini§te desdvdr§itd. Ma
simt aproape de Dumnezeu si lini^tit. Pacatul imi rapeste
aceasta liniste. Un singur gand fara trezvie inseamna a Ids a
induntru pe dracii cei curvari si mandri, pe dracii cei fara de
rusine.

7 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Petru.

8 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Pavel.

31

Sufletul se topeste; taria sufletului se topeste cand se
uneste cu gandurile patimilor. Patimile sting fierbin^eala
inimii si innegureaza mintea.

O, multe sunt binefacerile rugaciunii! Ea lumineaza,
trezeste, cura^este, inal^a, inviaza sufletul. Ea ne duce la
pocain^a si la recunoasterea netrebniciei noastre.

A recunoaste vinova^ia ta inseamna a face un pas ca
sa iesi din focul Iadului. Primeste insulta si bucura-te cand
esti insultat pe nedrept! Roaga-te pentru eel care te insulta,
parandu-^i rau de rautatea si nepasarea lui. Cel care se roaga
pentru eel care il nedrepta^este in^elege de ce a iertat Bunul
Dumnezeu pe cei care-L rastigneau pe El. Ei nu stiau cefac
(Lc. 23, 34); iar El ii ierta din marea Sa iubire de oameni.

Daca iertam stim care e iubirea pentru Hristos
Domnul, cat de mult avem nevoie de El. El e via^a noastra,
Hristos, Domnul nostra. Daca ne rastignim trapurile,
patimile si poftele aflam cat de buna e moartea lui Hristos,
cat de folositoare, noua, crestinilor.

Te rastignesti impreuna cu Domnul, cu constiin^a
ferma ca vei si invia impreuna cu El si te vei bucura de
comuniunea vesnica cu El.

Milostenia e o carte din care inveti iubirea lui
Dumnezeu. Dai, pentru ca Hristos S-a dat pe Sine pentru
tine; si dai, pentru ca niciodata nu vei da, pe cat Domnul ^i-a
dat \iq.

O, framosi sunt cei cu inima curata! Ei vad pe
Dumnezeu. Ei sunt imbraca^i cu lumina Sfantului Duh.
Doamne, da-ne sa ne bucuram vesnic de Tine! Acum si in
vecii vecilor fii cu noi!

Slujbele lungi {in trapul in mana iar rugaciunea din
inima e via^a sufletului. Cei care se apropie de Dumnezeu se
apropie cu fried si cu cutremur (Ps. 2, 11). Cel cu o
constiin^a adevarata se va sim^i intotdeauna netrebnic de a
se apropia de Dumnezeu.

A indrdzni inseamna a crede in mila lui Dumnezeu,
pentru ca ea a biruit lumea (In. 16, 33), pacatele, viciile si
moartea. Dumnezeu S-a fdcut om pentru mine, ca si eu sa
ma fac dumnezeu, dupd har, pentru El. Cat de mult m-a
iubit Dumnezeu!

La strana trebuie sa se cante lin si cu multa
expresivitate. Ceea ce se canta din inima e boga^ia Sfantului
Duh. Psalmii trebuie recita^i conform cu textul care trebuie

32

recitat. Solemnitatea, tanguirea, bucuria, pocain^a trebuie sa
transpara in glasul nostru.

A fi subtil e tot una cu a cduta cele ale aproapelui,
mantuirea lui, apoi pe a ta. Tot ce e afectat de egoism nu e o
jertfa bine primita. Da milostenie, dar daca te mandresti cu
ceea ce faci, mai bine nu mai da. Nu sfatui pe eel care nu
asteapta sfat de la tine. Cand cineva l\\ cere parerea, lasa-i
lui, ultima alegere.

Trebuie sa pova^uim, nu sa convingem cu for^a! Ceea
ce se face cu forja nu e dupa Dumnezeu, pentru ca
Dumnezeu e libertate, bucurie si pace. Daca cineva poate
face un lucru mai bine decat tine, nu ii sta impotriva.

Nu considera smerenie fuga de raspundere si nu te
arata fricos atunci cand esti invins de diavol. Scoald-te si te
va ridica Hristos Domnul, adica El te va face sa stai in
picioare.

Bucuria adevarata e bucuria Sfantului Duh si nu o
po^i sti decat din experien^a. Ceea ce nu in^elegi nu po^i
formula. Trebuie sa te feresti de tot ceea ce se face la vedere
si de tot ceea ce se face cu sudoare pu^ina.

Constiin^a slabiciunii personale vine din prabusirile si
caderile tale. Adevarata pocain^a e semnul dependen^ei
totale de mila lui Dumnezeu, nemaivazand alta cale de
scapare. Mustrarile constiin^ei tale i^i arata gravitatea
imbolnavirii tale spirituale.

Pacatele spovedite sunt iertate si ele nu mai trebuie
repetate inca o data, la urmatoarea spovedanie. Daca preotul
te-a dezlegat de ele si Bunul Dumnezeu te-a dezlegat, caci
ce dezleaga preotul jos, dezleaga si Dumnezeu in ceruri.

Trebuie sa ne rugam pentru oricine si pentru orice
lucru bun. Astfel ne aratam compasiunea si in^elegerea
pentru aproapele nostru. Dorind celui de langa tine tot ce \i-
ai dori si \i&, te ara^i implinitor al poruncii dumnezeiesti. Nu
poti iubi daca nu ierji si nu po^i fi iertat de Dumnezeu, daca
nu ierfi tuturora, din inima.

Pana nu ne sim^im liberi de orice lucru si gand, nu
stim care e libertatea Sfantului Duh. Sfm^ii sunt minuna^i
prin atat de multa rabdare si suferin^a de cat au dat dovada.
Ei au iubit crucea Domnului si nu s-au uitat la trup, pentru
ca e treedtor, ci la suflet, la lucrul eel nemuritor. Ei si-au
mutat mintea la cer, instrainandu-se de moliciunea si
fierbin^eala rusinoasa a pacatului.

33

Orice lucru mare ai face, sa nu il crezi decat ca un dar
al marii iubiri de oameni a lui Dumnezeu fa^a de tine. Cel
care se roaga, simte nevoia sa se adanceasca, pe zi ce trece,
in contemplarea bunata^ii si a iubirii lui Dumnezeu. Cei care
s-au inva^at cu linistea Sfantului Duh, se simt goi, cand ea ii
paraseste. O, cat de urata e departarea de Dumnezeu!

Cei care II doresc pe Dumnezeu nu mai pot dori si
altceva. Dumnezeu ajunge, e mult prea mult pentru un suflet
indrdgostit de via^a sfanta si fara de prihana.

Nu poji dori sfin^enia lui Hristos si, in acelasi timp,
boga^ia, stiin^a pentru stiin^a sau laudele de la oameni.

Lauda de la Dumnezeu e primirea harului
dumnezeiesc, care este cea mai mare podoaba, impodobire a
sufletului omenesc. Cei care se imbraca in camasa cea una
si tesuta pe de-a-ntregul, a Sfantului Duh, sunt goi de orice
dorin^a si remuscare.

Numai noi suntem de vina intotdeauna. Dumnezeu, pe
cei pe care-i iubeste, ii mustrd, direct sau indirect. Cel care
primeste mustrarea in^elege la ce ii foloseste.

Sa ne inva^am a iubi stiin}a duhovniceasca, pentru ca
in ea e via^a noastra vesnica!

Pacatuim zi de zL.dar Domnul ne asteapta, ne
cheama, ca sa ne daruiasca mare mild.

Cand ma gandesc la marea mila si iubire a lui
Dumnezeu imi dau lacrimile. Nu po^i sta lini§tit cand sim^i
ca Dumnezeu face minuni cu crea^ia Sa. Esti exaltat, plin de
mul^umire si recunostin^a.

A dori sa fii aproape de Dumnezeu e scopul vie^ii
crestine, pentru ca acest lucru vrea Bunul Dumnezeu de la
noi. Cu cat esti mai aproape, cu atata vrei mai mult, pentru
ca urcusul duhovnicesc e nesfarsit, e vesnic.

Doamne, nu-mi stinge dorul de Tine si nu ma lasa in
noaptea nesim^irii si a intristarii! Eu gresesc in fiecare clipa
dar la Tine e nadejdea mea. Invafd-md ca sdfac voia Ta, ca
Tu esti Dumnezeul meu. In rdbdarea noastra, dobdndim
sufletele noastre. Cu cat in^elegem mai mult voia Domnului,
cu atat ni se pare mai usor drumul evanghelic.

Apropierea de Dumnezeu e prietenia Sfantului Duh, e
tot darul cel bun si desavdrsit, care de sus se pogoard
(Iacov 1, 17).

Doamne, nu ne lasa! Aminteste-ne ca murim, ca vom
fi judeca^i, ca suntem goi si murdarV. Nu ne lasa de rusine
dracilor, pentru ca la Tine am nadajduit!

34

Fii Doamne, virtutea meal Acopera-ne cu marea Ta
milostivire §i iubire de oameni! Nu vom muri ci vomfi vii si
vom lauda lucrurile Tale.

Cei care traiesc cu harul Sfantului Duh in sufletul lor,
§tiu de ce am scris §i de ce scriu despre aceste lucruri. Harul
Prea Sfintei Treimi e via^a noastra. El ne tine in via^a.

Cat de mare e preo^ia, Dumnezeule mare! La ea te ui^i
ca la un colos. Cine poate fi atdt de sfdnt, ca sa creada ca
poate fine in palme, cu adevarat, pe Fiul lui Dumnezeu?!

Vezi cata coborare, cata smerire, pentru noi, pacatosii
si nerecunoscatorii! Nu ne intoarcem sa-I mul^umim
Domnului decat foarte pu^ini, pentru toate cate ne trimite in
toate zilele vie^ii noastre.

Cei straini de in^elegere vin §i II lauda pe Dumnezeu
pentru marea Sa iconomie.

Daca Dumnezeu face bogat pe eel saracit oarecand de
pacate, de ce te intristezi? De ce nu crezi, ca Dumnezeu I§i
poate face lauddtori §i din cei care, mai ieri, aveau o inimd
depiatrdl

Ceea ce ni se pare cu neputinid noud, e cu putinid la
Dumnezeu. Sa cerem ca §i cdnd amfiprimit deja.

Sa nu ne indoim de ceea ce cerem, daca §tim ca e un
lucru bun ceea ce cerem. Domnul prime§te rugaciunea spusa
cu credinidfermd.

\zei care, de§i boteza^i in numele Prea Sfintei Treimi,
neaga Sfanta Biserica §i taina credin^ei, n-au gustat
con§tient, cu adevarat, din bunatatea Domnului, pentru ca
atunci ar fi afirmat: Bun este Domnull

Cei care gusta din Izvorul fdrd de moarte nu pot
spune, chiar §i in cele mai mari caderi §i neputin^e ale lor, ca
Domnul nu e mare §i minunat §ipururea iertdtor.

Sa nu ii alungam! Sa auzim mereu: Mild voiesc, iar
nu jertfdl (Os. 6, 6). Si: mdntuirea sufletelor lor, nu
judecatdl

E u§or sa judeci, adica sa indrdznesti sa judeci in
locul Fiului lui Dumnezeu, pentru ca El a primit toatd
judecata de la Tatdl.

35

E usor sa crezi ca po^i arunca in lad un suflet pentru
care Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat a suferit rastignirea
si moartea pe cruce.

Dar Domnul ne inva^a sa nu blestemdm ci sa
binecuvdntdm. Cine scoate sabia drepta^ii in fa^a aproapelui,
nu se va bucura de mdngdierea milei din partea Domnului.
Cine crede ca poate osdndi pe un om, nu stie cate poate
ierta Dumnezeu, daca el se pocaieste.

Unii oameni s-au mantuit intr-o zi, al^ii in cateva
clipe. Bunul Dumnezeu ne pdndeste toata via^a sufletele,
pentru ca sa primeasca libera noastra consim^ire si sa ne dea
via^a vesnica.

Doamne, pe cei care Te neaga pe Tine, pentru ca nu
Te-au cunoscut, datorita pacatelor lor, miluieste-i! Cautd din
cer si vezi netrebnicia neamului omenesc si nu fi aspru cu
noi, ca noi suntem slabi, pdmdnt si cenusd. Ca iarba trecem
(Ps. 102, 15).

Ai mila de neamul romanesc si de toate neamurile de
sub soare, ortodoxe sau nu, si indreapta-le la adevarul Tau,
ca Tu esti adevarul vie^ii celei vesnice.

Inva^a-ne sa ne rugam. Alunga de la noi frica de robi
si da-ne increderea de fii\ Da-ne sa marturisim in inimile
noastre, ca Tu esti Domnul si Stdpdnul viefii noastre.

§i pe cei din lad, dupa voia Ta, usureaza-i si
astampara-le setea de Tine si nevoia de comuniune cu Tine.
Aratd-Te, Doamne, minunat intru Sfiniii Tdi. Inva^a-ne sa ne
rugam cu cain^a si durere multa.

Cei de langa noi e eel pentru care a murit Hristos
Domnul. Cei de langa noi e prejul cu care a fost platit
Domnul, cu preful sclavului, cu 30 de argin^i.

Doamne, inva^a-ne sa Te iubim si sa Te ascultam si sa
Te adoram si sa I^i mul^umim Tie intotdeauna. Fara Tine
alergam in pustiul lipsei de sens, privim iluzii de moarte,
ratacim.

Tu nu esti o iluziel Tu esti Viafa lumii, Domnul si
Creatorul nostra. Arata-le celor care nu Te cunosc, cat de
minunat esti Tu cu cei care Te iubesc pe Tine. Arata-le lor,
celor ce nu Te stiu, care e biruinfa si sedparea crestinilor
ortodocsi.

Prea Sfanta Doamna si Maica nu ne uita pe noi, ceea
ce esti buna si iubitoare de oameni. Strica cu ragaciunile tale
cursele balauralui, care vor sa ne prinda pe noi.

36

Arata-ne infrico§ati dracilor vicleni, Doamne, ca sa
vada ca Tie Iji slujim, cu smerenie §i sfiala.

Doamne, alunga bariera pacatului meu, care ma
desparte de Tine. Alung-o din inima mea §i ma miluie§te!

Desertdciuni sunt toate cele omenesti iar casa noastra,
de aici, e o casa cu chirie.

Casa noastra e in cer, casa nefdcutd de mdnd
omeneascd (II Cor. 5, 1). Ceea ce trebuie sa treaca, trece.
Numai Dumnezeu rdmdne. Numai El nu se schimbd.

To^i Sfin^ii, ruga^i-va pentru noi, ca sa ne venim in
fire! Avem mare nevoie de rugaciunile §i de ajutorul vostru.

Voi §tifi sa va rugaji cu adevarat. Nu inceta^i sa va
ruga^i pentru noi, ca sa avem raspuns bun la infrico§ata
Judecata a Domnului.

lard si iard cadem inaintea voastra §i ne rugam sa
mijlociti pentru noi. Timpul e scurt iar noi suntem slabi.

Cel care incepe sa-§i simta slabiciunea sa a aflat mila
in fa^a Domnului. Domnul intelepte§te pe cei care vor sa o
rupa defmitiv cu raul §i sa lucreze binele.

Cele mai frumoase clipe sunt ale privegherii. Atunci
rugaciunea \i se face lini§te §i izvor de rugaciune
neintrerupta.

Bucuria intalnirii cu Domnul in Sfanta Euharistie,
trebuie prelungita in milostenie. Milostenia e rodul
milostivirii. Iertarea na§te iertare. Iubirea na§te iubire multa.

Fara sa te simp, iubit nu po^i iubi. Ajungand la
con§tiin^a iubirii lui Dumnezeu in^elegi ca orice ai face tu,
din iubire, nu po^i sa faci tot ceea ce a facut Dumnezeu
pentru tine.

Suntem datori vdndup bunata^ii ve§nice a lui
Dumnezeu. El ne dore§te pentru vesmicie. El e via^a celor ce
II recunosc ca Viafd a lumii.

Doamne, arata-Te milostiv! Fii cu noi dupa mare mila
Ta §i nu dupa dreptatea Ta. Oricat am gre§it noi, nu ne
indepdrta de la mila Ta.

Fa sa strdluceascd in noi lumina fefei Tale, Doamne,
ca sa vedem fa^a Ta cea preasfanta §i sa marim mila Ta,
Iubitorule de oameni!

Prea Sfmte Duhule, milostive§te-Te de mine §i ma
miluie§te! Darurile Tale cele bogate, Dumnezeule, nu le feri
de robul Tau. Da-le mie, Doamne, ca sa slavesc numele Tau
in to^i vecii!

37

Cine poate sa fie vrednic de vederea Tai Cine poate
sa fie drept si fara prihanal Numai Tu, Doamne, si cui
voiesti Tu sa ii ajufi.

Eu sunt om nerecunoscator si pacatos si mult hulitor.
Vrednic de lad sunt si de toata munca. Mare si minunata e
milostivirea Domnului, ca nu m-a strafulgerat pe mine intra
dreptatea Sa si nu m-a arancat in lad dupa adevaral Sau.

Asteapta, indelung asteapta Domnul indreptarea mea!
Stau ca un om fara minte, Doamne, si nu stiu ca sa fac voia
Ta. Mare mi-e neinteleptirea. Nu Te indeparta de la robul
Tau. Nu ma uita printre cei vii, ca pe un mort.

Oricine e de la Dumnezeu ascultd glasul Sau. Oricine
e invdiat de Domnul nu se gandeste la el, ci la aproapele lui.

Doamne, pe preo^ii Tai si pe mai marii Bisericii Tale,
intre Sfm^ii Tai asaza-i! Langa ei, fa-ne sa ne odihnim si noi
sufletele.

Povara pacatelor e grea, Legea Ta, nu! Cerbicia
noastra e rdul, pentru ca voia Ta e sfdntd si fara de prihand.

L3aca urmam pe Domnul Hristos cu iubire si cu

smerenie multa, nu ne putem indoi de porancile Sale si
vedem in cuvintele Sale cuvintele viefii, pline de Duhul
Sfant si de sfin^enie dumnezeiasca.

Cand devenim liberi de pacat si de rautate, sim^im cat
de bun e Domnul si cum trebuie sa tratam libertatea
Sfantului Duh, care seface in noi.

Sa nu ne indoim! Slabiciunile noastre sa le punem in
fa^a Sa si pe El sa-L ragam sa ne ajute.

Doamne, vindeca-ne ca pieriml Doamne, auzi-ne ca
suntem intrista^i si ne clatinam ca frunzele in bataia
vantului!

Cine a sim^it dulceafa si bucuria Una a harului
Sfantului Duh sa laude pe Domnul.

Cine are sufletul bland si impdcat sa se bucure si sa
dea slava lui Dumnezeu Cel in Treime: Tatalui si Fiului si
Sfantului Duh.

Fericit e eel ce a aflat lacrimi de pocain^a.

Fericit e eel care si-a vazut mul^imea pacatelor sale si
acum suspina si se vaieta si cu post isi lumineaza trupul si

38

mintea §i cu rugaciunea arde inima lui aprinsa de darul
Sfantului Duh, caci minunate lucruri face Dumnezeu intru
Sfintii Sai!

In Biserica slavei Tale stand, Doamne, in cer mi se
pare a sta §i cugetand la frumusetea §i mila Ta, mintea imi
ia foe §i lacrimile imi apar in ochi, luminandu-ma §i
intarindu-ma.

Cine poate privi la Maica lui Dumnezeu? Cine poate
spune frumuse^ea §i darurile milostivirilor ei cele bogate?
Cel care are ganduri necurate sa taca §i sa nu vorbeasca! E
blasfemie sa vorbe§ti impotriva Sfantului Duh.

Smere§te inima mea, Iubitorule de oameni! Inal^a-ma
din iadul pacatelor mele §i din multele mele patimi, ca sa Te
vad pe Tine rasarind, pe Tine, Soarele Drepta^ii, in ziua cea
neinseratd a Impara^iei Tale.

Nu ma parasi pe mine §i nu ma arata nevrednic de
bunatatea Ta ci, din mare Ta mila, auzi-ma §i ma miluie§te,
ca sa strig Tie: Cel care miluie§ti pe cei nevrednici,
Doamne, marire Tie!

Rugaciunea trebuie sa fie ceva natural, ca o respirafie
normald. Nu trebuie sa credem ca am inceput ceva nou cand
ne rugam, pentru ca asta e grija cre§tinului: rugaciunea
neincetatd.

Milostenia trebuie sa vina de la sine, la fel ca §i
iertarea. Urmand Sfm^ilor lui Dumnezeu trebuie sa ne
facem prieteni cu to^i §i sa iertdm toate pentru invierea cea
de a treia zi a Domnului.

Daca intelegem sensul invierii Sale putem ierta, ca sa
fim ierta^i. Cine nu iartd nu iubeste pe Dumnezeu §i cine nu
iubeste pe Dumnezeu necinsteste chipul Sau din el.

Dumnezeu e iubire (I In. 5, 16) §i El ne cere ca §i noi
sa fim asemenea Lui, plini de iubire §i de curdfie §i de
iertare. Cel care se spovede§te din toata inima e auzit §i
iertat de catre Domnul.

Cine vine cu inima smerita §i cu nadejde in mila lui
Dumnezeu simte via^a in el insu§i, mancand Trupul §i
Sangele Domnului, pentru ca mananca via^a care se imparte
tuturor §i nu se desparte, care intotdeauna se daruie§te §i
niciodata nu se termina.

Cine ne-a iubit pe noi mai mult ca Dumnezeu? Cine
n-a socotit o injosire sa se faca Om pentru noi, decat El?

39

Dumnezeu voieste ca tofi oamenii sa se mdntuiascd si
la cunostinia adevdrului sa vind, pentru ca El cautd pe cel
pierdut, pe eel singur, pe eel imbdtrdnit in pacate multe.

In Biserica Sa, sa laudam pe Domnul cu inima curata!
Sa nu ni se para prea mult, nimic din ceea ce facem pentru
El. Pana la sange sa ne luptam cu noi insine ca Domnul sa
ne daruiasca izbavire deplina de pacatele noastre.

Sfin^ilor ai lui Dumnezeu, miluiti-ma, ca sa in^eleg
voia lui Dumnezeu si marea Sa iubire de oameni. Nevrednic
sunt eu intre fiii oamenilor, chip al pacatelor si vas al
necuratiei.

Mandria si desfranarea imi mananca inima si, din
fapte, ma arat ca un ovsxfdrd minte si neinfelept. Nu ma lasa
sa ma indepartez de la Tine, Doamne si pe dracii cei
spurca^i nu-i lasa sa ma batjocoreasca!

Fii cu mine in vreme rea si in vreme buna si
in^elepciune picurd-mi pe buzele mele, ca sa stiu sa vorbesc
si sa stiu cdnd sa tac.

Cel care ma ascurfi acum, priveste, si vezi pe eel mai
nenorocit om al pamantului, pe eel care si-a aruncat
demnitatea de om si a devenit animal si in loc sa II laude pe
Dumnezeu, L-a uitat si impotriva Lui a luptat.

Priveste la mine si la prostia mea si nu imi urma mie,
ca sunt om nebun si ticdlos, mai rau ca eel care L-a vdndut
pe Domnul!

Priveste la Sfm^ii lui Dumnezeu, la rabdarea lor, intru
care si-au castigat sufletele lor.

Priveste la Martiri si la Cuviosi si la Marturisitori si la
toate Sfmtele femei.

Vei vedea frumusefea si bucuria harului Sfantului
Duh in acestia. Vei afla nerdutatea. Ai sa gusti linistea. Ai
sa te umpli de toatd dorirea dupd Dumnezeu.

O, eel care nu-L cunoaste pe Dumnezeu, nu stie ca
existdl Cel care nu a in^eles marea iubire de oameni sl
Domnului e robul propriilor sale idei.

Dumnezeu e bucurie si sfin^enie si dreptate. Dupa
acestea se cunosc crestinii adevdra}i: dupa bucuria
Domnului pe care o au in inimile lor si din cauza careia sunt
in stare sd-si dea si viafa, numai ca faptura lui Dumnezeu sa
nu se sminteascd intru ei.

Doamne, miluieste-i pe cei care s-au smintit intru
minel Iarta-i pe cei care ma dusmdnesc si-i binecuvinteaza
pe cei care imi sunt prieteni.

40

Prietenul adevdrat e eel care, din iubire de
Dumnezeu, cauta sa in^eleaga cum sd iubeascd pe prietenul
sau. El nu vrea sa i se intample nimic rdu si daca i se
intampla, considera raul ca pe al lui, purtand sarcina lui ca
pe a sa.

Cei care au inva^at sa fie prieteni au inva^at-o de la
Hristos Domnul, Care S-a facut pentru noi blestem, ca sa ne
scape din robia vicleanului diavol.

O, cat de atenfi trebuie sa fim in via^a noastra!
Intotdeauna treji. Intotdeauna in stare sa ne daruim.

Nimic si nimeni nu ne poate despdrfi pe noi de
iubirea Domnului si Dumnezeului nostru.

In modul nostru de vie^uire sd sfinfim numele de
crestin, adica sd ne sfiniim pe noi insine, ca sa fim demni de
numele Domnului Hristos.

Bucuria si pacea nu au hotar in cer. Suportam totul
pentru Impara^ia Cerurilor si e eel mai mare lucru.

Daca ne impiedicdm, nadejde in Domnul avem.

Daca ne impiedicam si cadem sd nu dezndddjduim, ca
minunat e Domnul si gata ii asculta, pe cei ce striga catre
Dansul.

Diavolii se tern de cei cu inima plina de focul
Sfantului Duh!

Crucea Ta, Doamne, s-a facut noua izvor de bundtdti
si de daruri multe si sfdrdmd taberele celor potrivnici.

Rabdarea e mama in^elepciunii si in^elepciunea ridica
via^a noastra ca pe o ardere de tot bine primita. Fara
bunatatea Domnului nu putem sa facem nimic bun. Nimic
nu se face fara ajutorul Sau. Cine nu in^elege acest adevdr,
sta departe de via^a si de iubirea lui Dumnezeu.

Cand nu ne in^eleg pe noi oamenii, sa ne rugam
Domnului ca sd ne lumineze, ca to^i avem nevoie de
luminare si de in}elep}ire.

Cand suntem nevoid sd dam mdrturie despre
infelegerea noastra, trebuie sa o facem cu constiinia bund si
fara infumurare.

Celui cdruia i se pare ca sta, i se ia si ceea ce credea
ca are (Lc. 19, 26).

Iubirea nu se trufeste, nu cauta la ale sale, nu
rdspunde cu indrdzneald si nerusinare (I Cor. 13,5).

Daca vrem sd zidim, de ce ne purtam ca niste oameni
care ddrdmdl

41

Daca vrem sa urmdm Domnului, de ce cautam pe ale
noastre?

Cine cauta slava sa si nu pe a Domnului va fi dovedit
un huligan, care dorea sa intre la nunta fara haina faptelor
bune si a virtutilor.

Cine crede ca stie adevarul, sa se faca nebun, ca sa nu
fie dovedit nebun.

Mare frica si cutremur voi suferi la moartea mea. Ma
voi vedea cu totul lipsit si gol. Voi vrea sa ma due dupa
untdelemnul faptelor bune si imi voi da seama ca nu mai e
timp.

„A trecut timpul!", mi se va spune. „Ca un nebun ^i-ai
trait via^a. Acum stai afara, in Iadul voii tale nedrepte!".

Doamne, nu ma parasi! Cine poate fi Sfdnt, Doamne,
pe pamant, afara de Tine? Cine se poate curdfi fara mila si
voia Ta?

In pacate multe traim si nu ne dam seama ca traim
atdt de josnic. Consideram via^a noastra ca pe o poveste
oarecare si nu ca pe timp al pregdtirii noastre pentru viafa
vesnicd.

Iarta-ne, Doamne! Da-ne minte si inimd curatd.

Miluieste-ne! Arata-Te Bun si Milostiv cu noi, ca ne
afundam cu totul!

In clipa ispitirii noastre, fii Sprijinitor si Apdrdtor
tare al nadejdii noastre! Caci numai Tu po^i sa ajufi poporul
Tau si mostenirea Ta.

V^rice tulburare a sufletului, chiar daca pare bund, e o
stdrnire a noastra de catre diavolul, pentru ca Domnul e
pace, intelegere, iubire si nu rdzboi.

Cuvintele cele sfinte ne infricoseazd pe noi, cei lenesi
si mult pacatosi, pentru ca ne arata adevarul nostru si noi,
vazandu-ne goi, in loc sa cerem imbrdedmintea harului, ne
imbracam cu frunzele pdrerii de sine si ale minciunii, cu
nepocdinta cea mai urdtd in fa^a lui Dumnezeu.

Nu dorim sa fim vindecafi. Credem ca putem sa-L
min^im pe Dumnezeu, pe Cel care stie cu adevdrat
netrebnicia noastra.

42

Adevarata in^elepciune e fuga de pdcat si continua
pazd din toate parole.

Ceea ce vindeca eel mai mult e smerita cugetare,
pentru ca aceasta sfdntd dorinid dupa sdrdcia
duhovniceascd se vede pe sine, in comparable cu ceilal^i, ca
fiind cea mai netrebnicd si respingdtoare.

Orice lucru bun am face sa ne spunem: „Slugi
netrebnice suntem, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa
facem", dupa cuvintele Domnului.

Domnul lupta cu noi impotriva patimilor noastre. El e
fiinia virtutilor noastre. Numai cei care au luptat pdnd la
sdnge cu ei insisi, stiu bundtdlile lui Dumnezeu.

Eu, iubitor de pacate fiind, nu m-am invrednicit de un
asemenea mare eroism duhovnicesc, pentru ca aceasta e
intelepciunea celor ce se lupta lupta cea bund si sunt
mostenitorii Impara^iei ceresti.

Fericit este eel care si-a cura^it inima si a vazut pe
cele ce vorfi date Sfmtilor, adica arvuna celor ce iubesc pe
Dumnezeu cu adevarat!

Sa fugim dupa pacea si linistea sufletului si sa fim
tari impotriva gandurilor rele si desfranate.

Cei care se roaga cu inima fierbinte lui Dumnezeu,
sunt impiedicati de diavol cu hule de tot felul si cu multe
nelinisti si scarbe. Nu trebuie sa ne temem!

Trebuie sa ne temem de pierderea sufletului nostra,
de faptul ca ne-am putea indepdrta de iubirea lui Dumnezeu
cea purarea fiitoare.

Sa iertam din suflet pe cei care ne fac rau. Sa-i iertam
prin cele mai frumoase rugdeiuni catre Bunul Dumnezeu.

To^i pacatuim, to^i suntem netrebnici, dar prin
pocain^a ne apropiem de Dumnezeu.

Domnul a spus: „Pe eel ce vine la Mine nu-1 voi
scoate afara". Pe cei ce vin cu credin^a multa in iertarea lor,
Dumnezeu nu-i respinge. Celor care iubesc mult pe
Dumnezeu li se da mult, inca din via^a aceasta.

Daca am in^elege desertdciunea lumii si am sui
mintea noastra la inal^ime, la inaltimea cugetarii
dumnezeiesti, am dispre^ui tot ce azi laudam.

Gandul Judeca^ii sa strapunga inimile noastre si frica
de lad sa ne zguduie sufletele, pentru ca fara iubirea
Domnului nostra nu vom mosteni via^a si in Iadul mor^ii si
al indiferen^ei vom aluneca.

43

Vai mie, zic eu, ticalosul! Cel care vrea sa va invefe
acum e mai rau decat to^i si eel care teologhiseste acum va
sta ca un peste fdrd de glas, neavand vreo purtare buna si
vreo fapta cuvioasa.

Cu cei mincinosi si cu fa}a teatrald voi fi socotit, caci
nu am pus inceput bun si/erm indreptarii mele.

Pacatul biruieste prin aparen^a lui dar urmarile sunt
durerea si singuratatea.

Cand pleaca harul lui Dumnezeu din noi suntem
singuri. Toata in^elepciunea si linistea noastra ni se par a nu
fi fost niciodata. Cadem si pierdem toata in^elepciunea
stransa cu greu si cu multa sudoare. Pentru o secunda de
nepasare aruncam de la noi fapta cea buna si ne punem
coarnele infumurate ale mandriei si ochelarii ma^i ai
nepasarii, nemaidorind sa privim pe Lumina cea adevarata,
Care a venit in lume sd-i mdntuiascd pe cei pdcdto§i.

Cand pdrerea de sine ia locul adevdratei in}elepciuni
nu mai stim sa spunem cuvinte smerite si uitdm de Legea
Domnului.

Ne laudam cu poruncile Domnului si pe ele le calcam
in tot timpul, si asta nu for}a}i de cineva, ci din proprie
initiativd.

O, mare e prostia mea! Ruga^i-va ca sa nu fiu
pedepsit pentru netrebniciile mele si pentru infumurarea
mea de fiecare clipa!

Postul face atat trupul cat si sufletul proprii
rugaciunii. Trupul se simte usor iar sufletul, limpezit de
aripa sfanta a intelepciunii, privegheaza in rugaciune si
contempla pe cele ale lui Dumnezeu.

Sa nu cautam \&fafa omului ca ea ne poate insela! Sa
ne uitam la linistea, la bunatatea, la smerenia, la dragostea si
frica de pacat a omului celui din launtru, ca acestea sunt
semne ale prezen^ei harului Duhului Sfant in oameni.

Cel care simte inmultirea Duhului, inmulteste
rugaciunea. Cel care vrea mai multa pace, e intraripat de un
dor mult mai inalt pentru Dumnezeu.

Cel ce incepe sa se pedepseasca si mai mult, a
cunoscut cu fapta, ca trupul e neputincios dar sufletul e
osdrduitor (Mt. 26, 41).

Barbatul in^elept nu vorbeste decat despre lucrurile pe
care le §hGprea bine, iar eu, vorbind de lucruri pe care nu le
fac, ma voi arata ca un om de rds, in fa^a celor care au o
via^a dupa sfin^enia Domnului.

44

Noi suntem slabi dar sa ne punem nadejdea in mila
lui Dumnezeu si El ne va indrepta spre calea cea strdmtd si
cu chinuri.

Daca nu osandim pe nimeni, ne vom osandi numai pe
noi inline.

Daca nu vom dori decat sa ne pocaim de multele
noastre pacate, vom avea liniste si ajutor de la Dumnezeu.

Osteneala e scoala intelepciunii si fapta buna arata
cunostin^a lui Dumnezeu care e intru noi.

Cand miluim pe aproapele nostra sa nu uitam marea
bunatatea a lui Dumnezeu care se face cu noi in tot timpul.

Celor ce li se pare ca stau, pentra ca de la Dumnezeu
e nepdtimirea lor, sa ia aminte, adica sa se ingrij eased ca sa
nu fie robi^i de dracii care vin si gasesc casa mdturatd.

Nu cdderea e mai grea, ci rdmdnerea in cddere si
deznddejdea\

Cel care nu crede ca Dumnezeu il poate ridica din
orice pacat ar fi cazut el, // rdstigneste a doua oard pe
Hristos Domnul, pentra ca nu crede ca din iubire de oameni
S-a intrupat si cu oamenii a petrecut, pentra ca sa-i
mantuiasca pe cei pdcdtosi si nu pe drepfi, pentra ca
pdcdtosii au nevoie de Doctor.

Pocain^a e bine primita oricand si smerenia e mai de
pret decat fapta facuta cu parere de sine.

Sa ne apropiem de Sfmtele Taine ale Domnului cu
inima plina de iubire si de iertare!

Cu lacrimi sa saratam picioarele Lui cele sfinte si cu
buze de bucurie sa-L primim in casa sufletului nostra.

Fara merindele cerului nu putem sa mostenim
Impara^ia lui Dumnezeu, pentra ca Insusi Hristos Domnul
Se da mancare si bautura, pentra ca via}a sa avem si incd
din destul.

Sa nu fugim cand El ne cheama dar sa nu venim cu
sufletul plin de pacate, ci cu el gol de ganduri necuvioase si
plin de saracie duhovniceasca.

Fericiti cei care se impartasesc si cu dumnezeirea si
cu umanitatea Domnului, intra cunostin^a si sim^ire
duhovniceasca!

Fericiti cei care se bucura intra Duhul de cele ale lui
Dumnezeu!

Fericiti cei care au ca inva^ator pe Duhul Sfant, pentra
caAcesta le va vesti lor toate (In. 16,13)!

45

Iar eu plang pentru nevrednicia mea si ma vad departe
de fapta cea buna. Stau in Biserica Ta, Doamne, cu
nevrednicie si ca un animal fdrd mintel

Tu imi spui sa vad Duhul care da viafd si eu iau
aminte la litera care ucide.

Tu, Bunul meu Inva^ator, ma inveti sa ma apropii cu
fried si cu cutremur de in^elegerea Ta iar eu vin cu
indrdzneald nebund si cu inimd fdiarnicd.

Arat prin faptele mele, Doamne, ca sunt departe de
Tine. Bucuria Duhului Tau, Doamne, nu o depdrta de la
mine. Eu cad in pacate multe dar Tu Te urfi la indreptarea
mea, ca sa ma miluiesti pe mine.

Tu ma doresti ca pe o apd bund de bdut iar eu sunt o
mlastind plind de ndmol si reziduuri.

Cum sa locuiesti Tu, Doamne, in inima mea cea
spurcata?!

Dar Tu vii si locuiesti la mine si de multa bucurie si
pace si bunatate si mila §i smerenie ma umpli.

O, atunci in cer mi separe ca staul

O, atunci as vrea sa nu mai am trup si sa fiu in veci
cu Tine!

Dar incdlzirea inimii mele trece de la mine, pentru ca
eu intristez pe Duhul Sfant §i El ma lasa singur.

O, ce grea singurdtatel Adesea ma simt strain printre
prietenii mei si printre cei ce ma cunosc, pentru ca Tu,
Doamne, nu mai esti cu mine si sunt singur.

Ispitele vin §i trebuie sa ne inarmam cu rugaciune si
nadejde in Domnul, ca vom birui si alunga primejdia de
moarte.

Harul Sfantului Duh locuieste Jard schimbare intru
Sfin^ii Sai §i prin cuvintele lor putem sa-L vedem pe Unul
Sfantul Duh, Care locuieste in to^i si Care ii uneste pe toti.

Cel care se impotriveste cuvantului unui Sfant se
impotriveste tuturora, pentru ca se impotriveste Sfantului
Duh.

Sa ne recunoastem nein^eleptirea §i sa ne osandim pe
noi inline daca nu infelegem si nu cuvintele invederate ale
Sfin^ilor.

Dupa puterile noastre sa ne luptam lupta cea bund si
in slabiciunile noastre sa-L chemam pe Iubitorul de oameni
Dumnezeu, Care nu lasa ispitd mai mare decat am putea
suporta.

46

Lauda cu inielegere sa aducem Domnului. Cuviin^a
sa ne fie podoabd si sfiala parfum al sufletului. Credinciosia
sa ne fie armd tare iar iubirea/or/a nebiruitd, nadajduind nu
in noi, ci in ajutorul care vine de la Domnul.

Doamne, nu ma lasa pe mine rob al pdrerii de sinel
Alunga de la mine nesimiirea si invdrtosarea sufletului meu
si limpezeste mintea mea, pentru ca sa cugete pe cele ale
Tale.

Cand am uitat pe Dumnezeu, am ratacit ca un nebun
prin pustiul nestiin^ei. Eu, care sunt pdmdnt si cenusd, m-am
facut pe mine un pdrut infelept si un mdndru si un trufas
mincinos.

De aceea, Domnul, mi-a aratat cu fapta sfdrsitul
pdcdtosilor. Venindu-mi in fire, am strigat catre Domnul si
El a auzit strigarea mea indurerata si m-a miluit pe mine.

Doamne, nu ma parasi nicicand! Eu voi gresi ca un
om, dar Tu, Doamne, miluieste-ma ca un Dumnezeu. Iubirea
Ta de oameni nu poate fi intrecutd de pacatele mele. Nu ma
lasa fara rod bun si drept, ci inva^a-ma, ca pe cele pe care le
scriu sa le incerc cu fapta, ca sa nu mai bat campii, nestiind,
cu adevarat, pe cele pe care le scriu acum.

Lumineaza-mi mintea si voia mea, ca sa gdsesc
indreptare la Tine! Pomeneste-ma Doamne intra Impara^ia
Ta, dupa voia Ta!

Alunga gdndurile ascunse din inima mea, cu puterea
Ta, Doamne!

Eu sunt slab in credinid; Tu, fa-ma tare in nddejde.

Eu sunt mic in fapte; Tu, fa-ma mare in asteptarea
bundtdtii Tale.

Pe Ingeral Tau pazitor trimite-1 la mine, ca sa ma
pazeasca si sa ma mangaie si sa ma indrepte intotdeauna
spre iintd: mdntuirea sufletului si a trapului meu.

Da-mi sa-Ti slujesc Tie pana in ultima clipa a vie^ii
mele si in ultima clipa cu atat mai mult. Dupa voia Ta, faca-
se in mine, ticalosul!

Pe poporal Tau nu-1 uita si miluieste-1 pe el. Inva^a-1
sa Te cinsteasca cu fapta si cu adevaral.

Miluieste-ma Doamne, ca neputincios sunt. Vindeca
sufletul meu, ca am gresit Tie mult, intra cunostin^a si
nepocain^a. Pacatele tinereiilor si ale nestiin}ei mele nu le
pomeni (Ps. 24,7), Doamne.

4:7

Da uitarii pacatele mele §i ma indeamna la via^a
curata §i sfm^ita, ca sa umblu intru multumire §i lauda
prisositoare catre Tine.

(ri sta in fa^a ispitei inseamna a a§tepta pana trece,

pentru ca §tii cum arata sufletul tau cand e lini§tit §i nu-^i
place neordnduiala pe care o vezi acum in tine.

Rugdciunea plind de umilintd §i recunoa§terea
sldbiciunii personale e placuta in fa^a Bunului Dumnezeu §i
acestea l\\ dau puterea sd rezi§ti, intarit fiind de gandul ca
Domnul e cu tine §i nu te va putea pdrdsi niciodatd.

Ar trebui sa spunem: „Nu §tiu!", la lucrurile pe care
nu le §tim in amdnunt.

Ma ingrozesc de oamenii care cred ca §tiu sa
raspunda la orice intrebare §i cred ca pot spune totul despre
un anumit lucru.

Infatuarea nu te lasa sa spui ca altcineva e mai bun,
mai cinstit, mai smerit decat tine.

Eu, eel mai nenorocit fiind, nu §tiu sa raspund la
nimic cu adevarat §i in loc sa ma vad pe mine ii privesc pe
ceilal^i.

Sufletul smerit e in pace cu sine insusj §i con§tiin^a ii
este lini§tita.

Doamne, nu ma uita nici pe mine! Da-mi ca sa vad
sfdr§it bun, ca multe sunt pacatele vie^ii mele.

Uneori exista multd voinfd in oameni dar lipse§te
cuno§tin}a §i invdiarea din practicd §i asta duce la extreme.

Con§tiin}a pdcatului nu se inva^a din carte ci din
propria ta sldbiciune §i din desele tale infrdngeri.

Daca nu ai trait bunatatea §i prezen^a harului Duhului
Sfant, nu po^i sa spui ceva despre lucrdrile duhovnice§ti,
pentru ca cei pe care nu-i inva^a Sfantul Duh, pentru
necura^ia inimii lor, nu pot vorbi despre lucruri pe care nu
le-au trait.

Adevdratele semne ale harului dumnezeiesc, pentru
cei care nu 1-au primit pe acesta de la Bunul Dumnezeu, par
nebunie §i in§elare. Dar cum poate fi nebunie §i in§elare
pacea §i bucuria Sfantului Duh §i fuga de orice pacat §i
durerea pentru orice om care lucreaza cele rele?

48

Daca lumina nu are nimic de-a face cu intunericul si
nici grija cu neoranduiala, cum poate sa fie sufletul linistit si
plin de pocdinid si smerenie un suflet inselafl

Oamenii judeca dupa ceea ce vad si dupa cum pot sa
vada. Bunul Dumnezeu judeca dupa dorin^a inimii si El nu
dd harul cu mdsurd.

Multe sunt lucrurile de care trebuie sa fuga crestinul,
dar mai ales trebuie sa fuga de lucrurile care par bune, de
ideile care par duhovnicesti dar inima plina de liniste le
simte ca pe lucruri care produc neoranduiala si due la
extreme.

E bine sa vorbesti despre lucrurile duhovnicesti, dar
cu cei intariti in ele, care nu vorbesc ca sa facd paradd de
vorbe frumoase, ci vorbesc ca sa afle lucruri, care ii pot
ajuta sa se mantuiasca.

E mai bine sa te rogi, decat sa vorbesti si e mai bine
sa citesti, decat sa vrei sa convingi pe cineva, daca el nu
vrea sa se convingd pe el insusi.

Adevaratele daruri ale lui Dumnezeu vin de la sine,
fara ca noi sa ne asteptdm sa leprimim si nici nu stim de ce
tocmai atunci ne-au fost date, deoarece nu vedem nimic
special in via^a noastra.

§i tocmai de aceea esti in cele bune pentru ca tu nu ai
voit un anumit dar, nu 1-ai dorit si de el nu te credeai
vrednic, dar Dumnezeu te-a invrednicit de el.

Uneori apar ganduri care vor sa te convinga ca nu pofi
sdfacifaid, ca nu po^i suporta toatd viafa modul de vie^uire
dupa Dumnezeu.

Ingerii Satanei vor sa-^i spuna atunci ca esti ca un
animal depovard si ca i^i trebuie odihnd, largime.

Insa largimea pe care ei ti-o doresc e pierderea ta,
pentru ca inseamna sim^uri necontrolate, via^a fara
randuiala, nesupunere.

Incepi sa te rogi si gandurile dispar. Nu te mai temi,
pentru ca vezi pe Domnul care i^i ajuta si te scapa de cursele
viclenilor draci.

Cand in tine se lupta gdndul bun cu eel rdu esti
impar^it in doua tabere. Tu esti in razboi cu tine insusi.
Atunci trebuie sa stii ca te-ai invoit cu raul, pentru ca tocmai
de aceea nu te sim^i bine si binele nu suporta prezen^a
rauta^ii in acelasi loc, adica in inima.

Harul Sfantului Duh nu suporta nici eel mai mic gand
al rauta^ii. Tocmai de aceea ne paraseste simtirea harului

49

dumnezeiesc, pentru ca-L uitam pe Dumnezeu, pentru ca
noi inline II alungam prin nepurtarea noastra de grija.

Cand credem ca putem sd rezistdm de unii singuri,
atunci suntem cu adevarat singuri.

Dacd Dumnezeu nu zideste casa sufletului, in zadar
lucrdtorii, adica gdndurile noastre, s-ar lupta s-o find in
picioare, nedaramata, cand ea se afla pe nisip miscdtor.

Fara smerita cugetare nu putem sa pastram nimic bun.
Lupta e nevdzutd, de aceea e nevdzutd si biruin^a.

Daca omul dinduntru nu-I slujeste lui Dumnezeu, nu-I
slujeste nici eel din afard.

Smerenia nu poate fi imitata din afard ci dinduntru.

Nevoin^a trebuie sa fie dupa puterile noastre. Pentru
ce nu putem sa facem, sa ne rugam Domnului ca sa ne ajute.

El le implineste pe cele care lipsesc si vindecd
lucrurile bolnave din noi insine. Cred ca atunci cand
ajungem la ideea ca nu mai suntem bolnavi si ca nimic nu ne
lipseste, suntem cei mai bolnavi si lipsifi.

Oamenii care dau sfaturi de la ei, nu pot ajuta pe cei
care vin sa auda de la ei sfaturi. Cei care dau sfaturi din
indemnul harului Sfantului Duh, aflat in inima lor si din
iubire si in^elegere, aceia stiu, intr-un anume fel, sa dea
speranfe de mdntuire, sa linisteascd sufletul si chiar sd
indrume pe cei care intreaba.

Ce nu se face din iubire pentru Hristos Domnul, chiar
de pare un lucru bun, nu e un lucru bun cu adevarat.

Priviti sus, la faptele sfm^eniei lui Iisus Hristos,
Domnul nostra si nu la mine, la nemernica mea fiin^a mult
pacatoasa! Privi^i la incepdtura viefii noastre, la Dumnezeul
nostra eel mult iubitor, care pentru noi moarte a suferit!

Cura^ia inimii e implinirea porancilor lui Dumnezeu.
Pentru cura^ia inimii noastre conlucreaza toate faptele si
virtu^ile noastre cele bune.

O, mare e bunatatea Ta, Doamne, cu mine ticalosul!
Tu nu Te-ai uitat la multele mele pacate, ci mi-ai dat sd
trdiesc si sd fiu viu si sa laud numele Tau eel preaslavit, al
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, al Treimii Celei de o
fiin^a si nedespar^ite.

Pe mine, robul placerilor, m-ai facut sa cunosc dorul
dupa viafa cea curatd.

Pe mine, mandral, m-ai facut sa in^eleg smerenia
sufletului si desertdciunea pdcatului.

50

Pe mine, nerusinatul, m-ai in^eleptit cu cuviinfa si cu
nerdutatea.

Cine poate intrece mila Ta, Doamne? Cine poate
spune iubirea Ta de oameni?

Cuvintele se arata a fi prea palide, aproape
neexistente, pentru a arata marea Ta milostivire. Toate
lucrurile se fac cu rabdare si cu rugaciune multa.

Dumnezeu lumineaza mintea oamenilor, cand acestia
au nevoie, dar si cand acestia nu vor sa asculte de
Dumnezeu. Pentru primii o lumineaza spre mai bine, pentru
ultimii ca sa se intoarca de la gdndul rdu pe care vor sa-1
implineasca.

Gustul pacatului e dulce dar urmarile lui sunt amare
si dureroase.

Cel care plange pentru pacatele sale incepe sa vadd
cu cat e dator in fa^a Domnului. Eu inca n-am inceput sa-mi
plang pacatele mele si inima mi-e impietrita si moarta.

De la un timp vei Jine minte lucrurile de care ai
nevoie ca sa te mantuiesti, pentru ca Domnul vrea sa
pastrezi cuvintele Sale ca pe o comoard de mult pre}.

Cel care va in^elege adevarul, va incepe cu ideile si se
va opri la cuvinte sau va trece dincolo de ele, la Duhul care
face viu.

Ferici^i sunt cei care au aflat binecuvantarile
rugaciunii!

Ma straduiesc sa fac nevoinfd la aceasta mare lucrare,
dar departe stau de lucrurile ei si de marile ei rasplatiri.

Trebuie sa tree de la implinirea din fried, la cea din
iubire si infelegere. Sunt ca un rob, caruia ii e teama si se
infricoseaza.

Fericiti sunt fiii Impara^iei!

Adevarat: eu nici din frica nu indeplinesc voia lui
Dumnezeu si sunt afara de orice fapta buna.

De aceea, Doamne, Cel care nu vrei moartea
pdcdtosului, intoarce-ma din calea pierzarii si fa-ma viu.
Da-mi bucuria intelegerii si a umilin^ei, ca mare nu e cel
care vorbeste, ci cel care face si apoi vorbeste.

Mdntuieste poporul Tdu si binecuvinteaza mostenirea
Ta. Afla oaia cea rdtdcitd si intoarce-o la turma. Da sa Te
cunoasca pe Tine, Doamne, credinciosii intru ei insisi, ca sa
fie o turma si un Pastor si sa nu mai rataceasca, crezand ca
Te au, cand ei nu cunosc glasul Tdu si nu urmeazd
poruncile Tale (In. 10, 4).

Pe cei ce se lupta, du-i la sfarsit bun si la cununa!

Pe cei nein^elepti, ridica-i la cunostin^a adevarului

Tau!

Pe cei cazu^i, nu-i lasa pana in sfarsit departe de Tine!
CaTauzeste-ne Doamne, pasii nostri, ca sa nu ne
slabanogim si mai mult!

51

E>

oamne, inima mea si mintea striga catre Tine, auzi-
ma!

„Constinu:a cea curata este sarbatoare foarte mare",
spunea Sfantul loan Gura de Aur 9 , pentru ca o con§tiin}a
curata e o con§tiin0 cu iubire multa de Dumnezeu si de
oameni.

( £%\

^ inin

$ &% loduwK \ jjgg / xhwctomoc

Ut^^T 'ipvtlj

iJ^lMl

II • sHa

Jf §;' ''■■•'■'

^§_U__?l

W/ JMr&^V^Bi * *'- -■

S*^W^m

Sfantul loan Gura de Aur, patriarhul
Constantinopolului

Aceasta se spala mereu, pentru ca sa fie si mai
limpede si mai lina si mai nevinovata.

' Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

52

Pacatuim mereu dar mereu si cerem iertare, ajutor,
sprijin, acoperamant. Cadem la Cel Preabun si Milostiv si
spunem necazul nostru. Ne varsam inima in fa^a Lui si II
rugam sa ne ierte, inca o data si mereu, caci suntem
nevrednici si ticdlosi si am imbdtrdnit in pdcate multe.

Doamne, nu ne uita pe noi! Trimite-ne noud semnele
bundtdfii Tale si sugruma in noi valtorile patimilor
infernale.

Vad oameni rugandu-se dar nu le vad inima. El stie ce
vor ei cu adevdrat.

Vad oameni impartasindu-se cu Sfmtele Taine dar nu
le stiu lacrimile, fagaduintele, durerile, implinirile si
neimplinirile.

Cea ce vad eu nu e tot.

Ceea ce vad eu nu e esenfialul, ci camasa faptelor
ascunse in inima.

Doamne, cunt|este inima mea! Da-mi lacrimi care sa
ma spele. In^elege strigarea mea.

Daca am sta cu inima deschisa, curata si sim^itoare la
sfintele slujbe si oricand, am vedea cum lucreazd Dumnezeu
cu noi si cu to^i.

Rugaciunea scurta dar staruitoare, repetata din toata
inima, are darul de a ne fine treji, plini de doruri sfinte.

Urfi, pacatuiesti, cazi dar nu dezndddjdui. Crede ca
esti ultimul om dar lasd loc milei §i iubirii lui Dumnezeu.

Daca te smeregti nu insemna sa te crezipierdut.

Smerenia e o cddere in fa^a lui Dumnezeu pentru a
mdrturisi pufina ta lucrare, in comparable cu chemarea
harului dumnezeiesc care ni se face continuu.

Sim^i ca nu esti singur, sim^i ca pofi lupta dar te
necajesti de unele nereusite.

Toate au un rost providential. Dumnezeu Cel
Preainalt ne elibereaza din chingile suferin^ei si ale rabdarii
noastre la timpul potrivit.

Cand credem ca un lucru trebuie sa se intdmple acum
si ne rugam pentru fiin^area lui iar rugaciunea nu ne e
ascultatd, trebuie sa consim^im cu faptul, ca inca nu e
timpul lui.

Asteptam iar nadejdea nu ne e rusinata.

Cine nadajduieste in ajutorul Prea Sfintei Treimi,
arata ca via^a adevarata e cea vesnica.

Trebuie sa mori, dar trebuie sa mori impdcat cu
Dumnezeu, cu tine, cu oamenii si cu intreg universul.

53

Trebuie sa-Ji ceri iertare de la to}i si sa indrepii ceea ce se
mai poate indrepta.

Cred ca via^a crestinului trebuie sa se imparta intre
implinirea poruncilor Domnului si implinirea sfaturilor
Sfiniilor Lui. Unele fara altele nu merg.

Exagerarile arata carenie in gandirea si via^a
duhovniceasca.

Nu spun ca nu po^i gresi. Spun ca po^i gresi dar,
in^elegand greseala ta, trebuie sa te pocaiesti, sa strigi catre
Domnul pentru greseala facuta.

Eu sunt eel mai nevrednic si trufas, miluieste-ma!
Vindeca sufletul meu ca am gresit Jig, Dumnezeule al
mantuirii mele!

Cand implinesti poruncile sfinte orice zi e o
sdrbdtoare. Ai inima plina de curate, de dragoste ce se
revarsa in cuvinte mari si curate si sfinte. Aju^i din toata
inima in acea zi. Iubesti pe orice necunoscut. Vezi in oricine
un Sfant si in tine o murdarie a pamantului.

Cand vezi ca omul moare sinui ca inima vrea sa se
roage continuu pentru el.

Binecuvantati sunt cei care se roaga si pentru crestin
si pentru necrestin, chiar si pentru animal si lucru. Acestia
au inimi mari Spline de sfinienie.

Cel care iubeste sa se roage varsa lacrimi.

Cel care e ascultator se grabeste sa se intoarca cu
lucrarea implinita.

Recunoscatorul admira si lauda in tacere dar si cu
bucurie.

Cel care vede binele pe oriunde, acopera cu palmele
lui scaparea fratelui sau.

Cel care e ispitit continuu de rau, vede raul si unde nu
e. Ura separa familiile iar pacea Sfantului Duh ii face pe
oameni sa-si dea via^a pentru adevar.

Nu pot in^elege cei necura^i de ce e bucurie mare
cura^irea de patimi si de ce, pentru ea, vrei sa te calce toata
lumea in picioare, oricine sa te insulte si sa te maltrateze iar
tu sa taci, sa taci ca o statuie.

Rabdarea e credin^a. Rabdarea multa e credin^a tare.

Nu poate crede decat cel care are nddejde de mdntuire
si nu poate ndddjdui cineva in El, decat daca II iubeste pe
Dumnezeu din toata inima lui. Cine nu-L iubeste, nu-L
cunoaste. Nici nu-L poate cunoaste cineva, daca nu se
leapada de voia si ambi^iile sale.

54

La Dumnezeu se vine gol de nimicniciile tale si fara
sa vrei ceva cu nesimfire.

Capul plecat arata intelepciune, pentru ca
in^elepciunea §tie si inceputul si sfdrsitul lucrurilor.

Nu po^i sa cazi din mana lui Dumnezeu, decat daca
vrei sa cazi din iubirea §i ajutorul care vin de la El.

Chinurile sunt purine, rasplata e negraita.

Cei carora li se taiau capetele se uitau spre cer. Erau
osandi^i la moarte Sfm^ii lui Dumnezeu, tocmai ei, cei care
mosteneau via^a vesnica si sunt de-a pururea cu Via^a cea
adevarata.

Si asta, pentru ca nu e sluga mai mare decat Stdpdnul
sdu.

Vd urdstepe vol lumea, pentru cape Mine Ma urdste.
Vd urdste pe voi lumea, pentru ca nu aveji pdcatele si
tabieturile ei.

Daca v-a^i comporta ca ea, nu a^i deranja-o. Dar
pentru ca vre^i sa face^i voia lui Dumnezeu, care nu seamdnd
cu nimic din viata usoard a lumii §i cu nimic din ceea ce are
de „pret" lumea, de aceea lumea vd urdste.

Vefi suferi pentru Mine dar vefi fi fericifi in chinurile
voastre, pentru ca Eu sunt cu voi si nimeni impotriva
voastrd.

Bogafii sdrdcesc si fldmdnzesc pentru ca nu au
Bogdfia adevarata si Pdinea viefii.

Cei care-L cautd pe Domnul nu se vor lipsi de tot
binele, pentru ca a cduta pe Dumnezeu inseamna a-L gdsi,
daca gasim pacea, sfm^enia, iertarea §i toate celelalte
bunata^i dumnezeiesti, care reprezinta, intr-un cuvant,
„binele".

Daca gustam, vedem ca Bun e Domnul. Daca ne
apropiem de El, El Se apropie, negrait §i nein^eles, de noi.

Vine in noi si noi in El. Traim impreuna cu
Dumnezeu si ne mi§cam in El pentru ca „mintea lui Hristos
e Duhul Sfdnf (Sfantul Chiril al Alexandriei 10 ).

In harul Duhului Sfant gandim cu minte plina de
sfin^enie, plina de lumina, caldura §i dragoste. Intra Duhul
Sfant incepem sa gandim duhovniceste si crestineste. Fara
Duhul Sfant nu po^i sti cum sa I te adresezi lui Dumnezeu.

Sfin^ii au indrazneala spre Dumnezeu prin harul
Sfantului Duh. Sfantul Duh Se roaga prin Sfm^i si Sfin^ii

10 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei.

55

prin Sfantul Duh se roaga Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,
Dumnezeului nostru.

Sfintele Icoane sunt usile cerului. Prin Sfm^ii lui
Dumnezeu patrunzi in cer. Te inchini Sfmtelor Icoane si te
inchini celui ce sta impreuna cu Dumnezeu in Impara^ia
Cerurilor. Te-ai inchinat Icoanei Sfinte ca sa te inchini celui
reprezentat pe ea.

Domnul ma va auzi cand voi striga cdtre Ddnsul.
„Cel ce voieste sa se laude cu aceea sa se laude, ca stie si
cunoaste pe Domnul" (I Regi 2, 9).

Miluieste Doamne, intru Sfin^ii Tai, pe cei pentru care
m-am rugat in via^a mea. Ai grija de ei ca de lumina ochilor.
Da-le lor toata bunatatea si mila si indurarea.

Iarta-i si nu-i omori. Nu-i ucide cu Duhul gurii Tale.
Tu esti Domn al drepta^ii si al milei. Faca-se voia Ta si,
pentru rugaciunile lor, miluieste si via^a mea, ca nevrednic
sunt si mult nenorocit.

Orice cuvant de mul^umire e o bucurie fara margini.
Cand te rogi si lacrimi de bucurie si de adora^ie i^i curg pe
fata esti fericit. Plangi cu inima si cu mintea. Plangi si-^i
vezi intunericul pacatelor.

Cate primim si tot uitam!

Cate ne da Bunul Dumnezeu si tot Ii intoarcem
spatele!

Uneori, cand cant, simt ca nu eu cant ci inima mea
mangaiata de harul Duhului Sfant. Cant si nu cant eu. Ma
rog si nu stiu daca eu ma rog, pentru ca eu - imi dau seama
singur - nu puteam sa ma rog asa, asa cum ma rog atunci.

Miluieste-ma, Stapane! Dumnezeul Puterilor,
Dumnezeul drepta^ii, Dumnezeul ostirilor, nu-1 uita pe
nenorocitul Tau fiu ratacitor.

Adu-ma acasa! Du-ma la linistea si pacea gandurilor
si la linistirea patimilor. Intoarce-ma la Tine, Izvorul milei si
al indurarilor.

Cand spunem dorul inimii noastre, din tot sufletul, ne
rugam cu adevarat. Chiar daca nu stim sa ne rugam cu
stiinid duhovniceascd, daca ne rugam din inima, cu tarie si
cu umilin^a adanca, suntem auzifi.

Dumnezeu e langa inima ta. El vede tot, aude tot,
simte si stie tot. Nu te po^i ascunde. N-ai unde fugi. E o
iluzie via^a fara Dumnezeu! E o nebunie, curata necredin^a.

Cazi - chiar daca nu vrei tu, eel ce te numesti „ateu",
„necredincios" sau „pagan" - tot in mainile Dumnezeului

56

celui viu. Cazi spre via^a sau spre moarte, spre via^a sau spre
moarte vesnica.

Pleaca-te! Pleca^i-va! „Cu noi este Dumnezeu",
pentru ca noi suntem cu El si El cu noi. Pentru ca El ne-a
chemat pe noi la El si noi am lasat toate ale noastre si I-am
urmat Lui.

„Pleaca-te!" inseamna a recunoaste ca e§ti praf si
cenusa, ca esti pamant oarecare.

„Pleaca-te!" inseamna sa ne vedem nimicnicia si
prostia.

,Jn}elege}i...si pleca}i-va" spune cantarea, pentru ca,
dupa ce iti recunosti slabiciunea ta, trebuie sa te pleci in fa^a
tariei dumnezeiesti, a Tariei celei mai presus de orice tarie.

Devenind asa, intelegem ca si „cu noi este
Dumnezeu". El nu era cu noi, pentru ca noi nu vruseseram
sa fim cu El.

„Inima mea si trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul
eel viu" (Ps. 83, 2). Pentru ca „doreste si se sfarseste sufletul
meu dupa curdle Domnului" (Ps. 83, 2).

„Se sfarseste" pentru ca ma taie si ma impunge dorul
iubirii de Tine, Doamne!

„Pasarea si-a aflat casa" (Ps.83, 3), adica sufletul
indumnezeit si-a aflat casa neficutd de mdnd omeneascd in
cer (II Cor. 5, 1).

Noi stam acum in „valea plangerii" (Ps. 83, 7) pentru
ca timpul, lumea si via^a noastra e „valea plangerii" inimii
noastre.

Plangem pentru ca mult am gresit.

Plangem si ne tanguim, pentru ca gdndim la moarte si
la dreapta judecata, la lad si la chinurile vesnice. Ne gasim
vinovafi, mereu vinova^i, pe fiecare zi mai vinovaji.

„Inca nu m-am pocait, inca nu" spune Sfantul care
toata via^a s-a pocait si inca, inca nu credea a sefi indreptat
din lad. Pe patul mor^ii, spune si mai dureros acest lucru.

„Mai lasa-ma sa plang, Doamne" spune el. Mereu
privind spre cer si mereu cu constiin^a nevredniciei sale.

Cu cat omul se crede maipdedtos, cu atat in^elege si a
in^eles cu ce sfin}enie trebuie sa te apropii de Dumnezeu.

Nu te po^i min^i decat pe tine insuti.

Cand cdrtile constiin^ei se deschid, atunci se vede
cangrena sufletului si supurarea bolii lui.

La Dreptul Judecator e dreptate si rasplata. Desi spun:
„Dumnezeu e Drepf\ prin faptele mele II arat a fi nedrept,

57

pentru ca eu tree peste cuvintele Lui §i lucrez nedreptatea,
§tiind foarte bine, ca §i pentru un singur cuvdnt desert voi fi
judecat aspru.

Eu II numesc cu limba Drept §i cu inima II arat a fi
nedrept, cand eu sunt nedrept - adica nu dupa adevdr §i
dreptate - §i El e Drept.

„Intoarce-ne pe noi, Dumnezeul mantuirii noastre §i-
Ti intoarce mania Ta de la noi" (Ps. 84, 4)! „Ca in Tine este
loca§ul tuturor celor ce se veselesc" (Ps. 86, 6). Amin!

In rugaciune, ceea ce e important e sd vorbesti cu
Dumnezeu. Daca sim^i ca vorbesti cu Dumnezeu, atunci te
rogi. Lui trebuie sa-i spui adevarul tau, neputin^a ta, durerea
ta.

Cand te rogi, daca e§ti simplu, atunci §tii ce ceri.
Dumnezeu a§teapta sa-I vorbesti din inima §i cu incredere.

O, cat pierdem cu nepasarea noastra! Ne lenevim sa
ne rugam §i, mai rau, ne ascundem pacatele.

Daca Bunul Dumnezeu vede tot, de cine ne ascundem
noi?! El ne §tie gandul, fapta facuta cat §i pe cea nefacuta §i
sfar§itul vie^ii noastre.

De venim cu toata inima la El, El e prea bun §i ne
iarta. §tie §i vede neputin^a noastra §i ne miluie§te pe noi.

Cand iubim sd ne rugam suntem aproape de
bunatatea Lui.

Cand dorim sfm^enia Lui § i cura^ia Lui din tot sufletul
atunci aceasta e mangaierea Sfantului Duh in persoana
noastra.

Harul lui Dumnezeu ne inva^a sa fim timizi,
feciorelnici, in^elepti, bucuro§i, inimo§i, milostivi. El ne
miscd spre tot lucrul bun §i iubitor de fra^i.

Cand dam milostenie ne rugam pentru fratele nostra
§ i Domnul ne miluie§te pentru durerea fratelui nostra.

Prin el, noi devenim pldcuii in fa^a Prea Sfmtei
Treimi, pentru ca cine il iubeste pe aproapele, II iubeste si
pe Dumnezeu.

Iube§ti pentru ca §tii pentru cine §i de ce iube§ti. In
iubirea pentru Dumnezeu, ii iubim pe to^i, pe prieteni §i pe

58

dusmani, pe cei ai nostri si pe cei straini, pe cei de o credin^a
cu noi sau nu. Ne rugam pentru to^i §i Dumnezeu Isi face
voia Sa, dupa mare mila Sa, cu noi toti si cu fiecare in parte.

Dar ca sa ne rugam cu smerenie, cu umilin^a de sine,
cu lacrimi, cu durere in suflet pentru via^a noastra depravata
si plina de mirosul pacatului si a patimii, trebuie sa ne
osdndim pe noi clipa de clipa si sa ne aducem aminte de
pedepsele cele grele, pe care le vom suporta noi, cei care
stim binefacerile pocdintei.

Cercetandu-te pe tine insuti te vezi foarte bolnav.
Nimeni nu a pacatuit mai mult decat tine. Tu esti capul
rautajilor, pentru ca in tine vezi miscandu-se toata necura^ia
si trufia Iadului si a acestei lumi.

O, Doamne, eu, eel din lad, strig catre Tine, auzi-ma!
Eu, eel bolnav si mort, strig catre Tine, miluieste-ma!

Cand unii isi vad adevarata fa^a, adancul inimii,
atunci dracii vor sa-i duca in bra^ele deznadejdii printr-o
pocdinid disperatd, spunandu-le ca Domnul nu e milostiv, ci
un tiran.

Cand, din darul lui Dumnezeu, ne vedem realitatea
sufletului nostra si murdaria lui insa, atunci sa venim la
Domnul cu credin^a si incredere.

Sa venim ca sd ne vindecdm, nu ca sa ne imbolndvim
§i mai mult si sa ne continuam travaliul cu inca multe zile.

Pocain^a din inima si cu lacrimi sincere si indurerate e
auzitd imediat. Ne rugam si sim^im o alinare.

Rugaciunea care nu are niciun fel de simptome
fericite in mod imediat e o ragaciune moarta, stearpa,
neroditoare.

Rugaciunea buna vindecd repede.

Cand spunem „Tatal nostra" trebuie sa avem dragoste
defii.

Puritatea sufletului, nevinova^ia lui, aceea trebuie sd
vorbeascd in ragaciune. Trebuie sa sim^i ca stai in fa^a lui
Dumnezeu, ca Ii spui Lui inima ta. Fara increderea asta, nu
ai iubire d&fiu.

Cand ceri ceva, trebuie sd stii ce ceri. Gresim adesea
cerand lucrari care nu ne folosesc sau chiar ne fac rdu.
Domnul asculta imediat, uneori chiar si rugaciunea care nu
nefoloseste.

Cea mai buna ragaciune e cea prin care cerem sd fim
liberi de pdcat. Libertatea noastra fa^a de pacat inseamna

59

venirea harului Sfantului Duh in inima noastra si bucuria
noastra cea adevarata.

Daca Sfantul Serafim din Sarov 11 te primea cu
„Bucuria mea!", iji spunea prin aceasta: „Tu esti bucurie
pentru mine pentru ca te simt, in harul Sfantului Duh, ca pe
o revdrsare a mea cdtre tine".

In harul lui Dumnezeu, Sfantul Serafim se bucura
pentru oricine venea la el, pentru ca oricine era chipul lui
Dumnezeu, chipul bunata^ii Sale dumnezeiesti.

Astazi m-am rugat Sfantului Serafim citindu-i
acatistul. Simt o dulcea^a a iubirii oricand il citesc.

Cand sarut Icoana sa de pe hartie si poza cu racla
Moastelor sale, simt cu sufletul meu o bucurie ce nu incape
in cuvinte... pentru ca le sarut cu dragostea mea pentru el.

Sfinte Serafime, roaga-te mereu pentru noi,
nein^eleptii §i mult pacatosii!

Doamne, invata-ne sa ne plangem pacatele! Sfmtele
Icoane ne vorbesc in inima prin harul lui Dumnezeu. Ele
sunt invaiatoarele induhovnicirii noastre.

Cand gandesc, uneori dracii imi arunca hulele lor in
minte si vor sa le amestece cu gandurile pe care le scriu. Ei
se lupta ca sa gresim mdcar cu gdndul, daca nu cu vorba sau
cufapta.

Din Sfanta Icoana in^elegi a§ezarea cea vdzutd dar si
pe cea nevdzutd, pe care e dator sa o aiba omul.

Blande^ea, sinceritatea, cumintenia, lipsa luptelor
interioare, frumuse^ea min^ii, le vezi, le intuiesti privind
chipurile cele sfinte zugravite pe Sfmtele Icoane.

Vesmantul e modest, fa^a e plecata, trupul e istovit de
post, mintea e obosita dar, in acelasi timp, e luminata de
rugaciunea cea multa si osarduitoare.

Trupul neputincios te trage la lene. Pana nu-^i sile§ti
mintea la rugaciune si la faptuire, nu rezolvi nimic.

Venirea harului Sfantului Duh, in vasul tau de lut, e
comoara ta (II Cor. 4, 7). Nu e slava de la Dumnezeu, harul
lui Dumnezeu? Da, este! Slava Tie, Doamne, pentru toate
cate ne-ai dat noua!

Postul fara har e imbolnavire sl trupului.

Rugaciunea fara har e vorbire multa si neinfeleasa.

Fara harul Sfantului Duh nu se stie ce e lini§tea
gdndurilor. ST nici nepdtimirea.

11 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Serafim_de_Sarov.

60

Daca nu cuno§ti si nu vezi slava lui Dumnezeu in tine,
atunci nu ai dreaptd socotinid sau discerndmdnt. Fara harul
Sfantului Duh nu ai via}a in tine si esti in intunericul
pacatului, al Iadului si al morjii.

Doamne, invatl-ne sa facem voia Ta, caci de aici vine
totbinele!

Daca nu sfatuim pe cineva cu luminarea Sfantului
Duh, sfatuim de la noi si nu ca si cand ar fi de la Dumnezeu.

Fara lumina si pacea Sfantului Duh mai mult il
nelini§tim pe eel pe care-1 sfatuim, neaducandu-i lini§te, ci
frici si neordnduiald in fiint.a lui interioara.

Daca nu L-am iubi pe Dumnezeu, frica de El ne-ar
ucide. De aceea sta poporul la poalele muntelui.

Daca ne apropiem de Domnul, nu suntem ucifji ca
Nadab si Abiud (Lev. 10, 2).

Ne cutremurdm de sfint.enia Lui si indrdznim intra
iubirea si mila Lui.

Spunem: „Cine e vrednic de Domnul?!". Si tot noi:
„Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!".

Cel care crede cu adevarat, respectd toate poruncile
fara sa carteasca.

Nimic nu e greu daca 7/ iube§ti cu adevarat pe
Dumnezeu, din toata inima ta si din tot cugetul tau.

Gresim, dar la El e nadejdea noastra.

„Adormit-am tulburat" (Ps. 56, 5), spunea Sfantul
David. Dar tot el spunea: „Destepta-ma-voi dimineata" (Ps.
56,11).

1 9

Sfantul Siluan Athonitul spunea: „Duhul Sfant
atrage la Sine inima oamenilor" si „boga^ia nu dduneazd
celui intra care viazd Duhul Sfant", cu adresa la realitatea
vieiii Sfantului loan de Kronstadt 13 si a acuzelor, cum ca
era bogat si ii placea sa aiba haine bune.

Poporul ortodox al Rusiei venea la Sfantul loan
pentra ca le atragea harul Sfantului Duh. Dumnezeu le
vorbea prin el.

Dumnezeu vorbea prin Sfantul loan Rusiei si intregii
lumi. Sfantul Siluan scrie despre el: „Iubirea lui pentra
Dumnezeu este fierbinte; el insusi era cu totul intr-o iubire
aprinsa

12 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul.

13 Idem: http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt.

14 Toate cele trei citate sunt din Sfantul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii §i
iadul smereniei lui Hristos, trad, de Diac. loan I. Ica Jr., ed. a Il-a revazuta, Ed.
Deisis, Sibiu, 1996, p.181-182.

61

Boga^ia, care nu se mai poate prinde de suflet, nu
afecteaza.

Cand harul lui Dumnezeu sade pe tronul inimii
noastre, nu mai poate fi si altcineva, in acelasi timp, in
inima. Unde e pacea si sfin^enia Sa nu stau duhurile rauta}ii.

Oh, mandria surpd casa sufletului!

Ne indlidm cu mintea pentru orice mica fapta facuta
si nu plangem, pentru cata rabdare si timp ne lasa la
dispozifie Bunul Dumnezeu ca sa nepocdim.

Urdciune a urdciunilor sunt inima si mintea pline de
ingamfare si de lauda de sine, de mandrie draceasca si de
incornorata trufie.

Cum vedem noi necurdfia, asa vede Dumnezeu
mandria.

Da-ne lacrimi, Doamne, si inima smerita! Da-ne
mucenicia faptelor bune si a rabdarii pentru Impara^ia cea de
sus.

Daca nu ne silim, ramanem ni§tG pietre.

Daca nu ne umplem de focul Sfantului Duh nu vedem
cum se ard spinii pacatului, cum ne arde inima de ravna
pentru implinirea voii lui Dumnezeu.

Inima goala de dorin^e si ganduri e cea mai placuta
companie. O astfel de inima Qfericita si impdcata.

„Faca-se voia Ta, intru mine, nerecunoscatorul!",
spune o asemenea inima.

„Miluieste-ma pe mine, spurcatul!" spune, eel care
are o asemenea inima.

62

1 ara ajutor dumnezeiesc nu putem lupta impotriva

niciunei patimi. Domnul a spus: „Fara Mine nu pute^i face
nimic" (In. 15, 5) pentru mantuirea voastra.

Cand sim^im cat de slabi suntem, atunci incepem sa
intelegem cum trebuie sa ne rugam. Cand nu ne §tim
sldbiciunea credem ca ni se cuvin toate.

Cand Bunul Dumnezeu ne da sa ne vedem pacatele,
in^elegem ce inseamna: „Faca-se voia Ta, Doamne!". Pentru
ca nu e crestineste sa crezi, ca po|i sa faci toate lucrurile
dupa cum vrei tu, chiar daca toate lucrurile dorite de tine
sunt bune.

Providen^a dumnezeiasca trebuie sa aiba ultimul
cuvdnt in via^a ta.

Dracii vor sa ne cearna ca pe grau. Dar daca n-ar fi
mila lui Dumnezeu, nu §tiu ca^i am scdpa, ca^i ne-am
mdntui sufletele.

A nu dori nimic pentru tine, ci toate pentru alfii arata
iubire de Dumnezeu. Pentru ca numai eel care II iube§te pe
Dumnezeu, il poate iubi si pe aproapele.

Din iubirea de Dumnezeu, din adorarea lui Dumnezeu
se na§te iubirea, mila, intrajutorarea.

Doamne, nu ma ocoli! Am gre§it, iarta-ma! Eu sunt
slab §i neputincios. Tu, fii bogat in mila §i dragoste fa^a de
mine. Fa cu mine dupa voia Ta.

Nu agonisitor de rele ci defapte bune. Nu zeflemitor,
ci cuviincios. Nu certdref, ci smerit §i binevoitor. Fa-ma
umil §i sensibil la via^a aproapelui meu. Scoate-ma din iadul
lenei §i al nepocdiniei mele. Izvora§te via^a §i bucurie in
inima mea secatuita de vicii §i rele.

Sfin^ii §tiau sa ierte. Preferau sa sufere in loc sa se
lepede de Dumnezeu.

Sfin^ii privesc la Dumnezeu pentru ca sd-i vadd pe
oameni. Prin ei, Dumnezeu ajuta, miluie§te §i vorbe§te
oamenilor.

Sfin^ilor ai lui Dumnezeu, miluiti-ma §i lumina^i-ma
cu rugaciunile voastre cele sfinte!

Ingamfatul e umilit. Hulitorului i se inchide gura.

Fara harul Sfantului Duh nu §tim sa spunem nimic.
Unde nu e darul lui Dumnezeu se vorbe§ te degeaba.

Cele sfinte sunt pentru Sfin^i.

Miluie§te-ma Doamne pe mine, necuratul!

63

Sfin^ii Paring s-au supus poruncii Domnului ca sa
cerceteze Sfmtele Scripturi. Nu sa rdstdlmdcim, ci sa ne
invatam pocdin}a,fapta cea buna si sfin}enial

Calea cea strdmtd e calea poruncilor si a voii lui
Dumnezeu.

O, Doamne, cat pacatuim noi si tot nu ne pierzi! O,
cat de trufasi si de vrednici de lad suntem si Tu tot nu ne
lasi!

Cand se inmulfeste harul lui Dumnezeu in noi - spun
Sfin^ii Paring - se inmuliesc si ispitele.

Dracii nu ne vor indreptaii. Ne indeamna la
deznadejde, la extreme, la necredin|a.

Chiar de n-am avea nicio fapta buna, pocdinia si
smerenia addncd, cred eu, ne mdntuiesc de focul Iadului.
Asa spuneau si Parkin.

Smerenia e rodul pocain^ei cu lacrimi si pocain^a e o
venire in fire a omului. Te smeresti cand \\\ vezi realitatea
sufletului tau. Plangi cand constientizezi mila lui Dumnezeu
si marea Lui iubire de oameni.

Plansul e o preamdrire a lui Dumnezeu. Numai
milostenia te face sa in^elegi - cum po^i tu sa in^elegi;
pastrand propor^iile - mila lui Dumnezeu.

Cand citim carji duhovnicesti, nu trebuie sa ne
gandim la idei (nu numai la idei) ci la faptul ca inima
noastra trebuie sa simtd ceea ce citeste si sa se umple, sa se
umple de pace, de in^elegere, de mila, de iertare.

Cu inima noastra trebuie sa II preamarim pe
Dumnezeu. In inima trebuie sa se afle Dumnezeu si iubirea
Sa de oameni.

Nu trebuie sa stim excesiv de mult ci, in primul rand,
sa II preamarim pe Dumnezeu. §tiin}a teologicd fara
doxologie innebuneste mintea. Teologia fara inima e o minte
infumurata si trufasa, o uraciune si un idol.

Adevarata Teologie e cea in care inima si mintea si
tot trupul, omul in intregime, se afla in pacea, in pacea lui
Dumnezeu, cea care covarseste toata mintea si toata
patrunderea inteligen^ei umane.

Dogmele se trdiesc, ele nu se discutd. Daca credem
altcumva, ratacim in pareri de sine si ambi^ii.

Cei duhovnicesti in^eleg duhovniceste. Pentru ca
trupul e vrdjmas duhului, cei care nu stiu harul Sfantului
Duh, cred ca Dumnezeu e trup si nu Duh.

64

Dumnezeu e Duh si cei care I se inchina Lui, trebuie
sa I se inchine in Duh si in Adevar, adica in Duhul
Adevarului, in Duhul lui Hristos, in Duhul Sfant si in
Hristos Dumnezeu.

A cunoa§te rational nu inseamna afi duhovnicesc.

A cunoa§te duhovnice$te inseamna a cunoa§te in
curdiia inimii tale si a con§tiin}ei tale cuvintele
dumnezeiesti prin luminarea si cu ajutorul harului Sfantului
Duh.

A cunoa§te duhovnice§te inseamna a te supune voinfei
dumnezeiesti si a primi pe cele ale lui Dumnezeu in tine
insu^i. Insa fara a crede ca de la tine e ceea ce se in^elege, ci
a considera ca e darul lui Dumnezeu.

Primim de la Dumnezeu cu constiin^a si cu
in^elegerea si cu sim^irea faptului, ca cele care vin de la El
sunt mai presus de proasta noastra minte si ca fara harul lui
Dumnezeu nu am fi stiut sa spunem nimic despre ele, ba,
mai mult, nici n-am fi stiut ca existd.

Doamne, miluieste-ma pe mine spurcatul si
nein^eleptul! Apara-ma de erezii si de ganduri desfranate, de
patimi si de fapte nerusinate.

Prea Sfanta Stapana, fii sprijin si acoperamant si
intarire si arma nebiruita impotriva dracilor care ma lupta si
ma asupresc si ma tarasc in lad dupa ei.

Scapa-ma din mainile lor. Alunga negrea^a si cea^a
min^ii mele si marea de patimi din inima mea. Vindeca-ma
ca sa fm viu. Faca-se voia Ta in mine, Prea Sfanta Stapana!

A^torita lenei si incetinirii ravnei pentru Dumnezeu

suntem lovifi de desfranare, de mandrie si pandi^i de
deznadejde si nepocain^a.

Doamne, indreapta-ma si ma miluieste!

Cand ne facem voia unita cu voia lui Dumnezeu,
primim tot ceea ce vine peste noi ca de la El.

El stapaneste peste noi atunci si de la El asteptam
toatd darea cea bund si tot lucrul bun.

Pocain^a de fiecare clipa ne scapa de ispitele dracilor.

Cand gandim la Dumnezeu trebuie sa ne gasim
nevrednici, plini de pacate si patimi.

65

Ne gandim la El si ne plangem via^a.

Via^a noastra e prea slabd si prea intunecata pentru
lumina lui Dumnezeu. Cadem adesea dar spre El strigam.

Pocain^a si smerenia ne fac sa ne plangem pacatele.

Via^a curata atrage iubirea lui Dumnezeu si naste
iubire de oameni.

Via^a curata e fiica a iubirii, a faptei bune si a
nepatimirii.

Cineva a spus: „Striga cine e smerit si nu va raspunde
niciunul". Cel smerit se considera ultima tdrdturd, ultima
faptura, mai jos si mai rau chiar decat dracii. Cel smerit nu
vede pacatele altora ci numaipe ale sale.

De nu ar fi frica de lad si rusinea, am face numai
blestema^ii.

Darul lui Dumnezeu ii duce pe oameni la pocain^a.
Cand Dumnezeu vrea, atunci se biruieste randuiala firii.

O, Doamne, nerusinat sunt si plin de bube spurcate!
Mai rau sunt ca un lepros si ca un criminal. Mereu intristez
eu harul Tau, constient fiind de aceasta si fara scrupule!

Constiin^a mea e intunecata. Inima mea e subjugata
de placerea mor^ii. Mintea mea e netrebnica si delasatoare.
Cand adorm nu ma gasesc in pace si cand ma trezesc, abia
de pot sa ma rog.

Daca nu luam in seama niciun gand care ne vine si nu
stam de vorba cu el, vom gusta din linistea cea bund.

Gandul care pare bun dar alungd pacea sufletului si a
inimii nu te foloseste.

Ce nu intelegi, nu te ajuta si mai rau te orbeste si te
indspreste.

Mai buna e pacea decat discufia pentru dreptate,
pentru ca de nu e om infelegator, nu ii foloseste discu^ia nici
lui si nici tie.

Rugaciunea plina de bucurie si de multumire
duhovniceasca e o lumina pe fa^a ta.

Cel care nu primeste gdnduri compuse {bine si rau in
acelasi timp) se linisteste.

Gandurile simple sunt ale binelui, daca te due la
Dumnezeu in orice clipa.

Ce te indepdrteazd de Dumnezeu, nu e bun.

Mai bine renunii la vizita sau la intalnirea cu cineva,
daca te indepdrteazd de rugaciune, de pomenirea pacatelor
tale si de umilin^a. Fara pustie, fara singuratate, nu exista
minte pasnicd si evlavioasd.

66

Tacerea te inva^a sa te rogi, sa te adancesti in tine
insu^i si acolo sa-i spui lui Dumnezeu viafa ta.

Facem ce putem. Nu putem sa facem decat atat cat ne
da Bunul Dumnezeu.

Inima mandra e o urdciune inaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu surpa gdndul inalt despre tine si vei vedea, cu
amaraciune, prostia si falsitatea vie^ii tale.

Daca am fi constien^i de cat pdcdtuim noi in fiecare
clipa, ne-am inspaimanta cu frica mare de cat ne iartd si ne
asteaptd Dumnezeu indreptarea noastra.

Rugaciunea pentru toatd lumea e rugdciunea iubirii
de oameni.

Daca il judeci, nu crezi in pocain^a celui ce a gresit
(adica ii negi libertatea si dorinfa de bine) dar negi si
bunatatea si mila lui Dumnezeu, care doreste ca toft sa ne
mdntuim, ca to^i sa mostenim viafa de veci.

Daca un lucru al nostru nu e laudat si apreciat si noi
il credem bun si de valoare aceasta inseamna iubire de sine
§iparere de sine, cum ca noi am face ceva si fara noi lumea
nu ar fi lafel de bund.

Defaimarea de sine te face liber de iubirea de sine si
de dorinfa de a-i stapani pe al^ii.

Cine a vazut, cu adevarat, ca nici pe sine nu se poate
indrepta fara ajutorul lui Dumnezeu, cu greu va dori ca sa-i
indrepteze pe alfii, el neindreptandu-se pe sine.

Doamne, du-ne pe noi la pocain^a si indrepteaza via^a
noastra!

Cand voi face si eu ofaptd bundV. Cand voi plange si
eu, cu adevarat, pacatele mele?!

Ziua mor^ii se apropie. Trambi^a Judeca^ii e la usi. Iar
eu nu am haind de nuntd si nici candeld aprinsd. Via^a mi-
am cheltuit-o ca un nebun si cu toate m-am spurcat si rau m-
am facut.

Auzi-md, Doamne, infelege strigarea meal la aminte,
Doamne, la rugaciunea inimii mele, celei increzute si
infumurate. Lumineaza-ma, cura^este-ma, vindeca-ma,
innoieste-ma.

Milostenia te scapa de ispita draceasca, i^i umileste
sufletul, i^i lumineaza mintea si i^i inmoaie inima.

Spovedania deasa te duce la gandul neputinfei tale, la
ceea ce ai fi tu fara ajutorul lui Dumnezeu si la constiin^a
dependen^ei tale de Dumnezeu, Care e via^a cea adevarata,

67

Lumina lumii, Painea vie^ii §i a nemuririi, Pantile
nestricacios §i nou al nostru.

Cand, dupa Sfanta Taina a Marturisirii, inima noastra
e impacata §i dore§te unirea cu Domnul §i suntem lasa^i de
duhovnicul nostru, trebuie sa ne apropiem de Sfanta
Euharistie cu toata evlavia, cu toata cura^ia dar §i cu toata
frica duhovniceasca.

Caci acestea ne arata pe Cine primim noi, ce Oaspete
mare vine §i locuie§te cu noi §i, mai ales, Se une§te
inexprimabil cu fiin^a noastra pacatoasa §i smerita.

Aici e marea iubire a lui Dumnezeu! Nu va voi lasa
singuri, ci voifi cu voipdnd la sfdrsitul veacurilor!

Dumnezeu cauta voin^a noastra, sinceritatea noastra,
cura^ia noastra, inima noastra nevinovata. Dumnezeu cauta
iubirea noastra §i increderea noastra, intarita in credin^a tare,
in nadejde nebiruita §i in dragoste atotcuprinzatoare.

Daca nu stingem ravna pe care o primim de la
Dumnezeu, traim pentru Dumnezeu §i in harul Sau.

Daca ne intristam, ne suparam, ne agitam, incercam
sa ne impotrivim poruncilor lui Dumnezeu, intristam harul
lui Dumnezeu. Cel care a injeles ca nu trebuie sa intristeze
in el harul Sfantului Duh a aflat „calea cea stramta".

Dumnezeu ne vrea cu totul ai Lui, plini de iubire §i de
bucurie §i de pace §i de in^elegere §i de daruire §i de gand
bun.

Faca-se voia Ta, Doamne, in mine ticalosul! Inva^a-
ma voia Ta! Eu, care nu §tiu adevarul, ma incumet sa
vorbesc! Vai mie! Pentru nelucrarea mea voi fi pedepsit.

Am ingropat talantul meu §i nu 1-am lucrat.

Am nesocotit darurile Sfantului Duh §i din lumina m-
am transformat in intuneric §i din sare bund de sdrat, in
sare care se aruncd afard si se calca in picioare.

Trufia vie^ii mele e fara margini. Cu vanitatea mea ii
cople§esc pe to^i §i mi-e straina iubirea de aproapele.

Cum il po^i uri pe eel care poartd chipul lui
Dumnezeu?

Presupunand ca stiu ceva, m-am aratat rdstdlmdcitor
al poruncilor lui Dumnezeu §i al viefii celei sfinte, pentru ca
sunt unele lucruri cu anevoie de infeles.

Eu sunt prune in ale in^elepciunii §i un mort printre
cei vii §i Sfinji. Pocain^a mea e neroditoare. Silin^a mea e
slaba §i deznadejdea la mine in inima sdldsluieste.

68

Nadejdea mea e la Tine, Domne! Oricand spre Tine
voi arunca necazul meu si via^a mea.

Am aflat bunatatea Ta si milostivirea Ta. Am vazut
via^a Ta si sfin^enia ei. §i cu toate acestea sunt robul
pacatului si concubinul patimii si spurcat cu via^a mea.

La Tine vin eu, ca sa cer mare milal

Prea Sfanta Fecioara si Maica, pazeste-ma sub
acoperamantul bunata^ii si al iubirii tale de oameni. Nu te
scarbi de mine ordinarul. Da-mi sa vad iertarea mea in
pdmdntul celor vii.

Daca nu uitam sa-L slavim pe Dumnezeu, nu suntem
departe de El si nici El de noi.

Daca sim^im in inima noastra dragostea de
Dumnezeu, atunci poruncile si voia Sa sa le implinim.

Cel care a sim^it iubirea lui Dumnezeu, nu poate fi
oprit de nimeni si de nimic in iubirea lui.

Cel care iubeste pe Dumnezeu e in stare, ca in fiecare
zi sa se rastigneasca pe crucea iubirii de oameni.

Nu iubirea te face sa uifi de mancare si de somn si de
lejeritate si, mereu, sa faci voia lui Dumnezeu? Nu iubirea te
face sa cau^i pacea si linistea si via^a si sfin^enia Sfantului
Duh cu orice pre{ §i in orice timp?

Oameni sdraci sunt oamenii care nu trdiesc
impreund cu Dumnezeu. Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu,
traiesc impreuna cu El. Miluieste-ma, Doamne!

Nebunia pentru Dumnezeu e rdvna mare pentru El.
Omul neinduhovnicit nu o poate intelege, pentru ca El e
strain de harul Lui. Harul Sfantului Duh te face sa trdiesti
impreuna cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu iar cel care II
vede pe Fiul, II vede pe Tatal.

Sfm^ii sunt purtdtori de Dumnezeu, pentru ca in ei
locuieste Prea Sfanta Treime prin harul Sau.

Rugaciunea Sfm^ilor e ascultatd, pentru ca ei
mijlocesc, in harul Sfantului Duh, pentru noi. Ei se roaga in
harul Sfantului Duh si Duhul Sfant se roaga pentru noi cu
suspine negrdite.

Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale! In
orice zi voi lauda numele Tau si voi mari iubirea Ta de
oameni.

A te intoarce la Dumnezeu insemna a uri rdul, a-1
dispre^ui, a-^i fi sila de el.

Cand urdm pacatul, iubim via^a evlavioasa. Cand ne
pocdim, atunci ne trezim din somnul morjii si al pacatului.

69

Ochii inimii noastre sunt ca ai lui Valaam, pentru ca
nu suntem pe calea cea dreapta (Num. 22, 32).

Cand Dumnezeu i-a deschis ochii „a vazut pe Ingerul
Domnului, care statea in mijlocul drumului cu sabia in mana
§i s-a inchinat §i a cdzut cufafa lapdmdnf (Num. 22, 31).

Pentru el a vorbit asina. Pentru noi vorbe§te Domnul
§ i Sfm^ii Lui § i firea noastra umana si intregul Sau cosmos.

Suntem facuti pentru Dumnezeu §i nu pentru moartea
cea vesnicd. Suntem lucrul mdinilor lui Dumnezeu §i casd
avem in cer. Doamne, fie mie dupa voia Ta!

V/and incepem sd ne indlidm cu mintea, ne min^im

pe noi inline ca am fi ceva §i ca am ajuns la ceva inal^imi
spirituale.

Omul care cauta indliimi §i nu cum sa faca voia lui
Dumnezeu §i cum sa-i placa Lui se mintepe sine.

Unii vor sa se lupte cu dracii, al^i vor sa vada Sfm^i
Ingeri §i pe Maica Domnului, semne §i minuni, dar nu spun
niciodata ca sunt pdcdtosi §i nici ca gresesc §i au gresit
toatd viafa lui Dumnezeu.

Cand parasim pocain^a §i rugaciunea suntem fara
Dumnezeu.

Cand nu mai suportam sa spunem ca suntem pdcdtosi
§i nenorocifi §i ne e rusine de acest adevdv, atunci suntem
vatama^i §i langa calea cea dreapta.

Pocain^a de fiecare clipa dovede§te trezvie a min^ii §i
gandul ca moartea e la u§i §i vine Judecata.

Nu putem sa rezistam dracilor, necazurilor, patimilor,
fara darul §i ajutorul lui Dumnezeu. Suntem prea slabi §i e o
nebunie §i o blasfemie sa spui, ca pofi lupta de unul singur.

„Fara Mine nu pute^i face nimic": pentru ca prin
Domnul suntem §i ne mi§cam §i prin El viaza tot eel ce se
pocaie§te.

Mi-am dat seama §i eu, dupa sfatul Sfin^ilor Paring,
ca. fara harul lui Dumnezeu nu putem citi §i infelege o carte
duhovniceasca.

70

Trebuie sa ne pregatim ca sa citim. Trebuie sa ne
rugam Domnului sa ne lumineze mintea §i sa ne fereasca de
atacurile, gre§elile §i inal^arile primejdioase, care ne vin de
la draci.

Barba pentru un cre§tin arata cuviin^a, statornicie in
credin^a, neingrijire de cele trecatoare, frumusete
duhovniceasca.

Asceza ne face mai cu discernamant, ne umple de
evlavie, ne da tarie de caracter, ne face plini de ravna pentru
Dumnezeu §i pentru cele sfinte.

Mul^umirea fa^a de Dumnezeu nu trebuie sa ne
paraseasca. Trebuie sa-I multumim §i pentru o cana cu apa
§i pentru un cuvdnt bun pe care ni 1-a spus prin fratele nostru
§i care ne-a intarit inima.

Gre§ im §i ne ascundem.

Am uitat de implinirea cu stricter §i cu severitate a
voii lui Dumnezeu. Ne iubim pe noi inline, adica ne iubim
lini§tea, odihna, tabieturile.

In loc sa ajut, batjocoresc.

In loc sa mul^umesc tac sau nu mul^umesc din toata
inima.

Cuvintele bune nu jignesc pe nimeni. Daca imi cer
iertare de la eel care s-a suparat pe mine, nu pierd nimic ci,
daca vrea Bunul Dumnezeu, il ca§tig din nou de partea mea.

Rugaciunile oamenilor pentru noi sunt cele care ne \m
in via^a §i ne u§ureaza de pacate.

Dumnezeu, Prea Bunul, Care se uita la inima §i §tie
toate ne iarta pe noi cu mare mila §i iubire.

Cand, din cauza oboselii, nu ne mai putem ruga sau
nu mai putem gandi coerent la Dumnezeu, atunci ne ataca
triste^ea, nepasarea, mandria, dezamagirea sau alte duhuri,
tot atat de perfide.

Delasarea sau lenea sunt imediat sanc^ionate.

Mancarea multa da imediat loc gandurilor desfranate
§i hulitoare, fricii §i glumelor de§ucheate, vorbei multe §i
minciunii.

Smerirea continua a min^ii ne arata de cate ne scapa
Iubitorul de oameni Dumnezeu in fiecare clipa.

Pentru un om duhovnicesc §i sutimea de secunda e,
uneori, o catastrofa.

Dracii ataca rapid, prin surprindere. Fara mila lui
Dumnezeu nimeni nu poate scapa de ei.

71

§tiu ca la multi li se par fabulafii aceste lucruri dar ele
sunt realitafi.

Cu eel care vede si simte si marturiseste din proprie
experientl aceste lucruri se intampla cuvantul: „a marturisit
si adevdratd este marturisirea lui". Marturia asta o dau to^i
Sfintii.

Sfantul Macarie Egipteanul 15 vazand cursele dracilor
in toata lumea s-a infwrat.

Cand credem ca nu ne paste niciun pericol atunci
suntem la usa edderii.

Cand credem ca stim ceva despre viafa
duhovniceascd, ca am in^eles cum sd ne trdim viafa,
Dumnezeu trimite oameni care sa ne smereasca sau ne lasa
sa cadem in extreme si in patimi, pentru ca sa ne vedem
proasta noastra „stiinta".

Dumnezeu ne smereste ca sa-I mul^umim, ca sa ne
pocaim, pentru ca altfel am uita de Dumnezeu crezand cd-L
slujim.

Nu putem sluji lui Dumnezeu fara marturia Sfantului
Duh din inimile noastre.

Nu putem sd-L cdutdm pe Cel pe Care nu-L §tim, desi
pe Dumnezeu nu-L vom in^elege niciodata deplin in
blande^ea, in mila, in pacea, in iubirea si in toate cele ale
Lui.

Sfantul Tihon le-a spus unora care mancau de dulce
in post: „Dragostea este mai mare ca postul" . Pentru ca
dragostea nu cade niciodata. Dumnezeu e iubire si la El
trebuie sa venim ]9/zm de iubire.

Iarta-mi, Doamne, ticalosia mea si cerbicia mea! Eu,
spurcatul si nerusinatul vorbesc de cele sfinte si minunate,
fara macar sa stiu despre ce vorbesc!

Pe Nadab si Abiud, Domnul i-a ars cu foe pentru ca
au adus foe strain. Iar eu mereu aduc focul patimilor
drdcesti in trupul meu, care este templul Sfantului Duh.

Mintea e pentru a cugeta ziua si noaptea la voia lui
Dumnezeu iar eu imi fac cu ea planuri pacatoase si imi
imaginez ticalosii si scarbosenii ale Iadului.

Inima e pentru a-L iubi pe Dumnezeu si pe aproapele
si podoaba Sfintei Biserici iar eu iubesc pacatul si la el ma
due robit §ifldmdnd de rdutdii.

15 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Macarie_cel_Mare.

16 Sfantul Tihon de Zadonsk: http://ro.orthodoxwiki.org/Tihon_din_Zadonsk.

72

O, m-am facut cu totul nemernic si spurcat! Mai
pacatos decat to^i m-am facut si nicio parte a zilei sau a
noptii nu o petrec cu sfinfenie.

Una vorbesc si alta fac.

Ma arat infelept si sunt prost si trufa§ si incdpdidnat
§ifariseu.

Inima fara nicio dorin^a e o inimd smeritd.

Cand luam totul ca din mana lui Dumnezeu,
intelegem ce inseamna „ma fac tuturor toate".

Domnul ne asculta, pentru ca „aproape este Domnul
de to^i cei ce-L cheama pe El, de to^i cei ce-L cheama pe El
intru adevar" (Ps. 144, 18).

Cand ne rugam cu adevdrat suntem si asculta^i cu
adevdrat. Cand ne rugam precum fariseii, auzim din partea
Domnului: „Nu sti^i ce cere^i!".

Rugaciunile facute fara credin^a, nadejde si dragoste,
fara o cunoastere dreapta si evlavioasa a lui Dumnezeu si
fara o viaja virtuoasa si sarguitoare sunt rugaciuni care nu
sunt ca tdmdia, nu miros frumos, pentru ca nu sunt rodul
inmuliirii harului Sfantului Duh in inimile noastre.

Inima regelui Ozia s-a indlfat iar eu asa sunt de cand
ma stiu.

Sfantul si Dreptul Iov a rabdat atatea iar eu nici cea
mai mica insulta si durere si boala.

Suferintele ne calesc.

Privegherile ne lumineaza mintea si sufletul.

Desele citiri si medita^ii ne hranesc spiritual, pentru
ca orice cuvant dumnezeiesc e hrand plina de via^a vesnica
pentru cei ce-1 implinesc.

Dumnezeu stie prea bine cat putem noi. El cere de la
noi pufin si ne da mult. Pu^in chin, pentru cate lucruri de
nepovestit si necuprins!

Doamne miluieste netrebnica mea via^a. Scapa-ma de
cursele vrajmasului si de pacate mari. Sfarsit crestinesc si in
pace, fara pacate, da vie^ii mele. Faca-se cu mine dupa mila
Ta.

Eu sunt slab. Miluieste-ma si voi fi viu!

73

Ssredinfa cea vie e cea care arata, pe fiecare zi,
faptele ei cele bune. De aceea spune Sfantul Iacov: „eu \\i
voi arata, din faptele mele, credirrfa mea" (Iacov 2, 18).

Daca spunem ca II iubim pe Dumnezeu §i credem in
El trebuie sa aratam implinirea in via^a noastra a faptelor
poruncilor Sale.

Nu II putem iubi pe Dumnezeu §i, in acelasi timp, sd
nu-L ascultdm. Tocmai de aceea // iubim, pentru ca //
ascultdm §i ne supunem Lui, pentru ca El e via}a noastra.

Doamne, miluie§te-ma!

Fara Tine se darama casa sufletului meu. Ai grija de
mine §i surpa nesinuirea §i prostia mea.

>Ofantul Apostol Pavel vorbe§te despre „intristarea

cea dupa Dumnezeu" (II Cor. 7, 10) care e, de fapt, dorin^a
noastra continua §i sus^inuta de a face binele §i de a neferi
de rdu.

Intristarea cea bund e pocdin}a din inima, durerea ca
am pacatuit inca o data §i mereu impotriva milei §i a iubirii
Prea Sfintei Treimi.

Cand sim^im ca prin pocain^a §i lacrimi trebuie sa ne
apropiem de Dumnezeu §i nadajduim, ca numai de la El
putem primi iertare, ne intristdm bine, pentru ca ne pare rau
de nesim^irea, de badarania §i de lipsa de frica pentru pacat
§i de lipsa de evlavie a sufletului nostra.

Intristarea care vine din con§tiin^a vinova^iei ne duce
la pocain^a iar pocain^a din inima duce la veselie, la veselia
cea nepieritoare.

Pocain^a cre§tin-ortodoxa nu e o stare pesimistd §i
dezndddjduitd. Pocain^a ortodoxului e incredere nebiruitd in
mila §i iertarea lui Dumnezeu.

De aceea ne spovedim §i ne pocaim, pentru ca noi
credem §i nadajduim ca vomfi iertafi.

Daca nu credem ca vom primi rdspuns la ragaciunile
noastre, credin^a noastra e stricatd, nu are nddejde, e plina
de infatuare, de teamd.

74:

Ne pocaim si nu ne pare rdu, dupa cum spune si
Sfantul Apostol: „pocainta spre mantuire, far a par ere de
rau" (II Cor. 7, 10).

Pocain^a cea adevarata aduce tocmai bucurie, iertare,
luminare, duce la o noud viafd. Ne pocaim ca sa devenim
buni si nu: mai rdi.

Intristarea - spun Parin^ii cei Sfm^i - alunga pe
Sfantul Duh.

De aceea, in prima zi a fericirii noastre, in prima zi a
invingerii mor^ii, inviind Domnul, le spune femeilor
mironosrfe: „Bucurati-va!" (Mat. 28, 9).

Intristarea care alunga harul Duhului Slant din noi e o
intristare pe care Sfantul Apostol o numeste „intristarea
lumii" (II Cor. 7, 10). Ea e plina de egoism, de nemultumire
orgolioasa de sine, de orgoliu ranit.

intristarea lumii crede ca poate face fapte bune, ca
poate sluji lui Dumnezeu cu de la sine putere, fara sa
astepte, cu umilinta si cu rugaciune fierbinte, ajutorul si
darul lui Dumnezeu.

Cand astfel de crestini pdcdtuiesc, ei considera
caderea lor irevocabild, inimaginabila, considerandu-se ca
au pacatuit mai mult decat poate ierta Dumnezeu.

Cineva a spus, un Sfant Parinte, ca pacatele noastre,
ale lumii intregi, care au fost si vor fi, sunt ca o picdturd de
apd intr-un ocean, oceanul fiind iubirea lui Dumnezeu,
iertarea Lui, grija Lui de fiecare clipa si secunda pentru noi,
nerecunoscatorii si uitucii, care credem ca vom trdi vesnic
pe pamant, uitand astfel de marea pedeapsd ce ne asteapta
pentru nepocain^a noastra.

De aceea, necrezand ca vor fi iertafi, raman in
moartea pacatului, in departarea de Dumnezeu si de iertarea
Lui. Le e rusine sa se marturiseasca cu toata inima si cu
suspine si cu lacrimi, adica le e rusine sdfie iertafi.

Astfel ca, Sfantul Pavel, celor care avusesera
adevarata intristare, le spune: „Ca iata, insasi aceasta, ca v-
di\\ intristat dupa Dumnezeu, cata sarguin^a v-a adus, ba inca
si dezvinova^ire si mahnire si teama si dorin^a si ravna si
ispasire!".

Privind aceste cuvinte cu inima in^eleapta, in^elegem
roadele intristdrii celei dupa Dumnezeu, pentru ca ele sunt
prezentate de Sfantul Pavel la vedere.

Primul rod e sdrguin}a cea bund, adica ravna pentru
indreptare. Apoi dezvinovafirea, pentru ca, desi noi slabi

75

fiind, Dumnezeu nu ne-a lasat sd rdtdcim, ci ne-a intors la
El si lapdsunea cea duhovniceascd.

Am marturisit: „Am gresit! Iarta-ne Doamne!". Si El
nu ne-a scos afara. El ne-a primit inapoi cu dragoste mare de
Tata.

Pocain^a ne-a fost primita si am sim^it in noi usurarea
cea buna si harul lui Dumnezeu din nou, si ne-am bucurat.

Mari lucruri a facut Domnul cu noi: ne-a umplut de
bucurie. Si aceasta bucurie nu se va lua de la noi.

Am fost ierta^i si suntem ierta^i, pentru ca Domnul ne-
a iubit eel dintdi.

Nu pentru pocdinfa noastrd ne-a iertat El (ca cine se
poate pocai potrivit iertdrii lui Dumnezeu?!), ci pentru ca ni
S-a facut dor de El si pe El L-am cautat cu iubire multd si
cu fried §i cutremur.

Pocain^a noastra ne-a adus mdhnire pentru pacatele
noastre. Pentru ca cine a inceput sd urascd rdul vine la
Dumnezeu.

Ea ne-a adus si teama de Domnul si aceasta, dupa
cuvintele Sfintei Scripturi: „e inceputul intelepciunii". Dar
ne-a adus si dorin^a de a face binele si inimd ddruitoare si
implinitoare a milei creatine.

Cel ce se pocaieste, miluieste.

Cel ce se pocaieste, iarta, nu se trufeste, nu se poarta
cu necuviin^a, nu e lacom, nu face pacat de buna voie si,
chiar de e silit, sufera dureri si persecu^ii privind spre
Domnul si Dumnezeul nostru.

Pocain^a adevarata aduce rdvna prea bund si evlavia
plind de smerenie si umilinid.

Pocain^a aduce ispasirea, iertarea lui Dumnezeu si tot
lucrul bun, pentru ca de sus, de la Domnul, e mila si
milostivirea.

Noi suntem slabi, dar „puterea Mea, se desavarseste
in slabiciune" (II Cor. 12, 9).

Sa zicem ca si Sfantul Pavel: „foarte bucuros ma voi
lauda mai ales intru sldbiciunile mele, ca sa locuiasca in
mine puterea lui Dumnezeu" (II Cor. 12, 9). Caci: „cand
sunt slab, atunci sunt tare" (II Cor. 12, 10).

76

1 nima pacatosului ecao groapd cu laturi care se
revarsa in afara.

Celui care vrea sa se mantuiasca, ispitele ii arata
impotriva a ce sa lupte.

Doamne, eu sunt pacatos! Cand aud „fericiti cei
curafi cu inima" ma umplu de ru§ine §i de cutremur.

Inima care i§i vede murdaria a inceput sa se
pocaiasca.

Inima care a inceput sa planga cu amar i§i incepe
con§ tientizarea slabiciunii §i a rauta^ii sale.

Prea Bunule Doamne, miluie§te-ma cu mila
milostivirii Tale. Dracii vor sa-mi ia sufletul. Nu ma lasa lor
§i ma scapa de munca cea ve§nica §i de lad.

>Ofantul Simeon Noul Teolog spunea: „Cuno§tinta nu
este lumina, ci lumina este cunostinfa, fiindca in ea, prin ea

1 7

§i de la ea vine totul" . Adica cuno§tin^a venita omului prin
invatare, auzire §i citire nu il lumineaza pe om, daca lumina
lui Dumnezeu, care e vazut de cei curafi cu inima, nu il
inva^a pe om, in mod tainic, cele despre El.

De aceea, mai spune Sfantul Simeon Noul Teolog:
„Al^ii se intorc de la eel ce vorbe§te in Duhul Sfant, ca de la
un ingamfat §i mandru, sim^indu-se mai degraba jignifi de

io

cuvintele lui decat indemnaii spre umilinid" .

El ne aduce „lumina cuno§tintei" potrivit troparului
Nasterii.

In^elegem pe cele ale Sfantului Duh numai impreund
cu Sfantul Duh, Care „vine §i se sala§luie§te intru noi" prin
harul Sau.

Pe oamenii induhovniciii, Sfantul Simeon spune ca ii
vor recunoaste §i cunoaste „cel ce este luminat de sus, de
Duhul Sfant" 19 .

17 Sfantul Simeon Noul Teolog, Cateheze cdtre monahi, in trad. Monahiei Teodosia
Lajcu, colecjia Comorile Pustiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1995, p. 66.

18 Idem, p. 71.

19 Idem, p. 69.

77

Sfinte Simeoane, nu inceta sa te rogi pentru mine,
nevrednicul §i ticalosul rob al pacatului, caci cred ca tu ai
mijlocit pentru na§terea mea.

Serbarea ta e la 31 octombrie iar eu m-am nascut la
31 octombrie .

Cred ca tu ai luminat via^a mea prin rugaciunile tale §i
mi-ai dat sa vad lumina Ta si la praznicul Schimbarii la
Fa^a, in Biserica lui Dumnezeu m-ai adus.

Sfinte Afraate §i Sfin^ilor Cosma §i Damian, ruga^i-va
pentru mantuirea §i sfin^irea vie^ii mele!

Pe cei care vor sa se mantuiasca dracii ii lupta noapte
§i zi, dar mila lui Dumnezeu § i rugaciunile Maicii Domnului
§i ale tuturor Sfm^ilor §i Puterilor cere§ti §i ale Sfmtei
Biserici le u§ureaza greutatile.

Dracii incearca sa alunge de la tine pocdinfa §i
pomenirea lui Dumnezeu. Pocainfa te ridicd iar gandul §i
inima la Dumnezeu te indreaptd.

Intristarea, dimpotriva, te scufunda iar deznadejdea te
prdbuseste in adancul Iadului §i al intunericului sau. Iar ele
doua sunt lucrarea dracilor.

Buna e tdcerea: ea ne duce la umilin^a §i la plangerea
pacatelor.

Buna e smerirea de sine: pentru ca te face sa ii vezi
pe to^i Sfinfi §i, numai pe tine, eel maipdedtos.

Aten^ia, cura^ia §i simfirea in noi a harului
dumnezeiesc descopera ochilor inimii noastre, comoara §i
adancul de har ascunse in Sfanta Scriptura §i in cardie
Sfhrfilor lui Dumnezeu.

Cei ce infeleg duhovniceste, aceia umbla printre
oameni gandind §i facand fapte din indemnul §i prin
mlddierea inimii §i a minfii de catre harul Prea Sfintei
Treimi.

Sfantul Simeon Noul Teolog ne indeamna sa
ca§tigam „simplitatea inimii" §i implinirea tuturor
poruncilor lui Dumnezeu.

Nevrednic sunt eu. Nu ascunde de la mine milele Tale
cele bogate §i nu ma alunga de la ospa^ul Tau eel prea sfant
§i curat. Da-mi mie, celui mai nevrednic §i cu totul spurcat,
sa ma imparta§esc cu Tine, intru cunuie, pace, fara judecata
§i pedepsire a mea, acum §i in toatd viafa mea.

20 Ulterior am aflat ca Sfantul Simeon e pomenit pe 12 martie, dar el ramane foarte
aproape de mine. A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog.

78

Prea Sfanta Stapana, apara-ma §i ajuta netrebnicului
Tau rob. Vezi nelini§tile, neputin^ele, caderile §i prostia mea
§i nu ma lasa singur.

Duhovnicul e cdlduza catre sfin^enia lui Dumnezeu.
El e eel care tdmdduieste sufletul nostra §i ne ducepe umeri
in fa^a lui Dumnezeu.

Sa ne indreptam via^a, pentra ca sa nu-i mai necajim
pe preo^ii lui Dumnezeu cu pacatele noastre!

Ei ne asculta §i ne pova^uiesc, ne hranesc §i ne umplu
inima noastra insetata. Sa nu-i uitam in rugaciunile noastre!
Nici pe cei care ne-au ajutat, nici pe cei care ne urasc, nici
pe cei care ratacesc de la adevar.

Iubirea e bund cu fratele sau cu sora. E inielegdtoare
dar §i mustrdtoare.

Sfatuim ca sa indreptam. Cu blande^e §i cu frica lui
Dumnezeu.

Cat de nevrednic sunt! Uit sufletul meu eel negra §i
dau sfaturi pe care nu le-am incercat niciodata! Amara va fi
judecata pentra eel care n-afdeut mild cu aproapele sau.

,Mdd voiesc §i nujertfd , \ adica ritualism fdrd inima
§i fdrd adorarea lui Dumnezeu. Mila trebuie sa avem, caci
din mila lui Dumnezeu suntem §i traim inca.

Dumnezeu, in marea Sa iubire de oameni, ne iarta de
mii de ori mai mult decat iertam noi, infmit mai mult §i ne
da §i haral Sfantului Duh.

A ierta cuiva inseamna a te ingriji de poranca lui
Dumnezeu §i de sufletul tau.

Cei ce §tie cat rdu aduce pacatul, se fere§te de toate.

Mancarea §i bautura cu masura te lasa sa-^i
indepline§ti programul tau zilnic cu evlavie §i cu pomenirea
lui Dumnezeu.

Mul^i cred ca pot lupta cu dracii §i cu patimile prin
propriile lor forte dar au o parere prea bund despre ei. Fara
Bunul Dumnezeu §i rugaciunile Sfm^ilor §i ale Maicii
Domnului nu putem sa facem nimic pentra mantuirea
noastra.

Sa nu ne inal^am cu mintea! Sa nu credem ca suntem
mai mult decat ni§te bie}i pdedtosi.

Cei care cugeta la moarte, sa se gandeasca la slujba
inmormdntdrii. Aceasta sfanta slujba arata cine suntem §i ce
ajungem. Fara daral lui Dumnezeu nu putem face nimic
bun, suntem praf si cenusd, mancarea animalelor din
pamant.

79

Doamne, fii milostiv mie, necuratului si ticalosului!

Frica, spaima, deznadejdea, tulburarea aparute din
senin in inima noastra sunt lucrdri drdcesti.

Cel care se pocaieste, uita pdcatele oamenilor si se
gandeste numai la ticdlosia lui.

Dupa cum spun si Sfm^ii Paring, nu putem discuta cu
oricine cele din sufletul nostru.

Cei induhovniciii si Sfiniii se recunosc intre ei si isi
dau unul altuia slavd si intdietate, pentru ca in ei locuieste
harul Treimii.

E mai buna tdcerea si ascultarea decat cuvdntul.

Cuvantul cere explica|ii. Tacerea agoniseste
rugaciune, pocain^a, smerire de sine si zdrobirea inimii.

Doamne, fii milostiv mie si nu ma uita! Pentru
rugaciunile Sfin^ilor Tai, in^elepteste-ma si indrepteaza-ma
ca sa fac voia Ta. Da-mi sa pun inceput bun si sa nu mai
aman tot timpul indreptarea vie^ii mele.

Sfintele slujbe te inva^a cum sd-L lauzi pe Dumnezeu,
cum sd-I mul}ume$ti si cum sd-L preasldvesti pe El.
Patrunzand cu mintea si cu inima ce seface si ce se spune in
cadrul slujbelor Bisericii, avem numai de castigat si ne
umplem de toata in^elepciunea si de tot lucrul bun.

Cuviinfa si bundtatea sunt hainele sufletesti ale
crestinului, alaturi de rugdciunea pentru toatd lumea si de
iertarea din inima fdrd par ere de rdu.

Slava de la oameni alunga smerenia, umilin^a si
linistea noastra interioara.

Mai bine sdraci si nebdgafi in seamd, lipsifi si
stramtorafi decat cu infatuare si mdndrie in inima si minte.

O, nevrednic sunt eu!...Auzi-ma, Doamne si ma
miluieste!

C,

'el ce se inal^a cu mintea si crede mari lucruri
despre sine, isi pierde cinstirea de Dumnezeu si se lauda cu
faptele sale aidoma fariseului din templu.

El spune: „Nu sunt ca ceilalfi oameni. Eu sunt cinstit,
drept, milostiv. . . Eu nu cad in pacate. Eu fac totul dupa cum
vrea Dumnezeu. . . ".

80

Nu mai aude cuvantul: „§i cand ve^i face toate cele
poruncite voua, sa ziceji: slugi netrebnice suntem; pentru ca
am facut ceea ce eram datori sa facem" (Lc. 17, 10).

Orice lucru am face noi, daca este fara harul, cinstirea
si iubirea fata de Dumnezeu nu ne ajuta la nimic.

Caritate pot face si necrestinii.

Milostenia e numai a crestinului ortodox, pentru ca ea
se face in numele lui Hristos eel rastignit si inviat, in numele
Domnului si Dumnezeului nostru.

II ajutam pe eel sdrman pentru ca e fratele nostru,
pentru ca si pentru el a murit Hristos Domnul.

II iubim pentru ca II iubim pe Dumnezeu, Care S-a
smerit pe Sine si S-a facut om pentru noi oamenii si pentru a
noastra mantuire, El, Dumnezeu Cuvantul, Unul din Prea
Sfanta Treime.

Milostenia porneste dintr-o inima iubitoare de
Hristos. Fapta buna porneste tot de aici si din smerenie si
evlavie drept credincioasa si curata.

Doamne, inva^a-ne pe noi indreptarile Tale! Fereste-
ma de pacat acum si in toata via^a mea si ma miluieste.

Pe cei usuratici la minte si slabi in credin^a ii
asupreste o frica de lad fara margini. Ei vad Iadul fara
Dumnezeu, fara mila si iubirea lui Dumnezeu si prin aceasta
se arata necredinciosi fa^a de milostivirea si pronia
dumnezeiasca.

Frica de lad trebuie unita cu dragostea de Dumnezeu
in inima noastra si ea trebuie sa ne faca sa urdm pdcatul si
nu sa ne aratam neconvinsi fa^a de iertarea lui Dumnezeu,
daca noi ne pocdim.

Pocain^a curata, din inima, ferma, serioasa arata ca
noi credem in Dumnezeu.

Iubirea scoate afara frica. Daca Ii cerem lui
Dumnezeu sa ne ierte, trebuie sa credem ca El ne va ierta,
pentru ca El nu scoate pe nimeni afara si El ne-a spus ca ne
va ierta, precum si noi iertdm.

Nu poruncile lui Dumnezeu sunt grele ci voin^a
noastra se indreapta cu greu spre bine.

Lenea ne impinge la uitarea lui Dumnezeu si la grija
de trup.

Mustrarea lui Dumnezeu sunt ispitele si greuta^ile ce
ni se intampla in via^a noastra. Daca ne vedem pacatele,
atunci o consideram spre indreptare si pocdinfd si o primim

81

ca pe ceva ce ni se cuvine, pentru negrija si nepdsarea
noastrd.

Daca consideram mustrarea lui Dumnezeu nu iubire
si purtare de grijd pentru noi, nevrednicii si ticalosii, ci
nedreptate si nesocotinid - ceea ce e o hula si cuvinte ale
unei min^i ratacite si bolnave de pacat - incepem sa credem
ca n-avem nimic rdu in noi si am fast pedepsifi pe nedrept.

Dar nu acesta este adevarul! La Dumnezeu nimic nu e
intdmpldtor. Si nimic nu e din rdutate fata de noi, ci din
multd bundtate si iubire pentru noi.

Dumnezeu Prea Bunul, pe eel ce il iubeste il mustrd si
il curdfeste precum face bijutierul cu argintul, pentru ca sa
ajungd argint lamurit dupa cuvintele Sfantului Proroc
David.

Doamne, nu ma lasa in parerea de sine, ci da-mi sa-mi
vad pacatele mele si sa le plang pe ele si via^a mea cea
ratacita si bolnava.

Nimic bun n-am facut pe pamant si totusi ma lupta
mandria.

Nu am pocain^a si totusi trufia isi ridica scaun in
inima mea.

Duhule Sfinte, vino si Te salasluieste in mine
nevrednicul si ticalosul si umple-ma de voia Ta! Da-mi ca
sa fac voia Ta si sa nu Te mai intristez cu faptele, gandurile
si cuvintele mele cele rele si necurate.

Cand nu mai credem ca avem nevoie de pocdinfd, ne-
am ratacit in gandurile rauta^ii.

Cand am primit in noi gandurile si semnele poftei si
ale desfranarii, atunci avem ochii inimii indrepta^i spre
pamant si nu spre cer.

Iadul umple de teama: pe unii spre viafd vesnica iar
pe al^ii spre moarte vesnica. Pe cei credinciosi iifereste de
rdu frica de lad. Pe cei care pacatuiesc impotriva Sfantului
Duh, spunand ca Dumnezeu nu-i poate ierta pentru ce au
facut ei, ii duce la deznddejde si necredin0.

Doamne, faca-se voia Ta!

„Intelepciunea se afla numai la cei ce primesc sfaturi"
(Pilde 13, 10), pentru ca la acestia po^i gasi smerenie si
umilire de sine si dorin^a de a inva^a via^a cea dupa
Dumnezeu de la cei incercafi in luptele duhovnicesti.

Cine nu inva^a de la Domnul si de la Sfin^ii Sai via^a
cea dupa Dumnezeu, in Sfanta Biserica, nu o poate afla in

82

afara ei, pentru ca Sfanta Biserica e „stalpul §i temelia
adevarului" (I Tim. 3, 15).

„Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat
§i noaptea inaintea Ta. Sa ajunga inaintea Ta rugaciunea
mea; pleaca urechea Ta spre ruga mea, Doamne" (Ps. 87, 1-
2). Ca Tu e§ti Bun §i Drept §i Iubitor de oameni §i Te
milostive§ti de cei pacato§i.

Miluie§te-ma, de§i merit safiu ingropat de viu in lad.

Miluie§te-ma, de§i nu sunt bun de nimic.

Prea Sfanta Fecioara, inva^a-ma sa te cinstesc pe tine
cu inima curata §i plina de cuviin^a. Umple-ma de blande^e
§i de sfiala, Prea Milostiva Stapana, ca sa-mi mantuiesc
sufletul meu. Eu sunt slab §i prost, miluie§te-ma cu
milostivirea ta cea preaslavita. Gre§esc in toata ziua §i in tot
ceasul, nu ma uita.

Alunga de la mine curiozitatea rea, lenea, nesim^irea,
arogan^a, trufia §i badarania, rasul §i viclenia, duplicitatea §i
lacomia. Da-mi sa ma pocaiesc Prea Buna Maica si Doamna
a vietii mele, mai inainte de a muri. Da-mi sa ma indrept §i
sa fac voia ta.

1 acatul facut, care i§i cauta o scuzd, arata viclenie §i

nu pocdinfd. Pacatul marturisit trebuie inso^it de par ere de
rdu sT de pocdinid, de osdndire de sine.

Daca pacatul omoara sufletul, nu po^i sa te scuzi ci sa
te acuzi.

Cel care e mai intai drept cu sine, poate fi milostiv §i
cu fratele sau cu sora.

Cel care cunoa§te cat de usor po^i pacatui, nu
osdndeste pe aproapele sau.

Cand ii osdndim pe alfii nu ne dam seama, ca tocmai
atunci, in acea clipa, ne osdndim pe noi. Nu mai suntem
lumind, ci lumina din noi este intuneric in acea clipa.

Cand ne rugam pentru cei care ne vatama §i ne
prigonesc, ne aratam rabdarea, credin^a, nadejdea §i
dragostea noastra pentru Dumnezeu. Atunci aratam cine
suntem.

Cand in noi salasTuie§te harul Sfantului Duh,
implinim toate cu u§urin^a. Cand suntem goi de el, nu putem
aproape nimic sa facem. Rugaciunea e risipita, gandurile nu

83

ne dau pace, umilin^a si rugaciunea permanenta, cat si
linistea adanca si plina de smerenie nu mai sunt.

Atunci ne rugam si ne zdrobim inimile noastre, ne
batem cu pumnii si ne tavalim, caci harul Duhului Sfant,
harul Mangaietorului sufletelor noastre nu mai e cu noi.

Duhule Sfmte - ne rugam atunci - vino si Te
salasluieste din nou in netrebnicul meu suflet! Vezi via^a
mea cea plina de pacate si patimi si ma miluieste! Nu te
scarbi de mine! Milostiveste-Te de mine, ticalosul si
nevrednicul si lumineaza-ma ca sa fac voia Ta.

Cel care L-a pierdut, II cauta in cunostin^a de cauza si
din toata inima.

Harul dumnezeiesc e linistea, pacea, lumina, stiin^a,
in^elepciunea, puterea si toata via^a crestinului ortodox. Fara
el se simte si este gol.

Parerea de sine ucide pocain^a nevoitorului.

Biserica Ortodoxa nu spune in nicio cantare a sa:
„miluieste-ma pe mine, SfdntuF, ci: „miluieste-ma pe mine,
pacatosuF.

To^i suntem netrebnici in fa^a lui Dumnezeu, pentru
ca „toti s-au abatut...(si) nu este eel ce face bunatate, nu
este pana la unul" (Ps. 13, 3).

Oricate fapte bune am avea, prin parerea bund despre
noi insine si prin primirea slavei de la oameni, ne aratam a
fi niste luptdtori impotriva poruncilor lui Dumnezeu si nu
niste adoratori ai Sai.

Faca-se voia Ta cu mine, ticalosul si nevrednicul si nu
voia mea, Iubitorule de oameni! Da-mi sa implinesc,
Doamne, pe cele pe care le scriu, ca sa nu ma prinda clipa
mor^ii nepocdit si neindreptatl

Daca cantam lui Dumnezeu, trebuie sa-I cantam
cantare noud, adica facuta prin continua innoire a sufletului
si a vieUi noastre.

Sa cantam cu inima sincera si plina de nadejde.

Cantarea ce vine dintr-o inima pocditd sensibilizeaza
si trimite la pocdinid.

Cel care canta trebuie sa cdnte pentru Dumnezeu,
pentru ca sa cdnte pentru oameni.

Fericiti sunt cei care au in^eles rdul pdcatuluil

Ferici^i sunt cei care se leapddd de toate grijile si de
celepe care leposedd pentru dragostea lui Dumnezeu!

Auzim cantandu-se: „pentru dragostea Domnului ai
urdt odihna si pofta, cu postul cura^indu-ti sufletul tau, tare

84

ai biruit fiarele...". Ce frumusete! Cata inaltime
duhovniceasca!

Pentru dragostea cu care ne iubeste Dumnezeu,
Sfintele Cuvioase au unit odihna personald si poftirea a
ceva din lume. Postul lor le-a cura^it sufletul si prin
nevoin^ele lor pustnicesti au biruit fiarele cele rele ale
Iadului. Sfintelor femei, nu inceta^i sa va ruga^i pentru noi!

Sfantul David scria: „bucura-se-va inima mea de
mantuirea Ta" (Ps. 12, 6), pentru ca e plina de bucurie
milostivirea lui Dumnezeu.

Sim^ind in noi harul lui Dumnezeu, putem rosti ca si
el: „Canta-voi Domnului, Celui ce mi-a facut bine" (Ps. 12,
6). Pentru ca harul lui Dumnezeu e cel mai mare bine in
viata noastra.

Cel nebun zice in inima sa: „Nu este Dumnezeu!" (Ps.
13, 1). Dar „saracul nadajduieste in Domnul" (Ps. 13, 6),
pentru ca de la El e toata darea cea bund si tot darul
desdvdrgit.

Pocdinia cea bund nu se termina decat odata cu
moartea. Pana acolo tine si fapta buna.

„Pentru cuvintele buzelor Tale eu am pazit cdi
aspre", spune Sfantul David (Ps. 16, 4), pentru ca e strdmtd
calea care duce la viafa ve§nicd.

„Cu acoperamantul aripilor Tale acopera-ma" (Ps.16,
8), Doamne, ca sa fac voia Ta in toata via^a mea!

Spovedania cea bund e cea care paras e§te pacatul,
careia ii e scdrbd de el.

Cel care se leapada de pacat incepe sa iubeascd
intelepciunea.

Credinciosul simplu, care primeste cu evlavie si frica
de Dumnezeu, poruncile Domnului, e mai bun si mai
inielept decat invdiatul mdndru si arogant.

In^elepciunea lumii e nebunie in fa^a lui Dumnezeu,
pentru caea omului si a pdcatului si omul nu se poate
indrepta singur in fa^a Lui.

In^elepciunea de la Duhul Sfant e nebunie pentru
oamenii pamantesti, pentru ca ea e a vie^ii vesnice si e
mantuitoare.

Cel care sufera si se roaga, implineste Sfanta
Evanghelie.

Cel care se milostiveste si iarta e pe calea cea buna.

85

Cel care se face tuturor toate, pentru ca pe unii sa-i
cdstige II urmeaza pe Domnul §i iubirea Sa de oameni, pe
Cel care S-a datpe Sine pentru viafa lumii.

Rugdciunea lui Iisus e gandul iubirii noastre catre
Dumnezeu.

Doamne, da-mi §i mie, ticalosului, sa inva^ a ma ruga
cu ea, Tie, Iubitorului de oameni!

Umilinia te inva^a aceasta rugaciune! Sfin^ii Paring
ne inva^a sa o rostim ca ni§te cersetori ai milei divine.

Da-mi, Doamne, pocain^a! Da-mi sa ma rog Tie cu
mintea umilitd §i cu duh smeritl

Auzi-md, Doamne, ca nu cumva sa adorm intru
moarte, ca nu cumva sa zicd vrdjmasul meu: intdritu-m-am
asupra lui! Ai mila de zidirea Ta Stapane! Da-mi mie ravna
Ta §i umilinia Ta, Mult Milostive!

Discutiile te secatuiesc. Vorba multa e moarte a
sufletului, e starnire a patimilor.

Ravna spre cele bune e dar de la Dumnezeu.

Cel care o are nu mai vrea nimic altceva, decat sd-I
slujeascd lui Dumnezeu.

El ne vrea inima noastra. El ne vrea cu trup §i suflet ai
Sai. Doamne, fie mie dupa voia Ta!

Cel care e recunoscdtor lui Dumnezeu, Ii multume§te
tot timpul.

Cel care e in pacea Sfantului Duh nu dore§te certuri §i
discu^ii, ci sd-I mulfumeascd lui Dumnezeu §i sd-L
preamdreascd pe El.

Cel care a cdstigat mild de la El se roagd pentru toatd
lumea, ca toata lumea sa se bucure de mila lui Dumnezeu.

Pe cei ce vorbesc mana^i fiind de Duhul Sfant trebuie
sa-i ascultam cu cuviinfd §i smerenie §i sa le implinim pe
cele spuse noua.

Pdcatul impotriva Sfantului Duh, dupa Sfantul Vasile
cel Mare 21 , e acela care se face prin negarea faptelor §i a
cuvintelor bune ale omui curat §i sfant, care e plin de
darurile Duhului Sfant.

Doamne, iarta-ma pe mine indrazne^ul §i
nepriceputul! Da-mi sa-i vdd pe minuna^ii Tai lucratori §i
implinitori ai poruncilor Tale §i sa ma indrept pe mine.

21 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Vasile_cel_Mare.

86

Scoate-ma din balta relelor mele si ma miluieste,
pentru rugaciunile Sfin^ilor Tai! Vezi neputin^a mea si nu
ma lasa.

In orice zi ma umplu de mari si grele pacate si ele ma
trag la fund, ca pe un pietroi.

Da-mi pocain^a mie, nesim^itorului! Linisteste-ma pe
mine, inviforatul! Calauzeste-ma pe mine, ratacitul. Stinge,
Doamne, mania, orgoliul si seme^ia mea! Nu ma mai lasa sa
vorbesc si sa primesc in inima mea gandurile curviei si ale
mandriei! Indeparteaza-ma de cei rai si alipeste-ma de cei
buni si iubi^i de Tine!

Cei care e mulfumit de sine e inselat de Satana.

Cei care crede ca are vreo fapta buna sau ca i se
cuvine Raiul, sau ca se roagd bine, sau ca stie cu adevarat
cum sa se mantuiasca, sufera de aceeasi inselare.

Cei care doreste sd-i invefe pe ahii dar pe sine nu se
indreaptd e orb si nesim^itor.

Cei care vede greseli la Sfin^ii lui Dumnezeu e plin de
nebunie si intuneric.

Cei care indeamna la dezma^ si pacate, nu II cunoaste
pe Dumnezeu, Care e lumind si nu intuneric.

Tacerea e buna pentru concentrarea la rugdciune si
pentru cercetarea constiiniei, alaturi de singurdtate sau, mai
bine zis, tacerea e in singurdtate.

Cei ce iubeste singuratatea stie pacea inimii si a
miniii, netulburarea si medita^ia la Dumnezeu, contempla^ia
si rugaciunea cu aten^ie. El a sim^it binefacerea acestor
sfinte lucruri.

Cei ce crede ca nu mai poate pdcdtui e innebunit de
draci.

Cei care, in locul pocain^ei, dezndddjduieste, ii neaga
lui Dumnezeu iubirea de oameni, cand El, din iubire de
oameni, a venit pe pamant si S-a facut om.

„Cerceteaza-ma, Doamne, si ma cearca (cu mila Ta);
aprinde rarunchii si inima mea (cu dragostea Ta)" (Ps. 25,
2).

Pacatul e rdu dar deznddejdea si nepocdinia sunt
lucruri si mai rele si ele il condamna pe om la moarte
vesnicd.

Ai mila de mine, Doamne, cand voi veni la prea
sfanta si prea dreapta Ta Judecata! N-am facut niciun bine,
miluieste-ma ca pe ultimul dintre oameni! Pentru ca nu sunt

87

bun si vrednic de nimic, pentru asta miluie§te-md\ Vindeca
sufletul meu pentru ca sa-Ti strig Tie cdntare de bucuriel

Citesc: „plang si ma tanguiesc cand ma gandesc la
moarte" si nici nu-mi plang pacatele si nici nu ma tanguiesc
pentru ele.

Nu plang ca vaduva din Nain.

Caci daca as plange si m-as jeli, Domnul ar invia si
sufletul meu.

Lazar era mort de 4 zile si Domnul 1-a inviat. Eu sunt
mort de mul^i ani si daca m-as pocai cu adevarat, atunci as
vedea fa^a Sa, caci El e Lumina si daruie tuturor celor
vrednici lumina Sa neimbdtrdnitoare §ipururea ve§nica.

In mormintele trupurilor noastre sta frumuseiea
noastm, adica Impdrdfia Cerurilor din inimile noastre. Ne-
am acoperit comoara Sfantului Duh cu pacate multe.

Ne-am ingropat sufletele de vii si, desi parem vii,
suntem niste cadavre umbldtoare.

Vai mie, ticalosului! Ma mandresc cu ceea ce mi se
pare ca fac bine. Ma laud cu ceea ce nu §tiu si vorbesc
deaspre ce nu am atins si nu am cuno§tin}a prin lucrare.

Sunt lucruri pe care eu le citesc si niciun lucru nu am
ca rod al ostenelilor. Nu am pocain^a si nici umilin^a.

Prea Sfanta Stapana, ai grija si de mine gangavul si
lunaticul si indracitul si nerusinatul. Hraneste-ma ca pe un
strain de la masa milostivirii tale si leaga-mi puroiul ranelor
mele cu iubirea ta, Prea Curata si Prea Nevinovata Fecioara,
ca sa te laud pe tine in to^i vecii!

>Olava Tie, Doamne! Slava indurarii Tale, Iubitorule
de oameni!

Sfatul - pentru Sfm^ii Paring - se da, numai daca
cineva }i-l cere si dupa cum te lumineazd Dumnezeu in acel
moment.

Cei care dau sfaturi pentru mdntuirea sufletului sunt
responsabili de ceea ce spun in fa^a oamenilor dar, mai cu
seama, in fa^a lui Dumnezeu.

Sfatul se da conform cu starea celui care il cere si
potrivit cu puterea lui de infelegere.

88

Din iubire de Dumnezeu, sfatuim spre via^a ve§nica §i
pe aproapele nostru. A§a implinim cuvantul de a purta
sarcinile celor neputinciosi §i neintarifi.

In Sfanta Biserica trebuie sa sim^im ca Dumnezeu e
cu noi. La Sfanta Liturghie, mai ales, trebuie sa venim cu
cuget smerit §i umilit, cu inima zdrobita §i iubitoare,
pazindu-ne mintea de ganduri rele §i necuvioase §i rugandu-
ne continuu pentru noi, cat §i pentru to^i cei pe care ii dorim
pentru Dumnezeu §i pentru toate cele de mantuire tuturora.

„Grija cea lumeasca" trebuie lasata afara.

In Sfanta Biserica trebuie sa fim in rugaciune plind
de dor §i de recunostinid cdtre Dumnezeu.

„Iscodirile min^ii" (II Cor. 10, 4) fa^a de „cele de
taina" trebuie sa le alungdm de la noi.

Nu ii este ingaduit cre§tinului-ortodox sa isi
inchipuie, sd presupund sau sd „gdndeascd" de unul singur
pe cele despre Dumnezeu §i despre credin^a noastra
ortodoxa.

Credin^a cre§tina ortodoxa e mdntuitoare pentru eel
nefdiarnic §i necurios.

Fdidrnicia §i curiozitatea exageratd sunt boli ale
sufletului §i nu virtufi creatine.

Mintea fara paza, fara trezvie, fara rugaciune sau
gand continuu la Dumnezeu §i la cele sfinte i§i inchipuie
unele lucruri care par bune dar, in esen^a, sunt lucruri rele
sub masca binelui §i a virtu^i, pentru ca nu se cerceteaza,
pentru adevdr §i mdntuirea sufletului, Sfanta Scriptura §i
car^ile Sfin^ilor Paring.

Sfintele car^i ale Ortodoxiei indeamna la rugaciune, la
iubire, la curate, la pace, la rabdare, la ascultare §i la
indepartarea de tot pacatul §i de toata necura^ia §i
neru§inarea.

Ele nu l\\ spun: „Ai facut o fapta buna, de acum
incolo nu mai fa nimicV\ Nu spun a§a Sfintele car^i!

Ele spun: „iubiti-va unii pe al^ii", adica in mod
continuu §i pentru toata via^a. Sau: „rugati-va neincetat" sau
„iubiti pe vrajma§ii vo§tri".

Pentru ca Bunul Dumnezeu cere de la noi, in fiecare
clipa §i in fiecare zi, ca sa ne dam via^a noastra Lui, dar sa
nu o facem singuri, ci impreund cu alfii. A§a meat „pe noi
inline §i unii pe al^ii" sa ne dam lui Hristos, Domnului §i
Dumnezeului nostru.

89

A ne da viafa noastrd pentru alfii inseamna a sluji,
pentru iubirea lui Hristos Dumnezeu, fra^ilor si surorilor
noastre. Impreuna cu ei, adica cu to^ii, intr-o inima si intr-o
voin^a, sa-I slujim Domnului, Celui ce ne-afdcut bine.

Doamne, nu uita poporul Tau si mostenirea Ta!
Duhule Sfinte, Mangaietorule, vino si Te salasluieste intru
noi, ca sa se sfm^easca via^a noastra.

Trebuie asadar sa surpdm iscodirile min^i noastre si
sa nu primim in minte si in inima cuvintele blasfemiatorii si
eretice, ca si cand am vrea sa ne unim cu ele si sa ne
odihnim in ele. Acestea sunt gdnduri ale rdutdiii si ne due la
rdtdcire si nu lapocdinid.

Recunoasterea pacatelor noastre, pocain^a si
plangerea lor due la pdrerea de rdu pentru pacatele savarsite
si de aici la Sfanta Spovedanie.

A vrea sa stii, inainte de a te impdea cu Prea Bunul
Dumnezeu, arata mandrie si infumurare, orgoliu si inalta
parere de sine.

De aceea Sfantul Apostol Pavel mai spune, ca trebuie
sa surpam si „toata trufia care se ridicd impotriva
cunoasterii lui Dumnezeu" (II Cor. 10, 5). Pentru ca trufia si
tot pacatul stau la baza iscodirilor min^ii.

Cei care cred ca pot infelege pe cele ale lui Dumnezeu
fara implinirea poruncilor Sale si fara urmarea stricta a
invataturii Sfintei Biserici Ortodoxe, ajung sa creada ca stiu
lucruri mari si sfinte, ba chiar unii se cred „sfmti" si „fara
de prihana", ei nein^elegand nimic si aratand ca sunt fara
minte si plini de nerusinare dupa roadele lor, care nu arata
ca au in ei smerenia, umilin^a si cura^ia Sfm^ilor lui
Dumnezeu.

Doamne, miluieste-ma si ma indrepteaza ca sa fac
voia Ta, ca nevrednic si ticalos sunt eu! Fereste-ma de
pacate si de rele si ma miluieste.

Umilin^a, dragostea inflacarata, pocain^a, cura^ia
trupului si a sufletului, rugaciunea continua, smerenia care
acopera faptele bune facute ne apropie de cunoasterea lui
Dumnezeu.

Cel care se socoteste mai prejos decat to^i si
nevrednic de orice lucru bun simte trufia ca pe o urdciune si
ca pe o moarte a sufletului.

Cand crezi ca nu ai nevoie de pocainfa, atunci te
impotrivesti cunoasterii lui Dumnezeu.

90

Cand nu te faci plin de saracie duhovniceasca in
inima si in mintea ta, atunci te impotrivesti, din nou,
cunoasterii lui Dumnezeu.

Cine uita rugdciunea si continua cerere de iertare a
pdcatelor si el se indepdrteazd de curata si sfdnta
cunoastere a lui Dumnezeu.

Pe mine, pacatosul, Doamne, miluieste-ma!

Sfdnta rugdciune a lui Iisus Domnul ne arata ce statut
avem noi in fa^a lui Dumnezeu. Ne rugam zicand:
„miluieste-ma pe mine, pacatosul". Pentru ca in fa^a lui
Dumnezeu „nu este eel ce face bunatate, nu este pana la
unul" (Ps. 13, 3).

Oricat de mult am spori in cunoastere si in cura^irea
noastra de patimi tot aceleasi cuvinte rostim, pentru ca, cu
cat in^elegem voia lui Dumnezeu si datoria noastra fa^a de
El, cu atat in^elegem cat de pdcdto§i suntem noi fa^a de El si
de sfm^enia Sa incalculabila.

„Tot gandul il robim", mai spune Sfantul Apostol
Pavel (II Cor. 10, 5), pentru ca sa nu facem voia noastra, ci
sa fim implinitori ai cuvintelor lui Hristos Domnul. „Spre
ascultarea" (II Cor. 10, 5) Sa sa fim.

Robim gandurile noastre, cand renun^am la cele
contrare Sfmtelor Evanghelii si Sfmtelor inva^aturi
crestin-ortodoxe.

„Robim", adica finem in frdu miscarile inimii si ale
trupului nostru, cu ajutorul ratiunii celei drepte si miscata de
harul Sfantului Duh.

De aceea, „gata suntem sa pedepsim (in noi, in trupul
si in sufletul nostru) dar si in voi toata neascultarea (noastra
de Dumnezeu, cat si a voastra)" (II Cor. 10, 6).

Noi „umblam in trup" (II Cor. 10, 3) dar cu „armele
luptei noastre, (care sunt)...puternice inaintea lui
Dumnezeu", daramam intdriturile, adica orice pdcat sau
gdnd al pdcatului sau patimd striedtoare de suflet (II Cor.
10, 4). Pentru ca pacatul pune un zid intre Dumnezeu si noi,
din cauza negrijei, a nestiin^ei sau a uitarii noastre plina de
nesim^ire a sufletului si de invartosare a inimii.

Doamne, Dumnezeul meu, nu ma lasa in Iadul
faptelor mele celor rele si ma miluieste! Scoate-ma din
noaptea pacatului si din bezna viciilor mele si adu-ma la
pocain^a si la cain^a din inima si la parerea de rau pentru
pacatele mele si la plansul pentru ele.

91

Strajuieste-ma, Doamne, cu gandul mor^ii si cu
constiinta raspunsului la infricosata Ta Judecata, ca sa nu
mai stau ca o piatrd nesimfitoare in Sfanta Biserica Ta, ci
sa-mi plang pacatele mele.

Da-mi sa fac voia Ta, dupa mare mila Ta, caci stii
netrebnicia mea si ura^enia sufletului cat si slabanogirea
trupului meu.

Nu am nicio fapta buna si niciun gand mantuitor. Zi si
noapte sunt rob al pacatului si al parerii de sine, al mandriei
si al maniei.

Poftele trupului colcaie in mine si trufia min^ii mele
imi reteaza gandul smerit.

Doamne, vezi netrebnicia mea! Nu uita pe robul Tau
si ma miluieste!

Orice se face din fried de Dumnezeu si spre slava Sa
e bineprimit la Dumnezeu.

Orice strica pacea intre frafi nu e bun si trebuie
indepdrtat.

Mare esti Doamne si minunat intre Sfm^ii Tai. Tu ne
miluiesti pe noi iar noi nu suntem recunoscatori. Tu ne ierji
pe noi de multele noastre pacate si noi nu I^i mul^umim si nu
laudam marirea Ta cea nespusa si iubirea Ta de oameni cea
neajunsa.

Slava Tie, Prea Sfanta Treime! Slavd indelung
rdbddrii Tale, Doamne; slavd Tie, Doamne, slavd fie!
Miluieste-ne pe noi si ne iarta, Doamne, Iubitorule de
oameni!

1 rebuie sa-I mul^umim Bunului Dumnezeu pentru

toate, pentru marea Sa mila si iubire pe care ne-o arata in
fiecare zi a vie^ii noastre.

Cel care isi vede pacatul sau se umileste, se simte
nevrednic de via^a si de tot lucrul bun si tot ce primeste,
primeste ca din mana lui Dumnezeu.

O, de mi-as vedea pacatele mele!

O, de m-as pocai din toata inima!

Daca m-as gandi la moarte si as constientiza cu
adevarat responsabilitatea pe care o am fa^a de valoarea

92

sufletului meu, m-as pocai, as plange pentru via^a mea
spurcata si plina de desfranare.

Doamne, nu ma lasa pustiu!

Duhule Sfmte, vino si Te salasluieste intru mine
ticalosul si nevrednicul, ca sa-mi mantuiesc sufletul meu,
dupa mare mila Ta.

Vai mie, ca spun dar nu fac! Vai mie ca nu ma
ingrijesc de sufletul meu, ca un om netrebnic ce sunt!

L3e am vedea in fiecare clipa Judecata cea

infricosata, am umbla pe pamant cu smerenie mare si cu
multa frica, privind spre pamant si rugandu-ne pentru
iertarea pacatelor noastre.

Vine moartea si ne gaseste goi, fara harul Sfantului
Duh. Ce moarte mai asteapta, eel care e omordt de pdcate
multel El e deja mort dar nu-si da seama.

Mare lucru si folositor e sd te retragi cu sim^urile, cu
mintea, cu tot sufletul si cu tot trupul din lume.

Singurdtatea te duce la lini§tea interioard.

Cand te rogi din inima, te rogi cu sim^amintele tale si
dai dovada de pocain^a si de zdrobire a inimii.

Cand nu mai ne credGm pdcdto$i suntem de plans.

Pana nu luam hotdrdrea fermd de a nu mai pdedtui si
a nu-L mai supdra pe Bunul Dumnezeu prin via^a noastra,
nu facem nimic cu adevdrat. Zidim si naruim: asta facem!

Pocain^a si smerenia {in sufletul viu.

Tot ce dobandim de la mila lui Dumnezeu pdstreazd
smerenia si acoperd cu totul umilinfa.

O, Doamne, invredniceste-ma si pe mine, ticalosul, ca
sa cunosc aceste mari daruri ale Sfantului Duh, pentru ca sa
ma mantuiesc si eu!

Fara gandul la moarte ramanem reci, impasibili.
Gandul la moarte naste lacrimi de pocain^a si ne smereste.

„Eu sunt pamant si cenusa", se canta la slujba
inmormantarii. Moartea pune capat pocain^ei noastre si de
aceea e infricosdtoare. Dupa moarte vine Judecata si nu ne
stim a fi f&cuifapte bune si suntem infricosaii. De aceea o

93

rugam pe Maica lui Dumnezeu, pe Sfm^i si pe Sfin^ii Ingeri
ca sa fie mijlocitorii nostri, sa se roage pentru noi.

Mantuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu! Noaptea
aceasta sa fie in pace, pentru ca sa tree de noaptea acestei
viefi si sa ajung la lumina cea neinseratd a Impara^iei Tale.

Fara harul Tau nu putem face nimic. Acest lucru il
constientizam foarte acut, atunci cand harul Sfantului Duh
se retrage din noi sau nu-l mai simtim in noi datorita
pacatelor, a patimilor si a negrijii noastre.

Nu te poji ruga, nu te po^i afla linistit, nu po^i posti
sau priveghea cu evlavie fara harul Duhului Sfant.

Mdngdierea nevoitorului e harul lui Dumnezeu. Fara
harul Sau nu exista dreaptd gdndire si nici discerndmdnt.

Orice pdcat e o lipsd a dreptei gdndiri.

Te min^i pe tine insu^i, atunci cand pdedtuiesti pentru
ca sa te pocdiesti. Acest gand e un pacat impotriva Sfantului
Duh, pentru ca ai prea mare incredere in atotbundtatea lui
Dumnezeu, fara ca sa ara^i roadele pocdinfei tale.

Miluieste-ma, Doamne, ca nevrednic sunt si nicio
urma a indreptarii nu este intru mine. Pe mine, decazutul si
neputinciosul, miluieste-ma Prea Milostiva.

Cel ce se pocaieste, cu rugaciunea isi hrdneste inima
si sufletul si cu lacrimi si suspine si cu posturi si cu multa
paza a gandurilor.

Iisuse Doamne, Dumnezeul meu, miluieste-ma si pe
mine, curvarul si ticalosul, ca sa nu ma manance Iadul eel
vesnic.

Iadul e vesnic pentru ca Bunul Dumnezeu ne-a dat
voinfa libera.

Iadul e vesnic pentru ca si bucuria in comuniunea
Sfin^ilor e vesnicd.

Doamne, de rautatea si de cursele vrajmasului diavol,
ca un Bun si de oameni Iubitor, scapa-ma!

Orice durere sau suferin^a sau prigoana e spre
mdntuirea noastra. Daca ne lepadam de ele, ne lepadam de
crucea noastra.

Iarta-ma, Doamne, pentru smintelile pricinuite altora!
Da-mi sa-mi vad pacatele mele, adica greselile de gandire,
de simtire si de atitudine, ca sa mi le spovedesc si sa ma
pocaiesc pentru ele.

Prin ispite si pdtimiri inva^am cum sa scdpdm de
sage^ile si de cursele diavolilor.

94

Vesnic e Dumnezeu. De aceea si Sfm^ii traiesc
vesnic, bucurandu-se de vederea Lui cea minunata si
nespusa.

Nu sunt vrednice chinurile de acum — §i e mare
adevar! - pentru Raiul Sfinfilor.

Fiecare clipa trebuie sa fie o luptd pentru cer, o lupta
pentru mdntuirea sufletelor noastre.

Dumnezeu nu trece cu vederea pe cei ce-L iubesc cu
adevarat si vor sa traiasca o via^a sfanta si fara de prihana,
implinind poruncile Sale.

Suntem inconstienii mul^i dintre noi. Nu ne dam
seama ce pierdem si, mai ales, pentru vesniciel Preferam
lejeritatea si dulcea^a amara si animalica a pacatului in locul
bucuriei si veseliei nepieritoare impreuna cu Maica
Domnului si cu to^i Sfm^ii si cu toate Puterile ceresti.

Cand ma voi pocdi si eu?! Cand voiface si eu ceea ce
spunlW Sunt mormdnt vdruit §ifariseu vorbitor si lauddros
si nu il aud pe vamesul care spune, cu capul plecat si cu
inima plina de cain^a: „Milostiv fii mie, pacatosului!".

Nu-mi da pocainta lui Iuda, Doamne, ci pe cea a
Sfantului Apostol Petru! Nu ma lasa sa ma afund si mai rau
in noroiul patimilor mele, ci ma mantuieste!

Da-mi sa ma rog tie, Prea Sfanta Fecioara, din inima
si ca in fa^a Imparatesei cerului si a pamantului, cu evlavie
si cu bucurie duhovniceasca. Da-mi sa-ti pot canta tie
cdntare de laudd si sa-ti aduc slujbd cuvdntdtoare cu
in^elegere si smerenie mare.

Pe cele exterioare randuieste-le in asa fel, incat sa fie
in pace cu cele interioare.

Alunga grija si nervozitatea din fiin^a mea; pofta si
gandul nelegiuit din inima mea. Da-mi sa privesc la Sfin^ii
lui Dumnezeu si sa urmez vie^ii §i nevoin^ei lor.

Arata-ma ca pe eel mai nevrednic si mai neluat in
seama rob al tau, ca sa-mi mantuiesc sufletul meu.

Faca-se voia ta, Stapana Prea Buna, ca sa ma
mantuiesc prin rugaciunile si ajutorul tau, Prea Milostiva
Doamna.

95

>Oufletul omului, care mulfumeste pentru toate
Bunului Dumnezeu, recunoaste ca fara El nu poate face
nimic.

Cel ce a inieles ca nu poate trai fara rugaciune vrea sa
se simta in vorbire tainica cu Dumnezeu, fara ca sa fie
inieles de oameni si fara sa fie laudat de ei.

Doamne, da-mi sa-Ti slujesc Tie pana la ultima mea
suflare. Da ca toata via^a mea sa fie inchinata Tie §i eu sa nu
mai traiesc pentru mine, ci pentru Tine, ca sa fac voia Ta
dupa mare mila Ta.

Daca nu po^i vedea inimile oamenilor prin harul lui
Dumnezeu, nici nu ii po^i sfatui pentru mantuirea lor.

Orice frica care nu aduce pocdinfd e de la draci.

Spovedania deasa nu da loc pacatelor mari sa ne
tulbure.

Cand ne impartasim cu Sfmtele Taine trebuie sa avem
inima curata, iertatoare, smerita, plina de iubire si de
rugaciune.

Cat de nevrednic sunt! Pacatul a orbit ochii inimii
mele si mintea mea e ratacita si neluminata.

O, Doamne, izbaveste-ma de pacatele si de patimile
mele, ca sunt rob al pacatului si al mor^i.

Daca as gandi la moarte, mi-as plange pacatele.

Daca mi-as vedea pacatele, nu as mai osandi si judeca
pe altul.

Daca m-as ingriji de sufletul meu, as varsa lacrimi zi
si noapte.

Citirea la Psaltire domoleste patimile si atrage harul
Sfantului Duh, lumineaza mintea si incalzeste inima cu
iubire duhovniceasca.

Sfatui din inima incalzeste inima si sprijina voin^a
spre fapte bune si bineplacute Tie, Iubitorule de oameni!

Uneori simt ca nu-mi lipseste nimic, ca am inima
plina. Alteori ma simt ca pe o mare furtunoasa.

Frica se datoreaza pufinei tale credinfe sau unei
sldbiciuni afirii tale.

Cuvintele acestea pe care le scriu ma arata a fi un
prefdcut si un lauddros.

Nimic nu fac bine. Sunt lenes si nesupus.

Daca as face ascultare la Sfm^ii Paring si la to^i
Sfin^ii, as vedea ca nu stiu nimic. Ma insel pe mine insumi
crezand ca stiu ceva sau ca am inieles ceva.

96

Daca postesti ai mintea clara, ai gand de pocain^a, ai
smerenie, ai frica de pacat. Postul adevarat subiiazd mintea
si aprinde in inima rece dragostea de Dumnezeu.

Daca nu iubim pe Dumnezeu, nu stim ca trdim, nu
stim ce e viafa.

Daca nu uram pacatul, nu vom afla nicicdnd viafa
dupd Dumnezeu.

Cred ca milostenia e despovdrare, ca e un semn al
lepdddrii de sine.

Dam milostenie, pentru ca sa urmdm in iubire si
compdtimire Domnului nostru.

Cel care II iubeste pe Dumnezeu e sincer cu
aproapele sdu, pentru ca sa fie sincer cu sine.

Cel care II iubeste pe Dumnezeu nu vrea sa creada
mari lucruri despre sine, dar despre aproapele sau vrea sa
vorbeasca numai de bine.

Da-mi, Doamne, sa stiu si eu, ticalosul, ce e iubirea
Ta!

Ar trebui sa ne rugam tot timpul cu constiin^a ca
nimic nu avem bun si pe fiecare zi // supdrdm pe Bunul
Dumnezeu. Trebuie sa ne credem goi si mult pdcdtosi, cu
totul lipsifi si negrii de atatea pacate.

E o ispita „fma" sa crezi ca nu mai ai pacate, daca nu
te mai mustrd constiin^a. Cine \i-a spus ca nu mai ai
pdcateV. Cine ti-a spus ca esti sfdntV. Numai diavolul spune
astfel de minciuni celor ce se nevoiesc.

Cum sa fii sfdnt daca te rogi si zici: „Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine
pacatosul!". Noi, oamenii, suntem pdcdtosi si nevrednici.
Numai Dumnezeu e Sfdnt.

Rugaciunea pentru to^i oamenii smereste inima si
sufletul.

Te rogi pentru to^i, pentru ca Domnul ^i-a mai dat sa
fii viu si azi, pentru ca sa te mantuiesti. Pentru asta trebuie
sd-I muliumestil Pentru asta te rogi pentru to}i, pentru ca ai
primit mila Sa si trebuie sa te ara^i si tu milostiv.

Pacatul e nascut din mandrie si parere de sine si el nu
se agraveaza, daca marturisesti ca tu esti de vind in tot
timpul si in tot locul.

Daca te consideri pdcdtos, nu trebuie sa te mire
pacatul din tine.

97

Cand iji pare rau ca ai gdnduri necurate, atunci te
crezi mai bun decat esti, neadmitand ca tu e§ti un ticdlos si
un prefdcut.

Nu poji sd te indrepfi fara inva^atura adevarului de
credin^a.

marturisire dreaptd si evlavioasd a credin^ei
ortodoxe arata un suflet impodobit cu virtufi si cu sfinienie.

Cel care isi permite sa greseasca m ce/e mici - cu
deplind stiinfd - va gresi si f» cele mari.

Trebuie sd asculfi si apoi sd vorbesti.

Infierbantarea si mania ta nu il pot bucura pe om daca
il sfatuiesti in aceste conditii.

Daca nu sim^i ca vorbesti Jm a/e /w* Dumnezeu, din
cele a/e adevarului, nu vorbi!

Smerenie e cand avem prea multe fapte bune si nu
purine fapte facute fara durere de inima si paza a min^ii si a
sim^urilor.

Cel care e atent la ceea ce canta la strana, a in^eles ca
trebuie sa cante si cm sufletul si cm inima.

Daca nu vrea Dumnezeu, nu se intampla nimic.

El stie toate si face toate cu prea mare iubire de
oameni si din adancul in^elepciunii Sale chiverniseste toate
pentru noi, toate cele care ne sunt defolos.

Doamne, faca-se voia Ta intru mine, ca sa laud
numele Tau dupa mare mila Ta! Eu sunt lipsit de fapte bune
si gol de iubire si de milostivire. Miluieste-ma Tu, Iubitorule
de oameni, ca pe talharul ce s-a pocait si 1-ai primit in Rai.

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

-Oa primim toate cu mul^umire.

Cel care mul^umeste lui Dumnezeu se smereste si
smerenia lui ii lumineazd mintea sau smerenia lui atrage
harul dumnezeiesc in el, adica pe acela care lumineaza pe
tot omul ce vine in lume.

Doamne, fara Tine suntem pustii! Fara iubirea Ta nu
stim nimic. Fara ajutorul Tau, Doamne, nu e nicio scapare.

98

Mangaie-ne in bolile si neputin^ele noastre. Cand
gresim, da-ne gand de pocain^a. Strapunge inima noastra cu
dor si cu durere duhovniceasca.

Prin Sfm^i aflam ce inseamna sa iubim pe Dumnezeu.
Sfin^ii au iubit pe Dumnezeu si Dumnezeu i-a iubit pe ei.

De aceea spune Sfantul Duh in psalmul 41, 1: „in ce
chip doreste cerbul izvoarele apelor". Asa au iubit si dorit
Sfin^ii pe Dumnezeu: „in ce chip doreste cerbul izvoarele
apelor". Ei erau Insetafi de Dumnezeu (Ps. 41, 2) si de
dreptatea Lui, de „Dumnezeul cel viu" (Ps. 41,2).

Din cauza iubirii pentru Dumnezeu, Sfintii Lui n-au
iubit nimic din lume. Au parasit gandul si voin^a lumii
pentru lumina si adevarul lui Dumnezeu Cel prea milostiv
(Ps. 42, 3).

Doamne, inva^a-ne si pe noi sa Te iubim! Desi sunt
nevrednic si ticalos, miluieste-ma! Vindeca sufletul meu eel
prea desfranat. Arata-Te, „Dumnezeule, intarirea mea!" (Ps.
42, 2).

Cel care a cunoscut dulceaia rugaciunii nu obose^te
rugandu-se.

Daca ne rugam pentru cei care ne sunt vrdjma§i,
inva^am de la Sfantul Duh sa iubim pe toti. Ei ne fac rdu, iar
noi le dorim binele. Ei ne blesteamd iar noi ii binecuvdntdm.

„Cu Dumnezeu ne vom lauda toata ziua" (Ps. 43, 10),
spun cei credincio§i.

Cel care II lauda pe Dumnezeu, Ii cunoaste mare^ia,
sfm^enia, puterea, iubirea, milostivirea, ajutorul,
atotin^elepcunea, atotputerea si toate celelalte.

Dumnezeu e Bun cu cei ce se pocaiesc.

„E1 ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Smjertfa de
ispd§ire pentru pacatele noastre" (I In. 4, 10).

El ne-a iubit si pentru noi S-a facut om. De aceea si
noi suntem datori sa ne iubim unul pe altul (I In. 4, 11).

Iubirea te inva^a sdfii sincer, sa mergi pana la a-}i da
viafa pentru prietenul tau.

Iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit mai intai
(I In. 4,19) si ne cheama mereu la El.

Doamne, faca-se voia Ta intru noi! Inva^a-ne sa Te
iubim, Doamne! Inva^a-ne sa ne pocaim si sa I^i slujim Tie!

Pe cel in ispita trebuie sd-l mdngdiem.

Daca nu suspinam pentru toft, vom suspina pu}in si
pentru noi!

Daca nu ne gandim la moarte, nu iubim viafa.

99

Cine se uita numai la viafa acesta, uita ca suntem
doar cdldtori.

Dumnezeu e scaparea noastra (Ps. 89, 1). El e ajutorul
nostru de fiecare clipa.

Daca am fi constien^i de mila lui Dumnezeu fa^a de
noi, am plange fara oprire.

Daca am sti cat gresim in fiecare clipa, n-am mai
cuteza sa ne indlidm cu mintea vreodata.

Dusmanii omului duhovnicesc, cei mai mart uitarea,
neateniia si nepdsarea.

Uifi sd-L chemi pe Dumnezeu: ui}i totul odata cu asta.

Esti neatent spui hule si smintesti.

Esti nepdsdtor. te ara^i razand si spunand glume si
lucruri prapastioase.

Doamne, cat gresesc eu Tie! Cat de nebun ma arat eu
in fa|a Ta! Vai mie! Cu totul m-am facut spurcat si lipsit.
Sunt gol de orice fapta buna. Miluieste-ma, Mult indurate!
Nu ma lasa pe mine sa mor in pacatele mele. Miluieste-ma!

Mandria surpd tot lucrul bun.

Ascunde lucrul bun!

Slava desarta stricd agoniseala ta.

Indoiala inimii alunga harul Sfantului Duh. La fel si
gandurile necurate si curvare.

Pastreaza-^i ochii curaiil Nesmintirea lor pastreaza
pacea sufletului.

Doamne, miluieste-ma si ma inva^a sa fac voia Ta!
Scoate-ma din ratacirea inimii mele si ma fa viu! Fii
Milostiv mie!

N/el care a inceput sa se creada vrednic de ceva

duhovnicesc e pe calea rdtdcirii.

Sfin^ii nu se cred vrednici de nimic, nici chiar de
viaid. Atat se smeresc ei!

Sfin^ii sunt smerifi, pentru ca au inva^at smerenia
Domnului. Au iubit cura^ia si cumin^enia sufletului. Au fost
buni cu oamenii. Unii au ramas goi sau aproape goi din
cauza iubirii de oameni.

200

O, Doamne! Cand gandesc la moarte, atunci vad cine
sunt: un nenorocit, o cazatura. Privesc moartea si nu stiu
cand va veni si la mine. Ma inspaimanta mormantul, mai
bine zis sfdrsitul timpului pocdinfei. In nebunia mea am
nadejde in mila Domnului, dar ma inspaimant, mi-e frica.

O, nu vad nimic bun in fiin^a mea! Mormantul ne
arata ce suntem. El nu ne minte! Vrem sa uitam ca murim
pentru ca sa slujim incd pacatului.

Cel care a inceput sa iubeasca smerenia, acela a
inceput sa vada folosul umilin}ei continue.

Trebuie sa ne vedem si sa ne credem mai rai decat
to^i. Fiind maijos, Dumnezeu ne ridicd fruntea.

Lacrimile pocain^ei ne imbogdiesc cu harul Sfantului
Duh.

„Insutitele osteneli" vin din „suspinurile cele dintru
adanc" ale sufletului.

Plangerea dureroasa a inimii noastre naste luminare
duhovniceasca si harul dumnezeiesc ne indeamna la alte
osteneli duhovnicesti, la noi si noi dorinfe de mdntuire ale
sufletului nostra.

O, Doamne, da-mi sa-mi vad nemernicia meal Numai
pe a mea...

Spovedania sincera, facuta in amanunt, cu durerea
inimii si cu umilin^a, te face sandtosl

Cand vrem sa ne ascundem, „facem rani si viermi in

99

gdndurile ascunse" (Sfantul Teodor Studitul ).

6M

m /
f 1

\ TiGO

It- \ -^

f i l

tiVM: "*

/' 1

n
n

: Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul.

101

Trebuie sa iubim pe Dumnezeu si pe oameni! Trebuie
sa fim buni, nepizmuitori, cura^i cu inima. Mai ales, trebuie
sa ne rugam pentru oameni. Cu cat ne rugam mai mult
pentru al^ii, cu atat intelegem ca avem nevoie de rugaciunile
altora.

Sfin^ii se roaga pentru noi. Ei ne ajuta in necazurile si
ispitele noastre. Mereu trebuie sa ne rugam Bunului
Dumnezeu, pentru ca sa ne lumineze mintea! Sa ne smerim
continuu!

Cel care cere luminarea lui Dumnezeu, o va primi
neintdrziat.

M-am bucurat azi, cand intr-un lac de pe drum am
gasit aruncata o branzoaica. Am luat-o de jos, am sters-o si
m-am rugat pentru eel care s-a milostivit de mine si mi-a
dat-o. Am mancat-o cu bucurie. Bucuria m-a saturat.

Tot azi: un copilas posomorat mergea de mana cu
mama lui. Deodata, dintr-o curte, au iesit doi catelusi.
Copilasul s-a bucurat instantaneu iar ca^elusii au alergat la
el.

Bucuria cere bucurie. Nevinova^ia cere nevinovafie.
Am mul^umit lui Dumnezeu pentru atdta dragostel

Dumnezeu ne iubeste. Dumnezeu e prea bun cu noi.

Cand am gasit branzoaica, m-am gandit la cum m-ar
hrdni Dumnezeu, daca nu as avea nimic de mancare. As gasi
pe drum, mi-ar da cineva milostenie, as primi un ajutor in
vreun fel anume... Pentru ca Dumnezeu nu uita pe nimeni,
nici pe mine, eel mai ticalos dintre to^i.

O, Doamne, mult mai doresti Tu mdntuirea noastral

Sunt nepasator ca o piatra. Vad ce trebuie sa fac si
raman tot in indoiald, tot lenes.

Cand esti batut si insultat de to^i si te rogi Domnului
sa te ierte, pentru ca nu esti bun de nimic, umilin^a ta e o
indlfare in fa^a lui Dumnezeu.

Cand Sfm^ii spun ca nu sunt buni de nimic, atunci
sunt si mai luminal si mai mari.

Smerenia cea mai mare arata sfinienia cea mai mare.
Si ea a fost a Domnului. A murit pentru noi pe Sfanta Cruce,
pentru ca sa ne invete sa stam cu inima goala de ganduri
desarte, batu^i in cuiele intelegerii duhovnicesti si ale
rabdarii sfinte, inaitand pe calea implinirii sfmtelor Sale
porunci.

202

Sfanta Cruce e viafa cre§tinului, e via^a pe calea cea
stramta. Sfanta Cruce e inima cre§tinului, in care iubirea
pentru Dumnezeu §i iubirea pentru oameni stau impreuna.

Sfanta Cruce e cerul pe pamant, adica harul lui
Dumnezeu in inima noastra.

Cand ne luptdm cu patimile noastre, atunci suntem/?e
cruce.

Fiecare trebuie sa ne purtam crucea mdntuirii pana la
capat.

Dumnezeu e Cel ce ne intare§te. De n-ar fi El, n-ar sta
in picioare casa sufletului nostra.

Ne-a iubit atat de mult Dumnezeu, incat S-a facut om.
Ce mare^ie! Ce smerenie negraita! Cata iubire! Nu po^i
lauda cum se cuvine pe Dumnezeu niciodata. Nu ai cuvinte.

El e prea bun iar eu sunt un ticdlos, eel mai curvar,
eel mai ratacit!

Ai mila de mine, gangavul! Nu ma uita pe mine,
impostoral!

Laudele strica sufletul.

Cu cat te intorci acasa cu mai purine imagini sau
ganduri, cu atat mai bine.

Trebuie sa II dorim pe Dumnezeu. Trebuie sd ne
smerim continuu.

Patima desfranarii aprinde in tine focul Iadului.
Aduce ganduri de rasTne §i vatamatoare. Focul Sfantului
Duh aduce lini§te, cura^ie, smerenie, pocain^a, lacrimi.

O, lacrimile spala sufletul! O, Doamne, lacrimi da-mi
mie! Miluie§te-ma pe mine, netrebnicul!

Uita lucral bun. Aminte§te-ti insa pacatele tale de-a
purari! Pune-le in fa^a con§tiintei tale, adica inaintea ta\
Daca nu l\i aminte§ti de ele, vei cadea in acelea§i pacate cu
mult mai greu.

Aminte§te-ti de Dumnezeu sT El i§i va aminti de tine.

Nu barfi! Acoperd pdcatul fratelui tau cu bunatatea §i
in^elegerea ta.

Trebuie sa ne cerem iertare de la to^i in tot timpul §i
in tot locul!

O, Doamne, ajuta-ma, ca sa ma impac cu to^i cu care
sunt certat, din voia sau fara voia mea §i cu cei care nu ma
iubesc! Impaca-ma cu to^i! Da-mi pacea Ta, dupa mare mila
Ta! Da-mi sa gandesc mereu numai pe cele bune! Inva^a-ma
adevarul Tau.

203

Dumnezeu ne doreste pe noi mantuiti. El ne poarta de
grija. Numai noi uitam asta!

Faca-se voia Ta, Stapane! Indura-Te de noi si ne
miluieste! Cerceteaza-ne pe noi si ne miluieste!

Iarta-mi, Doamne, pacatele nestiin^ei mele! Iarta-mi
pacatele pe care le-am savarsit din prima zi de dupa Sfantul
Botez si pana astazi.

Miluieste-ma! Sunt un stricat. Sunt un nenorocit.
Miluieste-ma!

D

oamne, da-mi sa nu uit sa ma pocaiesc in fiecare

zi

Uitarea e departare de Dumnezeu. Cand nu-L uitam
pe Dumnezeu, ne gandim si sa nu-1 smintim pe aproapele
nostra. Ne pazim atunci. Vrem ca sa nu nedreptdfim pe
nimeni cu nimic.

Cand nu-L uitam pe Dumnezeu, nu uitam nici
ragaciunea.

Rugaciunea din inima ii gone§te pe diavoli.

Diavolii isi arata neputinfa prin hule. Se strecoara pe
furis in gandurile tale si te fac sa hulesti in timp ce te rogi.

Un moment de neaten^ie si spui ceva blasfemiator. Sa
nu te tulburi! Roaga-te in continuare! Sa fii convins ca e de
la draci!

Cel care nu doreste sd facd rdu, eel care nu doreste
sd-L supere pe Dumnezeu, nu se gandeste la blasfemii.

Diavolii vin ca sa te supere, ca sa te intristeze si sa te
arance in bra^ele deznadejdii. Nu le fa pe plac! Arata
nevrednicia ta Domnului si El te va linisti!

Maica Domnului e lini§tea celor invifora^i. Ea e
hranitoarea lipsi^ilor, ajutatoarea saracilor, mangaierea
strainilor, grabnica ajutatoare in nevoi.

Prea Curata Maica, nu ma lasa! Ai mila de neputinfa
mea! La tine e nadejdea mea, miluieste-ma!

204

Daca n-as fi atat de nesim^itor, m-as gandi la moarte.
Dar eu am inima nesimtitoare si ticdloasdl

Intre rugaciunile de seara ale crestinilor e si
rugaciunea Sfantului loan Damaschin , pe care o spunem
aratand catre patul nostru. O, daca as in^elege ceea ce spun!

In aceasta, Sfantul loan ne inva^a sa. ne gandim la
moarte, la sfarsitul timpului pocakrfei noastre. Cat traim e
timpul pocdinfei. Moartea ne duce la Judecata Domnului iar
Domnul nejudecd dupa faptele noastre.

Sfantul loan ne inva^a ca. patul nostru poate fi in orice
zi groapa noastrd. Adormim si s-ar putea sa nu ne mai
trezim.

Ticalosul meu suflet vrea sa se odihneasca, dar nu stie
daca va mai vedea lumina. El cere Iubitorului de oameni
indurare.

„Iata groapa imi zace inainte", spune Sfantul loan,
pentru ca viafa e de la Bunul Dumnezeu, e darul Sau eel
prea mare.

El ne da via^a iar noi trebuie sa socotim, cu dreptate -
privind la pacate noastre cele multe si rele - ca „groapa ne
zace inainte".

Spune „zace", pentru ca nu il mai poate ridica pe eel
mort. Numai la invierea de obste, Domnul va fi intampinat
pe norii slavei Sale de cei invia^i, impreuna cu cei ramasi in
via^a (I Tes. 4, 17), care se vor transfigura prin slava Sa.

Groapa ma asteapta iar „moartea imi sta inainte"
gandeste crestinul adevarat. Daca nu ne-ar lumina
Dumnezeu, n-am in^elege aceasta!

Cei invartosat vede moartea ca petrecandu-se cdndva
si nu o vede Idngd el.

Cei plin de trezvie, vede moartea acum, stand inaintea
lui. Tocmai de aceea se roaga Sfantul David, Prorocul:
„Intelepteste-ma" - si urmarea infelepiirii e aceasta: „si voi
invdfa poruncile Tale" (Ps. 118, 73).

Fara luminarea si in^eleptirea primite de la Dumnezeu
nu putem invdfa si cunoaste in noi insine poruncile lui
Dumnezeu.

Vedem moartea inainte, daca credem in Dumnezeu.

Cei care nu crede in Dumnezeu, se crede nemuritor
prin sine insusi, el, care epdmdnt si cenusd.

23

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul.

205

Vedem moartea inainte, nu pentru ca moartea, pentru
ea insasi, ne intereseazd, ci pentru ca „de Judecata Ta,
Doamne, ma tern si de munca cea fara de sfarsit". Acum
ideea morfii e mai clara!

Ma pregatesc pentru moarte, pentru ca ma pregatesc
pentru Judecata lui Dumnezeu. Dupa moarte, urmeaza
imediat Judecata particular^, a fiecarui om in parte.

De aceea ma tern de moarte: pentru ca ma tern de
munca cea fara de sfarsit.

Dar si mai cored spunem in felul urmator: nu ma tern
de moarte, ci de faptul de a muri in pdcate, nespovedit,
neimpartasit, neimpacat cu Dumnezeu.

Pacatul e tot una cu moartea, cu moartea sufletului.

Pacatul inseamna moartea sufletului nostra si
aruncarea lui in „munca cea fara de sfarsit".

Cel care crede in Domnul Iisus Hristos si face fapte
vrednice de El „are via^a vesnica si la Judecata nu va veni,
ci s-a mutat din moarte la viafa" (In. 5, 24).

Cel ce crede si face fapte bune s-a mutat de la
moartea pdcatului, de la moartea care aduce pacatul, la
via^a pe care o aduce haral Sfantului Duh. „Pentra ca in
Sfantul Duh viaza toata faptura spre rodire de viaid"
{Antifon al Utreniei, glas al 4-lea).

Ma tern nu numai pentru ce am fdcut, ci si pentru ce
fac. Pentru ca „aface rdu nu mai contenesc".

Cel care e consent de el, acela stie ca II mdnie, II
supdrd si II intristeazd pe Dumnezeu in fiecare clipa.

Pacatul cu gdndul si la care inima consimte si in el se
complace e tot la fel de mare si de greu si de urdt in fa^a lui
Dumnezeu ca si cel cufapta.

Asta o vedem din Pilda celor 10 fecioare. Toate 10
erau fecioare, adica se purtau in feciorie trupeascd. Insa 5
dintre ele erau „fara de minte" (Mt. 25, 3), pentru ca nu se
ingrijeau si de dobdndirea harului Duhului Sfdnt, lasandu-si
astfel candelele inimii fara untdelemnul cel duhovnicesc si
de neapdratd trebuintd. Nu le-a folosit la rmmcfapta bund
fara dobdndirea harului dumnezeiesc. Pentru ca, desi erau
fecioare la trup, nu erau astfel si la suflet.

Daca sunt constient de neputin^a mea, stiu ca fara
Dulcele Iisus, pe care II chem mereu in ragaciune, nu pot sa
fac nimic. Daca stau: e de la Dumnezeu. Daca inving in
lupta nevazuta: e tot de la El.

206

De capul meu nu pot face decat pacate, pentru ca
nebuna e inima omului, care se crede infeleaptd intra sine.

De aceea, „pe Tine, Domnul Dumnezeul meu,
purarea Te manii §i pe Prea Curata Maica Ta §i pe toate
Puterile cere§ti §i pe Sfantul Inger, pazitoral meu".

Prin pacatele mele II manii pe Dumnezeu Prea Bunul
§i tot dumnezeiescul cer al Sfm^ilor, in frante cu Prea Curata
§ i Prea Nevinovata §i Purarea Fecioara Maria.

O, cat de nepasator sunt! Ce ganduri §i sim^iri
spurcate am! Cat sunt de aplecat spre rau, meat nu mai vad
binele!

Purarea II manii pe Dumnezeu. Prin pacatele mele II
manii purarea pe Prea Bunul Dumnezeu.

Arogan^a, mania, infatuarea, mandria, desfranarea §i
preadesfranarea inimii si a cugetului meu, lenea, invidia,
gelozia §i prostia mea §i toate celelalte pacate ale mele II
mdnie pe Prea Bunul Dumnezeu.

§tiu asta, o prea §tiu si de aceea ma rog: „§tiu,
Doamne, ca nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni".

Ma arat asa cum sunt, adica cu totul neputincios. Sunt
nevrednic, Doamne, de iubirea Ta de oameni §i „vrednic
sunt de toata osdnda §i munca , \

Nu sunt vrednic de iubirea Ta ci, dupa faptele mele,
sunt vrednic de toata osanda § i munca ve§nica a Iadului.

O, acesta este adevaral! Nu sunt bun de nimic, ci
numai de lad.

Insa nu dezndddjduiescl Pentru ca: „rogu-Te,
Doamne, mantuie§te-ma dupa mulfimea bunata}ii Tale". Nu
dupa pacatele mele, ci dupa „mul}imea bundtdtii Tale".

Mantuirea Dreptului §i a celui curat nu sunt nicio
minune, pentru ca aceia „sunt vrednici de mila Ta".

Minunea sta in ceea ce ma priveste pe mine, in ceea
ce se produce in mine in relatia cu Tine. Pentru ca de vrei
Tu, atunci po^i sa faci mie, mult pacatosului, „minuni cu
mila Ta".

Miluirea mea, Doamne, arata iubirea Ta de oamenil
Miluirea mea, a pacatosului, arata multa Ta iubire pentru cei
carora le pare rau de pacatele lor si suspina §i plang pentru
ele.

De nu biruie§te „rautatea mea, bunatatea §i
milostivirea Ta cea nespusa", atunci „tocme§te pentru mine
lucral" „precum voie§ti".

207

O, Doamne, faca-se voia Ta! Asta vrea un credincios
adevarat: ca voia lui Dumnezeu sa se faca in toti §i in toate,
„precum in cer, a§a §i pe pamant".

„Cand gandesc la moarte, vad stralucirea noastra
zacand fara chip" mai spune Sfantul loan in slujba
inmormantarii.

Gandesc la moarte §i vad vremelnicia §i
desertdciunea vietii omene§ti. Gandesc la moarte §i mi-e
teama pentru suflet §i trupul meu si ma pocaiesc pentru
iertarea mea.

Doamne, da-mi sa ma gandesc §i eu la moartel Sunt
eel mai ticalos, dar da-mi §i mie gdndul morfii, care sa strice
aplecarea spre uitare, spre ne§tiinta §i spre lenevie! Scoate-
ma din groapa in care zac, cu pacate nenumarate §i mari, ca
sa Te laud pe Tine, ca §i pe mine, eel mai ticalos dintre to^i,
m-ai miluit §i ai avut mila de mine!

1 ot ceea ce facem, sa facem cu mdsurdl Sa nu

vdtdmdm sanatatea trupului §i a min^ii §i a sufletului cu
WM/to nevoinfd, pentru ca sa nu ne pierdem cu totul.

Nevointa dupd putere nu duce nici la mandrie §i il
fere§te pe nevoitor § i de lene §i lancezeala.

Sa fim ingdduitori, pentru ca sa nu-i intristdm prea
mult pe cei care doresc sfat pentru via^a lor!

Daca II rugam pe Domnul sa ne lumineze, vom gasi
sfatul eel mai potrivit.

O, fra^ilor, sa ne smerim tot timpul! Sa ne socotim cei
mai de jos, ca sa nu cadem din darul lui Dumnezeu. Sa ne
smerim noi pentru ca sa nu ne smereasca Dumnezeu.

Sa cautam a fi in pace cu toJi §i sa nu osdndim pe
fra^ii sau pe surorile noastre, chiar daca-i vedem gresind.

Doamne, prive§te §i la mine, ticalosul §i ma
mantuie§te! Miluie§te-ma pe mine, Doamne, pe mine eel
lipsit de toata fapta buna!

Inva^a-ma sa ma rog, Doamne! Inca n-am in^eles ce e
rugdeiunea. Inca n-am in^eles ce inseamnd a fi crestin
ortodox. Inca nu m-am indreptat.

108

„Nesimtirea inimii" il sperie pe nevoitor. Suspina si
se tanguie si se intristeaza si cu pumnul se bate in piept,
cand simte ca e indiferent fa^a de Dumnezeu si de aproapele
sau.

Cand harul lui Dumnezeu pleaca de la noi, suntem
singuri. Ce intristare! Cata lupta atunci! Nu sim^im greul
cand e acesta cu noi. Cand II intristam insa pe Domnul, cand
El ne paraseste, atunci sinuim greul si ne apuca
deznadejdea, frica, teama.

O, fara harul lui Dumnezeu nu traiml Fara harul Sau
nu stim nimic din Preasfdnta Ortodoxiel

Cei ce au in^eles ajutorul care vine de la Maica
Domnului nu mai inceteaza s-o laude. Cine iubeste pe
Maica Domnului, i se roaga ei cu simplitate si din toata
inima. O, Prea Curata, vindeca sufletul meu! O, Prea
Neintinata, nu uita proasta mea fiin^a! Miluieste-ma!

Cat de curat trebuie sa fie un preot, Doamne!...El
vorbeste cu Dumnezeu fa^a catre fa^a. El ^ine in mana - o,
iubire nesfarsita! - pe Cel ce tine in mana toata faptura. Ma
cutremur.

Daca as sim^i cum trebuie sa ma pregatesc pentru
primirea Sfmtelor Taine, as ramane mut. N-as mai indrazni
sa vorbesc. Dar eu sunt un nesimfitor, un mare pacatos.

O, Doamne, mantuieste-1 pe eel mai rau dintre
oameni! Da-mi, Doamne, sa-mi vad pacatele mele si sa
invat sa ma marturisesc pe! Lumineaza-ma, Iubitorule de
oameni!

Sfin^ii sunt neinfele§i pentru cei pacatosi. Sfin^ii lui
Dumnezeu sunt lumini, focuri care ard, smerenii aprinse si
adanci.

O, inima Sfantului e sdla§ul lui Dumnezeu! Sfm^ii nu
iubesc nimic decat pe Dumnezeu. Desi traim pe pamant, ei
au mintea in cer. Si sunt uni^i cu Dumnezeu, numai cu El.
O, Doamne, Minunat esti Tu intre Sfin^ii Tai!

Numai harul Prea Sfintei Treimi ii invafd si ii mdnd
pe oameni la nevoinfe dupd mdsura puterilor lor. Cand ne
nevoim dupa capul nostra o sfarsim rau, pentru ca exageram
eel mai adesea in mod lamentabil.

O, Doamne, scapa-ne de cursele diavolului!
Mantuieste-ne de la^urile si gropile pe care el ni le sapa,
pentru ca sa cadem in ele. Strica infatuarea mea! Smereste
cugetul meu eel mandra!

209

Pentru crestinul smerit si cartea de rugaciuni e o
taind. Nu mai vorbesc de Sfanta Scriptura sau de Sfin^ii
Paring!

Socotind mai bine, nu stiu nici „Amin", nici „Doamne
miluieste" ce inseamna.

Una e sd crezi in Dumnezeu si alta sd-L iubesti pe
Dumnezeu. Iubirea ne smereste. Iubirea ne face atenji si
grijulii si tematori.

Un singur gand al Satanei primit in inima noastra
poate sa ne arunce imediat in lad. O, ce mare e trezvia si
rugaciunea lui Iisusl

Cand suntem coplesi^i de ganduri si ispite, sa cautam
rugaciunea Dulcelui Iisus, sa-L chemam pe El in ajutorul
nostru!

Chemandu-L, vom sim^i ca nu dorim ceea ce gdndim.
Chemandu-L, gandurile Satanei vor pieri.

Se tern dracii si fug de numele Domnului. Rugaciunea
ii arde.

De credem ca putem „invinge", cadem cu cadere
mare. Fara Domnul nu putem face nimic. Fara El nu exista
biruintd.

Sa nu deznadajduim! Sa nu ne intristam! Sa ne
ridicam mereu!

Scoate-ma, Doamne, din frica drdceascd, pe care
dracii mi-o insufla in minte si trup si intdre§te-md\ Fa sa ma
odihnesc si sa dorm si sa ma trezesc laudand Prea Sfant
numele Tau!

Ajuta necredin^ei si neputin^ei mele! Vindeca-ma de
mandria si trufia mea si scoate-ma din ratacirea in care ma
complac! Faca-se voia Ta, Doamne!

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

Iliergand azi pe strada, m-am intors in umila mea

camaruta cu o bucurie si o iubire de oameni imensa. M-a
miluit Prea Curata!

Cand sim^i sa iubesti, iubesti^ara deosebire.

O, Doamne, cat de mult iubesti Tu lumea! Ai suferit
si suferi fiind pururea Milostiv, pururea Iubitor! O, Doamne,

110

cum sa-Ti multumim noi?! Cu ce cuvinte sa strigam spre
Tinel\

Oamenii sunt grdbifi. Nu se mai gandesc la moarte.
Nu simt sa-I multumeasca lui Dumnezeu. Isi spun unii
altora zeci de complimente, dar lui Dumnezeu nu-I spun
nimic. §i Tu, Doamne, astep^i iubirea noastra! Tu nu Te
grabesti! Numai noi ne grabim si ne grabim rdu.

Te vedem pe Sfanta Cruce pironit pentru noi si
contemplam cum trebuie sa ne rdstignim poftele si patimile.

Mainile sufletului trebuie sa-i stranga in bra^e pe
oameni. Cand suferim si suntem in boli si in necazuri,
trebuie sa avem fruntea si ochii pleca^i si inima smerita.

Mainile Tale sunt strapunse de piroane. Mainile
noastre trebuie strapunse de piroane. Mainile noastre trebuie
strapunse de iubirea pentru aproapele nostru. Caci
„dragostea indelung rabda" (I Cor. 13, 14).

Daca iubesti pe aproapele tau esti binevoitor cu el, ii
intelegi scaderile si il indemni, cu smerenie si cu blande^e,
ca sa mearga inainte. Caci crucea se duce pdna la mormdnt.

Daca iubesti pe aproapele tau, nu-1 pizmuiesti, ci te
bucuri de bucuria si de virtutile lui.

Daca iubesti pe aproapele tau, nu te lauzi cu ale tale,
pentru ca sa nu-1 mahnesti, ci te smeresti in fa^a lui, pentru
ca si el sdfie cdstigat.

Nu se trufeste dragostea! Dragostea e plina de
umilintd. Ea vede intotdeauna in fratele lucruri mari si
numai la sine lucruri mici si nevrednice.

„Dragostea nu se poarta cu necuviinfa" (I Cor. 13, 5).
Pentru ca ea ^ine la pacea si la inielegerea intre fra^i si intre
surori.

Nu po^i cauta la ale tale si sa spui ca iubesti.

Cel ce se uita numai la sine e bolnav de iubire de sine
si de mandrie nemasurata.

Cel ce iubeste, acela cauta sa-l vadd pe eel iubit
indestulat, chiar daca el ramane in lipsuri. O, Doamne!

Dragostea „nu se aprinde de manie" (v. 5), pentru ca
nu are ce imparfi.

Cel care iubeste, nu se socoteste pe sine a face ceva
special, ci are constiin^a ca nu e bun de nimic. Si chiar
iubind el crede ca e nevrednic de iubirea cuiva si ca e ultima
cdzdturd si spuredciune a lumii.

Iubeste si vrea binele tuturor dar se vede pe sine mai
jos decat nimeni altul. Uneori, in avanturile lui, se crede mai

Ill

jos si decat dracii din lad si decat to^i ereticii si
necredinciosii si paganii.

Isi strapunge inima si tot nu o crede strdpunsd. Simte
pe Duhul Sfant viind in el si se crede rdtdcit. Iubeste si se
crede neiubitor. Se roaga, dar isi spune ca nu stie ce e
rugdciunea.

O, Doamne, cat de dulce e pomenirea Ta! Se sfdrseste
sufletul meu dupd Tine. Te caut pe Tine, pentru ca inima
mea flamanzeste si inseteaza dupa dragostea Ta.

Cat de bun esti Tu, Doamne! Tu cercetezi ticaloasa
mea via^a, cand vrednic sunt ca sa se pogoare foe din cer,
care sa ma arda pe mine cu totul.

Tu trimi^i pe harul Tau eel prea bun pentru ca sa ma
mangaie. Tu ma sco^i din ispite si patimi. La Tine imi plec
fruntea si Tu ma mangai.

O, Doamne, Mare si Minunat esti Tu! Nu este altul
mai Sfant! Tu esti Dumnezeul meu, Dumnezeul mantuirii
mele si al iubirii de oameni! Cheama-ma la Tine, Sfinte
Doamne!

Cum sa gdndeascd rdul eel ce iubeste? Cum sa
gandeasca de rau pe eel pe care il iubeste?

Iubirea imbra^iseaza si pururea se roaga.

Iubirea acopera greselile si scaderile tuturor.

Iubirea nu se bucura de rau, ci de adevar, de dreptate,
de sfinienie.

Iubirea suferd toate, pentru ca mare e rasplata ei in
ceruri.

Iubirea le crede pe toate cele spre mantuire si le
urmeaza, pentru ca cuvantul Domnului e adevdrul si nu e
nicio minciund intru El.

Pe toate le nadajduieste eel ce iubeste.

Pe toate cele propovaduite de Preasfanta Ortodoxie le
nadajduieste, eel care II iubeste pe Dumnezeu si spre toate
lucrurile duhovnicesti se sileste.

Rabda prigonirile. Rabda insultele. Rabda patimirile
si bataile de tot felul. Rabda de la to^i si de la oricare. Rabda
indelung crestinul ortodox. ST Domnul rabda si asteaptd.

Mintea nu e pironitd pe Sfanta Cruce. Mintea trebuie
sa vada, in extaz, pe Dumnezeu. Mintea e libera. Insa doar
iubirea o face libera. Dorul o intraripeaza spre cele ceresti.

Picioarele Domnului sunt pironite si ele, caci trebuie
sa fim una cu ceea ce propovdduim.

112

Sunt frumoase picioarele celor care propovdduiesc
pacea pentru ca picioarele lor, ca si cele ale Domnului,
sdngereazd din iubire de oameni.

Sufera propovaduitorii lui Dumnezeu pentru cei ce se
indreapta! Sufera Sfm^ii pentru cei pe care ii indruma!

Pentru aceasta, Sfantul Apostol Pavel le spunea
galatenilor: „Sufar iardsi durerile nasterii" (Gal. 4, 19).

Grele sunt aceste suferinfe pentru cei in care Hristos
Domnul trebuie sd ia chip\

O, Doamne, ajuta-i pe oameni! Fa-i sa Te cunoasca
pe Tine, cum si eu Te-am cunoscut pe Tine. Arata-le lor
iubirea Ta! Eu sunt nevrednic, fa-i pe ei vrednici! Arata-le
lor multimea harului Tau si da-le lor sa traiasca si sa umble
intru Duhul Sfant.

„Dragostea nu cade niciodata" (I Cor. 13, 8), pentru
ca ea este pironitd intre cer si pamant. Strange in bra^e pe
oameni si se inal^a in acelasi timp cu mintea, iesind din cele
care sunt vazute.

Multe ne mai spune taina Sfintei Cruci!

Sfantul Ambrozie de la Optina 24 scria intr-o scrisoare:
„iubiti Crucea lui Hristos intocmai ca pe Invierea lui
Hristos". Ce taina mare! Daca iubim crucea ajungem si la
inviere. Daca ne rdstignim impreuna cu Domnul, nadajduim
sa si inviem impreuna cu El.

Goliciunea Sa pe Sfanta Cruce e o mare invatatura.
Ea ne arata cum trebuie sa fie sinceritatea noastra: totald. Si
crucificarea noastra: neincetatd.

Trebuie sa stam goi de tot rdul. Nu trebuie sa ^inem
nimic rau in sufletul si in trupul nostru. Trebuie sa fim
deschisi cu totul slavei Prea Sfintei Treimi.

Daca ascundem raul in inima si in constiin^a noastra,
cdutdmfrunze. Ne e rusine.

Cand nu ascundem nimic, cand constiin^a nu ne
mustra, stam cu sufletul gol de rautate si viclenie. Carole
constiin^ei noastre stau deschise si oricine poate intreba si
to^i pot citi in ele.

Cei curat e lumina. Lumina nu se poate ascunde. Si
nu se poate ascunde, pentru ca lumina farama orice
impdnzire a lucrurilor intunericului.

Trebuie sa ai sufletul gol de lucruri rele si, in acelasi
timp, trebuie sd pdstrezi cuviinfa. Asta cred ca arata

24 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ambrozie_de_la_Optina.

113

acoperdmdntul de pe coapsele Domnului. Cuviinia si
cuminienia trebuie sa ne caracterizeze in orice clipa. Nu
trebuie sa lasam sufletul sa indrdzneascd fara oprelisti, caci
aceasta este nebunie.

Credin^a aprinde sufletul, nadejdea ii {ine vie lumina
iar dragostea il face sa arda si niciodata sa se mistuie.

Dragostea e taina rugului aprins care nu se mistuie.
Rugul care nu se mistuie inchipuie si pe Prea Sfdnta
Fecioard dar si iubirea dumnezeiascd.

Iubesti pe Dumnezeu si cu cat II iubesti mai mult cu
atat se inmulfeste iubirea. Iubirea pentru El nu se
impufineaza, ci eapururea creste.

Sfantul Maxim Marturisitorul 25 si Sfantul Nicolae
Cabasila 26 au scris lucruri mari si dumnezeiesti despre Prea
Curata Fecioara. Ei au talcuit taina Prea Curatei cu un har si
cu o iubire inspaimantator de mare.

O, Prea Curata Stapana, da-mi si mie sa ma indulcesc
cu laudele tale! Umbreste-ma cu mult prea luminosul tau
acoperamant si ma miluieste! Mare e iubirea ta pentru noi,
ticalosii si smerrfii! La tine scapam, pentru ca sa ne mantuim
si noi.

O, eu nu am dragoste si sunt un suflet vdduvit de
pacate!

Strapungerea inimii si triste^ea cea mantuitoare tin
sufletul cu gandul la moarte. Vedem moartea in fa^a ochilor
inimii si ne sim^im goi. Strigam atunci catre Domnul cu
umilin^a. O, Doamne, vindeca-ne! Leaga-ne ranile si ne
iarta!

Domnul e pironit cu 4 piroane. Domnul e una cu
Sfanta Cruce, pentru ca iubirea e rastignita cu totul.

Domnul Se identified cu Sfanta Cruce. Tocmai de
aceea: Eu n-am venit ca sa Mi se slujeascd, ci ca sa slujesc
si sa-Mi dau sufletul pref de rdscumpdrare pentru murfi.

Domnul Se face pentru noi rdstignire si moarte dar si
inviere. Nu putea sa ^ina mormantul pe Viafa a toatd lumeal

Sfanta Cruce sta dreapta, pentru ca iubirea e
necldtinatd. Iubirea nu se teme de moarte. Ea ignora
moartea, pentru ca ea nu cade niciodata (v. 8).

Sub Sfanta Cruce stau oasele Protoparintelui Adam,
pentru ca prin Sfanta Cruce si prin pogorarea la lad au fost
scosi cei din umbra mor^ii si din intunericul Iadului.

25 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul.

26 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Cabasila.

114

Adam eel dintai e oase goale. Adam eel de-al doilea,
adica Hristos, nu a putut fi Jinut de moarte si de lad si a
inviat a treia zi din mormant.

Mormantul nu putea {ine pe Viafa a toata lumeal
Mormantul e gol. Asa va fi si la invierea cea de ob§te!
Mormintele goale vor arata roadele Sfintei Cruci, pentru ca
Fiul lui Dumnezeu intrupat S-a rastignit odata pentru
totdeauna.

Ultimul vrajma§: moartea (I Cor. 15, 26). El va fi
nimicit. Ultimul... pentru „ca Dumnezeu sa fie toate in toff
(I Cor. 15,28).

In dreapta Sfintei Cruci sta Maica Sa cea Prea Sfanta
iar in stanga Sfintei Cruci ucenicul eel iubit.

Sfanta Cruce e inconjurata de iubire §i de adoratie.

Domnul sta smerit, cu capul plecat.

Isi daduhul...

Si universul intreg, alaturi de Puterile ceresti, se
inspaimanta si se infricoseaza.

O, Doamne, faca-se voia Ta!

115

Fara harul Sau nu exista nicio infelegere a vie^ii
duhovnicesti. Tot ce se gandeste cu o minte neluminatd de
harul dumnezeiesc e strdmb si pdmdntesc, ca sa nu spun
drdcesc.

Oamenii duhovnicesti trebuie sa se apropie de
Sfintele Taine cand in ei viazd Sfdntul Duh sau cand exista o
inimd strdpunsd sau o oarecare alta mis care duhovniceascd
interioard.

Lumineaza, Doamne, inima mea cea ratacita! O,
Doamne, pe mine spurcatul, mantuieste-ma!

Cel care se crede smerit e mdndru.

Cel care crede ca se roagd, acela rdtdceste cu gandul
si cu inima.

Vorbirea de rau face sa ne paraseasca harul lui
Dumnezeu, care nu suporta rautatea, invidia, durerea egoista
pentru binele altuia.

Pofta desfranata, iubirea de sine, pizma, mandria si
orice pacat alunga harul Sau din persoana noastra. Nu poate
locui harul §ipdcatul la un loc.

Sfintele Icoane cheama mintea noastra la
contemplate si la pdtrundere duhovniceascd.

Infelesurile simple... pe ele trebuie sa le cdutdml

Daca ii iubim pe saraci, ne indurerdm mereu. Rana
iubirii e mereu vie. Ea clocoteste in noi.

Sa ne rugam mereu! Rugaciunea e hrana de fiecare
secunda a noastra.

Cum nu putem trai fara aer, nici fara rugaciune sa nu
traim! Sa respirdm rugaciune. Sa respirdm iubire si
umilin^a.

Cel care se indreptdieste pe sine a uitat smerenia.

Cel care cauta mari sporiri duhovnicesti, nu II iubeste
cu adevarat pe Dumnezeu. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu
se mai poate gandi la altceva decat la iubirea pentru El.
Iubirea se mul^umeste cu cat are.

O, daca mi-as vedea pacatele mele! N-as mai osandi
atunci pe altul. Nu m-as mai mandri. Nu as mai fi nepasator.

Ascultarea e crucea de zi cu zi.

Domnul S-a supus unor oameni rai si orbi^i. Ei L-au
dus unde au vrut. L-au rastignit cum au vrut. Domnul S-a
supus. El a fost ascultator Tatalui ceresc si nu S-a impotrivit
nici rastignitorilor si omoratorilor de Dumnezeu.

O, cata smerenie necuprinsa! O, cata indurare si
milostivire neajunsa!

116

„Ca un miel nu §i-a deschis gura Sa". El a tacut. S-a
supus. Eu sunt razvratit toata ziua in fa^a Bunului
Dumnezeu si neascultator de oameni. Nu ma supun si sunt
rau. Sunt trufas si ingamfat.

Iar Domnul sta intre doi talhari. Dumnezeu era pus cu
pacatosii cei mai de jos. §i El S-a supus. El a cerut sa se
faca voia Tatalui ceresc.

Da-mi, Doamne, sa fac ascultare! Da-mi sa in^eleg
dragostea Ta si mila Ta!

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

>Ofantul Simeon Noul Teolog 27 ne cheama sa ne

luptam si cu patimile mici. Si cu cele pe care le socotim mici
din neglijen^a si lenea noastra. El ne cheama la nepdtimire.

O, Sfmte prea minunat, roaga-te lui Dumnezeu pentru
noi! Ajuta slabiciunii noastre!

Sfin^ii pe care i-am cunoscut ne mustrd pe noi! Am
citit carjile lor, dar n-am urmat vie^ilor lor! Ne-am mandrit
cu numele lor, dar nu si cu patimirile lor\

O, Doamne, amara e judecata pentru cei ce au vorbit
dar n-au facutl Asa am facut eu! Oamenii au vazut paruta
mea credincio§ie dar nu mi-au vazut mdndria inimii mele.
Mormantul inimii mele era plin cu oase puturoase.
Vopsisem mormantul pe afara iar inauntru era mizerie
neinchipuitd. Fa^arnicia si lenea m-au robit. Pacatelor de
rusine am slujit. O, Doamne, cine nu ma va plange pe mine
ticalosul! Cine nu ma va jeli pe mine cu amar!

Ingerul le-a spus femeilor: Bucurafi-vd! Ziua Invierii
e ziua nesfdrgitei bucurii.

De ce-L cauta^i pe Cei viu intre cei morff! De ce
cauta^i Viafa, acolo unde ea nu putea sa ramana?

Hristos Domnul a inviat, cu moartea pe moarte
calcand, zicand celor din mormanturi: „Iesiti!" si celor din
intuneric: „Descoperiti-va!".

A se vedea teza noastra doctorala: Vederea lui Dumnezeu in teologia Sfantului
Simeon Noul Teolog, pe care o puteti downloada de aici:
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-
sfantului-simeon-noul-teolog/.

117

O, Doamne, Mare §i Minunat e§ti Tu! Mintea mea
proasta nu Te poate in^elege indeajuns. Lumineaza-ma cu
Invierea Ta! Lumineaza ochii inimii mele, pentru ca sa Te
vad pe Tine, Lumina lumii\

In^eleptul si Sfantul fm al lui Sirah scria: „barbatul eel
fara de minte sT ratacit cugeta cele nebune" (16, 24). A§a se
intampla fara smerenie §i luminarea lui Dumnezeu!

Fara Dumnezeu nu po^i vedea! Te poticne§ti §i cazi,
pentru ca nu mergi in lumina lui Hristos. Caci lumina lui
Hristos lumineaza tuturor.

Bun e§ti Tu, Doamne §i Prea Milostiv cu mine,
ticalosul! Mult a§tepti Tu, Iubitorule de oameni, pocainta
mea! Da-mi, Doamne, ravna fiului pierdut, care i§i vine in
fire sT cugeta la pocain^a! Indrepteaza via^a mea spre
pocain^a!

Vamesul se ruga cu smerenie sT umilin^a §i Tu 1-ai
auzit. Pe fariseul laudaros Tu 1-ai respins, pentru ca nu §tia
sa-Ti multumeasca.

Auzi-ma, Doamne §i ma miluie§te! Stinge focul
dracesc din coapsele mele sT ma miluie§te! Lumineaza
ticaloasa mea minte! O, Doamne, fa-ma viu!

Trebuie sa ne rugam Domnului, pentru ca sa ne
vedem pacatele §i sa con§ tientizam nebunia in care vietuim.

Fara lacrimi §i pocain^a suntem arama sundtoare.
Fara strapungerea inimii sT umilin^a nu avem in noi Patimile
Domnului.

O, daca am intra cu mintea in cuvintele Sfintei
Liturghii §i ale Sfintelor Slujbe! Ne-am muta cu mintea de
la pdmdnt la cer. N-am §ti cand a trecut timpul. Nu ne-ar
mai durea mainile §i picioarele §i stomacul §i spatele §i n-am
mai casca. Ne-am umple de dulcea^a Duhului Sfant, de
intelepciune dumnezeiasca §i curate duhovniceasca. Orice
imn ar fi o bucurie de nedescris. Orice tropar ne-ar inal^a la
cele mai sfmte sT luminoase in^elegeri ale credin^ei noastre
ortodoxe.

O, Doamne, frumoase slujbe ne-ai mai alcatuit prin
Sfin^ii Tai! Multa §i tainica boga^ie ne-ai mai dat, Duhule
Sfinte! Orice parte a Sfintelor Slujbe e o minundfie\ Nu §tii
de ce sa te bucuri mai mult.

Lumina lui Hristos lumineaza tuturor. Sfanta Cruce
lumineaza tuturor sT ne veste§te tuturor bucurie mare §i
neintrecuta.

118

O, Doamne, inva^a-ma taina Sfmtei Cruci! Inva^a-ma
ca sa Te cunosc pe Tine, Singurul Dumnezeu adevarat si pe
Iisus Hristos, Fiul Tau, pe Care ni L-ai trimis si pe Duhul
Sfant, Care din Tine purcede din vesnicie. Inva^a-ma,
Doamne, ca sa fac voia Ta! Prea Curata Stapana, acopera-
ma si ma mantuieste!

Lupta noastra e cu pacatul. Lupta noastra nu e cu
cornea si cu sdngelel Lupta noastra e cu pacatul si cu ispita
diavolului.

O, cat de slab sunt fara Tine, Doamne! Sunt o panza
de paianjen fara Tine! De aceea, trebuie sa ne rugam tot
timpul! Trebuie sa ne rugam pentru pacatele noastre!

Daca constiin^a noastra nu ne mustra, atunci avem
indrdzneald catre Dumnezeu.

Spovedania deasa e starpirea patimilor.

O, Doamne, inva^a-ma sa ma marturisesc Tie cu
adevarat! Strica lenea si nesim^irea mea! Doboara
intariturile inimii si ale min^ii mele!

Iubi^ilor, sa nu uitam ca Dumnezeu, mai inainte de a
§ti si a vrea noi, ne-a iubit! El ne-a iubit si ne iubeste cu
iubire mare! Nu intoarceti spatele unei asa mari iubiril Nu
va invartosa^i inimile voastre! Ci spune^i cu smerenie si
iubire: „Iata, Doamne, venim ca sdfacem voia Ta!".

„Lumea trece si pofta ei" (In. 2, 17) la fel. Trece tot
ce pare acum ve§nic.

„Poftele pacatosilor vor pieri". Numai „cel ce face
voia lui Dumnezeu ramane in veac" (In. 2, 17), caci
cuvantul Sau este adevdrul.

Degeaba speram in averile si parutele noastre calitdfi.

Degeaba ne impdundm cu func^ii si onoruri! Venind
moartea, toate acestea pier. Numai faptele noastre merg cu
noi! Numai ele ne urmeaza!

Credin^a noastra trebuie sa fie vie, aprinsd,
jertfitoare, caci „credinta fara fapte este moarta" (Iacov 2,
26).

O, Doamne, inva^a-ma sa fac voia Ta cu inimd
binevoitoarel

Cel ce crede si nu se indoieste, primeste vederi si
lucruri minunate si covarsitoare. §i asta numai pentru
smerenia si increderea lui nebiruital

Dumnezeu care vede inima si dorin^ele ei, judeca si
miluieste!

119

Omul se uita la fata. Dumnezeu se uita la inima
omului.

O, Iubitorule de oameni, miluieste-ne pe noi! Apara-
ne si ne pazeste! Eu sunt eel mai mare ticalos si netrebnic.
Miluieste-ma si iarta-mi parsivenia mea! Miluieste-ma si
iarta-mi neobrazarea si nesupunerea mea! Da-mi sa ajung la
ziua invierii, Doamne! Da-mi sa inviez si eu din cavoul
patimilor mele! Pe mine, eel mort de viu, inviaza-ma cu
invierea Ta!

Sfinte Ioane Gura de Aur, miluieste-ma si pe mine
ticalosul cu rugaciunile Tale! Inva^a-ma sa-mi vad pacatele
mele si sa ma indrept prin rugaciunile si cardie tale cele prea
minunate!

O, Sfinte al lui Dumnezeu, miluieste si sufletul meu!

O femeie din popor ^i-a spus: „Gura de Aur".

O, dulci imi sunt cuvintele tale! O, multa dulcea^a imi
aduc ele!

O, Doamne, insetez dupa cuvantul Tau, adapa-ma!
Umple inima mea cu roua harului Tau!

Sfin^ii Tai, Doamne, stralucesc mai mult decat
soarele! Ei sunt lumina noastra. Ei sunt vestitorii pururea vii
ai bunata^ii si iubirii Tale celei vesnice. Pentru rugaciunile
Sfin^ilor Tai miluieste-ne pe noi!

Sfantul Grigorie Dialogul ^ nea murt la pomenirile
de la Sfdnta Liturghie.

Sa ne rugam si noi atat pentru cei vii cat si pentru cei
adormifi ducand pomelnice la Sfantul Altar pentru Sfanta
Liturghie.

Nu ma indeparta, Doamne, de la marturisirea in fa^a
Ta si de la impartasirea cu Tine! Eu sunt nevrednic,
miluieste-ma! Miluieste-ma, Doamne si strica ratacirea mea!
Eu sunt bolnav de atatea pacate. Miluieste-ma!

>Ofantul Paisie Velicicovschi (de la Neam£) 29 spunea:
„Cand vad fra^ii, nu-i consider frafi, ci Ingeri". Pentru ca

28 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Dialogul.

29 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_de_la_Neam%C5%A3.

220

smerenia adevarata se considera pe sine nevrednicd de ceva
bun, iar pe to^i ceilal^i ii vede ca fiind curafi si Sfinfi.

Bucuria si dulcea^a Duhului Sfant te fac sa ascurfi de
oricine pentru Hristos Dumnezeu, adica sdfaci ascultare cu
toata smerenia si dupa toate poruncile lui Dumnezeu.

Cand sim^i in tine harul lui Dumnezeu si inima ta se
umple de bucurie si veselie tainica, atunci toate sunt
frumoase si sfinte.

Inima binecuvantata de harul Sau se umple de iubire
si de in^elegere si de indelunga rabdare si de sfiala si de tot
lucrul bun.

O, Doamne, mare esti Tu! Vii si innoiesti fa^a
sufletului nostru!

Cu Tine, Duhule Sfinte, ii vedem pe fratele si sora
noastra cu adevarat, pentru ca in^elegem cum Tu, Iisuse
Doamne, Ti-ai dat Sangele Tau pentru to^i ascultand de
Tatal!

Nu vedem raul, pentru ca il acoperim cu bra^ele
iubirii.

Iertam, pentru ca ni s-a iertat mult, noua,
nevrednicilor.

Despre eel ce conduce o chinovie tot Sfantul Paisie
spunea, ca nu ii trebuie „decat pricepere in cele spirituale,
mai multa smerenie si blandefe".

Pricepere in cele duhovnice§ti pentru a fi capabil de
adevarata cdlduzire a. sufletelor spre luminarea lor.

Mai multa smerenie a stare^ului duce la umilinfa si
smerenia fra^ilor si la constiin^a de a-i urma exemplul eel
bun.

Bldndefea e buna pentru ridicarea celor cdzufi, pentru
mangaierea celor indurera^i si pentru situa^iile in care
trebuie sa se indrepte raul prin bine.

Bine e sa nu se faca metanii dupa masa, ca sa nu ne
apiece caldura si sucurile trupului nostru spre desfranare.

Postul exagerat, care starneste pofta si o intoarce spre
noi, ne e cursd si nu edstig.

Sa nu se citeasca carti sfinte fara prezen^a si
luminarea Duhului Sfant! Tot ce se va citi fara aceasta stare
duhovniceascd va fi supus erorii si rdtdcirii. Ce s-a scris in
harul Duhului Sfant, nu se poate citi si in^elegey3ra Duhul
Sfant.

30 O manastire cu viata de obqte, adica unde monahii se roaga, muncesc si traiesc in
comun in mare cuviosie si dragoste duhovniceasca.

121

Cantarea care nu vine din veselia si mdngdierea
tainicd a inimii aduse de catre harul dumnezeiesc nu
transmite viafa si nici emoiia addncd si tainicd a Duhului
Sfant. Sa nu ne inselam!

O inima care canta lui Dumnezeu, e o inima plind de
dor si de lacrimi. Cand citeste ceva, simte o mare sfasiere.
Cand canta ceva, isi simte nemernicia dar si puterea lui
Dumnezeu. Cand lauda pe Dumnezeu, nu se simte obositd
aceasta inima. O intristeaza numai pdcatul si nesimfirea sa.
O, cat de nesimiitor sunt!

Toate lucrarile harului lui Dumnezeu in oameni nu
sunt idei sau lucruri ale imaginaiiei, ci o prezenfd de
netdgdduit iar cei care le simt sunt luminal de Dumnezeu ca
sa le inieleagd.

Smereste, Doamne, trufia min^ii mele! Da-mi
smerenia vamesului, Iubitorule de oameni si ma miluieste!
Nicio fapta buna nu am. Miluieste-ma, pentru indurarea Ta,
Mult Milostive!

Miscarile trupului noastra arata buna asezare a
sufletului nostru, atunci cand ea exista.

Cerbicia nu pleaca capul.

Iu^imea nu iubeste blande^ea si linistea.

Pofta nu are odihna.

Invidia nu se bucura.

Rautatea nu cere sfat iar seme^ia urdste smerenia.

Harul dumnezeiesc l\\ da sa in^elegi miscarile
patimilor in tine dar si in al^ii.

Pocain^a nu se termina niciodata, adica nici atunci
cand simte ca i-au fast iertate pdcatele. Numai sfarsitul
vie^ii curma pocain^a sincera, constienta si adevarata.

Daca, din darul lui Dumnezeu, iti vezi grozavia
patimilor si a pacatelor tale, numai atunci ai ce sa pldngi.

Numai cand Bunul Dumnezeu ne face sa ne
in^elegem nebunia, risipirea si scarnavia pacatelor si a
patimilor noastre, aflam ca nu suntem vrednici de nimic, ci
de toatd munca si pedeapsa.

Vicleanul diavol, nealungat de la porjile min^ii prin
continua paza si priveghere, vine si se foieste in sufletul
nostru aruncandu-ne in tot felul d&patimi de ocard.

Cei care nu cunosc paza min}ii si nici curdfirea de
patimi ca rod al Duhului Sfant, se apropie cu pdcat de
in^elegerea Sfintei Scripturi si a Sfm^ilor Paring si a tuturor
Sfin^ilor.

122

Sfantul Grigorie Sinaitul scrie: „Cel ce cauta
infelesurile poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin
invafatura si citire, este asemenea celui ce-si inchipuie
umbra drept adevdr. Caci infelesurile adevdrului se daruiesc

T 1

celor ce se impdrtdsesc de adevar'" .

Slava Tie, Iubitorule de oameni! Cum nu poate spune
ca e viu eel mort, nici eel fara harul lui Dumnezeu in el nu
poate spune si avea ceva din cele ale lui Dumnezeu. Caci ce
are in comun lumina cu intunericuHl

Da-mi, Doamne, ca sa ma rog Tie cu adevarat! Da-
mi, Sfinte Doamne, sa-mi smeresc sufletul meu eel
infumurat!

Trebuie sa suportam toate cu multumire. Dumnezeu
Prea Bunul e cu noi si nimeni impotriva noastral

Cand dai intdietate fratelui sau surorii, atunci l\\
smeresti sufletul tau iar harul lui Dumnezeu inundd si mai
mult inima ta. De aceia se smeresc Sfm^ii in fa^a tuturora!

Nimic nu trebuie sa se faca fara porunca lui
Dumnezeu si fara consimfirea tainicd si sim}itd a harului
dumnezeiesc.

O, sa fugim de desfranare si de slava desarta! Sa nu
ne pierdem in grija de multe si nici in imbuibare!

Postul aduce umilin^a si lacrimi.

Imbuibarea: desfranare si ganduri nestavilite si
hulitoare.

Munca de capetenie a crestinului, oricare ar fi el, e sa
vestejeascd patimile si sa lucreze cele bune spre dobandirea
virtutilor dumnezeiesti.

Cum po^i sa in^elegi, daca in tine nu viaza Duhul
Sfant, cuvintele: „Bucurati-va neincetat!" sau „Rugati-va
neincetat!"?

O, nu va inselati de unii singuri! Fara lucrarea harului
Sau nu se poate ajunge la astfel de stdri dumnezeiesti.

Iubi^ilor, iubi^i pe Dumnezeu mai presus de orice!
Iubi^i pe Dumnezeu si pe aproapele vostru!

Cei ce se rusineaza de cuvintele lui Dumnezeu, nu-L
cunosc. Nu-I cunosc sfm^enia Lui.

Inva^a-ma, Doamne, iubirea Ta, curatia Ta, smerenia
Ta, nevinova^ia si milostivirea Ta! Nu ma uita pe mine,
spurcatul si hulitorul! Nu ma lasa desert, Sfinte Doamne!
Miluieste-ma si voi fi viu!

Cf. cap. 22, Filocalia romaneasca, vol. 7, 1997, p. 104.

123

O, Doamne, cat de bucurosi sunt Sfin^ii Tai cand
pdtimesc pentru Tine!

In postiri peste fire pe Tine Te cauta. In nevoin^e
multe si nepovestite pe Tine Te doresc. Tu esti via^a lor,
bucuria lor, pacea lor. Pe Tine Te doresc si pe Tine Te lauda
si Tie Ti se inchina si orice clipa e gand la Tine si
multumire.

Sa-I multumim Bunului Dumnezeu si Prea
Milostivului nostru Stapan pentru toate!

Teme-te, caci ai si pacate nestiutel

Roaga-te lui Dumnezeu ca sa intelegi cum sa te
marturisesti cu adevarat!

Nu va trece rugaciunea ta, daca va fi pentru
mdntuirea sufletului tau!

Pacatul nu ne da voie sa vedem ca toate ale lui
Dumnezeu sunt „foarte bune".

Slujirea preotului e curate a inimii si nevinovatie. El
are palmele mai curate ca lumina.

Nu vorbi de rau pe nimeni!

Spune-ti: „Sunt un rob netrebnic si neiubitor de fra^i.
Inva^a-ma, Doamne, sa iubesc!".

Inima infranta si smerita e miluita de Dumnezeu,
pentru ca El ii iubeste pe cei smerifi.

„Pofta pacatosilor va pieri", pe cand fapta buna e
netrecatoare.

Daca nu ii uita^i pe saraci, nici Dumnezeu nu va va
uita pe voi in greuta^i si ispitiri!

Crestinul ortodox nu poate fi neindurator. El nu e
nemilostiv si infumurat. Crestinul ortodox e pururea iubitor
si slujitorul tuturor. El se smereste in fafa tuturor si e
pleava si bdtaia dejoc a tuturora.

Lepadand pdtimirile far a de voie nu avem purtare a
crucii cu mulfumire.

Privi^i spre El si insusi^i-va de la El ceea ce vrea
Dumnezeu sa va inve^e! El e Parintele nostru ceresc, Care
stie ca avem nevoie de ele.

Pdtimirile fdrd de voie sunt incercdri ale rabdarii si
ale indelungii-rabdari, ale rugaciunii si multumirii.

O, Doamne, inva^a-ma sa fac voia Ta! Nu ma arata la
infricosata Judecata cu cei lepddafi, ci cu cei mdntuifi si
Sfinfi, caci Tu esti bun si iubitor de oameni!

Candela aprinsa e o icoana a inimii aprinse si
insufletite de catre harul Duhului Sfant.

224

Nu ma uita, Dumnezeul meu, iubirea mea! Sfin^este
via^a mea cea ticaloasa si stearpa. Scoate-ma din iadul
pacatelor mele si da-mi sa pun inceput bun pocain^ei mele!
O, Doamne, miluieste-ma dupa mare mila Ta!

Pe nevoitori, Sfantul Paisie de la Neam^ ii inva^a sa
aiba „sdrguin}d inflacarata a inimii pentru osteneala
pocain^ei", caci aceasta aduce curdiia si impdrtdsirea de
harul dumnezeiesc.

Fara sdrguinid inflacarata nu ara^i nici ca esti bolnav,
nici ca vrei sa te vindeci.

Ocdrdrea de sine si considerarea ta sub picioarele
tuturor si socotirea ta ca praf si cenusd sunt alte fapte de
taind ale sufletului nevoitorului ortodox, ale celui plin de
sdrguinid inflacarata.

Pe acestea le spune tot Sfantul Paisie, Parintele
nostra, indrumatorul nostra in cele de taind.

Ajuta-mi mie, Prea Curata! Miluieste-ma si ma
mantuieste, Stapana!

Slava Tie, Doamne, ca ai auzit glasul ragaciunii mele
si ai miluit sufletul meu!

>Ofantul Isaac Siral 32 scria: „tacerea patimitoralui

este ragaciunea".

Caci atunci cand supor^i insultele si acuzele si bataile
si nu raspunzi nimic, te rogi in inima ta pentru fratele sau
sora care iti fac unele ca acestea.

Taci cu gura dar inima ta se roagd pentru ei si se
smereste. Si consideri patimirile, dupa voia lui Dumnezeu,
ca fiind pentru pdcatele tale.

Sfantul Serafim din Sarov spunea: „Fara incercari nu
exista mantuire". Pentru ca incercarile te inva^a lupta
duhovniceascd, fara de care te lupfi la intdmplare.

Mi-a placut mult si cuvantul acesta al Sfantului
Serafim, ca: „un monah trebuie sa fie asemenea unui pantof
vechi, uzat cu desavarsire".

32 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Isaac_Sirul.

225

Cand uzezi raul din tine si smerindu-te vezi raul
numai in tine, atunci ai un miros placut, duhovnicesc, desi
to^i vad la tine un trup ofilit si pufin ingrijit.

O, Doamne, fara povefele oamenilor duhovnicesti si
Sfin^i nu exista mantuire!

Numai cei care cunosc pe cele ale Duhului Sfant pot
sa-^i spuna, luminal fiind de Duhul Sfant, cuvinte pentru
indreptarea vie^ii tale.

Unde nu da marturie constiin^a nevoitorului in Duhul
Sfant e multa risipire si arogan^a, infumurare si lipsa a fricii
de Dumnezeu.

Cei care au frica de Dumnezeu, cred cu adevarat in
Dumnezeu. Caci din credin^a se naste frica, dupa cuvintele
Parin^ilor de Dumnezeu cuvantatori.

Mai spunea Sfantul Serafim: „Postul nu inseamna
numai sa mandnci rar, ci [si] sd mdnanci puiin" .

Cine se gandeste la moarte si la dreapta Judecatd in
timp ce mananca, nu poate manca mult.

Cine se gandeste la pacatele sale cand mananca, acela
isi amesteca lacrimile sale cu painea pe care o mananca.

Nu mancare rard, si apoi: lacomiel Mdncare pu}ind si
cu fried de Dumnezeu si cu mulfumire multdl

O, cine mul^umeste lui Dumnezeu si pentru o
firimitura de paine pe care o mananca si pentru ca se ridica
de pe scaun si pentru ca poate sa se inchine, acela e cuprins
de dragostea de Dumnezeu si plange lacrimi dulci si
cura^itoare!

Cei ce plange din iubire de Dumnezeu, din dor de
Dumnezeu, din mul^umire si constiin^a a milostivirii lui
Dumnezeu cu el plange duios, plange cu foe, plange cu
dulcea^a, plange mladiat de harul lui Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu atinge inima plina de iubire si
curg lacrimile - o, cat de dulceL.Fara durere, fara triste^e,
fara suspin...

Doamne, Cei ce vezi inima mea, nu ma trece cu
vederea! Atinge si inima mea, Duhule Sfinte, ca sa plang
lacrimi de pocain^a, lacrimi de cura^ire si de iertare!

Fara Tine am o inima nesim^itoare si rece. Fara Tine
nu simt via^a si nici bucuria si nici linistea, caci Tu esti toate
acestea!

Increderea in tine insufi nu te lasa sdfii smerit sau nu
te lasa sd suporfi cu muliumire incercdrile.

126

Cel care nu asculta pe cele pentru indreptarea sa e ca
eel ce vrea sa-si curme via^a. Pentru ca neascultarea e
sinucidere. l\\ ucizi sufletul prin neascultare!

Cel ce iubeste pacatul e ca eel ce iubeste sa stea in
noroi si vrea sa-si murdareasca hainele curate.

Doamne, da-mi sa-mi dau seama cat de pdedtos sunt,
pentru ca sa nu ma seme^esc! Eu sunt mai strain decat to^i la
faptele bune si nu cunosc nimic bun in via^a mea.

Flamanzesc si insetez de via^a, caci sunt robul
pacatului iar pacatul nu imbogateste sufletul, ci il saraceste
la maximum.

Sunt gol de harul Sfantului Duh, ca si fiul cel
risipitor. Sunt un nenorocit si un ticalos.

Miluieste-ma, Doamne si miluindu-ma Tu, voi fi viu!
Daca Tu vrei, voi fi viu si impreuna cu Tine in vecii vecilor!
Daca ma miluiesti Tu, nu e nimeni care sa ma scoata afara.
Daca ma ierji Tu, nu-mi va sta nimeni impotriva, cand voi
calatori spre Tine.

Sfantul Serafim mai spunea: „din oboseala se isca
deznadejdea". Pentru ca multa oboseala aduce ganduri
dracesti si tulburare si unde e tulburare nu sta harul Duhului
Sfant. Parasindu-ne harul Sau - datorita lipsei noastre de
dreaptd socoteald si din cauza nevoinfei exagerate -
incepem sa ne infricosam cand ne gandim la via^a noastra
sau la cuvinte duhovnicesti, pentru ca intelegem toate sub
influenza dracilor si a invdrtosdrii si a risipirii noastre.

In aceasta stare incercam sa ne nevoim la intdmplare,
fara sa luam in seama neputiniele §ifirea noastra si situaiia
in care suntem. Si de aceea, neputand sa fim la indliimea
asteptdrilor noastre egoiste si infumurate, ajungem la
concluzia draceasca, ca nu mai e nimic defdeut si cadem in
brafele deznddejdii si ale obsesiilor nenumdrate si
succesive.

Cand ne paraseste harul lui Dumnezeu nu trebuie sa
ne gandim continuu la faptul de ce ne-a pdrdsit, ci sa ne
vedem starea in care suntem si sa ne smerim cdtputem.

Cand ne gandim numai la noi, de aceea ne adancim in
starea asta si ne impotmolim si mai rau. Daca ne rugam si
incercam sa ne linistim si ne consideram cei mai pdedtosi si
nevrednici de niciun bine, ci vrednici de toatd munca si de
tot chinul, ne vom linisti si smerindu-ne din destul harul lui
Dumnezeu iar vine la noi si ramane cu noi invdidndu-ne
toate si cdlduzindu-ne la tot adevarul (In. 16, 13).

227

Doamne, lumineaza-mi mintea mea, pentru ca sa fac
voia Ta!

1 ubitilor, cand sim^im teama sau fried de o carte
duhovniceasca sau de ceva sfant sa §ti^i ca acestea sunt de la
diavoll Cum sa ne faca rau, ceea ce ne face bine §i ne
vindeca?! Cum sa fie spre raul nostru Sfm^ii lui Dumnezeu,
care pururea se roaga pentru noi?!

De aceea, cand va vin astfel de ganduri sa va ruga^i
staruitor Bunului Dumnezeu, Maicii Sale celei Prea Sfinte,
tuturor Sfm^ilor §i Sfantului aceluia de care dracii incearca
sa va indeparteze printr-o fried demonicd, ca sa alunge
dracii ace§tia de la voi, sa va lumineze mintea, ca sa citi^i
sfanta lui carte cufolos §i spor duhovnicesc.

Daca §tim ca Iadul e tftfa? de greu de suportat, mai
bine zis, de nesuportat, cum sa nu suportam doctoriile
amare ale nevointelor duhovnicesti, dar care aduc atata
lini§te, sanatate §i dulcea^a?!

Ceea ce pare amar, greu, de nesuferit §i de neinieles
la Sfin^ii lui Dumnezeu la inceput - cu ajutorul, luminarea
§i mila lui Dumnezeu - mai apoi e dulce, u§or, inveselitor,
imbucurator §i luminator pentru via^a noastra.

Cre§tinul ortodox trebuie sa primeasca toate cu
bucurie. Sa nu se teama de nimic, pentru ca Dumnezeu e
prezent, El vede toate, El e cu noi!

Sfantul Isaac Sirul scria intr-o rugaciune a sa: „Tu,
dar, o, Bunule, Cel ce stii neputinia noastra, Care §i porfi
greutatea neputintei noastre, paze§te-ma de tulburarea
cugetelor §i de potopul patimilor".

El poartd neputinia noastra... De aceea, nu trebuie sa
ne temem §i sa ne infrico§am!

Cu Hristos nu sim^im durerile, suferin^ele, piedicile §i
greuta^ile vie^ii. Cu El, via^a noastra este lina, tihnita, plina
de dulcea^a, chiar daca am fi uci§i toata ziua.

Trupul Sfm^ilor Mucenici era chinuit, zdrelit,
ciopar^it, o!, chinuit in chip §i fel iar ei iubeau pe Iisus Cel
Dulce §i Prea Iubit. Nu sim^eau nimic, caci Hristos era
sim^irea §i dorirea lor! Via^a lor era inchinata Lui §i condusa

128

de Hristos Dumnezeu, de Iubirea lor iar Duhul Sfant si
Dumnezeu Tatal roura si intdrea inima lor, meat cereau
chinuri si mai mari, pedepsiri si mai grele.

O, Sfin^ii lui Dumnezeu n-au iubit nimic in afara de
Dumnezeu! N-au dorit nimic in afara de El. Numai la El le
era gandul, numai pe El II chemau, numai de dragul Lui
plangeau si numai in cuvintele Lui se bucurau. Caci
cuvintele Sale dau nadejde, nadejde nebiruitdl

O, Doamne, Minunat si Mare esti Tu si nimic din
dulcetile lumii nu amagesc pe cei ce Te doresc pe Tine! Tu
esti via^a lor, bucuria lor, linistea lor, averea lor, raiul lor. O,
Doamne, Tu esti totul pentru ei!

Miluieste si proasta mea sim^ire si ticaloasa mea
minte si indaratnica mea voin^a, ca sa Te laud pe Tine,
Intreita-Lumina neapropiata. Fara Tine nu pot face nimic!
Asta o simt in fiecare clipa. Fara Tine sunt mort, un mort de
ani de zile. Fara Tine nu cunosc nimic, nu stiu nimic, nu
simt nimic.

Faca-se voia Ta intru mine, in eel cu totul spurcat!
Lumineaza-ma pe mine, eel nesim^itor si nein^elegator!

La Tine vin cu dor mare, desi n-am lacrimi si fapte
bune. La Tine vin si numai in Tine imi pun nadejdea mea.
Miluieste viaja mea! Scoate-ma din lad, ca sa Te vad pe
Tine - o! - Cel mai presus de toate, Domnul si Dumnezeul
meu.

Mai spunea Sfantul Serafim: „Munca fizica si studiul
Sfintei Scripturi contribuie la paza curafiei". Caci munca nu
te lasa sa lenevesti iar cercetarea plina de evlavie a Sfintei
Scripturi lumineazd mintea si indrumd pe crestin la via^a cea
bund si sfdntd.

Cand muncesti rugandu-te si mul^umind lui
Dumnezeu pentru toate, atunci primesti spor in munca ta iar
cand cercetezi Sfmtele Scripturi pentru mantuirea si
luminarea ta, atunci primesti liniste in inima si aten^ie si
luminarea Sfantului Duh.

Munca cu mul^umire aduce veselie si impacare a
sufletului iar studiul Sfintei Scripturi addnceste aceste roade
bune si le intdreste prin cunoasterea voii lui Dumnezeu.

A-fi sminti ochii si urechile si gustul si mirosul si
pipaitul inseamna ca prin intermediul lor sa incepi sd i}i
imaginezi pdcatul si sd te insoiesti cu gandul pacatos.

Taind sminteala, tai lupta.

129

Taind din drumul tau locurile ce aduc sminteala, tai
drumul pdcatului.

O, Doamne, scapa-ma de cursele viclenilor diavoli ca
multe sunt! Miluieste-ma pe mine eel mai decazut si mai
infumurat dintre to^i! Iarta-ma pe mine desfranatul! Iarta-ma
pe mine preadesfranatul si ho^ul si mincinosul si poftitorul
lucrurilor urate si desucheate! Iarta-ma, Dumnezeul meu!
Ca un Bun si de oameni Iubitor, miluieste-ma pe mine, eel
care gresesc tot timpul!

§i mai spunea Sfantul Serafim: ca „palavrageala este
tot una cu trdndavia". Cand spunem vrute si nevrute, fara
vreun folos, trandavim si nu lucram la mantuirea noastra.
Pierdem timpul si nu-1 castigam.

A edstiga timpul inseamna aficu Dumnezeu si El cu
tine. Acesta e singurul cd§tig\ Altul mai mare decat acesta
nu existdl Fara Dumnezeu nu exista nimic si nici nu poate sa
existe.

Palavrageala e desconsiderare a mantuirii sufletului.
Daca i^i place continuu ca sa ba^i campii, atunci nu te
gandesti serios la mantuirea ta.

Inva^a-ma, Doamne, ca sa nu mai graiesc in desert si
nici sa mai judec pe cineva! Zdrobeste nesim^irea mea cu
mila Ta! Sfarama orgoliul meu cu smerenia Ta!

Tu, Cel Prea Bun, milostiveste-Te si de mine, eel rau!
Faca-se voia Ta, Doamne!

Slavd fie, slavd indelung rdbddrii Tale, slavd Tie,
Doamne, slavd Tie!

>Ocria Sfantul Apostol Pavel corintenilor: „sa nu ne
lasam covdrsifi de Satana, caci gandurile lui nu ne sunt
necunoscute" (II Cor 2, 11). Si de aceea ma voi referi la
gandurile dracesti, care imbracandu-se in chip de lumina,
vor sa ne insele si sa ne convinga de faptul ca sunt
adevarate, cand ele sunt false si mincinoase.

Gandul dracesc vine ca sa te tulbure si sa te
infricoseze, sa te semeteasca sau sa te desparta de obiceiul
bun si de fapta buna. El nu aduce liniste ci neliniste. El nu e
credincios ci necredincios .

230

Gandul dracesc te duce la extreme si la parere de
sine, la ignoranid si indliare de sine.

Astfel, gandul de a pdcdtui cu totul, daca ai cdzut
pufin cu gandul e un lucru si un gand dracesc, pentru ca te
indeamna lapdcat si nu la pocainfa.

Daca cddem pufin cu gandul, adica de ne complacem
pufin cupdcatul in minte, sa nu deznadajduim, ci sa strigam
la Bunul Dumnezeu, pentru ca sa ne ajute si sa ne intareasca
in lupta cu pacatul, pe care 1-am introdus in casa noastra!

Fiind gandul si miscarea draceasca acceptate de noi,
ele ne impinge sa savarsim pacatul incol^it in inima si in
minte si cufapta.

Trebuie sa luptam impotriva acestei porniri pdcdtoase
cu tot dinadinsul, pentru ca epierdere a sufletului ascultarea
ei.

Lupta e grea, dar cununa biruin^ei e mare si vesnica.

Dumnezeu e cu noi si langd noi, cand incercam sa ne
impotrivim pacatului! El priveste lupta noastra si ne ajuta pe
noi in fiecare clipa, luptand impreuna cu noi si purtand
neputin^a noastra.

Sa avem curaj, iubitilor! Sa luptam pana la sange cu
pacatul!

Un alt gand dracesc e acela care te indeamna sa nu
mai mdrturisesti adevarul si voia lui Dumnezeu daca si tu
e§ti pacatos.

Dracul vrea sa-^i spuna, ca trebuie sa fii Sfdnt ca sa
vorbesti despre Dumnezeu. Dar atunci cand te crezi „sfant",
esti eel mai mare nebun si ingdmfat.

La prima vedere, adica in aparenfd, gandul dracesc
pare bun, dar e plin de toatd rdutatea si de tot pacatul acest
gand.

Dracul te vrea egoist si infumurat si cu mare parere
despre tine insufi.

Cand faci o fapta buna, te face sa crezi ca tu aifdeut-
o, numai tu, cand orice facem, facem cu ajutorul prea
milostivului Dumnezeu.

Un frate asteapta ca sa ii fie vindecate patimile de un
duhovnic remarcabil, pentru ca sa se impartaseasca „cu
adevarat" de Hristos, lasand la o parte pe Singurul
Tamaduitor, Iisus Domnul, iar altul, cu totul netrebnic, nu
participa la slujbele dumnezeiesti invocand diverse
„motive": studiaza, se roaga, nu are chef, e prea obosit, il
stingheresc privirile oamenilor. . .

131

Dracul vrea sa te indeparteze in or ice chip de
Dumnezeu §iprin orice mijloc.

Cand stdm sa pacatuim, demonii ne arata pacatul
dulce si imbietor, si ne face sa credem ca ne vom implini
prin el si ca ne vafi bine, in definitiv,/ara Dumnezeu.

Dar dupa ce pacatuim, aceiasi demoni ne arata
pacatul, pe care ni-1 zugravisera ca „bun" si „imbietor", ca
fiind amar si spur cat si plin de mustrdri de constiin}a si de
singurdtate.

Ne sim^im atunci departe de Dumnezeu, pentru ca
pacatul ne indepdrteazd de iubirea si cura^ia si smerenia lui
Dumnezeu.

Sfantul Duh ne duce la smerenie, la umilin^a, la
vederea pacatelor noastre, la rugaciunea pentru to^i si la
iubirea tuturora.

Diavolul te semefeste. Te face sa te crezi cineva mare.
Te face ambifios, cu incredere multd in tine, pizmas,
laudaros, hulitor, dispretuitor, curios, sfatuitor viclean.

Uneori, cand esti risipit cu gdndurile, te indeamna sa
nu te mai rogi deloc, pentru ca stie ca mintea adunatd si
linistitd naste rugaciunea smerita si din inima zdrobita si
umilita.

Ruga^i-va, cand sunte^i in ispite! Nu lasa^i rugaciunea
la o parte, care e sabia cea duhovniceasca ce ii alunga pe
demoni! Tocmai atunci ea trebuie sa fie mdnuitd cu si mai
multa bdrbdfie si incredere in Dumnezeu.

Nesimfirea inimii e boald mare si dezastruoasd. Cand
te molipsesti de ea nu mai sim^i iubire pentru Dumnezeu si
nici pentru oameni. Nu te mai rogi cu zdrobire a inimii si cu
lacrimi. Nu-^i mai place atunci pocain^a si gandul umilit si
plin de tanguire.

Cei care citesc car^i duhovnicesti si au inima
nesim^itoare nu infeleg nimic desi ei cred ca infeleg.

Inima nesim^itoare e moarta pentru harul lui
Dumnezeu si pentru luminarea duhovniceasca, pentru
adevarata nevoin^a si eel care citeste carti dumnezeiesti cu o
asa inima nu e atins de Duhul Sfant cand citeste si nici nu
pldnge si nici nu se bucurd si nici nu se roagd si nici nu-I
mulfumeste lui Dumnezeu pentru ce intelege, crezand ca
poate intelege ce a citit fara aceste semne ale Duhului Sfant.

O, Doamne, nesim^irea inimii mele stric-o!
Lumineaza-mi ochii inimii mele, ca sa ma bucur de iubirea
Ta si de mila Ta!

132

Cand incepem sa facem ceva fdrd voia lui Dumnezeu,
atunci e semn ca ne-am semeiit.

Pacatul e urdt, pentru ca seface voit si cupldcere.

Nevoitorul se bucurd cand e injurat si dracuit si se
intristeazd cand e laudat si onorat. El se bucura cand
posteste si se intristeaza de imbuibare si saturare. El iubeste
lucrul sdrdcdcios si rmpe cel luxos.

Ortodoxul e eel care nu opreste niciodata in inima lui
lauda ce trebuie adusa lui Dumnezeu. El II lauda in orice
timp si in orice loc pe Dumnezeu.

Doamne, nu ma uita! Eu sunt lipsit de fapte sfinte si
eel mai mare pacatos. Miluieste-ma si voi fi viu! Arata mila
Ta, mie, ticalosului si ma iarta!

Slava Tie, Doamne, pentru iubirea Ta de oameni,
pentru atotstiin^a si purtarea Ta de grija, pentru puterea Ta si
slava Impara^iei Tale!

Slava Tie, Doamne, pentru Intruparea Ta, pentru
Rastignirea, Invierea si Inal^area Ta la cer!

Slava Tie Duhule Sfinte, pentru sfm^enia si
frumuse^ea si cura^ia si bucuria Ta! Slava Tie, Doamne,
pentru toate!

Gdnduri drdce§ti sunt si grijile pentru viitor sau
neincrederea in iertarea lui Dumnezeu, daca ne pocaim cu
adevarat si din toata inima si din tot sufletul.

Iscodirea faptelor altora arata ca ai primit gdnd
drdcesc.

Neascultarea sfatului duhovnicesc te arata ingdmfat si
orgolios.

O, Doamne, scapa-ne pe noi de cursele celui viclean
si rau! Eu sunt slab si tot timpul pacatuiesc. Ajuta-mi mie si
ma iarta, ca sunt prost si nepriceput si fara pocain^a. Da-mi
sa ma smeresc, Doamne! Da-mi sa fac voia Ta! Da-mi sa
fac fapte bune, ca sa ma mantuiesc si eu, netrebnicul!

Cel care se lauda cu asa-zisele lui fapte „bune" si
„smerite" e innebunit de Satana. Cel smerit se crede pacatos
iar cel mdndru §ifariseu pozeaza in om „smerit".

„Eu n-am nicio fapta buna. Nu sunt bun de nimic.
Sunt un ticalos, un netrebnic, un spurcat", spune crestinul
ortodox adevarat.

Miluieste-ma, Doamne si pe mine, nenorocitul si
nevrednicul, ca nu doar sa vorbesc, ci sa sifacl

233

Cei ce a^i pacatuit grav, nu deznadajduiti! Dumnezeu
va iarta, daca iubi^i mult pe Dumnezeu §i crede^i in
indreptarea voastra!

Satana vrea sa va arunce in neagra §i amara
deznadejde. Sa va arate ca nu mai avefi nicio §ansa. Va
minte! Nu-1 asculta^i!

Indrazni^i pentru Dumnezeu §i va plange^i pacatele!
Striga^i catre El cu focul inimii voastre, cu toata taria. El va
aude! El va vrea cu El! Striga^i din tot sufletul §i nu
dezndddjduiii\

Doamne, miluie§te lumea Ta, pe care dreapta Ta a
facut-o! Miluie§te poporul Tau, pentru care sfantul Tau
sange Ti-ai varsat! Ajuta-1 §i il iarta, Doamne! Ai mila de
lumea Ta! Da-i sa Te cunoasca pe Tine, pe singurul
Dumnezeu adevarat §i pe Iisus Hristos, Fiul Tau, pe Care Tu
L-ai trimis ei (In. 17, 3)!

Miluie§te-i pe mai marii no§tri, pe cei ce ne iubesc §i
pe cei ce ne urasc pe noi. Miluie§te-i, Doamne, pe cei care
se roaga pentru noi §i pe cei ce ne smintesc §i ne asupresc pe
noi.

Prea Curata §i Binecuvantata Marie, Maica Domnului
§i Dumnezeului meu, nu ma lepada de la sfanta ta fa^a §i ma
miluie§te! Nevrednic sunt eu, miluie§te-ma!

Cuvintele Sfin^ilor sunt bucurie §i desfatare
adevarata, smerenie §i umilin^a nepatrunsa. Ei au vorbit §i
au scris in harul Sau. Frumusetea §i sfin^enia lor a fost harul
Prea Sfintei Treimi, care via intru ei.

O, Doamne, cat au suferit Sfm^ii Tai pentru Tine! Cat
Te-au iubit §i cat au suferit pentru Tine! Cate au rabdat ei,
cei „de care lumea nu era vrednica" (Evr. 11,38)!

Sunt de nespus vie^ile §i suferin^ele lor. Mari §i
minuna^i sunt Sfm^ii Tai, Doamne §i Tu, Prea Minunat §i
Prea Sfant e§ti intru Sfm^ii Tai!

Da-mi §i mie, Doamne, sa Te iubesc pe Tine cu iubire
curata §i sfanta!

Da-mi sa fm milostiv sj ascultator §i smerit implinitor
al poruncilor Tale!

Da-mi sa-mi vad pacatele §i sa mi le plang §i sa ma
tanguiesc pentru ele!

O, Doamne, faca-se voia Ta, dupa mare mila Ta!

Lumineaza-mi mintea mea cea increzuta §i
preten^ioasa §i ma iarta!

134

Lumineaza intunericul vie^ii mele, Iubitorule de
milostivire!

Ajuta-mi, Doamne, ca sa pun inceput bun pocain^ei
mele si mdntuitorl

V/and ajungi sa-i iubesti pe to^i oamenii la fel ai

ajuns sa nu mai fi pdtimas pentru cineva, pentru ca ai ajuns
sa-i iubesti in Duhul Sfdnt.

Iubirea duhovniceasca este iubirea pentru Dumnezeu
si numai pentru Dumnezeu.

Cand in iubire se strecoara si ceva pdmdntesc, aceasta
iubire nu e placuta de Dumnezeu.

Dumnezeule Prea Bun, Cel care stii neputin^a mea, nu
ma trece cu vederea! Du-ma la adevarata vedere sl
neputin^ei mele si ma miluieste!

E mai bine sa taci decat sa vorbesti. Tacerea, unita cu
constiin^a nimicniciei tale, atrage harul dumnezeiesc in tine.

Cand taci, observi care e rdul vorbirii multe si fara
rost. Cand taci, doresti sa vorbesti cu Dumnezeu in launtrul
tau si acolo sa-L lauzi pe El.

Daca iubesti sa-L lauzi pe Dumnezeu, atunci iubesti
prezen^a Duhului Sfant si darurile Sale.

Cand viaza intra tine harul Duhului Sfant, atunci
inima striga lui Dumnezeu intr-o rugaciune doritoare, intr-o
ragaciune plina de dulcea^a si de foe dumnezeiesc.

Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu se umplu de dulcea^a
haralui Sau.

Sfantul Duh e dulcea^a, e bucurie, e curate, e
in^elegere, seninatate, veselie, multumire.

Sfantul Duh e via^a crestinului ortodox.

Sfantul Duh e in^elegerea cea curata si inalta a
cuvintelor sfinte.

Niciodata sa nu faceti ceva fara harul Prea Sfintei
Treimi!

Iubi^ii mei, iubi^i pe Dumnezeu mai presus de orice!

Orice cuvant al Sau e adevaral si numai adevaral.

Orice cuvant al Sau e iubire, iubire negraita.

235

Iubi^i pe Maica lui Dumnezeu, pe Imparateasa cerului
§i a pamantului! Spune^i-i ei toate ranile §i cererile voastre!
Ea e Buna §i Milostiva. Ea asculta pe cei ce se roaga ei cu
credin^a.

Iubi^i Sfanta Biserica! Sa nu va gasi^i lini§tea §i pacea
sufletului decat in Sfanta Biserica Ortodoxa!

Spovedrfi-va des §i cu dragoste multa §i mare!

Spune^i parintelui vostru duhovnic toata inima
voastra!

Daca primi^i dezlegare, primi^i Sfintele Taine ale
Domnului cu con§tiin^a ca sunte^i cei mai nevrednici, cei
mai urdii decat to^i §i maijos decat diavolii!

Smerrfi-va tot timpul!

Cand plecam de acasa sau incepem vreun lucru
anume sa cerem ajutorul Prea Sfintei Treimi si rugaciunea
Maicii Domnului, a Sfin^ilor §i a Sfin^ilor Ingeri §i sa ne
insemnam cu Sfanta Cruce, cu arma nebiruita a cre§tinului
ortodox.

Cei care vorbesc de rau Sfanta Ortodoxie nu o
cunosc, nu au gustat din harul Prea Sfintei Treimi, nu s-au
bucurat §i veselit duhovnice§te.

Nu va face^i inima rea, daca lumea nu va in^elege!

Cum sa in^eleaga pdcatul pe Tatal, pe Fiul si pe
Sfantul Duh Dumnezeu?! Cum sa se bucure oamenii
pdmdntegti de cele duhovnice§tfl\

Ruga^i-va pentru intreaga lume, ca to^i sa cunoasca pe
Dumnezeu §i sa se bucure de iubirea Lui!

Ruga^i-va cu timp §i fara timp.

Ruga^i-va cu dragoste, cu multa dragoste.

Daca cineva sau ceva va necaje§te, rabda^i!

Daca nu va sunt ascultate rugaciunile, ruga^i-va §i mai
mult!

Slavi^i-L pe Dumnezeu §i pentru ajutor §i pentru
necazuri, §i pentru ispite §i pentru bucurii!

Dumnezeu e Bun, e Milostiv, e indelung Rabdator.
Dumnezeu poarta de grija de to^i §i de toate. Nu exista clipa
in care sa nu avem de partea noastra ajutorul §i prezen^a lui
Dumnezeu. Dumnezeu e peste toate §i in toate §i umple
toate, El nefiind cuprins de nimeni §i de nimic.

Dumnezeu ii iube§te pe cei smerrfi §i pe cei ce-L
iubesc pe El intru cura^ia inimii.

Sa iertam, iubi^ii mei §i vom fi ierta^i!

136

Sa nu judecam - chiar daca vedem pacatuindu-se - ca
sa nu fim judeca^i de Dreptul Judecator!

Sa ne plangem pacatele si sa chemam intotdeauna pe
Dumnezeu in ajutorul nostru!

O, Doamne, da-mi sa iert din inima si sa ma rog
pentru cei ce ma vorbesc de rau si ma dusmanesc! Da-mi sa-
i iert si sa ma rog pentru mantuirea lor, caci ei sunt Sfinfi iar
eu sunt pdcdtos !

Trebuie sa-i vedem pe to^i Sfinfi, pe absolut tofi.

Numai noi suntem de vind. Numai noi suntem rdi.
Numai noi suntem egoisti si pdcdtosi. Asa gandind si
simtind vom fi pldcufi lui Dumnezeu! Asa facand ne vom
smeri continuu, pentru ca nu suntem nimic.

Umple-ma, Doamne, de frica Ta si ma iarta! Eu sunt
ticalos si nemernic, miluieste-ma!

O, de am face voia lui Dumnezeu, am vedea ca bund
§ipldcutd e via}a dupd Dumnezeul

Daca ne-am sargui sa facem voia lui Dumnezeu, am
trai si am umbla in harul Sau, care e via}a cea adevdratd a
oamenilor.

Sa luptam impotriva pacatului, care este singurul
nostru dusmanl Pacatul ne indeparteaza de Dumnezeu. El ne
tine departe de harul Sau.

Cand apune soarele, gandeste ca ^i s-a sfdrsit viafa si
ca o alta zi sta in voia lui Dumnezeu si numai a Lui.

Nu po|i face nimic bun in afara de a-ti plange
pacatele. Ai indurerat milostivirea lui Dumnezeu si pentru
asta trebuie sa plangi si sa-^i ba^i pieptul. Dumnezeu a fost
bun cu tine si mult-milostiv si tu te-ai aratat ca un
nemultumitor si ca un trufas nenorocit.

Intristeaza-te pentru via^a ta cea rea si cere mila lui
Dumnezeu. Scarbeste-te de pacatele si de patimile tale si
roaga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu sa te ierte, sa-^i fie
Milostiv.

Apusul soarelui trebuie sa te duca cu gandul si la ziua
Infricosatei Judecati. Va apune mila si va incepe Judecata.
Se va sfarsi pocain^a si timpul faptelor bune si vine ziua
rasplatirii.

Sa nu ne incredem in faptele noastre si sa nu credem,
ca daca ne-am pocait candva, numai atat, acest lucru ne-a
fost de ajunsl Trebuie sa ne pocaim in fiecare zi si in fiecare
clipa. Trebuie sa nu ne uitam la faptele noastre, chiar daca ar
fi si ceva bun.

237

Ce sunt toate acestea pe langa pacatele noastre?! Ce
sunt toate acestea pe langa cat am supdrat noi pe
Dumnezeu?!

Niste lucruri de nimic si proas te sunt toate faptele
omului.

Fara harul Sau omul nu poate face nimic bun.

Ne laudam si ne trudim degeaba. Degeaba radem,
cand ar trebui sa plangem. Degeaba adunam in mod egoist.
Moartea sfarseste toata lauda si gloria noastra falsa. Moartea
ne intoarce in pamant, acolo de unde am fost si lua^i.

O, Doamne, Cel ce vezi netrebnicia mea si
desertaciunea vie^ii mele, miluieste-ma si ma iarta! Fa-ma
viu, Doamne, cu iubirea Ta de oameni!

Dezlipeste-ma de toate cele trupesti, ca sa ma unesc
numai cu Tine si pe Tine sa Te doresc si numai pe Tine sa
Te laud. Da-mi sa fac voia Ta intru toate si taie toata voia
mea cea rea si ma miluieste! In^elepteste via^a mea ca e
putreda si proasta.

Slava Tie, Cel ce nu treci cu vederea pe cei pacatosi!
Slava Tie, Cel ce auzi rugaciunea mea si ma sco^i din boala
pacatelor si a patimilor mele!

Murfumesc Tie, pentru mila Ta si bunatatea Ta si
iubirea Ta de oameni cea neajunsa si netalcuita!

Faca-se voia Ta si nu a meal Eu sunt pacatos,
miluieste-ma!

Sa ave^i dragoste multa pentru Sfm^ii lui Dumnezeu!
Sa le cunoaste-^i vietile si cuvintele si, pe cat va sta in
putin^a, sa le urma^i exemplul! Ve^i inva^a de la ei sa
asculta^i pe Dumnezeu, sa-L iubi^i, sa suferrfi pentru El, sa
va lepada^i de orice iubire de sine si de orice orgoliu.

Sfin^ii lui Dumnezeu au iubit pe Dumnezeu, L-au
iubit cu foe mare. Numai pe El, numai si numai pe El. Au
facut toate in via^a lor ca sa-i placa Lui si numai pe El sa-L
slujeasca.

Mare esti, Doamne, si mult minunat! Mare esti Tu,
Dumnezeule, si nimeni nu e asemenea Tie!

O, iubitilor, sa chemam pe Dumnezeu in ajutorul
nostru in tot timpul si in tot ceasul! Sa nu ne lenevim ca sa-
L chemam pe El! Dumnezeu e via^a noastra! Fara El nu
traim! Fara El suntem morji!

Sa ne smerim continuu si sa-L iubim pe Dumnezeu!

138

Rugaciunea e iubire aprinsa de Duhul Sfant.
Rugaciunea e dor dupa Dumnezeu, e iubire care se
implineste numai in Dumnezeu.

Taia^i tot gandul trufas si mandru, care se ridica in
voi! Cere^i-va iertare, chiar daca n-a^i gresit voi!

Indreapta, Doamne, lumea Ta si o mantuieste! Faca-
se voia Ta in to^i si in toate!

1 ubrfilor, fra^ii mei, trebuie sa iubim Sfanta Liturghie

ca pe insasi sufletul nostru, pentru ca Sfanta Liturghie ni-L
aduce pe Hristos, pe Dulcele Iisus in viata noastra.

Dumnezeu e Bun, e Prea Bun cu noi. El ne da Sfantul
Lui Trup si Sfantul Lui Sange spre mancare si spre bautura.
El ne iarta pacatele, ne lumineaza mintea, ne cura^este
sufletul.

Daca iubim sa ne unim cu Hristos Domnul, sa fim
una cu El, atunci Dumnezeu ne impartaseste iubirea Sa si ne
inva^a sa-L iubim.

O, cum sa nu iubesti un Dumnezeu atdt de minunatll

El e Sfant si Prea Sfant si ii sfin^este pe aceia, care nu
se indoiesc de niciun cuvant al Sau, ci se silesc sa
implineasca voia Sa.

Nu po^i face rau unui frate, cand stii ca pentru el a
murit Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat. Cum sa il superi,
pe eel pentru care Fiul lui Dumnezeu si-a dat via^a?!

O, trebuie sa nu-1 smintim pe fratele nostru!

Eu sunt slab si mereu sunt pricind de sminteald
pentru fra^ii mei.

O, Dumnezeul meu, inva^a-ma sa fac voia Ta si
pentru mine sa nu se piarda faptura Ta!

Citirea carjilor sfmte ne fac sa nu uitam scopul vieiii
noastre: mdntuirea noastra. Ele ne aduc aminte ce trebuie sa
facem si privind spre ele trebuie sa ne departam de
apucaturile gresite.

Ce auzim si ce stim, cu multa evlavie si smerenie
trebuie sa spunem si aproapelui nostru.

Cand cineva vrea sa ne ispiteascd trebuie sa ne
aratam nestiutori, ca sa scapam de slava desarta.

139

Daca ne aratam ca stim prea multe, ne pierdem
prihdnirea de sine.

Sa dam milostenie, dar sa nu asteptam multumiri si
strangeri de mana. Dupa ce dam milostenie, sa parem
grabi^i, ca sa nu fim laudaji de oameni ci doar in via^a
viitoare de Milostivul Dumnezeu.

Trebuie sa mergem la Hristos si sa-L dorim pe El. El
e via^a noastra. Fara El nu existam in adevaratul sens al
cuvantului.

Via^a noastra e impartasirea cu Sfmtele Taine. Noi
stim cu cine petrecem! Cu Tatal, cu Hristos si cu Duhul
Sfant.

Pregatirea pentru primirea Sfmtelor Taine sa fie
adevdrata si singura noastra bucurie.

Nu ne dam seama, fra^ii mei, dar pierdem mult timp
cu lucruri marunte, fara sa facem ceva pentru sufletul
nostru.

Mul^i, desi cred ca au suflet, fac prea pufin pentru el.

Trebuie sa scapam de formalism. Nu rugaciunea
multa. fara atenfie si simfire mantuieste, ci rugaciunea scurta
si din inima si orice rugaciune care e facuta cu dragoste si
incredere in Dumnezeu, stiind ca stam in fa^a lui Dumnezeu
si ca odata vom da socoteala si pentru cea mai mica vorba,
fapta si gand al nostru.

O, ce infricosator e Dumnezeu ca Drept Judecatorl
Ce sa spun eu, care fac atdtea pdcateV. Ce sa spun eu, care
sunt mai pdcdtos decat to^i oamenii?!

Privesc in lad, si mai la suprafa^a, si nu ma vad. Ma
uit mai adanc si nici acum nu ma vad. O, ce departe sunt de
Dumnezeu! O, cat de netrebnic sunt!

Ma uit de sunt langa Iuda, dar nici acolo nu sunt,
pentru ca Iuda L-a vandut o singura data pe Domnul, iar eu
de mii de ori, pe fiecare zi si in fiecare ceas.

Atunci sunt mai jos, langa draci! Dar ma uit ca sa ma
vad langa draci si nici acolo nu sunt. O, undeva, mai jos, in
fundul Iadului, ma aflu si eu! Cat de vrednic de plans sunt!

Eu, faptura lui Dumnezeu, ma ard in focul neiubirii
de Dumnezeu. Eu, care ma laudam cu asa-zisele mele „fapte
bune", stau departe de Dumnezeu. Pacatul ma desparte de
Dumnezeu ca un zid gros de cetate. Nesim^irea mea m-a
facut ne vrednic de mila Sa.

240

Dumnezeu, Cel care S-a rastignit pentru mine vrea sa-
mi dea mila Sa, iar mie nu-mi pasa. O, cat de nelegiuit sunt!
O, cat de spurcat!

M-am coborat din vesmdntul harului in eel al patimii
murdare. Am lepadat haina lui Hristos si m-am imbracat in
haina muncii vesnice. Pentru pu^ina dulceaid prea amard si
ucigdtoare, mi-am pierdut sufletul meu.

O, pldngefi toft pentru mine, fratilor si prietenilor,
rudelor si cunoscufilor! Ieri eram cu voi iar azi m-am dat
striedciunii. Azi m-am injugat cu moartea. Ieri ma credeam
„nemuritor" iar azi sunt unpumn de cenusd.

O, iata omul ce slujeste pacatului! lata pe eel care nu
facea mila, pe eel ce judeca mancand carnea fratelui sau! O,
eu sunt acela!

Cel ce n-am facut niciun bine. Cel ce m-am iubit pe
mine insumi si intra ascuns m-am mandrit si m-am trafit.

Sa cantam Domnului cu inimi fierbin^i. Sa cantam cu
dulcea^a si cupace!

Sa fim in^elegatori cu nestiinfa, neputinfa si ispitele
fratilor si surorilor!

Domnul a suferit pe Sfanta Crace atat de mult, pentru
ca sa-i invete pe preo^ii Sai sa poarte reverenda oriunde, ca
pe o cruce a lor, data lor de Domnul.

Nu trebuie ca preotul lui Dumnezeu sa se rasineze de
cuvintele lui Hristos! Cine se rasineaza de Hristos nu-L
iubeste. Cine se rasineaza de Hristos e intr-o nebunie
copilareasca.

Reverenda trebuie cinstita pentru ca e de la Hristos si
pentru faptele cele frumoase ale preotului.

Doamne, intareste Sfanta Ta Biserica Ortodoxa de
pretutindeni si pe preo^ii Tai! Da-mi sa fac ascultare si sa
ma supun lor ca o oaie smeritd si nu ca o caprd sdlbaticd.

De triste^e si de plictiseala trebuie sa scapam prin
ragaciune si contemplate plina de dragoste.

Dragostea fierbinte de Dumnezeu alunga duhul
uratului si al deznadejdii.

Somnolen^a la ragaciune e o alta ispita, la fel si grijile
aparate din „senin" in timpul ragaciunii.

Sa lepadam toata grija cea lumeasca, cand vorbim cu
Dumnezeu. Sa ne silim sa \mQva mintea numai la
Dumnezeu.

Ul

Inalta parere ce ne-o facem despre noi e un motiv ca
dracii sa se apropie de noi. Mul^i nevoitori au fost inselati
de diavol din cauza ei.

Trebuie sa uram aceasta minciuna, care vrea sa ne
faca placere, de cand o vedem ca se insinueaza la noi in
inima!

Dracul acela ne minte. Dracul acela spune hule. E ca
si cum ar spune ca Dumnezeu ne ingrozeste degeaba, pentru
ca noi nu mai suntem pdcdtosi. Dar cine ne-a facut „sfhni",
diavolul?

Protoparin^ilor le-a promis indumnezeirea, desi
Satana avea numai rautatea, minciuna si viclenia in el. El le-
a promis ceea ce nu putea sa le dea. §i-a arogat atribute,
puteri, un statut pe care nu-1 avea. Asa si noi: ne vedem
deformat, ne consideram cura^i ca zapada, cand noi suntem
negrii ca taciunelel

Visele de la draci ne umplu de nesim^ire, de
infumurare, de placere spurcata, de slava desarta. Ele vor sa
ne convinga ca meritdm haruri si daruri aparte, fara sa
facem niciun efort si chiar Jam sa vrem.

Scapa-ma, Doamne, de acestea si d&placerea de mine
insumi si ma miluieste!

rtlulta dulcea^a si bucurie capat cand vad Sfantul

chip al Sfantului loan de Kronstadt sau cand citesc sfmtele
sale cuvinte. Cand ma rog lui am toata inima deschisa. Ma
rog lui fara nicio re^inere. Pentru mine Qfoarte viu, Qfoarte
prezent Sfantul loan. Chipul sau parca imi zambeste. §i
chipul Domnului si al Prea Curatei imi zambesc, cat si al
altor Sfm^i de care sunt foarte legat duhovniceste.

Sfinte Ioane, roaga-te Prea Milostivului Dumnezeu,
ca sa fie si intru mine darul tau, spre slava Sa!

In Sfantul loan am sim^it mirosul deplin al preotului
mirean, care slujeste tuturora si poarta neputin^ele tuturora.
El face parte din florile prea rare, din tdmdia cea
preafierbinte a adevara^ilor rugatori.

U2

El e plin de framusete, de lini§te. Te atrage dar nu la
sine. Te atrage spre iubirea lui Dumnezeu, caruia el ii
sluje§te din tot sufletul. Sfantul loan e focul de la care ifi
aprinzi candela inimii.

Nu ne este noua de folos ca sa §tim ziua venirii Sale
intra slava (F. Ap. 1, 7), pentra ca Dumnezeu vrea o
pocainia §i o intoarcere sincerd la El §i nu din fried.

Daca am §ti cand vine Domnul, ne-am lenevi §i am
lucra numai in preajma venirii Sale. Dar cand nu §tim cand
va veni, priveghem §i ne ragam. Ne pregatim candelele
inimilor noastre §i le aprindem cu focul Sfantului Duh.

Trebuie sa ardem in Sfantul Duh inaintea Domnului
clipa de clipa, ceas de ceas. El ne vede! El e cu noi! Ce
bucurie poate fi mai mare decat aceasta?! Cine poate fi mai
bucuros decat eel care II iube§te pe Dumnezeu §i face voile
Lui?

La Deniile din Sdptdmdna Mare cantam: „Iata Mirele
vine in miezul nopiiF ... Pentra ca Mirele vine cand noi nu ne
a§teptdm, cand mul^i dintre noi dorm in pacate multe.
Mirele ceresc vine sa judece lumea §ifericita e sluga aceea,
pe care o va afla priveghind.

Cinci fecioare se dovedesc infelepte iar 5 nebune.
Cinci intra la nunta cu Mirele dumnezeiesc iar pentra
celelalte 5, u§a mor^ii, care le-a inchis lucrarea mantuirii, le
lasa afara, ca pe unele pline de durere §i de nefericire.

„Nu §trfi ziua, nici ceasul cand vine Fiul omului" (Mt.
25, 13). Nu §ti^i cand se termind timpul pocakrfei voastre.

O, iubitii mei, sa-L iubim pe Dumnezeu asa cum,
candva, am iubit pacatul §i mai mult decat atat! Sa-L iubim
pe Dumnezeu cu timp §i fara timp, oriunde, oricum, prin
orice facem §i orice spunem.

Sa nu uitam ca El e Creatoral nostra, El §i
Mantuitoral, El §i Sfm^itoral sufletelor noastre. Sa a§teptam
totul de la El cu credin^a neclintita. Sa nu ne indoim!

Sa nu ne indoim de iertarea pe care, in scaunul Sfintei
Marturisiri, Dumnezeu ne-o da prin preotul Sau.

Dumnezeu ne asculta, cand noi ne marturisim
preotului! Prin preot ne iarta Dumnezeu §i tot prin preot
primim Sfantul Sau Trap §i Sfantul Sau Sange, pentra ca El
sa fie mereu cu noi!

„Iata Eu sunt cu voi pana la sfar§itul veacurilor!" (Mt.
28, 20), ne-a spus Domnul. Atunci de cine §i de ce sa ne
temem?!

143

Daca El e cu noi, atunci nimeni nu e impotriva
noastra. Suntem cu Dumnezeu §i Dumnezeu e cu noi,
pentru ca traim in Dumnezeu §i cu Dumnezeu.

O, daca ne temem de intuneric, de diavol, de multe
necazuri §i pericole, cum vom suporta, noi, pacato§ii,
chinurile IaduluiV. Cum vom scapa de frica acolo, daca aici
nu suportam nici purine dureri §i osteneliV.

O, amara e pedeapsa pentru cei blestema^i de
Dumnezeu!

Nu ne putem nici imagina care e chinul pdcdtosilor.
§i nu pentru un an sau doi sau o mie, ci pentru vesnicie.

O, Doamne, fii Bun §i Bland noua pacato§ilor! Tu §tii
neputin^a noastra, miluie§te-ne! Tu §tii sufletele noastre,
iarta-ne!

Dumnezeu vrea sa ne intoarcem lapruncia nerdutdfii.

„De nu ve^i fi ca pruncii, nu ve^i intra in Impara^ia lui
Dumnezeu" (Mt. 18, 3), caci Impara^ia lui Dumnezeu e
nerdutate.

Harul lui Dumnezeu vine intr-un suflet cu sim^irea
nevinovata, care are smerenie § i umilin^a. El vine in sufletul
care vrea sa se bucure de Dumnezeu, care II slave§te pe
Dumnezeu, care se arata mult recunoscator Prea Bunului §i
Prea Milostivului Dumnezeu.

O, cat intristam noi pe Sfantul Duh prin mandria §i
cerbicia noastra! El nu suporta nici cea mai mica prihana a
sufletului §i a vie^ii noastre.

Uneori, cei care citesc car^i duhovnice§ti intampina
necazuri de la draci. Demonii le aduc fried §i neordnduiald
in suflet. Dracii nu vor sa-i lase sa citeasca acele prea
minunate carji, pentru ca §tiu ca se vor intrarma si mai mult
impotriva vicleniei lor.

Sa nu ne fie teama §i nici sa nu deznadajduim in acele
momente! Sa inmultim rugaciunea §i sa continuam cititul,
pentru ca Dumnezeu ne va ajuta §i ne va lumina mintea,
pentru ca sd infelegem ceea ce citim.

La fel cand cadem in oarece pacate, chiar grave: sa nu
ne nelini§tim, sa nu intram in panica! Nelini§tea pentru
pdcate nu e de la Dumnezeu ci de la diavol.

Pocdinia e de la Dumnezeu §i ea nu e nelini§te, ci
rugdeiune de iertare §i de recunoa§tere a neputiniei, a
sldbiciunii §i a pdcdto§eniei noastre.

Pacea inimii e buna asezare a cre§tinului, e baza
tuturor faptelor bune §i a tuturor virtutilor. Daca o pierdem

244

pe aceasta pierdem tot. Diavolul stie acest lucru si de aceea
ne arunca in neliniste si extreme.

Sa ne pocaim cu nadejde de mdntuire. Fara nddejde
de iertare si de mdntuire nu exista pocdinid ci necredin}a.

Daca atunci cand cerem ceva de la cineva, cerem cu
nadejdea ca vom si primi, cu atat mai mult trebuie sa avem
toatd nadejdea spre Dumnezeu.

Auzim cantarea noastra prea minunata si prea plina de
adevar: „Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul,
acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta slava
Tie!". De spunem ca e asa, atunci sa credem ca e asa!

Sa avem mare incredere in fiecare cuvdnt al
Domnului, caci el e adevarat.

Doamne, inva^a-ne sa Te iubim pe Tine si pe Tine sa
Te cautam, vanzand si lepadand toate pentru Tine! Inva^a-ne
sa nu ne indoim de Tine, sa rabdam toate cu mul^umire si
sa-Ti slujim Tie cu frica si cu cutremur!

O, se apropie Sfanta si Marea zi a Invierii! Domnul
invie din mormant ca un Atotputernic, ca un Biruitor.

Sfmtele femei mergeau sa vesteasca Sfm^ilor Ucenici,
ca Domnul S-a sculat din morji, cu moartea Sa pe moarte
calcand.

Spune Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, ca ele au
plecat in graba la mormant, dupa spusa Sfantului Inger, „cu
frica si cu bucurie mare" (Mt. 28, 8).

§i cand mergeau spre acestia, le-a intampinat Cel
Prea Dorit, Bucuria inimilor lor si le-a spus: „Bucurati-va!"
(Mt. 28,9).

O, cata fericire pe Sfintele femei! Daca noua ne dau
lacrimile auzind acestea, cum nu le-au dat lacrimile si
acelora?!

Cat de dulce e acest singur cuvant din gura Celui mai
dulce decat mierea si decat toata dulcea^a! Cata mangaiere
le-a adus lor, cata incredere, cata pace!

Tocmai de aceea se apropie cu multa dragoste si
cuprind preacuratele Sale picioare si I se inchina.

I se inchina Celui rastignit pe Sfanta Cruce!

I se inchina Celui care nu putea sa fie tinut de
mormant si pe Care vazandu-L Puterile ceresti s-au
inspaimantat si s-au bucurat cu bucurie netalcuita!

Celei ce a iubit mult i s-a iertat mult. Celei ce a iubit
pe Dumnezeu mult i s-a iertat mult, caci Dumnezeu e iubire.

245

Dumnezeu asteapta pocain^a noastra ca sa ne dea iertarea
Sa.

El ne spune: „Nu va temeti!" (Mt. 28, 10). El ne
spune sa indrdznim sa facem fapte bune, pentru ca El a
biruit lumea, adica mrejele pdcatului si ale rdutdiii.

El nu a avut pacat. El ne iarta pe noi si ne miluieste.

Iubitii mei, nu considera^i ca pacatele voastre pot
intrece mila lui Dumnezeu! Pacatele voastre si ale lumii
intregi nu sunt decat o picdturd de apd in oceanul eel
nesfarsit al milei si al iubirii lui Dumnezeu.

Venrfi la Hristos si ve^i afla odihna! Veni^i voi cu
povara pacatelor voastre si El va va odihni pe voi.

Preotul lui Dumnezeu trebuie sa tdmdduiascd, nu sa
sminteascd. El trebuie sa lege rdnile si nu sa le laude. El
trebuie sa curdieascd rana si nu s-o addnceascd.

O, iarta-ma pe mine, ticalosul! Inva^a-ma sa fac voia
Ta si sa nu judec pe aproapele meu. Inva^a-ma sa Iti slujesc
"Tie cu frica si cu cutremur.

Tot ceea ce facem, sa facem cu inva^atura Sfintei
Biserici Ortodoxe si cu marturia constiin^ei noastre intru
DuhulSfant.

Trebuie sa ne sarguim ca sa cunoastem ce vrea
Dumnezeu de la noi. Trebuie sa ne sarguim sa stim ce rost
au Sfintele Icoane, Sfintele Taine, Sfanta Liturghie, toate
Sfintele ierurgii, rugaciunea, postul, privegherea, milostenia,
fecioria si toate celelalte.

Sa facem acestea cu cea mai mare seriozitate si cu
multa prudenid.

Cine nu are bdgare de seamd, face lucrul Domnului
cu neevlavie si e mare pacat.

In tot timpul trebuie sa fim treji si sa cugetdm, daca
ceea ce facem noi e pldcut lui Dumnezeu.

Daca stam in fafa lui Dumnezeu tot timpul nu vom
gresi. Daca ne ducem cu gandul la moarte ofilim si uscam
dorin^ele si placerile trecatoare si desarte.

O, desertaciuni sunt toate! Numai voia lui Dumnezeu
e via^a si bucurie, e pace a inimii, e curate, e impacare a
constiin^ei.

146

1 ubijilor, in aceste sfmte zile ale Sfmtelor Patimi ale
Domnului trebuie sa contemplam cu multd umilinfd durerile,
suferin^ele si indelunga Sa iubire pentru noi, pacatosii!

Trebuie sa-1 vedem pe Iuda, eel rau credincios, care
din Apostol se face vdnzdtor. Trebuie sa vedem ce face
Iuda, cand Domnul Se ruga in Gradina Ghetsimani.

Domnul era intristat si Se ruga iar Iuda venea cu sabii
si toiege (Mt. 26, 55) ca sa-L prinda. Sfin^ii Apostoli erau
ingreuiati de somn, cum si noi suntem ingreuiaii de gdnduri
si nu putem vedea cu claritate voia lui Dumnezeu, pe cand
eel ce uneltea vdnzarea nu dormea, ci se ostenea sa faca rau,
sa faca vdnzare.

Voia lui cea rea si nebuna il facea sa fie treaz pentru
rau, pe cand Sfin^ii Apostoli erau ingreunaii de Satana ca sa
nu poata priveghea. Caci cei care nu privegheazd si nu se
roagd intra in ispitd (Mt. 26, 41).

A nu intra in ispitd inseamna sa nu fim „mghi^4i de
ispita" (Sfantul Teofilact al Bulgariei). Sa nu consimfim in
faptd cu chipurile si momelile Satanei.

„Unul din cei doisprezece" (Mt. 26, 47) vine si-L
saruta pe Domnul avand sub chipul prieteniei cei 30 de
argin^i.

O, dintre cei alesi Iuda se autoexcludel

El crede in inal^area sa trufasa ca poate indrdzni sa-L
vdnda pe Fiul lui Dumnezeu si vine de-L saruta cu sdrutare
vicleand.

Se apropie de Domnul dar nu cu inimd curatd. Se
apropie si Ii zice: „Bucura-Te, Invatatorule!" - o, nebunul! -
vorbindu-I de bucurie, cand El II vindea pentru drumul spre
Sfanta Cruce.

Iuda a crezut ca-L poate minfi prin cuvinte pe Cei ce
stie toate, pe Dumnezeu Cuvantul si de aceea II si saruta,
caci sdrutare isi dmprietenii.

Domnul vrand sa-1 mustre ii spune: „Prietene, pentru
ce ai venit?". Dar Iuda nu mai raspunde, caci cei ce venisera
„au pus mainile pe Iisus si L-au prins" (Mt. 26, 50).

Domnul Se bucura ca prin Sfanta Cruce ii va mantui
pe oameni dar Se intrista pentru Iuda.

„Bucura-Te" al lui Iuda inseamna: ,Jntristeazd-Te
pentru mine, Inva^atorule, caci am venit sa Te vdndV\

Domnul ii spune „Prietene", pentru ca sa-i arate ca
prietenii nu se vdnd si nici nu se cumpdrd.

247

Ii spune „Prietene", ca sd-I redevind prieten.

II intreaba pentru ce a venit, pentru ca tot sa-1 mustre
constiinta pe Iuda, ca tot sa se intoarca iubitorul de argin^i la
treapta lui de Apostol. Dar el venise cu scop precis, cu scop
ateu, cu scop marsav.

„Ca la un tdlhar a|i iesit" le reproseaza Domnul, „cu
sabii si cu ciomege", desi Eu sunt bland si smerit cu inima si
Ma dau de bund voie in mainile voastre!

Eu v-am vorbit in templu si v-am inva^at acolo si
putea^i sa Ma prindeti...Dar nu era ceasul, pentru ca acum e
ceasull...

O, indelunga rabdarea lui Dumnezeu! Atat ii orbise
Satana, meat nu vedeau ca in fa^a lor sta Lumina, Lumina
lumii. Ei venisera noaptea, caci erau fiii intunericului.
Domnul lucra cat e ziud pentru ei, pentru ca Lumina nu are
nimic in comun cu intunericul.

Sfin^ii Apostoli L-au lasat si s-au dus, au fugit.

Domnul sta acum intre cei ce se credeau drepfi dar
erau invatati de catre draci la faptele nedreptdfii.

E dus Domnul la arhiereul Caiafa.

Adevdratul Arhiereu e judecat de eel care fusese uns
arhiereu pentru a sluji Arhiereului Adevdrat.

Sfantul Petru II urma de departe si ajungand in curtea
arhiereului sedea impreuna cu slugile acestuia.

Arhiereii, batranii si tot sinedriul in loc sa-L
socoteasca nevinovat pe Domnul, „cautau marturie
mincinoasa" (Mt. 26, 50) impotriva Sa.

In loc sa marturiseasca adevdrul despre Domnul, ei
cautau sa minta, sa inventeze lucruri nespuse si nefacute de
El. Nu asteptau sd vind martori mincinosi, ci ei cautau
martori mincinosi pentru ca sa ii aduca la simulacrul de
judecat a.

De unde dreptate la asemenea fiin^e roase de invidie,
ura si necredin^a?! Cum sa faca ei dreptate, cand cautau sd
omoare, nu sd achitell

Doi aduc marturie mincinoasa iar arhiereul II intreaba
pe Domnul: „Nu raspunzi nimic la ceea ce marturisesc
acestia impotriva Ta? (v. 62).

Se facea ca nu-i cunoaste, ca el e drept...§i II intreaba
pe Domnul despre cum vede minciuna lor, desi stia ca mint.

In aceasta situate Domnul tace (v. 63).

148

Ce sa raspunda celor care nu aveau nevoie de
raspuns? Cum sa Se disculpe in fa^a martorilor nedrep^i,
cane ei dadusera sentinfa mai inainte ca sa puna intrebareal

Sa mam aminte, fra^ii mei!

Domnul tace, pentru ca sa ne invete sa rabdam cu
pace toate insultele si acuzele viclene si nedrepte proferate
la adresa noastra.

Domnul tace, pentru ca si noi sa tacem cand suntem
ispitifi.

Domnul tace, pentru ca sa arate ca asa vor tdcea ei in
fa^a Lui la sfanta si dreapta Judecata a toata lumea.

Faptul ca tacerea Sa arata ceva si despre a doua Sa
venire e intarit de cuvintele: „De acum ve^i vedea pe Fiul
Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii
cerului" (v. 64).

Atunci L-au facut hulitor pentru aceste cuvinte dar la
Judecata finala vor vedea pe viu adevarul acestor spuse ale
Sale.

Doamne, ajuta-mi mie si ma iarta!

lubi^ii mei, cand ve^i socoti ca cuvintele lui
Dumnezeu nu va mai spun nimic nou, nu va mai ajutd,
sunte^i intr-o mare boala: in boala nesimiirii si a
necrediniei.

§ti^i ca cuvantul lui Dumnezeu e pururea viu si
lucrdtor dar voi il sim^i ca si cum el ar fi mort.

Sunte^i mustrafi si voi zdmbi}il

Vi se arata sfdrsitul pdcatului, adica Iadul si voi va
bucuraii\

Atunci sunteti in starea de a nu mai da importanid la
ceea ce vi se spune cu glas de foe, cu inima plina de Duhul
Sfant si crede^i totul basme, totul povesti de adormit copiii.
Dar nu e asa!

O, v-a^i indepartat de harul lui Dumnezeu si a^i
imbra^isat pe dracul, care va spune ca ceea ce auzi^i sunt
minciuni, sunt lucruri neadevdrate.

149

Acest drac va orbeste si va face sa zambi^i si sa rade^i,
sa va lepada^i si sa huli^i Sfanta Ortodoxie daca ii da^i
crezare in inima voastra!

Insa voi cand veti ajunge aici, la aceasta stare de
decadenta, sa nu deznadajduiti! Smeri^i-va inimile! Zdrobiti-
va inimile cu zdrobire duhovniceasca, aducandu-va aminte
de pacatele voastre si cerand mila Prea Milostivului
Dumnezeu.

Daca va ve^i umili, dracul va pleca de la voi si voi
ve^i putea observa din nou sfinienia si adevdrul voii lui
Dumnezeu, cat si nemernicia §ipdcdtosenia voastra.

Doamne, Cel ce luminezi pe cei intuneca^i la minte
si orbi^i de multe patimi, miluieste-ma si pe mine, eel mai
rau dintre to^i! Ajuta-mi mie, celui ratacit si inselat de
diavolul parerii de sine si ma miluieste!

Cand suntem bolnavi trebuie sa-I mul^umim lui
Dumnezeu pentru acest mare dar al Sau. Boala e un dar de
la Dumnezeu pentru ca ne smereste. Boala ne arata cat de
desartd eparerea de sine si ambifia omeneascd.

O, Doamne, fara mila Ta n-am in^elege nimic! Cat de
Bun si Milostiv esti Tu cu noi! Ajuta-ne si ne miluieste, caci
fara Tine suspinam si suntem ingreuna^i cu multe rele!

Iubi^ii mei, sa nu treaca cateva zile fara sa va
marturisiti preotului duhovnic! Nu stim cand murim. Nu
stim daca ne mai trezim maine. De aceea, trebuie sa mergem
cu lista pacatelor noastre pentru ca sa o cura^im si sa o
facem alba in fa^a preotului lui Dumnezeu!

Sfintele Taine sunt via^a ortodocsilor! Cine sta
departe de ele prea mult timp se urdfeste.

O, cu Hristos eel viu traim pe pdmdnt ca in cer\ Cu El
piere de la noi intristarea, suspinul, amaraciunea, indoiala,
golul sufletesc. El ne umple si ne sfm^este, ne lumineaza si
ne indumnezeieste. El Se uneste cu noi in chip negrait si
tainic.

O, Iisuse al meu, Prea Dulce esti Tu pentru inima
mea! Inima mea Te doreste si trupul meu Te cauta cu toata
cura^ia si bucuria. Nu Te departa de la mine, Iisuse al meu!

250

Nu ma lasa fara iubirea Ta pe mine, spurcatul si
nemilostivul! Cunosc ca fara Tine nu e bucurie, nu e pace,
nu e liniste, nu e curate, nu e sfin^enie, nu e lumina. Tu e§ti
via^a mea, Iisuse al meu! Tu esti viafa mea vesnicdl

O, fa-ma partas iubirii Tale vesnice, Mantuitorul
meu! Fa-ma si pe mine, ratacitul si stricatul, vas ales al
iubirii Tale!

Cu adevarat, am in^eles ca nu sunt bun de nimic si nu
merit nimic bun. Tot ce am primit de la Tine a fost mila Ta\
Tot ce Tu mi-ai dat a fost iubirea Ta\

Eu sunt pacatos, Iisuse al meu! Faca-se voia Ta intra
mine si ma depdrteazd de lucrarile rele, pentru ca sa dau
slava iubirii si bunata^ii Tale!

Strica gdndurile rdutdfii, care incoltesc in inima mea,
caci eu nu sunt de acord cu ele. Tu stii nesim^irea mea;
iarta-ma! Alunga urdta si scdrboasa pdrere de sine ce o am
si ma iarta! Tu stii ca nu sunt bun de nimic.

Nici sa ma rog nu stiu, Doamne! Faca-se voia Ta si
ma iarta! Da-mi ca sa-mi vin in fire si ma calauzeste spre
voia Ta, Prea Bunule Doamne!

C,

'uvantul Lui Dumnezeu e viu si lucrdtor si el e

simfit astfel de cei zdrobi^i cu inima si cura^i cu sufletul. El
alina, indreapta, scoala din boala, vindeca, inchide rani,
pastreaza framuse^ea sufletului nealterata.

Cuvantul lui Dumnezeu e tot ce poate fi mai bun
pentru un crestin ortodox. El e soarele care lumineaza via^a
lui, hrana care il intareste, bautura care ii astampara setea,
focul care ii aprinde candela inimii.

Cuvantul lui Dumnezeu e fericirea vesnica, e ziua
bucuriei noastre continue. O, de el nu se poate satura
nimeni!

Voia lui Dumnezeu e fara sfarsit. Doamne, cat de
minunat esti Tu! Inima mea e plina de bucurie cu Tine!
Inima mea se indulceste de prezen^a Ta! Inima mea se
bucurd de mila Ta!

151

O, mare e§ti Tu, Dumnezeule! Nu uita lumea Ta,
lumea pe care Tu ai zidit-o! Arata-i ei harul Tau, iubirea Ta
nemarginita! Arata-i mila Ta!

Lumea Ta Te cauta pe Tine chiar daca nu i§i da
seama de acest lucru.

Lumineaza inima lumii Tale, Doamne, pentru ca sa
Te cunoasca pe Tine §i sa se bucure de mila Ta!

Camera ta sau chilia ta, acest mormdnt in care tu te-ai
ingropat pentru Hristos Dumnezeu \\\ vor aduce candva
lini§te, prea multa lini§te §i dorinfa de a nu mai ie§i
niciodatd afard, pentru ca aici te nevoiesti eel mai bine.

Cine iube§ te singuratatea sT lini§tea afla cat de pa§nic
sT de tainic vorbe§te inima cu Dumnezeu, cu Dumnezeul
iubirii ei.

In camera ta, in lini§tea camerei tale, afli cdmara
ascunsd a inimii tale. In acest loc tainic vorbe§ti cu
Dumnezeu §i Ii spui lui toate ale tale.

Aici II lauzi pe El, Ii multume§ti, II adori, II
preaslave§ti, I te prosterni, Ii ceri mila Lui cu inima infranta
§i cu mult dor.

O, aici vorbe§ti cu Dumnezeu! De aceea, incepi sa
iube§ti mica §i umilita ta cdmdru}d, pentru ca aici L-ai
intdlnit §i // intdlne$ti zilnic pe Dumnezeu!

Nu-fi mai plac vorbele multe sT de§arte. Nu te mai dai
in vant dupa „noutati" §i „curiozitati". Ui^i gustul trandaviei
§i al lenii, pofta cea blestemata a desfranarii §i a impatimirii
pentru lucruri.

Cei ce te-au cunoscut candva, nu §tiu ca tu II iube§ti
pe Dumnezeu mai mult decat orice. Ei nu in^eleg iubirea ta
pentru El §i fac pacate cu duiumul cand te vorbesc de rdu.

Roaga-te pentru ei, iubitul meu! Roaga-te ca §i ei sa
simta mila lui Dumnezeu!

Daca nu simt ca sunt pdcdto§i §i daca nu vad acest
lucru in fiin}a lor nu se pot pocai, nu se pot intoarce la El.
Numai cand l\i dai seama ca e§ti bolnav vii la Doctor, la
Doctorul sufletelor §i al trupurilor.

O, cat de bolnav sunt, eu, ticalosul! Vezi-mi,
Doamne, prostia mea sT ma miluie§te! Vezi-mi ura^enia mea
§i ma infrumuseteaza cu Duhul Tau eel Slant!

Sa nu crede^i in supersti^ii! Diavolul vrea sa va faca
sa crede^i, ca lucrurile sT timpurile conduc via}a omului §i
nu Dumnezeu.

252

E cea mai mare nebunie si rdtdcire sa crezi ca o
pisica nu te lasd sa fzcifapte bune sau din cauza ei nu te
pofi mdntui tu!

Daca sunteti dispusi sa credefi in superstiiii, dracii va
vor da motive continue ca sa crede^i in ele, dar daca le veji
lepada de la voi, atunci ve^i in^elege ca acestea sunt lucrare
drdceascd.

Iubi^ii mei, iertafi din tot sufletul si nu judecafi pe
nimenil Nu va crede^i nemuritori, caci maine-poimaine
murim cu to^ii! Ave^i grija de sufletul vostru, de mantuirea
lui mai presus de orice.

Pentru un crestin ortodox, mantuirea lui e reala si
singura lui meserie binecuvdntatd. Pentru ea trebuie sa se
trudeasca continuu si sa sacrifice tot ce-i sta in cale, tot ce il
indepdrteazd de ea.

Ajuta-ne, Doamne! Faca-se voia Ta intru noi!

Doamne, Cel ce miluiesti pe cei pacatosi, miluieste-

ma si pe mine, necuratul Tau rob, pentru ca sa fac voia Ta
cu inima curata si plina de iubire!

In Sfanta Biserica Ortodoxa fiecare lucru care se face
ne arata o stare dumnezeiascd. Nimic nu se face degeaba
sau la voia intdmpldrii.

Preotul lui Dumnezeu, imbracat in vesmintele sfinte,
de slujba, isi spala mainile „intre cei nevinova^i", pentru a
arata ca sufletul lui se spala continuu de gandurile drdcesti
si vrdjmase voii lui Dumnezeu. El isi spala mainile pentru a
arata faptele si viafa preotului, care trebuie sa fie fdrd
prihand.

Dupa spalarea mainilor incepe Sfanta Proscomidie,
adica pregdtirea Cinstitelor Daruri. Mainile lui se spala
„intre cei nevinova^i" prin ganduri sfinte si prin sim^aminte
duhovnicesti.

O, Doamne, cand sfin^ii Tai preoti isi spala mainile,
atunci simt cat de iubitor esti Tu\ Ei stiu ca in numele Tau si
la porunca Ta aduc jertfa cea nesangeroasa a Sfintei
Liturghii. Ei simt o mare evlavie, o iubire serafimica, pentru
ca Tu ierfi pdcatele si stergi fdrddelegile.

253

Ei iubesc „bunavointa casei Tale si locul salasluirii
slavei Tale", pentru ca aici, in Biserica Ta, Tu ii chemi pe
to^i la pocain^a si la adorarea Ta.

Ajuta-mi, Doamne, si mie, ticalosului, ca sa in^eleg
semnifwatiile si infelesurile addnci al sfmtelor slujbe si ca
sa ma mantuiesc si eu prin ele!

Ajuta-mi si ma iarta! Lumineaza mintea mea,
aprinde-mi inima mea cu Duhul Tau eel Sfant si intareste in
bine voin^a mea, Iubitorule de oameni! Faca-se voia Ta intru
mine, netrebnicul, dupa mare mila Ta!

O, Doamne, miluieste via^a mea ca sunt un om
spurcat si plin de desertaciunil Smereste-ma si fa-ma viu,
Dumnezeul meu!

Cel care nu mai poate pleca capul s-a lepadat de
smerenia dumnezeiascd.

Cel care nu-si cere iertare, acela vrea ca sa iasa
invingdtor intotdeauna dar din iubire §iparere de sine.

Doamne, smereste via^a mea si inflacareaza inima
mea cu dragostea Ta! Da-mi sa iert din inima. Da-mi sa fac
voia Ta. Da-mi sa iubesc pe aproapele meu ca pe mine
insumi, adica dorind mantuirea si fericirea lui vesnica tot pe
atdt de mult pe cat mi le doresc si mie.

Iarta-i pe cei ce ma vrajmasesc sau ma invidiaza sau
ma vorbesc de rau. Iarta-i pe cei ce ma blesteama, pe cei ce
se indoiesc de mine sau alte lucruri rele planuiesc, cu
viclesug, impotriva mea.

Iarta-le lor si pentru sfmtele lor rugaciuni, miluieste-
ma si pe mine, spurcatul, ca ei sunt sfinfi iar eu sunt cel mai
marepdedtos.

Slava Tie, Doamne, pentru toate! Iarta-ma, ca sunt
nevrednic si stricat, si ma miluieste!

Nu po^i aduce muzica instrumentala la slujba
inmormantarii, pentru ca nu po^i sa te bucuri atunci cand te
rogi pentru iertarea pacatelor celui adormit.

Nu po^i sa pldngi si sa te bucuri in acelasi timp, adica
sa te rogi cu lacrimi si cu durere pentru acela si, in acelasi
timp, sa te complaci in muzici pdtimase.

Muzica instrumentala nu are ce cauta aici, pentru ca
ea nu are ce cauta niciodata in via^a unui crestin ortodox.

Inmormantarea autentica e rugdeiune cu lacrimi, cu
durere dar si cu nadejde.

Muzica instrumentala transforma inmormantarea intr-
un bdlci, adica intr-un loc in care oamenii nu mediteazd la

254

raspunsul lor, pe care au sa-1 dea si ei in fa^a Prea Dreptului
Judecator, ci intr-o atmosfera de paradd, intr-o atmosfera
satanicd si batjocoritoare.

Sfanta Biserica ne cheama sd ne rugdm pentru eel
adormit si nu sd pdcdtuim si la inmormdntarea lui.

M\x\\\ aduc argumentul dracesc in aceasta situatie, ca
„asa ii pldcea si mortului". Dar asta din cauza unei vieti
dezordonate si plind de pdcate si nu pentru ca asa trdiesc
ortodocsii.

„Acum, mai vrea acest lucru?", ii intreb. Cu siguran^a
ca nu! Acum, eel adormit are nevoie de rugdeiunile si
pomenirile noastre si, mai ales, depomenirea sa la Sfanta si
Dumnezeiasca Liturghie.

Faca-se voia Ta, Doamne, cu robii Tai, pentru care
ma rog! Miluieste-i pe ei si sfm^este via^a lor! Faca-se voia
Ta intru ei si intru mine, pacatosul si necuratul!

Preotul lui Dumnezeu tine in mdini Cinstitele Daruri
si merge ca sd le puna pe Sfanta Masd. Atunci el inchipuie
pe Sfm^ii ce au purtat la groapa pe Hristos, pe Hristos eel
rastignit.

O, cata smerenie! Cata smerenie are preotul, care cu
maini pline de cutremurare ingropa pe Viafa lumiil

Cinstitele Daruri sunt puse pe Sfantul Antimis, adica
in mormdntul eel purtdtor de viafa.

<k

tandul indlidrii de sine te orbeste, te face sa nu i^i
mai vezi nebunia pdcatelor. Te autoinseli. Te min^i pe tine
insu^i. Ajungi nepdsdtor si pocdinfa nu mai e la tine. Cand
crezi ca stii ceva fara a merge dupd voia lui Dumnezeu te
scufunzi in prapastia ce nu are fund, in prapastia pierzarii.

O, pocain^a de fiecare clipa! O, dar ceresc! Fara tine
n-am putea sd ne intoarcem din nou si din nou la Domnul
nostru. Fara tine am rdtdci in pdmdnt fara apd, in pamantul
fara harul Duhului Sfant.

De multe ori uitam ce trebuie sd facem, pentru ca
uitdm frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu ne face
intotdeauna atenfi, ne face sobri si reticenii la ganduri pdrut
„noi".

255

Daca ne cercetam cu minutiozitate, ne aflam nu doar
pdcdto§i, ci cei maipdcdto§i.

Trezvia ne adance§te con§tiin}a neputiniei §i a
de§ertdciunii gandurilor noastre. Ea ne face atenfi, mereu
atenfi la pacatele noastre, pentru ca sa implinim cuvantul:
„pacatul meu este inaintea meapururecT.

\/el care nu pastreaza rigurozitatea pravilei sale, fara

sa existe vreo boala sau neputin^a, e cuprins de somnolenfa
lenei §i de trdnddvie si va ajunge nepdsdtor §i indiferent
pana la urma. El uita pana la urma §i de Dumnezeu.

Doamne, scoala-ma din lenea §i din indiferen^a mea §i
ma miluie§te. Da-mi sa-mi vad in§elarea mea §i ma iarta!
Strica nebunia mandriei mele §i fa-ma viu §i bland intra
smerenia Ta!

Eu sunt neputincios, miluie§te-ma!

Eu sunt stricat la minte §i la trap, fa-ma viu!

Patrunde-ma cu frica Ta, ca Tu e§ti Via^a mea!

Fara Tine ma usuc, Doamne!

Fara Tine nu am Via^a, nu am Lumina, nu am
Bucurie, pentru ca Tu e§ti Via^a mea, Lumina mea, Bucuria
mea.

O, Doamne, slab sunt fara Tine §i mult prea pacatos!

Tu e§ti Taria mea, miluie§te-ma!

>Olava Tie, Doamne, pentru ca smere§ti mandra mea

inima §i trafa§a mea minte, Iubitorale de oameni! . . .

Dumnezeu ne vrea smerrfi! Cand ne lenevim la fapte
bune El ne smere§te, pentru a ne arata cat de mult iube§te El
smerenia. El Se uita mai mult la inima smeritd decat la cea
cu gdnduri multe §iparut evlavioase.

256

De cate ori m-am indl}at, Dumnezeu m-a smerit. De
cate ori am uitat cine sunt, El mi-a adus aminte, pentru ca sa
in^eleg ca asa trebuie sa fie crestinul ortodox: smerit si
bland. Multumesc Tie, Doamne, pentru aceasta!

Fara harul Sau suntem in vdnt, suntem purta^i de
vdntul urdt si amar al tuturor patimilor.

Desfranarea e cea mai vdscoasd si mai oarbd dintre
patimi. Ea curge prin toate sim^urile si te ingropd de viu in
lad.

Lenea te face ca o piatrd, care se incapa^aneaza in
nemiscarea ei.

Doresti sa faci voia lui Dumnezeu dar si pe a ta si asta
nu e cu putin^a.

Dumnezeu ne vrea smeri^i si cu totul ai Lui.

Mandria \\\ da aripi inexistente. Te face sa vezi lumi
care nu exista si i^i da titluri pe care nu le meri^i si nu le po^i
avea niciodata.

Alergi dupa naluci.

Alergi dupa pofte scarboase si pline de nebunie.

Curvarul vrea sa-si satisfaca pofta lui animalica ca un
pore lacom. Se repede la privelistea desfranarii, se lafaie in
ea, desi stie ca nu are niciun scop bun in actiunile lui
nebune.

Prinde in bra^e, pipaie, se lauda, uita, pentru ca nu
mai vede pe Dumnezeu deasupra.

Cand pacatuim uitam ca exista un Dumnezeu si ca El
e Drept Judecdtor.

Cand ne permitem sa pacatuim, atunci cdlcdm in
picioare iubirea lui Dumnezeu, iubirea cu care, mereu, in
fiecare clipa si ceas, ne cheama la El. Uitam, noi, bie^ii
oameni! Uitam si uitarea ne costd amarnic. Uitam si
inmultim durerea si pedeapsa vesnica.

Dumnezeu ne smereste ca sd-L iubim cu adevarat. El
ne smereste pentru ca sa ne arate cat ne iubeste. Noi uitam
ce trebuie sa facem si El ne intoarce in calea smereniei, in
calea cea linistita si plina de recunostin^a.

Cand ne smereste Dumnezeu, numai atunci ne dam
seama cat de rdi si de nesimfifi suntem! Atunci vedem cu
cata iubire ne privea, cand noi pacatuiam fara fried si fara
rusine dar ascunzdndu-ne de oameni.

Cu cata rdceald min^im!

Cu cata ambifie drdceascd ne facem voile noastre!

Cat de rdi suntem cu cei necdjifi si amdrdfil

257

Doamne, eu sunt mai rdu decat to^i si am intrecut pe
to^i cu faradelegile mele! Care pacat n-am facut? Cu ce nu
m-am innamolit si spurcat?

Miluieste-ma si faca-se voia Ta cu mine! Smereste-
ma ca sa fac voia Ta, ca voia Ta e viafd si veselie
netrecdtoare si negrditdl

O, Doamne, mi-e rusine cu cate am facut! Daca acum
mi-e rusine, cum imi va fi de greu la infricosata Ta
Judecata? !

O, nu ma cutremur! Sunt un depravat. Sunt un
impostor. Sunt un om netrebnic. Nu sunt vrednic de nimic.

Smereste inima mea! Duhule Sfmte, vino din nou la
mine si ma miluieste, caci fara Tine si fara Domnul Hristos
si fara Tatal ceresc nu sunt nimic.

Daca te departezi de Sfanta si Dumnezeiasca
Liturghie si de Sfintele Taine ale Domnului, te departezi de
via^a, de sfmtenie, de liniste. Devii din om - animal, pentru
ca devii un animal prin patimi.

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

Cel care se mird ca greseste e un om strain de Sfanta
Ortodoxie, pentru ca Sfm^ii se cred pdcdto§i.

Ochii care privesc desfrdnat sunt ochi orbi. Ei nu mai
vad decat noaptea morfii. Desfranarea e o noapte, e o
noapte plind de beznd, e moarte din timpul viefii.

O, Doamne, iar eu sunt desfranat si preadesfranat! Eu
sunt pervers si nesim^it!

Miluieste-ma si pe mine pentru sfintele rugaciuni ale
Prea Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca si ale
tuturor Sfm^ilor Tai, care au cazut in noaptea aceasta dar s-
au trezit din somnul ei, stralucind acum in corturile Tale cele
vesnice!

Da-mi si mie inceput bun de pocdinid, caci iata: sunt
eel mai netrebnicl

\/at de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate
cu in^elepciune le-ai facut. Marire Tie, Doamne! Marire
iubirii si frumuse^ii si in^elepciunii Tale cu care ai impodobit
toate!

158

Cand privesc lucrurile mainilor Tale cu ochi
duhovnicesc nu ma mai satur laudand numele Tau si slava
Ta. Tu esti frumusete desavarsita si mai presus de orice
desavarsire, Dumnezeul meu!

Privesc via, frunzele copacilor, cerul...Toate sunt
frumoase. I^i umplu inima.

Verdele frunzelor viei \\\ arata cum este sdndtatea. O,
de-ar fi si sufletul meu asa: verde de sdndtate si de iubirel
Dar sufletul meu e uscat de multe patimi si innegrit de norul
multor pacate, de norul greu si indbusitor.

Sunt ca un fier ruginit, ca un miros greu si iniepdtor
intr-o camera, ca un mar in care roade mereu un vierme:
viermele Iadului si al chinului vesnic.

Copacii sunt verzi in schimb, si puternici. Frunzele
nucului la aceasta data iradiaza de vitalitate si prospetime.
Mirosul lui e un miros barbatesc, un miros care te duce cu
gandul la virtutea bdrbdiiei, pe care eu nu o am. Vanturi
multe il apleacd dar el are rdddcini addnci.

Radacinile rdbddrii lui nu sunt ca ale mele. Ale mele
sunt ca o afd putredd. Cand vine ispita, durerea si necazul,
uit toate vorbele frumoase si in^elepte, pe cele pline de
sfm^enie, care stiu unde sa te duca, si dau inapoi ca racul.
Ma simt greu si sufar cu greu durerea pentru ca nu am
rabdare si multumire.

Omul care multumeste se smereste, capata for^a
duhovniceasca. Eu ma usuc, mi se usuca via^a si tremur.

Frumoase sunt roadele copacilor si nu cunosc
lacomia! §i totusi eu sunt lacom §ipdtimas cand le vad.

Un stared in manastirea lui pusese canon, ca nimeni sa
nu manance din copaci, ci numai din roadele care cad la
pamant. Atunci n-am in^eles sfinfenia infelepciunii lui dar
cand m-a luminat Dumnezeu, m-am bucurat si mi-am smerit
cugetul.

Marul care cade la pamant sau oricare alt fruct, cade
ori ca e viermanat ori ca e prea copt.

Cel viermanat arata sufletul meu celplin de pacate iar
eel prea copt e dulcea^a pe care o arata Dumnezeu prin
fructe, pentru ca sa cheme pe oameni la dorirea dulcefii
ceresti, la dorirea impreund petrecerii cu Sfinfii.

Fructul viermanat trebuie sa-1 mananc cu lacrimi,
pentru ca asa arat eu in fa^a Prea Bunului Dumnezeu.

Cand vad fructul cu vierme, cu meteahna, mai mult
stricat decat bun de mdncat, atunci ma gandesc la pacatele

259

mele, la multa mea coptura si necuratie si ma smeresc si ma
socotesc netrebnic de aceasta masd curata si de impreuna
petrecere cu oamenii, pentru ca eu sunt eel mai pdedtos si
necurat om.

Cum sa ma apropii de fructul prea copt, fara sa
mul^umesc marii iubiri a lui Dumnezeu?!

Cu toate ca eu sunt o epavd nenorocitd, cu toate ca eu
m-am coborat sub animale si draci cu pacatele mele, cu
toate acestea Dumnezeu ma cheama inapoi, la Sine, ca sa
ma faca mostenitor al Impara^iei Sale.

In Eden, pe Sfanta Eva (ii numesc dupa dreptate pe
Protoparin^ii Adam si Eva Sfinii, conform cu icosul al 8-lea
al Acatistului Tuturor Sfintilor), lacomia a facut-o sa
priveasca in pom.

Vazand „rodul pomului" a socotit ca e bun de mdncat
- a socotit dupa mintea ei manata de pofta ca e bun de
mdncat - si asta se vede din cuvintele „placut ochilor la
vedere si vrednic de dorit" (Fac. 3, 6). Daca privea injos,
daca privea cu smerenie, nu mai se ispitea de pofta.

Daca ocolim privelistea pdcdtoasd nu ne mai ame^im
de dorul ticalos al privirii ei. Cu cat privesti, cu atat se
aprinde pofta si cu atat esti mai slab si mai pu^in stdpdn sau
deloc pe voin^a ta.

Stare^ul acela a fost cu in}elepciune de sus iar eu nu
am in^eles, orbit de nestiin^a, invartosarea si pacatele mele
cele multe si grele, intelepciunea lui cea bund si curata.

Mandria nu ma lasa sa vad sfinienia fra^ilor mei.
Fra^ii mei sunt Sfinii iar pacatele mele deformeazd imaginea
sfm^eniei lor spre pedepsirea mea vesnica.

O, daca m-as pocai! O, daca m-as umili si eu pu^in!

Calatoream intr-o zi si mintea mea a fost luminata ca
sa in^eleg ce inseamna praful de pe poalele reverendei
preo^esti. O, Doamne, Mare esti Tu si Minunat!

Dumnezeu mi-a descoperit - ca eu sunt prost si
neinfelept - ca praful care se aduna pe poalele reverendei
preo^esti sunt urmele pdcatelor canonisite de preot si
impotriva carora el lupta cu cuvantul si cu fapta.

Cand preotul asculta marturisirile, atunci primeste
urmele lor si nu dorinfa pacatelor - caci el e sfdnt cu via^a -
si imaginile acestor urme i se ridicd pu^in pe reverenda, dar
nu mai mult.

Picioarele lui calca praful pacatelor si pe diavol. El se
intineaza cu mintea pu^in la auzul lor, pentru ca acasa sa

260

scuture aceasta duhoare de pe poale si sa fie curat cu totul si
fara deprihand.

Praful nu urea mai sus! El sta pe poale. Pentru ca
poalele reverendei arata iubirea cea mare a preotului pentru
turma sa, pe care o supravegheaza si modul cum ii acopera
pe to^i si pe to^i ii incalzeste, fara ca pacatele lor sa-i strice
purtarile lui, ci numai ii intineazd, uneori, in mod trecator,
mintea si memoria si inima.

De aceea preotul scutum reverenda, adica se scutum
de cele primite prin auz si vaz, cu rugaciune staruitoare si
fierbinte, rugand pe Dumnezeu sa-i intelepteasca pe aceia si
sa-i intareasca in fapte bune.

Reverenda e haina nepdtimirii, e haina care acopera
un trup mortifwat din iubire de Dumnezeu.

O, Doamne, cine sunt ca preo^ii Tai! Tu i-ai
incununat cu sfm^enie si le-ai dat putere mare si eu ii
vorbesc de rau, nein^elegand nimic si orbit fiind!

Vai mie, spurcatului! Sunt mai spur cat ca o oala cu
laturi. Sunt un trdntor care nu lucreaza nimic, dar spurca
pamantul prin spurcata lui via^a.

Sufla cateodata un vant cald, plin de arsi^a, care
usuca. El e ispita, care, odata primita, ne duce ca pe un
magar la pasunea necura^iilor.

Ispita ingalbeneste, imbolnaveste inima ca pe o frunza
atunci cand e primita in casa sufletului.

A primi ispita e ca si cum ai face loc focului sa intre
in casa ta si ea sa se aprinda cu totul.

Ispita e o sdgeatd care trebuie sa se rupa la atingerea
de platosa inimii noastre, la atingerea de platosa trezviei si a
vigilenfei continue.

Daca ne pazim inima, ne pazim sufletul.

Inima mea e ca o oala cu laturi. Cand se varsa pe
afara - datorita negrijii mele si a multelor mele pacate -
impute totul in jur. S-a impuiit inima mea! Cura^este inima
mea cea sdracd, Doamne! Ai mila si cura^este murdaria si
veninul din ea si ma iarta!

Cuvintele mele sunt sterpe si neroade. Ele sunt ca
acei copii, care se nasc morfi si prin prezen^a lor nu pot
bucura pe nimeni, ci pe to^i ii intristeazd.

Vai mie! Sufletul meu, vai, vei fi muncit amarnicl Nu
va fi mila pentru tine de la Domnul, caci nici tu nu ai avut
mila, ci ai fost neinduplecat si rdzbundtor, prefdeut si
preadesfrdnat, ocdrdtor si vrdjmas fara inima.

161

Tu te-ai inal^at cu mintea ca un trufas. Tu, inima mea,
ai trait fara frica de Dumnezeu. Vai mie! In lad voi merge,
caci sunt stricat din cale afara.

Smereste sufletul meu, Doamne si ma iarta! Nu-mi
socoti mie pacatele mele si ma miluieste! Eu sunt netrebnic
si mult pacatos. Picura si in inima mea mila Ta si ma iarta!

Citirea carjilor sfmte e balsamul inimii nenorocite.
Din ele inva^am viafa cea adevdratd.

Sfin^ii Paring sunt drumurile marcate cu adevarat, pe
care sufletul isi poate conduce automobilul duhovnicesc fara
nicio teama.

Ei sunt toiagul care te mustrd dar si mdna care te
mdngdie.

Ei sunt gura care te condamnd dar si inima care te
binecuvdnteazd.

Ei sunt razele care ifi lumineazd calea, ochiul care a
vazut din faptele sale adevarul si mantuirea si sfm^enia ca
rasplata a unei vie^i neprihanite.

De aceea, trebuie sd cercetdm izvorul sfm^eniei lor cu
evlavie si cu frica de Dumnezeu si sd bem cu prudenid,
pentru ca sa nu ne imbolnavim de pdrere de sine si sa
credem ca stim tot, daca am simfit pufin din binecuvantarea
lui.

Noi bem din apele care curg si pe care le ajungem si
pe care le putem in^elege iar nu din abisul izvorului, nu din
addncimile lui.

De aceea, cunoasterea fara fapte e o floare uscatd.
Pentru ca am lasat floarea nemuncita si neingrijita si fara
apa iar arsrfa a ars-o fara mila.

Daca privim duhovniceste lucrurile lui Dumnezeu ne

umplem de lauda Lui si de bucuria si de dulcea^a harului
Sau. Daca privim cu inima smerita crea^ia frumuse^ii lui
Dumnezeu ramanem mu^i de uimire. Slava Jiq, Doamne,
pentru iubirea Ta cea mare!

162

N/rengile cu roade multe, care se pleaca spre pamant
datorita greuta^ii mari a roadelor lor, sunt aidoma oamenilor
cu multe si mari virtu^i, care se pleaca intru smerenie in fa^a
lui Dumnezeu, socotindu-se pe ei insisi pamant si cenu§a.

Iar pe acestia oamenii binecredinciosi ii
binecuvanteaza si ii lauda, fiindca vad marea lor smerenie si
umilin^a, si cu bucurie infricosata se impartasesc cu
prisosin^a din bineuvantatele lor virtuti dumnezeiesti.

Ei sunt plini de Dumnezeu si se socotesc necurafil

Ei traiesc in Dumnezeu si sunt in El si nu vad la ei
niciun lucru bun\

De aceea sunt prea minunaii Sfm^ii lui Dumnezeu:
pentru ca sunt pururea smeri^i in tot ceea ce fac si in orice
lucru ei miros a mireasma plina de cuviinfa si a sfiald
binecuvdntatd.

Slava Ji&, Doamne, Cel care esti minunat intru Sfin^ii
Tai!

In slujba Miezonopticii din duminici, in rugaciunea
lui Marcu monahul catre Prea Sfanta Treime, se afla
rdspunsul pocdiniei, motivul pentru care pocain^a e si
trebuie sa fie tovard§ul de drum si lucrarea noastrd pana la
moarte.

Aici sta scris: „pentru neputinia trupeascd ne-ai
daruit noua pocain0, pana in clipa morfti".

Dar se amintesc si factorii care ne vatama, factorii
directi, prin care si in care suntem biruiti de pacat, cand
spune: „ca sti, Indurate, cata pizmuire si vrajba are asupra
noastra si cata este si patimirea si slabiciunea si nepurtarea
noastra de grija".

Pe de o parte, diavolul, cu a^atarile lui iar, pe de alta
parte, firea slaba si patimasa si nepurtatoare de grija, care se
lasa orbitd de lucrurile acestui veac uitdnd bucuria si
fericirea vesnica ale Raiului.

Uitdm si ne complacem.

Uitam si ne prefacem ca am uitat, pentru ca ne
imbdcsim cu placerile spurcate ale trupului si cu nerusinarea
cea blestemata.

163

Candva, Sfantul loan de Kronstadt scria, ca un motiv
pentru care credem ca exista diavol e lupta din timpul
rugaciunii.

Tot un motiv pentru care suntem incredin^ati ca exista
diavol sunt si hulele, cat si greselile hulitoare care i%\ vin
cand te rogi, cand gandesti sau citesti. Gresesti si spui
tocmai inversul adevarului. Si asta fara ca sa vrei, fara ca sa
iti doresti acest lucru.

Daca ai fi fost atent sau neobosit sau nebolnav nu ai fi
putut sa rostesti o asemenea /zw/a in timp ce te rugai.
Diavolul se foloseste de neputin^a noastra fizica pentru a ne
amdri sufletul cu pdcate din neatenfie.

Vatdmdtoare sunt si disculiile cu ereticii. Prin ei
diavolul imi seamana in minte ganduri care ma tulburd si
aceasta pentru ca sunt neputincios.

Desi nu le accepfi, dracii vin si iti readuc in minte
nebuniile acelora si aceasta pentru ca sa te supere si sa te
enerveze si sa rdbufnesti de manie si de durere.

Mantuieste, Doamne, sufletul meu mandru si ticalos
si ma iarta! Stinge fumurile slavei desarte din inima mea,
caci sunt pacatos si nevrednicl

>Ofinte Apostole al neamurilor, Pavele prea laudatule,
roaga-te Prea Milostivului si Iubitorului de oameni
Dumnezeu, ca sa in^eleg cu inima buna, curata si smerita,
sfintele tale cuvinte, pentru ca sa ma mantuiesc si eu,
necuratul si netrebnicul, luand cunostinfd spre fapte bunel

Viaia crestinului ortodox, starea lui de afi cred ca se
cuprinde in cele doua versete ale Epistolei intdia cdtre
Tesaloniceni, de la cap. 5, versetele 16 si 17, adica:
„Bucurati-va pururea!" si „Rugati-va neincetat!".

O, Doamne! Trebuie sa ne bucuram pururea de
Hristos si trebuie sa ne rugam pururea Lui. Nimic mai
frumos decat iubirea pentru Hristos!

„Pururea" cu Hristos inseamna bucurie, inseamna
veselie si lacrimi duhovnicesti, inseamna smerenie addncd.

Pasarea cerului, Sfantul Dionisie Areopagitul, scria in
Ierarhia Bisericeascd: „netdcerea cantarii lor arata

164

cunoasterea - se referea la Sfin^ii Ingeri - si infelegerea lor
vesnica a celor dumnezeiesti".

Pentru oameni, bucuria continua e rodul continuei
rugdciuni dar si a continuei cugetdri la Dumnezeu.

Sunt sigur de faptul, ca nu pot fi infelese aceste
cuvinte ale Sfantului Pavel fara experienta harului
dumnezeiesc.

Iubirea dumnezeiasca, daca clocoteste in inima unui
crestin ortodox, il face sa tinda, sa cheme, sa strige, sa
doreascd pe Hristos.

Gura ce II dore§te pe Hristos, aceea II si lauda. Inima
ce II doreste se curateste, se sfm^este pururea pentru El.
Acele maini care vor sa fie prietene cu Hristos se smeresc
continuu si se rusineazd continuu de nesimfirea si stdngdcia
lor.

Cu picioare vesele se merge la Hristos.

Hristos cheamd pururea pentru a fi chemat pururea,
pentru a fi dorit pururea. Neincetat e dorul pentru Hristos
daca e neincetatd rugaciunea, daca ochii inimii noastre
neincetat privesc pe Cel pururea vrednic de dorit si iubit.

De aceea, rugaciunea e cea mai doritd faptd, pentru
ca ea e cea mai aproape de fiin^a noastra launtrica si ea e ca
respirafia noastra, ca viafa noastra.

Te rogi si sim^i ca existi.

Te rogi si te sim^i eliberat de ganduri spurcate si
naluciri dracesti.

Te rogi si i}i spui inima ta lui Dumnezeu, Care vede
in ascuns si stie toate.

Rugaciunea e o inima plind de bucurie si aceasta
bucurie vie naste mereu rugaciune, naste mereu lacrimi,
adora^ie, mul^umire plina de dor.

Ruga^i-va, iubi^ii mei fra^i! Ruga^i-va ca sa va
umple^i de bucuria si curdfia Duhului Slant! Ruga^i-va si
multumi^i pentru toate Iubitorului de oameni, ca de la El
sunt toatel

Oaca stam cu mintea la Dumnezeu nu trebuie sa ne
temem de gandurile si de suspiciunile strecurate de Satana
in mintea si in inima noastra, numai pentru ca sa ne tulbure.

265

Linistea sufletului e mai de pref decat fapta
exageratd, care pare bund dar aduce multd pierdere.

1 aptul de a crede ca ai ajuns la stdri duhovnicesti la

orifice mi§care interioara, fie ea foarte naturald, e o
manifestare nesdndtoasd §i egoistd, pentru ca II uifi pe
Dumnezeu pentru a sluji pdrerii de sine.

\j, Doamne, lumineaza inima mea cu harul Tau §i
ma fere§te de panza rauta^ii Satanei, pe care o flutura prin
vazduhul min^ii mele!

O alta urata gandire draceasca e aceea sa crezi ca nu
maipofi iesi dintr-o cadere, din ratacire sau ne§tiin^a.

Dumnezeu ne scoald din boala pacatului, iubi^ii mei!
El ii intoarce la Sine pe cei rataci^i §i-i lumineaza,
in^eleptindu-i pe cei ne§tiutori.

Nu va teme^i de hulele pe care pizmasul mdntuirii
noastre vi le aduce! Lepada^i-le de la voi §i indrazni|i in
Domnul! El §tie pentru ce va folosesc. Daca un profesor §tie
la ce folosesc testele si mustrdrile cu atat mai mult
Dumnezeu, Profesorul Cei Prea In^elept!

Dumnezeul meu, lini§te§te inima mea pururea §i fa sa
calatoresc pe calea cea imparateasca spre Tine, adica nici la
stdnga §i nici la dreapta sa nu ma abat!

Dupa cum e voia Ta, Doamne, smere§te inima mea, a
celui obraznic §i mandru in ochii sai, Iubitorule de oameni!

\/at de ticalos sunt, Dumnezeul meu! Sunt cu totul

spurcat, cu totul ticalos. Nu e nimic bun §i curat in inima
mea. La Tine insa e lauda mea §i nddejdea mea, ca nu ma
vei uita pana in sfar§it §i pe mine, nelegiuitul!

166

Trebuie sa te privesti atent si vei vedea mlastina
sufletului tau. Vei vedea mlastina in care colcaie viermii si
mormolocii Iadului. Atunci te vei ingrozi de realitatea
inimii tale si te vei arunca inaintea Sfmtei Cruci. Atunci vei
in^elege cat a pdtimit Dulcele Iisus pentru tine.

In^elegerea plina de sfm^enie a Sfantului Nicodim
Aghioritul te poate duce mai departe cu aceasta contemplare
a chinuirii, pe care a adus-o pacatele tale Dulcelui Iisus pe
Sfanta Cruce. Sfantul Nicodim lamureste ca nimeni altul
aceasta chestiune, dupa cate cunosc pana acum.

Pacatele tale au strdpuns ca o sulifd, ca zeci de sulrfi,
inima Mantuitorului, marindu-I suferin^a Sa.

O, fratele meu, gandeste-te ca stai pe o cruce,
rastignit, langa Crucea cea de via^a facatoare a Domnului!
Stai si tu cu Domnul pe Golgota si rabzi chinul acestei vie^i,
rabzi crucificarea care iti este ceruta tie.

5 5

Domnul te priveste pe tine cu iubire iar tu, II po^i
privi? Tu II po^i privi cu sinceritate si dragoste din toata
inima? II po^i privi pe Domnul cu iubire si mdrime de
suflef! Eu as sta cu capul plecat si rusinat. Tu II pofi privi?

Eu as fi fara glas, pentru ca de multe ori amfa}arnicit
fapta buna si am spus cuvinte din cuno§tin}a, din cunostinta
care ingdmfd, din cea goald, fara fapte.

As fi plin de rusine. Iubirea Lui ma face de ru§ine. Eu
nu am facut nimic pentru El dar El a facut totul pentru mine.
El nu fac nimic pentru mdntuirea sufletului meu iar El
doreste sa ma mdntuiascd cu oricepre}.

Slava iubirii Tale, Doamne! Slava Tie, Dumnezeul
meu, Cel care mult ne-ai iubit pe noi!

ITlereu trebuie sa imi spun: „Esti un gunoi bun de

aruncat in lad. De ce i^i faci idei mari despre tine ?!".

Mereu trebuie sa-mi reamintesc pedeapsa cea cu
dreptate, pentru mine, ticalosul!

Mi se pare prea grea crucea mea si ma indulcesc cu
roscovele caii celei largi.

Zeflemisesc tot timpul. Uit faptul ca voi fi judecat
pentru orice cuvdnt desert, nefolositor de suflet.

267

Uit ca privirea cu poftd a unei femei, fie si pentru o
clipd, inseamna adulter (Mt. 5, 28).

Uit ca eu sunt eel mai pdedtos si mai netrebnic si ma
apuc de via^a aproapelui meu, ca sa-i vad paiul din ochiul
lui, in loc sa-mi scot bdrna din ochiul meu (Mt. 7, 3-5).

Pierd timpul in lucruri de rusine. Ma uit la lucruri de
nimic, care pier si uit preiiozitatea sufletului.

O, imi uit mdntuirea sufletului!

>Ofantul Marcu Ascetul, in capitolul al 29-lea din
cele 226 („Despre cei ce-si inchipuie ca se indrepteaza din
fapte", traducerea Fericitului Dumitru Staniloae) scrie: „Cel
ce vrea sd strdbatd marea spirituals rabdd indelung, cugetd
smerit, vegheazd si se infrdneazd. De se va sili sa treaca fara
acestea patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu va
putea", caci toate acestea se leagd intre ele si se ajutd una
pe alta.

Rdbdarea indelungd te face stabil cu inima, te pune
pe piatra nadejdii. Cand rabzi, vezi cat esti de slab. Cand
rabzi, vezi ca nu ai fi putut face nimic fara harul Sfantului
Duh sau ca, atunci cand el te-a parasit, te-ai imputinat cu
sufletul sau chiar ai cdzut in vreun pacat.

Din rabdare cape^i nadejde, pentru ca vezi ce
rezultate dulci vin dupa cele amare. Nadejdea te face sa
crezi in rasplata bunata^ilor celor vesnice, desi tu esti
pacatos. Asa ca, vazand din experienta nestiinfa ta, cape^i
cugetare smeritd fa^a de puterea ta de a lupta cu ispitele.

Puterea mea e slaba, Doamne, intareste-ma!
Vrajmasul meu e puternic, Doamne, dupa cum scria Sfantul
Isaac Sirul intr-o rugaciune a diminetii: „puterea lui este
tare", pe cand „firea noastra pdtimasd si taria
neputincioasa , \

Omul care isi socoteste pacatele si deldsarea cu care
le-a facut isi cunoaste sldbiciunea si gdndeste smerit despre
sine.

Cel care se vede pdedtos nu poate accepta sa i se
spuna ca e Sfdnt, pentru ca ar fi o bdtaie de joe, o ironie la
adresa lui.

168

Cine isi vede mizeria si s-a cunoscut pe sine e un om
care gdndeste smerit despre sine si despre tot ceea ceface.

Dar, pe langa rabdarea indelunga a necazurilor, a
neajunsurilor, a ispitelor si a infricosarilor si a vederii
neputin^ei proprii, trebuie sd veghem la faptele si sdndtatea
sufletului.

Rabdarea e atmosfera pe care o respiram, cugetul
smerit si umilit e haina ce o imbracam iar vegherea, trezvia,
e curdiia hainei imbrdcate.

Fara trezvie ni se murddreste inima si mintea, adica
haina pocdinfei. Daca nu veghezi, te poate manji pe maneca
vreo hula sau o indlfare a min}ii.

Daca nu veghezi sar ho^ii peste zidurile ceta^ii si te
prada. Veghea te intraripeazd mereu, te umple de dor.

Esti mereu atent. Esti mereu atent sa nu ui^i sa slujesti
lui Dumnezeu. Dar cand esti atent, cand vezi cine vrea sa se
lupte cu tine, te infrdnezi: al patrulea lucru al reusitei.

Te infranezi de la mdncare si bduturd multd, pentru
ca sa nu ai parte de desfrdnare si moleseald.

Te infranezi cu mdsurd de la mancare si la fel si de la
bautura. Te infranezi de la somn, pentru ca sa nu Idncezesti
si sa devii trdndav si lenes. Te infranezi pentru ca sa nu
devii nesimfitor, pentru ca sa nu rupa taurii gardul de
protectie si sa te sfasie.

Marea viejii l\\ va tulbura inima fara vreuna dintre
ele, pentru ca o portifd deschisa in inima, lasata fara paznic,
lasa apa sa inunde casa sufletului.

Nu vei putea sa treci fara infranare, pentru ca te vor
scufunda sim^urile si trupul.

Nu vei putea sa treci fara veghe, pentru ca mintea ti se
va intuneca si corabia se va lovi de stanci si se va sfarama.

Nu vei putea trece fara cuget smerit, pentru ca vdntul
mandriei si al slavei desarte te va spulbera si impar^i in
buca^i.

Dar nici fara indelunga rabdare, pentru ca nu vei avea
oxigen si nu vei putea respira.

Calatorule iubit, ^ine minte pe cele 4! Cu rugaciunile
Sfantului Marcu Ascetul sa navigam cu vdnt bun spre Rai!

169

\/and vine noaptea ar fi bine sa cuget la noaptea
muncii celei vesnice. Caci noapte e cand nu mai po^i lucra
pentru mantuirea ta.

Mirele vine la miezul noptii si eu nu am candela
aprinsa. Mirele vine sa ma ia la ospdful ceresc, la vesnica
bucurie si eu ma trezesc buimacit si imi dau seama ca nu am
ulei si nici foe, pentru ca sa-mi aprind candela inimii.

Ce am pazit pana acum?! Ce am asteptat?!

Furnica aduna toata ziua. La fel si albina. Eu sunt insa
trdntor si greier.

Lenevesc sau spun aiureli si uit de candela sufletului.
Uit sa adun uleiul faptelor bune si nu doresc, nu ard dupa
focul Sfantului Duh.

Cum mai striga Sfantul Simeon Noul Teolog dupa
harul, dupa focul, dupa lumina Sfantului Duh! Asa II chema:
„Vino, suflarea mea, via^a mea si mangaierea sufletului
meu!".

Tu ce faci, netrebnicule?! Unde \\\ e mintea,
spurcatule?! Blestema^iile ti _au mancat in^elepciunea
ochilor.

Pentru el, Dumnezeu era viafa lui, via^a lui cea
adevarata, fara de care sim^ea ca e mort, ca e mort
inmormdntat.

Tu insa esti indiferent! Tie nu-^i pasa de focul
Sfantului Duh, de eel ce face inima ta ca unfoc aprins, care
arde si nu se mistuie. El arde spinii patimilor. El te face
curat, fara stricaciune.

O, nepasatorule! Mult mai manii tu, cu indiferen^a ta,
pe Prea Milostivul Dumnezeu!

Iubitilor, eu sunt pdedtos, dar voi pute^i fi SfinfV. Voi
pute^i mosteni Impara^ia lui Dumnezeu, cea gatita voua de la
intemeierea lumii! Ruga^i-va si pentru mine, netrebnicul, ca
sa ma mantuiesc si eu! Ruga^i-va ca si cdrtiia de mine, eu,
eel orb, sa vad lumina cea neinseratd si vesnica sl Impara^iei
lui Dumnezeu!

Inima mea e o camera plind de murddrie si de
neordnduiald.

Sfantul Teofil eel nebun pentru Hristos, cand era
intrebat de ce chilia ii era plina de lucruri ingrdmddite si
acoperite pe dinauntru cu un strat de gunoi si murdarie,

270

raspundea: „Pentru ca tot ce se afla in jurul meu sa-mi
aminteasca neincetat de neordnduiala ce o am in suflet" 33 .

Doamne, pentru sfintele lui rugaciuni, nu ma uita si
pe mine, necuratul!

V/restinii ortodocsi trebuie sa se umple de dulceafd

duhovniceascd cand vad Sfantul Potir. Buza Sfantului Potir
trebuie sa le fie mai scumpd decat via^a, pentru ca aceasta ne
uneste cu Iisus Cel Iubit, cu Via^a noastra, cu Iisus Hristos,
Via^a lumii!

Cand preotul lui Dumnezeu ii impartaseste pe
crestinii pregati^i pentru unirea cu Domnul, Ingerii se
cutremura. Fiul lui Dumnezeu devine Oaspetele inimii
noastre, Oaspetele care ne aduce totul, oferindu-Se pe El
Insusi.

Cine ne poate da un dar mai mareV. Nimeni, absolut
nimeni!

Numai Fiul lui Dumnezeu, Cel care ne-a iubit mai
mult decat pe Sine ne poate face un asemenea dar si o
asemenea netdlcuitd bucurie.

Din cauza rdcirii dragostei noastre nu mai sim^im un
mare dor pentru Sfintele Taine.

Trebuie sa intelegem vitalitatea lor, cat de vitale si
absolut necesare sunt pentru inimile noastre amorfite.

Trebuie sa ne reintoarcem la Hristos, la simplitate.
Trebuie sa in^elegem cat de goi suntem si ca numai El ne
poate umple si impdca.

Mancarea nu ne satura! Sfintele Taine, da\ Ele sunt
sdturare de desfdtarea care este in Hristos, dupa un tropar
al Rdnduielii Sfintei Impdrtdsanii. Daca nu in^elegem cine e
Viafa noastra traim degeaba!

33 Cf. p. 34, din redactarea lui Vladimir Znosko. Prima editie romaneasca a cartii...

171

D<

>oamne, inva^a-ma sa-mi plang pacatele! La Tine e
totul cu putin^a. Tu po^i sfdrdma inima mea cu zdrobire
duhovniceascd. Tu po^i sa ma faci dintr-un imputit, un om
cu minte infeleaptd. Mantuieste-ma! Vindeca-ma! Faca-se
voia Ta intru toate!

V infioratoare trufia si sunt groaznici, pentru sufletul

nostru, cdpitanii cei mari ai pierzdrii, care dupa Sfantul
Marcu Ascetul sunt: nepdsarea, nestiin}a si uitarea.

Cand esti nepdsdtor nu mai sim^i ca ai suflet
nemuritor, nu mai sim^i ca trebuie sa te rogi, ca trebuie sa te
pocdiesti si sa te infrdnezi in orice clipd.

Cand nestiinia te acopera cazi in gropi al caror fund
nu il cunosti si a caror grozavie n-o gandesti, n-o po^i
inielege decat iesind de acolo.

Uitarea e cea care ma bdntuie pe mine eel mai mult.

Uit ca exista lad si ma comport ca si cum totul imi e
permis. Sunt nepdsdtor fa^a de durerea aproapelui meu si nu
ma gandesc sa-1 sfatuiesc cu sfatul eel bun sau nu am sfat
bun, pentru ca nici eu nu stiu sa ma sfatuiesc pe mine sau nu
vreau sa o rup cu rdul.

Sunt cdldicel. De aceea voi fi vdrsat din gura
Domnului (Apoc. 3,16) spre muncire vesnica.

O, de-as inielege ce ma asteaptd cu adevarat! Sunt
oameni care stiu ca exista lad, li s-a vorbit de nu stiu cate
ori despre el si totusi nu stmt sa se pocaiasca, pentru ca nu
cred ca ar fi atdt de rdu Iadul, dupa cum il marturiseste
Sfanta Scriptura si Sfm^ii Paring.

Exista al^ii care asculta multe predici, multe cuvinte
sfinte si nu se gandesc ca pot fi intrupate in via^a lor, ci doar
ca sunt bune pentru memorie, asa: ca niste ideifrumoase.

A\\\ fra^i - si o spun cu durere - vad in fiecare cuvant
de inva^atura cuvinte vechi, stiute, fara sa se umileasca si sa
considere ca acum le aud prima data si, pentru aceasta
umilinid si smerenie a lor, sa fie luminafi de Dumnezeu cu
alte inielesuri ale cuvintelor, cu intelesuri mai inalte decat
cele de fa^a.

272

Ma bucur sa amintesc cuvantul Sfantului Nicodim
Aghioritul din tagaduirea Sfantului Petru, acela despre
necesitatea smereniei.

El spunea: „precum o carte intreaga de zerouri daca
am scrie - zerourile singure nu pot forma niciun numar ci
numai daca le-am adauga si cifre, ca de pilda 1, 2 sau 3, abia
atunci ele capata valoare si alcatuiesc un numar, tot asa si
cu virtujile, daca n-au alaturi smerenia sunt simple zerouri si
nu valoreaza cine stie ce".

Da-mi, Doamne, sa gdndesc smerit si sa nu cuget pe
cele care nu se cuvin, caci Tu stii prostia si slabiciunea
mea!

Smerenia da valoare faptelor noastre, pentru ca ea
elogiaza ajutorul lui Dumnezeu, sim^irea constientd a
necesitdiii si valorii lui pentru nevoin^a.

Uitam ca suntem pdcdtosi. Uitam sd-L lauddm pe
Dumnezeu in tot locul si in tot lucrul pe care il facem.

Uitam ca suntem vinovafi cu multe pacate si nu cerem
harul pocdinjei de la Dumnezeu, ca Dumnezeu sa ne inveje
si sa ne ajute sa ne pocaim.

Sfantul loan Casian 34 spunea, ca Sfantul Serapion i-a
vorbit despre faptul, ca lacomia naste desfranarea, mania -
arghirofilia, triste^ea - lenea iar gloria desarta - trufia. Una
o naste pe alta si toate se tin lan{.

34 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Casian.

273

Mananci mult, iti aprinzi trupul. Te manii pe cineva §i
nu-1 suporji. Dore§ti bani ca sa scapi de eel pe care nu il
suporti sau dore§ti o alta situate, una privilegiatd in
societate.

Te intristezi, nu mai dore§ti sa lucrezi §i cazi in patul
lenei. Mania te face sa nu suporti stricarea planurilor tale de
inavutire iar mahnirea ce \\-o provoaca aceasta te face lenes
§i guraliv. Blestemi sau vorbesti de rdu pentru ca nu {i-au
ie§it lucrurile asa cum sperai tu.

In loc sa spui: „Faca-se voia Ta, Doamne!" sau:
„Iarta-ma, Dumnezeul meu!" sau: „Am gre§it, miluie§te-
ma!", tu ii invinova^e§ti pe al^ii sau chiar purtarea de grija a
Bunului §i Milostivului Dumnezeu.

Laudele multe, pe care le crezi §i le accepfi cu inima
§i care te incdntd §i te due la o mare pdrere de sine sunt
treptele trufiei, treptele deedderii.

Vai mie, ticalosului! Eu sunt eel mai vinovat §i totu§i
ma infumurez. Strica, Doamne, trufia min^ii mele §i
smere§te sufletul meu, eel atat de netrebnic! Tu §tii toate,
miluie§te-ma!

Slava Tie, pentru toate, Doamne §i-Ti mul^umesc Tie
pentru toate! Iarta-mi multele mele pacate §i ma miluie§te.

Oamenii duhovnice§ti cu dreapta cugetare §i cu
umilin^a §i cu iubire compatimitoare dau speranfe de
mdntuire ca nimeni al^ii. Ace§ti oameni sunt rari dar cat de
frumosil

Un bdtrdn Sfdnt trebuie sdfie - sau este - sT un copil
nevinovat. El poate sa faca metanie unui tanar sau unui copil
§i sa-i ceara aceluia sfat sau iertare. El poate sa se
smereascd pana intr-atat incat sa spuna ca e eel mai din
urmd dintre toft §i sa o arate si cufapta.

Slava Tie, Doamne, Cel ce e§ti Minunat intru Sfin^ii
Tai!

lntare§te, Doamne, slaba mea voin^a §i ma
mantuie§te! Sunt slab. Uneori §i o musca ma enerveaza iar o
munca mai mare ma face nerabdator. Ce voi face in lad?!

274

Cum voi rabda chinul eel vesnic, daca pufina durere
sau pufinul zgomot de aici nu-1 suport?! Vai mie, celui
zamislit in pacate! Amara e gheena! Amara e munca
ve§nica!

Sfantului loan Gura de Aur vorbirea despre gheena ii
era dulce. El ne sfatuie§te „ca §i cand pranzim, §i cand
cinam, §i cand ne imbaiem, §i pretutindeni sa vorbim pentru
gheena" 35 , caci „pomenirea gheenei nu ne lasa sa eddem in
gheena" 36 .

Cine se uita la chin, aceluia ii displace veselia cea
nebund a pacatului.

Cine nu iube§te viciul, aceluia ii e poftirea cea de
toate zilele §i nop^ile veselia cea netreedtoare a Sfm^ilor.

Cine se gande§te ca va fi fdrd rdspuns la Judecata, va
iubi pldnsul §i se va lepdda de rds.

Da-mi, Doamne, §i mie, dupa sfanta Ta voie,
indreptare din pacatele mele §i pocain^a plina de umilin^a,
caci sunt netrebnic §i pacatos! Stinge voia mea cea rea.
Alunga calea desartd de la mine. Intare§te-ma pe calea
poruncilor Tale §i ma lumineaza, pentru ca sa fac voia Ta!

Ar trebui, cand gandesc la lad, sa ma cutremur, sa
vars lacrimi, sa ma infrico§ez. Eu sunt de piatrd in
nesim^irea mea. Ce ticaloasa e impietrirea inimii! Vezi in
to^i pete §i in tine nu vezi iadul eel urdt §i spurcat, iadul
faptelor tale celor rele!

Inva^a ca to^i sunt Sfinfi, numai tu esti pdcdtosl Inva^a
ca fara indelungd rdbdare nu te po^i mdntui. Roaga-te
neincetat!

Casa mea are geamurile si u§ile sparte §i vrajma§ii au
jefuit-o. Casa sufletului meu e pdrdsitd §i sfdrdmatd. Cine
nu ma va plange pe mine, ticalosul?! Lenea ma stdpdneste §i
mandria ma domind.

O, Doamne, ai mila de mine! Nu te uita la ruga mea
proas ta §i nesimiitd, ci ma miluiestel

Sfintele Moa§te te umplu de dulcea^a, cura^ia,
luminarea §i bucuria Duhului Sfant. Ele ii alunga pe draci de
la noi §i sting ar§i^a patimilor din noi.

Faca-se voia Ta, Doamne, ca Tu §tii cum sa
mdntuiesti sufletul meu iar eu sunt netrebnic!

Satana vrea sa imi aduca plictiseald de cuvintele Tale,
ajuta-ma! Scoate din inima mea amorfeala plina de lenevire

Al doilea cuvdnt despre Judecata de Apoi.
36 Ibidem.

275

pe care mi-o aduce vrajmasul! Scoate din mintea mea
rdstdlmdcirea trufasd sl vorbelor Tale!

Eu sunt slab, miluieste-ma! Fara de numar am gresit,
miluieste-ma! Rusinea cea urata si perversa, departeaz-o de
la mine!

Intareste-ma ca sa fac voia Ta, cu inima buna si
curata! Ajuta-ma, Prea Bunule Doamne! Pentru rugaciunile
Prea Curatei Maicii Tale si ale tuturor Sfm^ilor Tai si ale
Sfhnilor Ingeri, miluieste-ma pe mine, spurcatul!

1 ubrfilor, singurul lucru pe care trebuie sa nu-l uitam

e acela de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-L iubipe El si de a-
I muliumi in orice clipa.

Daca nu-L uitam pe Dumnezeu ne cdstigam sufletul si
daca ne cdstigam sufletul ne vom bucura impreuna cu Sfm^ii
in vecii vecilor.

Sa nu credeti gandul care va spune, ca nu trebuie sa
citiii o anumita carte duhovniceasca, sfanta, pentru ca nu
sunte^i pregatifil E un gdnd al Satanei. Lua^i cartea in
maini, fara indoiala si rugaciunea in inima si rugati-va
Sfantului care a scris-o!

Asemana^i-va cu un bou care trage la jug si care nu
se uita la biciul si la arsifa Satanei, ci la rdsplata serii, cand
Dreptul Judecator va va da dinarul Impara^iei Cerurilor (Mt.
20, 10).

Satana stie ca ve^i avea mult folos duhovnicesc din
acea carte si tocmai de aceea va impiedicd sa o citiii.

Cum sa va faca rau inva}atura dumnezeiascd a unui
Sfant?! Cum sa va faca rau medicamentul care va ridica din
boala pdcatului si din sldbdnogirea patimilorV.

Citiii cu smerenie si va ve^i umple de binecuvantare
dumnezeiasca.

Citiii cu umilin^a si ve^i naste lacrimi si mintea vi se
va lumina, pentru ca isi va gasi sanatatea.

Spunea Dumnezeiescul loan Scararul: „Cel ce cu
adevarat isi da seama de pacatele ce le-a savarsit si se

276

pocaieste, socoteste pierdutd orice zi in care n-a plans, chiar
de-ar fi facut si lucruri bune intr-insa" 37 .

O, cat de departe sunt de adevdrata pocdin}d\ O,
miluieste-ma si pe mine, pacatosul, ca sunt ca o piatrd
moartd, fara durere si fara lacrimil

§i tot acesta spunea: „cele ce ni s-au intamplat din
dumnezeiasca iconomie nu ne stapanesc vreme indelungatd
ci grabnic dispar, pentru ca Cel care ne-a predat pacatelor
nu ingdduie sa fim stdpdniti multd vreme de catre demonul
intristdriF .

Slava Jig, Iubitorule de oameni, Cel ce m-ai ridicat
pe mine din lad si din umbra morjii!

Orice cadere e pedeapsa mandriei. Cadem, pentru ca
ne mandrim in inima noastra cu ceva anume. Smerenia ne
face bine iar adancul smereniei cel mai mare bine.

Un frate imi vorbea despre risipirea minfii si asemana
gdndul cu un peste prins in acul unei lansete. Cand pestele
vrea sa scape, merge in largul grijilor si al desfatarilor. Dar
cand e tras de pescar, prin concentrare, la rugaciune, e tras
la limanul cel bun si la linistea cea fericita.

Gdndul e ca pestele: intotdeauna se zbate. Cand
ajunge sa moard pentru lumea asta el gaseste odihnd multd
si se desfdteazd intra ea.

Pescaral aduce inapoi pestele, cu ajutoral lansetei:
adica cu ajutoral fricii sau al iubirii de Dumnezeu, dupa
vdrsta duhovniceasca sl fiecaruia.

Mintea smerita e un pescar bun si ea prinde pesti
mari, pentru ca cugetd smerit despre sine si da mereu slava
lui Dumnezeu.

Acul lansetei e constiinia pacatelor sau bucuria
inimii si de aceea pestii sunt prinsi si sunt grasi de umilin^a
si de slavoslovie.

§i tot fratele acesta, cu minte in^eleapta, imi spunea
mie, pacatosului si nein^eleptului, cum ca Dumnezeu e ca un
Zidar, care acopera gaurile cu mistria.

Acolo unde trebuie pu^ina tencuiala, Dumnezeu
acopera caderile si neputin^ele cu mila Sa cea mare si prea
bogata. Numai cu ajutoral Sau, sta in picioare casa
sufletului! O, Doamne, acopera si gaurile neinfelepiirii mele
simamiluieste!

37 Sfantul loan Scararul, Scara Raiului, traducere de IPS Nicolae Corneanu, Ed.
Amarcord, Timi§oara, 1997, p. 233.

38 Idem, p. 232.

277

Cei care ii cinstesc pe Sfmtii lui Dumnezeu stiu cu
cdta mild sunt milurfi.

Cei care se roaga cu credinfd si cu foe mare sunt
auzifi si milui}i.

Slava Tie, Doamne, Cei ce esti Minunat intru Sfmtii
Tai!

Ruga^i-va Sfin^ilor lui Dumnezeu si nu ve^i pleca cu
inima goala! Ve^i primi pace, bucurie, intarire, izbavire de
ispite, de boli sufletesti si trupesti.

Ruga^i-va Prea Curatei Fecioare cu evlavie mare si cu
multa smerenie, caci ea este bucuria si nddejdea noastrd
cea nebiruitd.

Psaltirea Sfantului Dimitrie al Rostovului , inchinata
Sfintei Fecioare, e o bucurie si o dulceaid plina de pace. Ea
i^i umple inima si te inveseleste duhovniceste.

Prea Curata Doamna, Marie, Imparateasa cerului si a
pamantului, nu ma uita si pe mine pacatosul si ma miluieste!

k\ mara e Judecata pentru mine, pacatosul. Amara si
plina de chin, pentru ca nu mi-am plans pacatele si nu m-am

A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Dimitri_of_Rostov.

178

indurerat pentru ele. O, Doamne, miluieste si via^a mea,
Prea Bunule Stapane!

Silirea pentru Imparatia lui Dumnezeu ecao cursa de
alergare. Cine crede ca si cu lenevia ia premiu, nu primeste
nimic. Cine nu mai alearga si ramane in urma celorlalti
competitori e descalificat.

Cel care alearga cu ravna si in timpul limita, acela ia
medalia de aur. impreuna petrecerea cu Sfin^ii si cu Drep^ii
Lui.

Trebuie sa alergam privind la Impara^ia lui
Dumnezeu si cat timp traim. Via^a aceasta e stadionul iar
premiul se afla dupa trecerea liniei de sosire, adica dupa usa
morfii.

O, Doamne, miluieste pe robul Tau eel atat de
nevrednic! Eu sunt pdedtos dar la Tine mi-e nadejdeal
Miluieste-ma si fa-ma viu! Daca Tu ma vei milui, nimeni nu
ma va scoate afara. Ajuta neputin^ei mele si ma iarta, ca
mintea mea e intunecatd iar eu sunt slab si nemernicl

Daca ne-am judeca pe noi, n-am mai fi judecafi de
Domnul. Daca am fi milostivi, am imbrdca pe Hristos cu
iubirea noastra.

Gandurile Satanei sunt ca o haitd de lupi: te ataca din
toate parole, pentru ca sa te rupa, sa te sfasie, sa-^i zdruncine
credin^a in Dumnezeu. Daca nu chemam pe Domnul in
ajutorul nostru, suntem in primejdie. Numai El poate alunga
lupii si ii poate face de rusine.

Uneori ne pot veni gdnduri de indoiald in minte dar
inima sa nefie in pace. Acelea sunt de la Satana.

Mustrarile de constiin^a aduse de Satana nu sunt
pentru pdcate mari si grele, ci mai mult pentru neglijen^e si
mici bdlbdieli ale noastre. El seamana deznddejde si
mdhnire. Pe cand pocain^a adevarata inviazd, da nddejde de
mdntuire, intdreste si bucurd.

Sa nu pune^i la inima, iubitilor, orice infricosare\
Sta^i tari si chemaiipe Domnul.

Tot ceea ce seamana Satana e minciund si daca ve^i
rabda, ve^i vedea acest lucru.

Sa nu crede^i ca stifi ceva fara luminarea lui
Dumnezeu! Ruga^i-L pe Dumnezeu ca sa va lumineze
mintea, inima, intreaga fiinta atunci cand citi^i, cand
asculta^i cuvant de folos, cand va ruga^i sau cand vorbi^i, ca
sa nu se faca voia voastra ci sfdnta Lui voie.

279

Sminteala, daca nu ucide, atunci indurereazd si
tulburd. De aceea trebuie sa fim ater^i in toate, ca sa nu
piara niciun suflet datorita nepdsdrii noastre.

Cand sim^i ca nu putefi merge inainte, indrazni^i in
Domnul! El face sa cadd obstacolele si baricadele ridicate
impotriva noastra. El ne face calea Una, daca nu ne
infricosam si nu dam niciun pas inapoi ci, cu mintea la El,
inaintam, nadajduind in ajutorul Lui si nu in noi.

Slava iubirii Tale, Doamne! Tu invingi teama si
moleseala inimii mele si ma tragi la Tine, pentru ca sa ma
bucur de mantuirea Ta. Mul^umesc Tie, Doamne, pentru
indurarea Ta si pentru ca nu m-ai trecut cu vederea pe mine
pacatosul, ci mi-ai aratat mila Ta si bucuria invierii din
moartea pacatelor.

Cat de minunat esti Tu! Nimeni nu poate spune
mdrefia si slava Ta. Tu ne acoperi pe noi cu bunatatea Ta,
Mult Milostive Doamne!

Fiecare ridicare din pacate, fiecare pocdintd e o
minune a lui Dumnezeu cu noi, pacatosii. El ne ridica de la
moarte la viafa. El ne invie din moartea pacatelor. Nu e o
minunell Nu e o minune prea mareV.

Minunea cea mai mare, care se face cu noi, azi si se
va face pana la sfarsitul veacurilor, e primirea Sfintelor
Taine.

Tu, fdrdna, primesti in casa ta cea netrebnica pe
Dumnezeul In ieslea sufletului tau vine Imparatul cerului si
al pamantului!

O, ce minune cu adevarat prea mare, inexprimabilal
§i cat de nevrednic sunt, Doamne, Dumnezeul mantuirii
mele!...

Ma impartasesc cu nevrednicie si osdndd mie insumi
mananc si beau, nesocotind Sfintele Tale Taine. Nu ma
dezlipesc de pacate si totusi ma apropii. Sunt pacatos, mare
pacatos dar Tu ai venit sa-i mantuiesti pe cei pdcdtosi iar eu
sunt eel dintdi.

Un frate simte, atunci cand se impartaseste, ca i se
curdfesc buzele. Bucuria si veselia il inunda. Bucuria, pacea
si veselia Sfantului Duh.

Devine bun si iertdtor ca un copil mic iar ochii i se
lumineazd. De multe ori spune: „0, ce linistit sunt!...". Sau:
„Ce bucuros sunt!...", nemaistiind cum sa-si exprime
bucuria.

180

Uneori simte ca Hristos eel Dulce si Bun ii rdneste
inima dandu-i sa se umileasca si sa se smereasca si il
indeamnd la pocdintd.

Ajuta-mi, Doamne si ma miluieste! Ajuta-mi sa fiu
recunosedtor si multumitor si intotdeauna iertdtor.

Am citit despre faptul, ca un urs a adus un fagure de
miere padurarilor, care i-au scos ghimpii grosi, care i se
infipsesera adanc in labele lui.

Un animal fara minte poate face asa ceva din voia lui
Dumnezeu, iar eu, ce dezvinovdfire am?! Niciuna, fra^ii mei!
Nu am nicio dezvinova^ire pentru nesimiirea si nepdsarea
mea cea mare.

Eu am maini si nu fac milostenie si nici nu spal pe cei
neingrijiti si orfani.

Eu am picioare si nu merg cu evlavie la Sfmtele
Manastiri si la Sfmtele Biserici.

Eu am ochi si nu vad pe cei care slujesc Domnului cu
adevarat, pentru ca sa le slujesc lor si sa ascult glasul lor,
pentru ca sa ma mantuiesc si eu.

Ce fac cu urechile mele?! Ascult sminteli §ifapte de
ru§ine.

Ce fac cu gura mea?! O folosesc la judecarea fra^ilor
mei si la batjocorirea lor.

Ce fac cu nasul meu?! II due la miasme drdce§ti si la
intdlniri libertine, unde nu se vorbeste despre Dumnezeu, ci
despre pofte si ganduri nestavilite si perverse. Asta fac eu,
pacatosul.

Socotesc timpul meu prea u§or si nu iau aminte la
suflet. Mintea imi colinda pe unde vrea pentru ca trezvie nu
am. Lacrimi nu am. Mi-e sufletul sterp. Nu naste inima mea
durere umilincioasd si nici nu se smereste.

Se lauda si cu ce n-afdeut ci doar a auzit. Se lauda cu
ce-a citit dar n-a lucrat. Se lauda cu oameni cunoscuii si cu
lucruri, fara folos insa.

O, amara va fi pentru mine Judecata Ta, Doamne!
Mai inainte de sfarsit da-mi sa ma pocaiesc! Ploua,
Iubitorule de oameni, si in sufletul meu mantuirea Ta! Fara
Tine sunt mort, eu pacatosul! Nimic sunt inaintea Ta,
miluieste-ma!

Cainele latra si apara curtea dar el nu o apara pentru
sine, ci pentru stdpdnul sdu. El il latra si vrea sa-1 muste pe
oricine vrea sa intre la stapanul sau. El il latra si pe dusman

181

si pe prieten, pana cand vine stapanul si il da pe dusman
afara din curte iar pe prieten il opreste la sine.

Constiin^a noastra e un cdine care latra si apara
curtea inimii. Dar el nu o apara pentru sine, ci pentru
Stapanul sdu, Hristos. El il latra si vrea sa-1 muste pe
Satana, gandurile lui cele rele. Dar nici gandurile bune nu le
primeste fara indelungd cercetare a lor. Domnul, chemat in
inima, vine si primeste la El gdndul bun iar pe eel vrajmas il
izgoneste afara din inima.

Cdinele constiinfei e mereu treaz si vigilent si nu lasa
nimic necercetat.

O, Doamne, da-mi si mie trezvie si luminare a min^ii,
ca sa fac voia Ta si sa ma smeresc prin iubirea Ta!

Rugaciunea e focul care arde paiele campului min^ii
noastre. Ea e apa care spala haina sufletului. Ea intinde
mainile spre Dumnezeu si nu le coboara pana nu primeste
mila Sa. Ea face curdienie in casa inimii. Ea spala vasele
constiiniei. Ea lustruieste pantofii voin^ei noastre celei
drepte. Rugaciunea e indeletnicirea de fiecare clipd a celui
care nu vrea sa ramana afara de Impara^ia lui Dumnezeu.

Presedin^ii de stat vor sa fie vazu^i la manifesta^ii si in
adunari publice, pe cand Hristos, Imparatul cerului si al
pamantului, ne cheama in Sfanta Biserica, pentru ca sa-L
vedem si sa-L sim^im in mod tainic si real in acelasi timp.
Primii ne promit o viafd lejerd si ieftind, ne zugravesc o
viafd strdlucitd, fara sa ne dea nimic strdlucit si la nivelul
spuselor lor.

Hristos ne promite via^a vesnica si nu ne-o da peste
un anumit timp, ci imediat - daca suntem pregdtifi - prin
Sfintele Taine.

Primii, presedin^ii, ne dau altceva, alte lucruri si mxpe
ei insisi. Hristos Se da pe Sine noud si cu noi Se uneste
tainic si de negrait, umplandu-ne inima si sufletul, facandu-
ne sa nu mai dorim ceva din lumea aceasta.

Cu adevarat, cei care se impdrtdsesc cu vrednicie nu
mai doresc altceva in lumea asta, decat pe Hristos. El le este
de ajuns. El ii umple cu desfdtarea care este intru El, ii
umple de bucurie si de evlavie mare, de pace si de lacrimi
binecuvantate.

Cine n-a plans din dragoste de Dumnezeu, nu stie ce
dulceafd simte atunci sufletul. Inima e sfdsiatd de dorul
pentru Iisus si lacrimile o insenineaza, ii da sa miroase
frumos, ca un pdmdnt bun dupd ploaie.

182

k<

>e multe ori am gresit increzandu-ma in suspiciunile

aduse de Satana, pentru ca nu am cerut luminarea lui
Dumnezeu pentru acele ganduri. Ceea ce nu sim^im din
toatd inima sa facem, bine ar fi sd nu incercdm sd lefacem.

Nu fi^i cu inima vicleandl Nu spune^i una cu gura si
alta cu inima. Departa^i-va de orice pretenfte de stdpdnire
asupra cuiva sau a ceva §\fiftfdrd griji si in pace.

Cel ce e in pace cu Dumnezeu in^elege cat de mult
sufera cei care trdiesc in pdcate si in necredinid. El sufera
pentru ei si se indurereaza si se roaga pentru intoarcerea lor
la Domnul.

Mare diferen^a e intre un om pocdit si un om mdndru
si dispreiuitor. Mare minune s-a savarsit cu primul si mult
sta al doilea impotriva minunii milei lui Iisus cu El.

§i eel de-al doilea se poate mdntui, daca va renun^a la
inalta pdrere ce o are despre el si la aroganfa cu care ii
trateaza pe cei smerrfi, care merg regulat la Sfanta Biserica
si au o via^a curata si plina de evlavie binecuvantata.

Uneori doresti ca sa se mantuiasca anumi^i fraii iar ei
nu vor. Ti se rupe inima pentru ei iar ei te apostrofeaza in
chip si fel. Tu le vrei binele vesnic iar ei glumesc, fac
sarade. Sunt nepasatori si fac multe pacate, dar lor nu le
pas a. Nu stiu cat de mult rdu sufletesc fac acelora care ii
vad si ii aud. O, daca si-ar da seama!

Mantuieste, Doamne, pe fra^ii mei si nu-i uita pe ei!
Da-le sa vada lumina Ta si sa se lepede de intunericul
necunostin^ei! Da-le sa Te iubeasca pe Tine si sa urasca
via^a lor de mai inainte, caci la Tine imi e nddejdea
mdntuirii lor\

Sa nu uitam sa fim buni si inielegdtori cu toft si sd ne
rugdm pentru toft.

Rugaciunea sfinieste. Rugaciunea intdreste si ne
umple de mild si iubire.

Trebuie sd iertdml E porunca lui Dumnezeu. El ne
iarta infinit mai mult. Trebuie sd iertdm si sd ne rugdm din
inima pentru cei care ne-au indurerat.

Dumnezeu vede inima noastra! Nu uita^i asta
niciodata! El ne vede, cum noi nici nu putem infelege. El
stie tot ceea ce simftm si dorim noi.

183

Da^i slava lui Dumnezeu pentru toate §i rabda^i in boli
§i necazuri. El ne intare§te! El ne da sa rabdam! Faca-se
voia Ta, Doamne!

Wr

rebuie sa iubim Sfanta Biserica Ortodoxa, fra^ii

mei, §i de ea nu trebuie sa ne indepartam, pentru ca altfel ne
indepartam de Hristos Dumnezeu, de Prea Curata Lui Maica
§i de to^i Sfhuii §i Ingerii, daca fugim in alta parte dupa
ajutor.

Nu exista alt ajutorl Numai Sfanta Biserica Ortodoxa
te poate mdntui, pentru ca ea e Trupul lui Hristos §i porfile
Iadului n-opot birui.

Sectele §i celelalte a§a-zise „religii" sunt eczeme §i
umfldturi pe un corp sdndtos. Nu pot decat sa ne rdtdceascd
acelea, pentru ca ei m§i§i sunt rdtdciti §i umbld in intuneric.

La ei nu vine harul Sfantului Duh, fapt pentru care
zac ca mor^ii in morminte. Ei sunt cdini §i lupi care latra §i
urla pentru ca nu au ce mdnca si nu pentru ca defin
adevdrul.

Cel care II cunoa§te pe Hristos nu vrea sa cucereascd
lumea, ci sa se cucereascd. Vrea sa se scoata definitiv de
sub tirania diavolului, adica sa se curdfeascd de pacate prin
harul Sfantului Duh.

Ereticii §i paganii vor sa cucereascd lumea din
ambi^ii de§arte §i nu pentru a o mdntui. Lor nu le pasa de
sufletele oamenilor!

Tocmai de aceea vin cu sintagmele lor drace§ti §i cu
„ajutoare" externe §i nu mdntuitoare. Ei nu vor oameni noi
in Hristos, ci oameni vechi, mar§avi, lingusjtori §i ipocri^i,
care sa slugdreascd diavolului §i nu lui Hristos Dumnezeu.

O, roadele lor sunt ca oudle clocitel Pe dinafara par
bune §i cucernice, dar pe dinauntru sunt pline de murddrie §i
venin.

A§adar, nu-i asculta^i decat pe preo^ii lui Dumnezeu,
pe cei care slujesc ca buni §i adevdrafi pdstori in staulul
Sfintei Biserici Ortodoxe! Ei §tiu voia lui Dumnezeu! Dupa
lumina lor sa merged, pentru ca ei va scot din intunericul

184

pacatelor, din pustiul lipsei de fapte bune si mantuitoare si
va due la Hristos, Lumina lumii si Via^a voastra!

In mainile lor sunte^i in siguran^a, pe cand in mainile
falsilor pdstori sunte^i in mainile Satanei.

Fiecare secta II uraste pe Hristos, uraste pe adevaratul
Dumnezeu si adevaratul Lui cult.

Fiecare sectant are o idee a sa despre Dumnezeu si cu
ea se mandreste dar nu traieste in Dumnezeu si cu
Dumnezeu.

Sectantul e ca saracul care se gandeste ca e bogat,
cand el sta pe o gramada de gunoi si nu are ce baga in gura.

Sunt atat de inselati de Satana, incat cred ca pot
infelege oricum si deplin Sfanta Scriptura, considerand ca
Sfin^ii si Dumnezeiestii scriitori ai Sfmtei Scripturi sunt ca
si ei: cu toate pacatele si neajunsurile lor.

Ce nu le convine, neaga. Tot ce nu §tiu spun ca §tiu si
vorbesc despre ceea ce nici nu pot atinge - atata timp cat
stau in afara Sfintei Biserici Ortodoxe - ca de ceva atins si
implinit in via^a lor.

Unii se cred „mantuiti" de acum, desi au o via^a mai
rea decat a oricarui pacatos al Sfintei Biserici Ortodoxe.
Pentru ca crestinul ortodox se poate pocai daca greseste.
Dar acestia, oricat ar gresi, ei se considera tot „mantuiti".

O, cum arata prin faptele lor ca sunt fiii diavoluluil
Diavolul nu poate vedea binele si sfinfenia. Asa si ei: nu pot
cunoaste pe adevdraiii slujitori ai lui Dumnezeu, care
traiesc in harul Sau. Ei sunt mai orbi decat orbii si mai surzi
decat to^i surzii, pentru ca nu vad Lumina si nu accepta
Adevarul.

Desi Sfanta Scriptura aparjine numai Sfintei Biserici
Ortodoxe si numai Sfin^ii Paring sunt autoritatea supremd a
interpretarii ei, sectan^ii neaga Sfanta Biserica Ortodoxa
tocmai cu ce ii aparfine de drept: adica cu Sfanta Scriptura.

E ca si cum un strain s-ar folosi de fiul unei femei
pentru ca sa-i nege acestuia propria lui mama. E ca si cum
un american s-ar folosi de un roman, ca sa nege faptul ca
Romania exista ca lard pe pamant.

Vede^i singuri cat de neghiobi sunt, cat de pro§ti,
tocmai pentru ca diavolul Qprost si vie lean.

Hulesc pe Prea Curata Stapana nu pentru ca o infeleg,
ci pentru ca nici nu pot infelege, fara harul Duhului Sfant,
nici macar o minune a ei, fara sa mai vorbesc de sfinfenia si
cura^ia ei desavarsite.

185

Cum ii pute^i asculta, iubitilor?! Cum pute^i asculta
asemenea hule, de care si natura neinsufletita se ingrozesteV.

O numesc „femeie normala" - ce jignire
cutremuratoare - si ea L-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu!

Nu vede^i cat de nebuni sunt?! Daca Prea Curata e o
„femeie oarecare", atunci, dupa scrantita lor minte, Fiul lui
Dumnezeu, Care Se intrupeaza din feciorestile ei sangiuiri e
si El - tot dupa mintea lor tdmpitd, desi nu o spun pefafd -
un „Dumnezeu oarecare". Si, ca urmare, ei nu sunt unii
oarecare din lad, ci foarte chinuiti.

Prea Curata e numita de Sfm^ii Paring cu multe
numiri si nume dumnezeiesti, e mult laudata si prea fericita
de acestia, care s-au minunat si s-au bucurat dumnezeieste
de in^elegerea si harurile si darurile ei cele prea alese si
vesnice, iar acesti intuneca^i neaga tot, ei, care din bezna lor,
nu pot vedea nici macar o secunda mare^ia Imparatesei
cerului si a pamantului, care sta de-a dreapta Fiului lui
Dumnezeu in haina aurita si prea infrumusetata.

Cand aud de eretici si pagdni aud de oameni care
parca n-ar exista, aud de oameni care sunt in afar a gdndirii
celei drepte si a vieiii dumnezeiesti si aud de oameni care
calcd in picioare pe Dumnezeul lor si Sfanta Lui Cruce,
care isi bat joe de iubirea si mila Lui cea nemarginita si
dispretuiesc, cu infatuare, sfantul Lui sange, care a curs pe
lemnul Sfintei Cruci si pe pamantul din care a fost facut
primul om pentru mantuirea si sfm^irea lor.

Acesti oameni sunt vrednici de plans si de
compatimirel

Nu compatimim pe orbii, care se chinuie sa ajunga
acasa?! Cu siguran^a! Asa si pe acestia trebuie sa-i vedem ca
pe niste fra^i, care vor sd-sifacd rdu singuri, ca pe niste fra^i
rdtdciii si orbiti de propria lor necredinfd, care ne sunt
dusmani pentru ca isi sunt lor insisi dusmani, dusmani de
moarte.

Prea Curata Stapana, acopera si pazeste pe robii Tai si
inchide gurile hulitorilor! Inchide gurile necredinciosilor si
le deschide pe ale credinciosilor, ca sa te laude pe tine si tie
sa ti se inchine, ca tu esti Aparatoarea si Stapana noastra in
veci!

186

-Oufletul nostru trebuie vazut dupa Sfanta
Spovedanie ca o camasa alba, imaculata. Dar pe aceasta
camasa nepatata apare imediat o pata mica, o pata care nu
pare mare... insa. camasa nu mai e de un alb imaculat.

Numim aceasta pata mica un pacat „mic" si mul^i il
tratam cu indiferen^a. Dar el, acest pacat „mic", nu e „mic",
daca camasa nu mai e imaculata ca inainte. Daca pe geamul
ochelarilor a aparut o mica pata, vizibilitatea nu mai Qfoarte
buna, ci deteriorate.

Mai apare inca o mica pata si alte mici pete si
murdaria incepe sa fie evidentd.

Ne vad to^i cu care ne intalnim ca avem camasa
patata. Ne vad to^i Sfm^ii si toate Puterile ceresti ca ne-am
murdarit din nou. Ne vede Hristos si Prea Curata Stapana ca
avem camasa din nou nespdlatd.

O, pacatul numit „mare" e o realitate evidentd,
aidoma murddriei pe care o produce o calimara de cernala
aruncata pe propria ta camasa alba, pe care abia ai imbracat-
o! El se vede de la distanfdl Dar daca pacatul „mic" nu se
vede decat de mai de aproape nu inseamna ca el nu existd.

Trebuie sa marturisim tot ceea cefacem rdu, tot ceea
ce gdndim si simfim rdu, fara sa categorisim pacatele in mici
sau maril

Ne trebuie pocain^a si marturisire sincera, durere si
plangere, inima strapunsa si umilita.

Cand te doare maseaua sacaietor de mult nu te mai
urfi la cat de mult sauputin e cariata, ci vrei sa o extragi sau
sa scapi de durere cat mai repede.

Cel care se marturiseste la preotul duhovnic vrea sa
scape de durerea de acum dar si de cea vesnica si nu se mai
uita la cat de rusinoase, mari si multe sunt pacatele lui. El se
uita la ce vindeca, nu la ce nu e important.

Dumnezeu ne iarta prin preo^ii Sai. El ne iarta prin
gura si mana lor. De aceea trebuie sa-i cinstim si sa-i
pre^uim si sa-i iubim si prezen^a lor sa ne bucure
intotdeauna, pentru ca ei ne vindeca, ei ne spald ranile, ei ne
due pe braie la Hristos, la Marele Pastor al pastorilor.

O, Sfanta Biserica Ortodoxa e lumina acestei lumi,
singura insula mdntuitoare a celor ce inoata spre via^a
vesnica si numai in ea suntem in siguranfal

Da-ne, Doamne, sa iubim Sfanta Ta Biserica si Tie
sa-Ti slujim cu credin^a! Da-ne sa in^elegem iubirea Ta si

187

voia Ta cea sfanta, comoara care ne mantuie de lumea
aceasta, de pacat si de diavol!

Am citit la un Parinte duhovnicesc, care a trecut la
Domnul acum catva timp, compara^ia urmatoare, cum ca
via}a duhovniceasca se dezvolta pe nesim^ite in om ca in oul
pus sub closed, fara sa se vada nimic din afard, ci numai
dinduntru.

Via^a noud, cea intru Hristos, e ou pus sub aripile
iubirii Sale. Pe afara, oamenii nu vad multe schimbdri,
decat, poate, rdvna si fierbinieala iubirii si a tdriei noastre.
Insa, pe dinauntru, o pas are se naste spre viafa vesnica.

Oul e tare pe dinafara si nu lasa ochiul sa priveasca
inauntru. Dar daca ai ureche bund, po^i auzi freamdtul viefii
care vrea sa zboare spre cer.

Ochiul duhovnicesc poate intui iubirea pentru
Dumnezeu din altii. El poate vedea prdpastia smereniei,
umilin^a lepadarii de sine, necautarea slavei de la oameni,
taina insultarii si pedepsirii de sine, cat si pe aceea a
rabdarii tuturor necazurilor cu bucurie si multumire.

Urechea duhovniceasca poate sim^i izvorul eel viu din
sufletul curat, clipocitul si clinchetul cristalin al sfaturilor
mantuitoare, avdntul inimii pline de dor si de adorafie
dumnezeiascd.

Oul nu e chiar atat de netransparent pe cat pare,
pentru aceia care se pun, smerrfi si umilrfi, sub aceeasi aripd
iubitoare a lui Hristos.

Ouale se sparg in clipa morjii si pasarile/sufletele
noastre zboara in lacasurile ceresti.

Tocmai de aceea: „Cine-mi va da mie aripi ca ale
porumbelului ca sa zbor la cer?" (Ps. 54, 6). „Cine-mi va da
aripile curdfieiV, se intreaba Profetul.

>Oa nu va infricosaii de Sfm^i si de Sfmtele lor
Icoane si de Sfintele Moaste! Acestea sunt ganduri ale
Satanei.

Cand va e frica de o Sfanta Icoana, de Sfinte Moaste
sau de adevarurile unei carji sfinte, ruga^i-va cu tarie si cu
credin^a Sfantului aceluia ca sa va miluiasca si sa alunge
aceasta incepsare a min}ii adusa de eel viclean.

188

Domnul va va milui pentru rugaciunile Sfantului
aceluia! Ave^i credin^a puternica si veji vedea aceasta!

Satana vrea sa va nelinisteascd pentru ca va vede
rdvna si iubirea voastra. El aduce frici fara temelii reale si
pdcate inchipuite, cat si stdri de viciu, fara ca ele sa existe in
mod real sau exagereazd conseciniele lor, pentru ca sa nu ne
punem increderea cu totul in mila lui Dumnezeu prin
pocain^a si sa stam intr-o stare de agitafie si neliniste
permanentd.

Agitata fara substrat, frica care pare „fara iesire",
teroarea morbida a constiin^ei, frica plina de naluciri din
noapte si zi nu sunt semne ale pocdiniei adevdrate ci ale
inrduririi drdcesti asupra noastra.

Rugaciunea linis teste inima si o impacd daca
exerseaza rdbdarea indelungd.

Daca incerci sa }ii mintea la cuvintele rugdciunii,
atunci zboard nalucirile si ideile mari pe care ni le facem
despre noi.

Pentru ca mintea rdtdceste, tocmai de aceea isi arogd
multe titluri.

Cel care munceste cu credin^a buna, cade sleit de
puteri si isi cunoaste slabiciunea. La fel sta treaba si cu eel
care incearca sa se roage cu adevdrat.

Insa eel care colinda mult cu mintea crede ca se
roagd, cand el preadesfrdneazd cu gdndul, adica se
gandeste la tot felul de lucruri si nu se dezbara de orice
imagine, pentru ca sa stea gol de sine si de cele ale lumii, in
rugaciune si pocainta, in fata lui Dumnezeu.

Doamne, iarta-ma! Eu sunt care fac asa, fara frica si
rusine, caci Tu vezi si stii toatel Miluieste-ma si ma iarta,
Prea Sfinte Doamne!

H,

lu mai sunt vrednic" al fiului risipitor, care vine
acasa pocait si se marturiseste Tatalui ceresc, il simt din plin
si reprezinta finalul vie^ii mele, ultimul cuvant pe care il pot
spune.

„Nu mai sunt vrednic", Doamne, de nimic, desi Tu
imi dai in fiecare zi bundtdii si bucurii neasteptate si
negrditel

189

Cred ca-1 simt dar inca nu-l simt cu totul. Acest
cuvant e expresia vie^ii traite fara Dumnezeu, e expresia
durerii care vine la urmd, a constientizarii a ceea ce ne
lipseste in mod esential.

Simt ca sunt gol. Simt ca sunt netrebnic. Simt ca n-
am facut nimic bun si, din cauza invartosarii inimii mele, nu
pot plange.

O, cat de greu am cazut! Iadul imi zdmbe§te cu
rautate iar eu sunt pierdut. Sunt ca un animal incoliit de
cainii vanatorului. Astept moartea desi o uit. Ma cutremur
de raspunsul Judeca^ii desi sunt nepasator. O, fra^ii mei, mai
ticalos decat to^i am ajuns!

Domnul ma cheama sa fac voia Lui iar eu ingrop
talantul si apoi raspund cu nerusinare si indrazneala
nesocotita. O, daca mi-as vedea pacatele mele!

// judec pe aproapele meu, adica ma cred mai bun
decat el, cand eu sunt mai rdu decat el.

Daca l-a§ iubi, 1-as ierta, dar eu nu-l iert. Oricine iarta
iube$te. Eu nu iubesc si sunt mai rdu ca to}i.

290

Rugaciunile Sfantului Efrem Sirul 40 , cele de pocain^a,
due la umilintl si zdrobire de inima. Sunt ca un ciocan care
sparge muniii pe care ii avem crescu^i in inimi. Mare folos
dobandesc cei care se roaga cu ele, mai ales cei cu vointl
slaba si indaratnica, ca mine, nenorocitul.

Eu nu ma rog pentru ca nu stiu sa ma rog. Doamne,
invafa-ma sa ma rog\ Numai Tu stii cum trebuie sa ma rog.
Tu stii ce trebuie sa simt si sa fac. Invatl-ma Tu, Iubitorule
de oameni!

Copiii care merg la scoala, daca nu se supun
profesorilor si nu invatl cu adevdrat ceea ce ei le spun, au o
pdrutd stiinfa, pentru ca gdndesc cu erori de multe ori. La
fel e si cu omul care vine la Dumnezeu: trebuie sa creadd cu
totul pe duhovnicul sau povatuitorul lui duhovnicesc, pentru
ca el stie, din experientl si din viat.a si sfaturile Sfintilor
Paring, ceea ce trebuie sa faca, sa creada si sa stie acesta.

Nu cunosc, din cauza pacatelor mele, pe pdstorii cei
buni si sfinfi si de care inseteazd sufletul meu. Poate sunt
mulfi dar pe acestia eu nu-i stiu...

Iarta-ma, Doamne si ma indrumd la acestia! Schimba
via^a mea si da-mi sdfac ascultare, Prea Sfmte Doamne, ca
nu e nimic de capul meu!

Fiul eel risipitor se intoarce acasa si spune: „nu mai
sunt vrednic". Daca am privi in fiin^a noastra ascunsd am
spune la fel.

„Nu mai sunt vrednic", pentru ca m-am netrebnicit.
M-am vandut Iadului dorind roscovele dracilor. Cata
nepasare la mine! Cata nesim^ire!

Cand ne vedem sufletul - luminal de Duhul Sfant -
ramanem^3ra glas. Atat de mare e netrebnicia noastra.

§i Domnul ne iarta mereu, daca ne intoarcem la El! El
uita tot, pentru ca ne iubeste ca un Dumnezeu: in mod
desavarsit!

Pacatul e peretele gros care opreste mila lui
Dumnezeu. Pacatul e amdrdciunea pe care o primim in
locul dulceiii ceresti.

Doamne, miluieste-ne si ne iarta noua, pacatosilor!

Pacatele nestiin^ei mele sunt multe si grele. O, da-mi
sa ma tangui si sa plang pentru ele!

O, cat de infricosata e Judecata Ta, Doamne! Tu ma
vei judeca si ma vei lipsi de Rai din cauza nesimfirii mele.

40 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul.

191

In lad ma vei arunca, pentru ca n-am facut cele drepte
si bine pldcute Jie. N-am vrut sa ma nevoiesc, ci am fost
lenes! Tu asteptai sa ma pocaiesc iar eu pierdeam timpul cu
desertaciuni si viclesuguri.

Stateam impreuna cu necredinciosii si auzeam
prostiile si nebuniile lor si cuvintele Dumnezeiestilor Paring
le socoteam de neimplinit si grele, pentru ca eram lene§.

Veneam la Sfanta Biserica cu ranchiuna in inima. Nu
ii iertam pe cei care imi greseau. Eram nemilostiv,
preadesfranat, iute la manie, osanditor si ocarator pe
nedrept, pentru ca judecam pe fratele meu.

O, ruga^i-va pentru mine, mbi^ii mei fra^i si nu-mi
urma^i exemplul rdu\ Eu ma chinuiesc amarnic pentru
pacatele mele!

Asa vom zice cu to^ii de nu ne vom pocai! Asa vom
suspina vesnic. Daca ne-am da seama la cat de mult rdu
aduce pacatul, n-am mai pacatui niciodata. Nici macar n-am
vrea sa auzim, nici chiar pentru o secunda, de aceasta mare
decddere. Am suspina mereu si am plange cerand iertare.

Fericiti sunt cei care se roaga Prea Curatei Stapane!
Ea ii ajuta pe cei pacatosi si lipsi^i de sprijin. Ea e grabnica
ajutatoare a celor din primejdii, necazuri si ispite. O, Prea
Sfanta Doamna, nu il uita pe robul tau niciodata si ma
miluieste.

/■a

In ziua de 10 august, in via^a Sfantului Arhidiacon

Lauren^iu, stau scrise urmatoarele:

„Cand s-a implinit sorocul, Lauren^iu a venit inaintea
imparatului, aducand, in caru^e, mul^ime de saraci, orbi,
schiopi, mu^i, vaduve si orfani, care traiau din milosteniile
Bisericii. §i aratandu-i pe acestia, a zis imparatului: „Iata
comorile de mult pref ale Bisericii noastre, avuiii pe care
furii nu le fura si rugina nu le strica si care vor pre^ui mai
mult in fa^a Dreptului Judecator" 41 .

41 Cf. Proloage, vol. II, diortosite f?i imbogatite de Arhim. Dr. Benedict Ghiu§ f?i
tiparite prin straduinta §i osteneala §i cu studiul introductiv f?i binecuvantarea IPS Dr.
Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, Ed. Bunavestire, Bacau, 1999, p. 961.

192

Ce minunat raspuns! Sfanta Biserica isi ocroteste si
hrdneste fiii si ei sunt comoara ei nejefuita.

Imparatul cauta bogatiile acestei lumi trecatoare, pe
cand Sfantul Laurentiu ii arata pe cele care nu tree:
milosteniile.

Milostenia e iubirea pentru Hristos. Daca nu-L
iubesti pe Hristos nu poti fi milostiv, pentru ca sunt milostivi
aceia care iubGSC fara diferenfieri, ca si Hristos Dumnezeu.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, S-a Intrupat si
S-a facut om, Dumnezeu si om, ca sa-i mantuiasca pe toji,
fara deosebire.

De aceea, eel milostiv nu se uita la cine e eel care
cere, ci da, dupa cat are, celui care cere.

Cel care cere intinde mdna iar eel milostiv isi
des chide inima si braiele si da fratelui sau. Da fratelui,
pentru ca-L iubeste pe Cel care ne iubeste pe to^i cu iubire
negraita. Da fratelui si da, in acelasi timp, Celui
Atotmilostiv.

O, eu sunt cel mai nemilostiv om! Inima mea stricata
de patimi e nemilostivd. Da-mi, Doamne, inima milostiva ca
sa ma mantuiesc si eu.

Calist Monahul, in rugaciunea a doua catre
Nascatoarea de Dumnezeu, din Apanthisma Sfantului
Nicodim Aghioritul, spune ca Domnul Hristos, cand Prea
Curata face „rugaciuni pentru cei obosifi de pdcate", „Se
bucurd si Se vesele$te" .

„Obosit de pacate" arata starea mea, a pacatosului.
De aceea m-am oprit la aceste cuvinte.

Sunt obosit de atatea faradelegi si sunt sldbdnogit
foarte mult si tot nu o rup definitiv cu raul.

Pacatul te obose§te, te face greu. Sufletul imi e ca un
prune mort, care cere sa primeasca din via^a lui Dumnezeu.

O, sunt foarte pacdtosl Sunt atdt de pdedtos incat nici
nu stiu cat de pdedtos sunt. De aceea spun mereu: sunt
foarte pdedtos .

Diavolul vrea sa ma inghitd. Imi aduce ganduri din
Sodoma si Gomora si vrea sa ma uit inapoi. Vrea sa las din
mana plugul nevoinfei si sa redevin/m risipitor. Multe sunt
ispitele diavolului si fara ajutorul Prea Curatei Stapane as fi

42 Sfantul Nicodim Aghioritul, Apanthisma, cu binecuvantarea PS Galaction al
Alexandriei fji al Teleormanului, Ed. Sofia / Manastirea Petru Voda, Bucures-iti,
1999, pag. 115.

193

ca o frunzd ruptd din copac, care poate fi spulberatd
oriunde.

Incepe ziua de prdznuire a Sfantului Ierarh Nifon,
patriarhul Constantinoporului 43 §i tare a§ fi vrut sa fiu la
Craiova, pentru ca sd-i sdrut Sfmtele sale Moaste si sa ma
rog lui tocmai langa ele.

Sfinte Ierarhe Nifon, nu ma uita si pe mine, ticalosul
si din patimile mele cele de ocard si ticdloase ma scoate, ca
dintr-un cuptor defoc al Babilonului drdcesc.

A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustll.htm.

194

Un frate, inchinandu-se la racla Sfantului Ierarh, a
sim^it miros duhovnicesc preafrumos linistindu-i sufletul si
gustand cu sufletul sau odihna lui s-a bucurat dumnezeieste.

Miluieste-ma, Doamne, si pe mine, ticalosul, pentru
rugaciunile Sfantului Ierarh Nifon, lumina intregii
Ortodoxii!

0,

vai mie, ticalosului! Gandul ma minte - gandul
care ma trimite lapdcat - iar pacatul - u§ or prin placer e dar
greu prin consecinie - ma afunda in groapa dezndddjduirii.

Ma intorc ca porcul la murdaria mea. Ma ascund de
privirile oamenilor pentru a pacatui in ascuns, adica mai
greu si mai fdrd fried de Dumnezeu.

Sunt las si fricos. Ceea ce ma stdpdne§te, ma
conduce. Rusinea fe^ei e partea mea.

Daca m-ar intreba cineva ce fac cu adevdrat i-as
raspunde: pacate, pacate multe si grele, mai grele decat orice
greutate.

Pacatul te sdrdce§te iar eu sunt sdrac. Prin patimile
mele am cheltuit toata averea mea de la Tatal ceresc. M-am
facut dmfw al Impdrdiiei xmfiu risipitor.

O, Iubitorule de oameni! Cu toate ca sunt vinovat si
cu totul ticalos, Tu ma chemi inapoi. Nu vrei ca sa fiu
inghi^it pe veci de Satana. Iubirea Ta nu doreste aceasta.

Pofta mea cea rea m-a indepdrtat de Tine dar iubirea
Ta ma chemd inapoi. Acest gand e ca un soare pentru mine.

Eu sunt in intuneric dar acest gand - al iubirii Tale -
ma ridica la via^a, la lumina.

Slava Tie, Iubitorule de oameni, care ii miluiesti si ii
ierjipe ceipacatosi!

Doamne, Cel ce stii neputinfa mea si alunecdrile

mele in pacate, iarta-ma pe mine dupa mare mila Ta si nu
mi le socoti mie la infricosatoarea Ta Judecata, ca ele au
covarsit capul meu, si ma miluieste.

295

Doamne Iisuse, Cel ce §tii ticalosia mea, miluieste-
ma! Zdrobeste inima mea si smereste-o, incalzeste-o cu
iubirea Ta si o lumineaza. Fa-o pe ea bucuroasd si alunga
triste^ea ei, care vine din multe pacate.

Astazi am gresit rau inaintea Ta. Astazi am devenit cu
totul bucurie dracilor si intristare cerului.

O, Doamne, la cine sa scap, daca nu la Tine? Cui sa
spun inima mea, decat Tie, Dumnezeului meu?

La Tine vin si pe Tine Te rog: alunga intristarea de la
mine si pacatele mele cele mari §i infrico§atoare iarta-le.

Alunga de la mine duhul eel rau §i de me§te§ugirile
lui cele viclene scapa-ma. Iarta-ma, Doamne! Am gre§it, dar
la Tine vin §i-Ti cer: faca-se voia Ta cea sfanta §i intru
mine, preadesfranatul!

.Te

oata slava fiicei imparatului - adica a Prea

Curatei Fecioare - este inauntru" ei, in sufletul §i fiin^a ei
(Ps. 44, 15).

Ea este Fiica cea prea iubita a Tatalui ceresc, care a
nascut cu trup pe Dumnezeu Fiul, fiind plina de Duhul
Sfant.

Slava ei e sfinienia ei. Slava ei e aceea ca e
Nascatoare de Dumnezeu. Slava ei e Fiul ei Cel prea iubit,
Care S-a nascut din feciorestile ei sangiuiri mai presus de
fire, lasand fecioria ei nestricata.

Slava ei e induntru si acolo trebuie sa fie si slava
noastrd.

Nu trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu in afard, ci in
launtrul nostru. Aici vine harul Duhului Sfant, pe care II
chemam sa vind la noi.

196

„M U

ratacit in minciunile lor" (Amos 2, 4), pentru ca
falsele ganduri despre Dumnezeu si om si lucruri sunt o
ratacire de la adevar, o socotire a minciunii drept adevar.

Cand umbli traind o viafd mincinoasd si plind de
necredinid nu faci altceva decat sd rdtdcesti. Minciuna si
via^a mincinoasa sunt o alunecare in pdcat.

Oamenii care rdtdcesc de la adevar sunt oamenii
minciunii, oamenii care propovaduiesc minciuna pentru ca
au crezut insinudrile dracilor din inima si mintea lor.

Patima e o durere vie, ceva in afarafirii.

Patima e un foe drdcesc aruncat in trup sau un ulei al
Satanei ce s-aprelins in inima si ne stdpdneste.

Patimile ne invdluie si vor sd ne scufunde.

De aceea, cine rataceste, rdtdceste in minciuna.

Cine traieste intru adevar e pe cale dreaptd, e
impreund cu Hristos. Cine e impreuna cu Hristos nu suporta
gdndurile Satanei, dupa cum un om sensibil nu suporta
murddria mare.

O, eu ratacesc in patimi multe! Miluieste-ma,
Dumnezeule, ca sa ma mantuiesc si eu!

Cine se leapada de gdndirea dreapta, fara doar si
poate, e inselat de Satana.

Malahia 44 si sodomia 45 sunt patimi impotriva firii.
Cine e stdpdnit de ele, acela luptd impotriva firii.

Insa, in esenta, toate patimile sunt impotriva firii,
pentru ca ne desfigurezd interior.

Ele intra in trupul si in sufletul nostra ca o molimd, ca
o pecingine, ca petrolul care se scurge in mare. Ele ucid
orice gdnd bun, orice dorin}a curatd.

Patimile sunt boli nevindecate. Cu ele trebuie sa
mergi la Hristos, la Doctoral sufletelor si al trapurilor.

Hristos e sdndtatea celor bolnavi.

Cine aranca de la el Sfmtele Taine, aranca ultima
frdnghie de care se poate tine pentru ca sa nu alunece in
groapa Jar a fund, care ii sta sub picioare.

O, prea pu^ini mai doresc azi pe Hristos!

Preo^ii lui Dumnezeu ii cheama pe oameni la
impdrtdsirea cu Hristos si nimeni nu mai spune: „Prezent!".
Sau spun prea rar si prea pufini. S-a rdcit dragostea
crestinilor!

44 Masturbarea.

45 Sexul anal intre doi barbati.

297

Diavolul, chiar daca nu e dorit, e acceptat de noi. Pe
cand Hristos e chemat prea pufin si dorit si mai pufin, chiar
daca e pomenit mereu. II laudam prea mult cu gura si prea
putin cu inima. Si cand il lauzi pe cineva prea mult cu gura,
cu inima esti indiferent fa^a de el.

Hristos Domnul vrea sd ne dea iubirea Lui si noi ne
gandim la posturi mari, la nevoinid covdrsitoare - pe motiv
de a fi vrednici numai in ochii nostri - cand e nevoie doar
de iubire pentru El.

A posti pentru Hristos e un lucru bun. Dar a-L iubi pe
Hristos inseamna a-I da toatd inima.

Nu trebuie sa lepadam nimic, nicio fapta buna. Dar, in
acelasi timp, sa nu credem ca far a Hristos putem rezista
diavolului, trupului si lumii.

Caci asa cum nu po^i rezista in razboi^3ra muniiii, tot
la fel fara impdrtdsirea cu Hristos nu putem avea viata,
bucurie, cunoastere si frumusete reale, autentice.

Hristos e munifia care te face sa lup^i, pentru ca
numai cu El po^i sd-l lovesti pe eel rdu, pe asupritorul tdu
spiritual.

Cuvantul lui Dumnezeu e cuvdnt viu si mdntuitor si,
cu cat mai mult El, Cel euharistic, Cel din Sfintele Taine.

El e dorirea a toata lumea si dulceaia inimilor celor
ce-L iubesc.

Eu sunt ticdlos si spurcat, dar Domnul e intdrirea si
sedparea mea si Mdntuitorul meu. Miluieste-ma Doamne,
pe mine, cel cu totul netrebnicl

Rugaciunea te umple. Rugaciunea rfi umple inima de
bucurie.

Rugaciunea te tine treaz si in fafa lui Dumnezeu. Te
pdstreazd cu inima smerita.

Cand te rogi, stii ca esti slab si neputincios cu totul si
astepfi mila Lui. Astep^i mila Lui ca un cersetor, ca un om
fara nicio speranfd, ca un dezndddjduit.

Stai la pamant si te rogi si Ii ceri Domnului sa te
auda, desi esti cel maipdedtos, taratura pamantului.

Te stii vinovat, ratacit, inselat de diavol. Te stii intinat
cu totul, desfigurat de atatea vicii si pana la gat in necura^ie
si desertaciune.

O, ce gol esti in fa^a lui Dumnezeu! N-ai niciun
cuvant de dezvinova^ire.

„Doamne, iarta-ma!", strigi.

198

„Ai mila de mine ticalosul, ca am putrezit ca un stdrv
de atata rautate si pofta nebuna!".

Inima ta doreste linistea Duhului Sfant. Doreste pacea
ca pe o mireasmd binefdcdtoare deprimdvard.

Cum natura inviazd, revine la viatl primavara, a§a
vrei tu harul Duhului Sfant, bucuria, pacea si frumusetea
dumnezeiasca a Mangaietorul.

O, inima celui care se roaga e un abis de smereniel
Inima celui care se roaga e un abis neinfeles si netdlcuitl

Dumnezeu il vede pe eel ce se roaga si il asculta.
Dumnezeu priveste mereu spre acela ca spre un loc frumos
si ingrijit.

O, vai mie, spurcatului! Eu voi merge in lad pentru ca
sunt mai ticdlos §ipdcdtos decat to^i!

1 spitirea Sfantului Simeon Stalpnicul 46 de catre
parin^ii pustiei e un exemplu al ispitirii pentru certificarea
adevdrului sau a sdndtdtii duhovnicesti a nevoitorului.

46 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_St%C3%A21pnicul.

Icoana de deasupra si fotografia urmatoare sunt preluate din articolul:

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-simeon-stalpnicul-

98365.html.

199

Acestia trimit si il intreaba: „Pentru ce nu mergi pe
calea Pdrinfilor si alta cale noua ai aflat? Deci, pogoard-te
depe stdlp si urmeazd vie^ii pustnicilor" 47 .

Cuvintele ispitirii pareau sa indemne la renunfare,
insa substratul lor era urmatorul: „§i parirrfii pustnici i-au
invatat pe trimisi ca, de se va arata nesupus, cu sila sa-1
traga jos de pe stalp, iar de va asculta §i de va voi singur sd
se pogoare, sa-1 lase pe el sa stea asa cum a inceput,
cunoscand [astfel], ca [nevointa sa] este de la Dumnezeu'\ Ai

Dupa cele spuse aici, intelegem ca renuniarea la
viata de stdlpnic se cerea numai pentru nevointa din pdrere
de sine si nu pentru nevoinja adevdratd.

Cei care sunt insela^i de diavol nu se supun sfatului
celui bun si cdii celei drepte, pentru ca ei cred ca fac lucruri
bune, pe cand cei smerifi sunt ascultdtori si supusi.

Cum arata astdzi ruinele stdlpului Sfdntului Simeon, adicd
piatra din mijloc

Trimisii soborului ii spun Sfantului Simeon hotararea
lor, iar ,,el indatd a pasit cu piciorul pe scant, vrand sa se
coboare" 49 .

Examenul ispitirii fusese trecut cu bine! Sfantul
Simeon nu era in ghearele Satanei iar noua lui nevoinfd si
anume aceea de a trdipe un stdlp era de la Dumnezeu.

Cf. *** Proloage, vol. I, ed. cit. ant., p. 40.

Ibidem.
' Ibidem.

200

,,Trimisii strigara: «Nu te pogori, Sfmte Parinte, ci
petreci precum ai inceput. Acum stim ca lucrul tau este de
la Dumnezeu, care defolos sa-^i fie pana la sfarsit»" 50 .

Ispitirea i-a facut pe ispititori sa dea slava lui
Dumnezeu iar pe Sfantul Simeon sd-si arate inima si
cugetul lui smerit si ascultdtor.

Stalpul, nevointa sa pe stalp era o consecinta a fugii
sale de cinstea pe care i-o aduceau oamenii si de neodihnd.

Insa si de aici vorbea poporului de doua ori pe zi.

Primul stalp pe care 1-a ridicat a fost de 6 co^i
inal^ime, adica de 2, 88 metri, daca socotim cotul de 0, 48
metri, dupa modul evreiesc iar, mai apoi, stalpii pe care i-a
zidit au fost si mai inal^i. Primul stalp avea in varf o
chilioard strdmtd.

Sfmte Simeoane, roaga-te lui Dumnezeu si pentru
mine, pacatosul! Da-mi sa ma mantuiesc si eu,
preadesfranatul si spurcatul!

1 ot Sfantul Simeon Stalpnicul a vindecat de un duh
necurat pe un preot chinuit de acesta timp de 9 ani. Si dupa
ce 1-a vindecat, printre altele, i-a spus si urmatoarele
cuvinte: „precum a facut Dumnezeu mild cu tine, asa si tu sa
fad mild".

O, mare este experienta duhovniceascdl Acest sfat,
respectat intocmai, te fereste de multe pdcate si de extreme.

Cu alte cuvinte: „Dupa cum ai vdzut si ai simfit mila
lui Dumnezeu cu tine, tot la fel si tu sa fii ingdduitor si
intelegdtor cu al^ii, pentru ca ai fost neputincios si
Dumnezeu }i-a ajutat }ie\".

Cand fratele iti greseste, gandeste-te la cdte ai gresit
tu lui Dumnezeu si pune plasture pe rand si nu cuvdnt greu.

Cand fratele sau sora sunt ispitifi si momifi de Satana
si tu vezi si simp, asta, roaga-te pentru ei si nu-i condamna,
pentru ca Dumnezeu te va lasa sa simp si tu focul ispitirii.

Mila lui Dumnezeu e mare fa^a de noi. Tot mare sa
fie si mila noastrd fa^a de aproapele nostru!

Crestinii ortodocsi sunt chema^i la nevointa dupa
putere dar si la ingdduinid si iertare.

50

Ibidem.

202

Esti ingdduitor daca infelegi neputin^ele oamenilor si
le infelegi, daca \\\ vezi cu adevarat neputinfa si pacatosenia.

Doamne, faca-se voia Ta intru mine, pentru ca sunt
orbit si inselat de Satanal

■^trigdtul clopotelor e strigdtul adevdrului. El ne

cheama la Cina cea de Taind a Domnului. El ne cheama la
pocain^a, la priveghere asupra vie^ii noastre.

El e auzit de constiiniele treze, de cele care recunosc
starea lor de decadere, de pacatosenie.

Altminteri, el este glas in pustiu, in pustiul
indifereniei si al necredinciosiei curente.

Domnul intra in Ierusalim cu o saptamana inainte de
Sfantul Pasti implinind astfel profefia Sfantului Profet
Zaharia (Zah. 9, 9). Insa poporul nu astepta pe Impdratul
care va aduce rand de mult plans diavolului, ci pe eel care ar
fi trebuit sd ii invingd pe romani, pe stapanitorii de atunci ai
Israelului.

Ei doreau un impdrat lumesc, razboinic, care sa aduca
faimd Israelului. Si asta, cand Imparatul eel Drept si
biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei, aducea
adevdrata eliberare: pe aceea dejugul pdcatului.

Ce sa faci cu libertatea statald, daca nu esti liber in
Hristosl Ce sa faci cu bogdfia, daca nu esti bogat intru Ell

Atunci, Domnul a fost in^eles gresit. Asa si azi!

Unii dintre fra^i nu vor sa-L vada pe Dumnezeu ca
Mdntuitor, ci numai ca Judecdtor.

Domnul a venit sd-l caute si sd-l mdntuiascd pe eel
pierdut si nu pentru ca sdjudece lumea.

Judecata lumii se va face la sfarsitul chipului acestei
lumi si, desigur, ea se va face de cdtre El, de Cel care,
astazi, cheama lumea la pocdin0.

Acum cheama, pe cand atunci va da sentinid. Insa
pana atunci El e indelung rdbddtor si mult milostiv si nu Se
mdnie infiecarezi.

202

Acesti fra^i inverseazd timpurile pentru ca sd-si arate
neomenia. Trebuie sa in^elegem sldbiciunea oamenilor, caci
din aceasta se vede iubirea. Insa nu trebuie sa ne
imbolnavim de patimi si mai multe in timp ce incercam sa ii
scdpdm pe altii de patimile lor.

Sa ne rugam pentru toft si sdfim milostivil

Y acatele noastre nu trebuie sa ne faca sa schimbam
cuvintele Domnului. Faptele noastre sunt strdmbe, nu
cuvintele Luil Sa ne marturisim pdcdtosenia si sa
mdrturisim drept, pentru ca cuvantul Domnului e fdrd de
prihand.

V/ine neaga profetiile Vechiului Testament sau pe

cele ale Noului Testament neaga harul lui Dumnezeu si voia
Sa cu noi. Profetiile sunt de la Dumnezeu si cine se
indoieste de ele pacatuieste pacat greu: pdcat impotriva
Duhului Sfdnt.

„F ar alb ii creste (omului cu timpul), si el tot nu
simte" (Osea 7, 9) sa se lepede de cele rele si sdfie in}elept.

Pentru ca batrane^ea trebuie sa fie o carte a
intelepciunii si a vie}ii cuvioase.

\sandploua ar trebui sa ma gandesc la lipsa mea de
lacrimi. Ploaia innoieste fa^a pamantului, o invioreaza, o
trezeste la via^a. Asa ar trebui sa faca si lacrimile de
pocdinid cu sufletul meu.

203

Cantarile si rugaciunile Sfmtei Biserici spun uneori:
„ploi de lacrimi". Asta trebuie sa cerem: lacrimi, phi de
lacrimi, care sa ne curdteascd mintea si sa ne bucure inimal

Doamne, da-ne phi de lacrimil Milostiveste-Te de
noi si da-ne sa ne pocaim, caci ziua Judeca^ii Tale e plina de
urgie pentru cei pacatosi!

Auzi-ne pe noi, Doamne si miluieste faptura Ta! Da-
mi si mie, pacatosului, lacrimi curdiitoare si plans
binefdcdtor pentru ca sa ma mdntuiesc si eu!

,,0,

'are pot merge doi (sufletul si trupul) laolaltd fara
sa sefi inielesl" (Amos 3, 3).

V/and incepi sdfaci milostenie incepi sa trdiesti.

Milostenia te face sa sim^i durerea si nevoia
aproapelui tau. Milostenia te face sd-l simfi pe acela ca pe
tine insuii.

via^a unui Sfant e intotdeauna o bucurie. Ea iji

aduce aminte de telul vie^ii crestine: mdntuirea.

Crestin e numai ortodoxul. El e crestin pentru ca ii
SLYefra}i pe Sfinfii lui Dumnezeu, adicape cei ai lui Hristos
Dumnezeu.

l riveste in jos, suflete al meu! Priveste la pamant,
caci pamant esti si in pamant te vei intoarce! Mergi cu capul
plecat si suspina pentru via^a ta. Pune-^i in minte flacarile
care ii vor arde pe pacatosi, intunericul eel inspaimantator,
tartarul ghe^ii eel vesnic. Pune-^i in gand Iadul si spune-^i ca
mergi acolo, pentru ca aipdedtuit ca nimeni altul.

204

Cand mergi pe ciment spune-^i: „Vezi, asa e inima
mea: depiatral".

Cand mergi pe nisip: „Vezi, ca nisipul sunt pdcatele
mele: multe si coplesitoare pentru minte!".

Cand calci pe iarba: „0, Doamne, prin via^a mea am
pierdut locul de verdeafd si de odihnd din Impdrdfia TaV

Cand calci pe lemn spune-^i: „Eu sunt cariu pentru
lumea aceasta, caci smintesc prin purtarile mele!".

Oriunde mergi, ticaloase suflete, gdndeste-te la
moarte si suspind. Suspina acum, ca sa nu suspini vesnic.
Tanguieste-te acum, ca sa nu fi deznadajduit cumplit in lad
si cu totul amarat. O, striga acum catre Domnul! Poate Se va
milostivi de tine.

Poate i^i va ierta datoria ta cea infricosatoare, ca
multe ai mai facut rau, suflete al meu!

Suflete al meu, asculta sfatul acesta bun si te
pocdieqte, acum, cat mai e vreme! Moartea std la u§d si nu
mai epocainid dupa aceea.

Acum e timpul nevoinfei. Acum spala-^i patul tau cu
lacrimi si zdrobeste-ti inima.

Doamne, nu ma uita! Uita-Te la robul Tau si ma
miluieste, ca la Tine e inima meal

\/ad frunzele din copaci...Asa, Doamne, sa ma
desfrunze§ti si pe mine de pacatele mele, Mantuitorul meu!

Illetanierul e un drum al rugdciunii. El e sirul
clipelor vietii noastre pe care suntem datori sa il inchindm

lui Dumnezeu.

205

Boabele lui reprezinta puiinul nostru efort pentru
multele noastre pacate.

Mergem incet dar cu trezvie. Rugam in taina dar
cerem cu umilinia.

Daca nu e umilinia doar ne prefacem ca ne rugam.
Rugaciunea fariseica e lepadata de Dumnezeu si e dorita
rugaciunea vame§ului.

De aceea, metanierul e drumul de zi cu zi care ne
inva^a sa fim smerifi §i sa nu uitam sd cerem mila lui
Dumnezeu cea atat de trebuincioasa, noua, pacato§ilor.

\/hip\

)ul zapezii care acopera intregul pamantul e

chipul milei §i al iertdrii lui Dumnezeu, care acopera
sufletul §i il curate§te.

Dupa cum spune Sfantul Isaia Profetul: „mai curate
decat zapada" voi face pacatele voastre.

Zapada, albul zapezii e chipul iertdrii de pacate. Ba,
mai mult, el e chip al iertarii prin negate. Caci sufletul curat
e mult mai alb decat orice zapada abia cdzutd.

\/and mirosim flori sau parfumuri acestea ne
imbatd...O, cum va fi in Rai, Doamne?! Cum va fi in Raiul
bucuriei Tale? I

Da-mi si mie, pacatosului, sa fiu mo§tenitor al
bunata^ilor Tale celor vesnice, desi nu merit nimic. Numai
pentru mila Ta, miluieste-ma! Numai pentru mila Ta, iarta-
ma!

oneori vad mormintele din cimitirul evreiesc din
apropiere si vederea lor ma indurereaza.

206

Acelor morminte le lipseste bucurie mantuirii: Sfdnta
Cruce. Ele marturisesc necredin^a, contestarea lui Mesia,
Care a venit si este cu noi, este in lume si mai presus de
lume, acum si in vecii vecilor.

Sunt morminte urate, morminte goale de harul
dumnezeiesc. Parca sunt niste peisaje de dupa razboi, cand
totul e trist si fara nadejde. Pe scurt: sunt lacrimi de
deznddejde.

La cealalta extrema, cimitirul evanghelic e strajuit de
cruce, dar de o cruce fara Hristos. Aici Hristos nu mai e tot
una cu crucea.

A ramas crucea, pentru ca Hristos e undeva, departe,
„osandit" sa nu locuiasca in inimd ci in cer sau nicdieri.

Te infioara linistea de aici. Aerul te sufoca. Sim^i ca
nu po^i fi lini§tit langa asemenea morminte, pentru ca nici
sufletele acestor oameni nu sunt lini§tite.

§i acum, cand scriu, ma infioara peisajul acestor doua
cimitire si „linistea" din sufletul celor care le patroneazd.

Doamne, o, cat de bogafi suntem noi, ortodocsii Tai si
nu ne dam seama!

Mormintele noastre sunt pace si binecuvdntare,
a§teptare a zilei celei de a doua veniri a Ta, intru slava,
Mantuitorul nostru!

Langa ele po^i medita, te po^i reculege, l\i po^i pldnge
pacatele fara ca sa te agaseze ceva. Mormintele ortodocsilor
sunt in pacea lui Dumnezeu, in pacea care covarseste toata
mintea.

1 spitele razboiului nevazut si duhovnicesc sunt
aidoma atacurilor popoarelor straine asupra lui Israel.

Cand poporul era smerit si privea spre Dumnezeu
avea pace din partea dusmanii sai. Dar cand se semefea si
privea spre idoli, atunci era jefuit si cdlcat in picioare fara
mild.

La fel se petrec lucrurile si cu mintea noastra: cand e
smeritd nu are lupte. Insa cand se pleacd spre pofte atunci
este lasatd in mdnafiarelor din lad spre umilire si rusinare.

Poporul se pleca singur spre idoli. La fel si mintea
noastra se pleaca spre patimi.

207

§i atunci, si acum, Dumnezeu ingdduie palmuirea
semetirii, pentru ca sa nu se intinda cangrena si mai mult.

Pie spalam pe maini dar uitam sa ne spdldm si

sufletul. Uneori avem mai curate mdinile decat sufletul sau
sufletul ne este mai murdar uneori mai mult decat orice loc
plin de mizerie.

E dureros!...

Omul fara Dumnezeu e un tablou al desertdciunilor si
intindciunilor.

\/and te ingrijesti de suflet uifi trupul iar cand te
ingrije§ti de trup, \x\\\ ca ai suflet.

i acatul aduce triste^e, amaraciune, intunecare,

dezamagire. Pacatul ne umple de un miros urdt §i greu,
pentru ca el scoate din noi buna mireasmd a harului
dumnezeiesc. O, uitam ca Dumnezeu ne iubestel

Mla§tina patimilor ne trage la fund §i apa sufletului,
Una pana mai ieri, deodata se tulburd cumplit.

Vedem malul gros al murdariei pe care il avem in
inima §i ne inspaimantam. Ceea ce vedem e infricosdtor.
Atunci ne vedem neputinfa, sldbiciunea §i infatuarea cea
searbddd.

Atunci sim^im cat de meritat este Iadul pentru
pacatosi dar si cat este de mare iubirea si indurarea lui
Dumnezeu.

Dumnezeu pedepseste abuzurile si dorinfa nebund.

Tot ce pui mai mult in pahar se revarsa. La fel e si cu
revarsarea patimilor.

208

Doamne, ai mila de mine ticalosul si spurcatul si ma
iarta! Umileste sufletul meu, pentru ca sa vada si sa cugete
cele drepte! Alunga de la mine increderea in sine si s/ava
desartd si ma miluieste!

Daca va intreba cineva, care e eel mai pdedtos om al
acestei lumi sa-i spune^i ca sunt eu. Acest lucru au sa-1 vada
tofi la Infricosata judecata, cand eu, primul dintre toji, voi fi
aruncat in lad.

k

*aca ne-am vedea pacatele n-am mai indrazni sa

privim spre cer. Daca ne-am uita <2fe«? la cdte rele am facut,
n-am mai pacatui atat de fdrd de rusine §i fara de fried de
Dumnezeu.

Cei in§elati de diavol sunt bolnavi de multe boli
vazute si nevazute.

Diavolul nu locuieste in case curate ci in cele
necurate. M-au indurerat intotdeauna oamenii acestia,
pentru ca nu vor sa recunoascd faptul ca sunt datori vdndufi
lui Dumnezeu.

Mai de curand, un frate mi-a spus ca un „martor al lui
Iehova" a sustinut in fata lui ideea, cum ca Dumnezeu a

5 5 ~

lepddat Biserica Ortodoxd pentru faptul ca a lasat-o sa
sufere persecute primelor veacuri. Sarmanul! Cum sa-i fi
lepddat Dumnezeu pe aceia, pe care i-a ajutat sa fie biruitori
impotriva tuturor?!

Dumnezeu era cu Sfm^ii Mucenici si facea minuni
prin ei si asta o poate in^elege oricine citeste Vieiile
Sfiniilor.

Nestiinia spune intotdeauna multe enormita}i iar
viclenia si mai multe.

Stau fra^ii cei rataci^i ca niste cdini la raspantiile
drumurilor ca doar-doar sa insele vreun suflet. Se prefac a fi
„drepti" §i vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc nici
macar la suprafafd, tangential...

Stau cu Sfanta Scriptura in mana - si aceea trucata,
falsificata - sau nici macar cu ea, si isi propovaduiesc
propriile lor idei nebunesti.

E dureros sa vezi cum cad fra^ii nostri in plasa lor,
aidoma unei muste in gura paianjenului!

209

Daca nu ar fi curiosi nu s-ar umple de necredinid si
indoiald.

O, Doamne, ai mila de noi si ne iarta! Inva^a-ne sa ne
rugam Tie in fiecare clipa! Ai mila de noi, Doamne si ne
iarta, capierim fara mila Ta\

Id

drdsirea noastra de catre harul lui Dumnezeu e un

indemn la ardtarea iubirii pentru Dumnezeu. E un indemn
la chemarea cu dor a reinapoierii acestei stari prea
binecuvantate de simtire a harului Sau.

E ca si cum ^i-ai fi pierdut vederea si o vrei inapoi.

E ca si cum ai fi un cadavru, fara suflet, fara suflare.

Cine nu a fost pdrdsit de harul Duhului Sfant nu §tie
suffering, singuratatea, adevdrata singurdtate.

Pe El nu-L po^i inlocui cu nimic. De aceea te rogi:

„Vino inapoi, Mangaietorule! Vino si Te sala§luie§te
in robul Tau!".

Omul duhovnicesc nu se poate sim^i viu fara harul
Prea Sfintei Treimi. Si nici nu se poate numi om
duhovnicesc acela care nu trdieste in harul Sau.

Unii fra^i, din neexperien^a - desi eu sunt gol defapte
bune - mai mult se tulbura atunci cand sunt pdrdsifi, in
momentul cand incearca sa iasa din aceasta stare de unii
singuri. Singura iesire insa din depdrtarea de El este
smerenia si cererea iertdrii.

Cand sufletul se smereste, apele interioare ale
sufletului nostru se linistesc. Pe cat pareau de agitate, pe
atat, deodata, devin calme si pline de pace, atunci cand
cobordm in smerenie, cand ne asumdm pacatele care ne-au
adus aici, cand nu invinovdtim pe nimeni pentru starea
noastra interioard deplorabild.

O, Doamne, mare dar ai dat celor ce Te cunosc pe
Tine! Mult ne-ai mai iubit Tu, pe noi, cei mult pacatosi!

Cand omul incepe sa se pocdiascd, atunci se vede
pufin pdcdtos (1%) si foarte mult om drept (99%). Dar cand
sporeste in pocdinid, afla insa ca e cu totul pdcdtos si ca nu
are niciun lucru bun.

Cine cautd pocain^a o primeste de la Dumnezeu prin
cdderi si ispite. Pentru ca pocain^a vine atunci cand omul se
smereste.

220

Daca iti vezi pacatele, te pocaiesti. Daca vezi cine
esti, atunci nu mai ai curaj sa-I ceri nimic lui Dumnezeu, ci
numai sa sefacd voia Sa.

751

De curand am fost la Fericitul Hie Mdrturisitorul la
mormant...si numai privirea Sfintelor lui Moaste m-au
umplut de pace, de dulceaja, de iubire.

Sfintele Moaste ii insufle}esc pe cei care se nevoiesc.
Ele sunt semne ale harului dumnezeiesc si daca traiesti in
harul Sau atunci te umpli de nddejde.

Dumnezeu ne cheamd la El prin orice lucru si mai
ales prin Sfintele Moa§te.

Vin sute de oameni, se inchina, se roaga, ii cer
ajutoruL.Si nu se cunosc/?rea mulfi intre ei.

Fiecare vine cum poate. Nu stii de unde au auzit de el,
nu stii de ce vin...Insa toti vin, i se mdrturisesc lui si
primesc ajutorul sau dupa credinfa pe care o au.

Slava Tie, Doamne, slava Tie!

La Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie Basarabov,
la Sfintele Moaste ale Sfantului Nicolae al Mirelor Lichiei

51 La cimitirul din Giule§ti (Bucuresti).

A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/21/fericitul-ilie-marturisitorul/.

211

sau ale Santului Ciprian, care a fost mai intai vrajitor si apoi
episcop, vin zilnic zeci, sute de oameni.

La toate Sfintele Moaste vin oameni si se roaga,
pentru ca Sfintele Moaste sunt semnele sfinfeniei, semnele
care atesta faptul, ca acesti oameni, prin via^a lor sfanta,
sunt bineplacuti lui Dumnezeu.

Sfintele Moaste sunt invd0torii nostri fdrd greseald.
Ele ne arata sfdrsitul nevoin^ei celei adevarate, cununa
rasplatirii pamantesti, lasandu-ne sa intrevedem si cununa
rasplatirii ceresti pentru sufletul celui Sfant.

Ele ne inva^a rabdarea, smerenia, iubirea, cura^ia
sufleteasca si trupeasca, vitejia duhovniceasca...

Pentru ca Sfm^ii au indraznit impotriva diavolului, a
patimilor si a lumii avand armd nebiruitd pe Hristos si
Sfanta Sa Cruce.

Santa Cruce e zidul nebiruit al crestinilor ortodocsi.

Sfanta Cruce e semnul care reprezinta rdstignirea
poftelor si a patimilor in omul nostru eel dinauntru.

Noi ne rastignim induntru dar si in afard. §i cu cele
dinauntru si cu cele din afara trebuie sa placem lui
Dumnezeu si sa nufim sminteald fratelui sau sorei.

Nu e de ajuns sa nu pdedtuiesti. Trebuie sa nici nu
doresti sau sa gdndesti la pdcat.

Pe afara po^i arata om drept si cuvios, dar cuvintele si
asezarea ta launtrica sa sminteascd, sa impinga la pacat.

Crestinul adevdrat e iubire curata, e jertfa de buna
voie, e smerenie fara sfarsit. Cand cineva il infelege pe acest
om, atunci simte ca s-a intdlnit cu omul lui Dumnezeu.

Cea mai mare bucurie a acestei lumi e sa intalnim un
om Sfant. Langa el si de la el po^i infelege ceea ce Sfintele
car^i con^in in addncul lor.

El va stii sa ne invete pornind de la sfarsit spre
inceput: de la unde trebuie sa ajungi pana la ce trebuie sa
faci in mod concret cu tine insu^i.

Mare dar de la Dumnezeu e sa simii sfin^enia intr-un
om care respira langa tine, mananca sau vorbeste cu tine! Te
sim^i indlfat la gandirea lui dar, in acelasi timp, nevrednic,
foarte nevrednic de acest privilegiu al providen^ei
dumnezeiesti. Te sim^i acoperit de iubirea si in^elegerea
lui... Dar aceasta milostivire dumnezeiasca te indatoreazd si
pe tine la a-fi schimba viafa potrivit cu voia lui Dumnezeu.

212

[yfl

Wa ■

^Jf/

•41

>

R

Astazi e ziua de pomenire a Sfantului Sfintit Mucenic
Dionisie Areopagitul 52 (f 3 octombrie) 53 , ziua acelui Sfant
caruia in zilele noastre chiar si unii clerici ii neaga existenfa,
facandu-1 nu un traitor in secolul I, ci unul cu mult mai
tdrziu si cum ca ar fi copiat filosofia lui Plotin, cand el este
pasdrea Teologiei celei preainalte si tainice, vrednic urmas
al Sfantului Apostol Pavel, care 1-a atras la Domnul si apoi
1-a asezat episcop al Atenei.

Cine nu cunoaste scrierile Dumnezeiescului Dionisie
poate spune orice, pentru ca vorbeste in necunostinjd de
cauzd. Dar cine le cunoaste si a infeles maretia si inaltimea
intelegerii sale, acela nu mai poate sd se despartd de ele fara
str anger e de inimd.

Pentru ca scrierile sale preadumnezeiesti, deplin si
profund teologice sunt rodul Duhului Sfant, al unei vieti
sfinte si al unei cugetari addnci si coplesitoare.

Cei care au vrut sa farame acest zid dumnezeiesc, de
intdrire al credin^ei noastre, au vrut sd acopere stralucirea
soarelui cu doua maini de tina. Acest lucru nu se poate
intampla!

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Dionisie_Areopagitul.
La fel: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/18/sfantul-dionisie-areopagitul-
despre-ierarhia-cereasca-2008/.

Si: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/18/sfantul-dionisie-areopagitul-despre-
ierarhia-bisericeasca-20 1 0/.
53 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie03.htm.

213

Trebuie sa ne iubim Sfhnii §i sa marturisim despre ei
ceea ce, cu multa intelepciune §i cu mare grija, ne-a pdstrat
§i ne invafa Sfanta Tradi^ie a Bisericii Ortodoxe.

Sfanta Tradi^ie cuprinde dogmele dumnezeie§ti
stabilite de Sfm^ii Paring, tot cultul, toata experienta sfanta a
Bisericii si toate acestea nu se pot ajusta sau interpreta dupa
bunul nostru plac, ci ele trebuie infelese dupa cum le
mdrturiseste Sfanta Biserica Ortodoxa.

Sfinte Dionisie, iarta-i pe cei care te ignora sau te
contestd §i miluie§te-i pe cei care te cinstesc pe tine cu
credin^a!

El a murit martirizat in cetatea Parisului, prin taierea
capului §i trupul sau decapitat §i-a purtat sfantul cap, ca pe o
comoara, pentru ca^iva pa§i §i l-a incrediniat unei femei
credincioase, Catula cu numele.

Trupul sau eel sfant si-a purtat capul ca pe un odor
iar noi inventam lucruri fard cap, pentru a le imparta§i cu
mdini blasfemiatorii.

Dumnezeu sa ne ierte! Insa nu a§a se comporta
cre§tinii ortodoc§i adevara^i fata de Sfintii lui Dumnezeu. Ei
isi iubesc Sfmtii §i chiar isi dau viafa pentru ei.

Daca Sfmtii Mucenici nu ar fi renun^at la via^a din
iubire pentru Dumnezeu, ar fi murit ca to^i oamenii. Dar
daca au murit pentru Hristos, de aceea au vopsit Sfanta
Biserica cu sangele lor eel plin de iubire §i moartea lor
niciodata nu va fi fard laude.

Ma bucur cand vad oameni care iubesc fecioria §i
nevoinfa pentru Domnul.

Ma bucur cand se pocdiesc oameni ce au facut multe
rele in via^a lor, dar pe care Hristos i-a prins in plasa iubirii
Lui dumnezeie§ti §i pe care ii vad cum se schimbd §i cum nu
mai seamdnd deloc cu cei care au fost.

Prin acestea toate se vede mila §i purtarea de grija a
lui Dumnezeu cu noi.

Pentru toate acestea // laud pe Dumnezeu §i ma bucur
de iubirea Sa cea preasfanta, pe care in fiecare zi, in fiecare
ceas, in fiecare clipa, ne-o arata noua, pacato§ilor.

Cu ce sa-I mul^umim Domnului pentru toate cate ne-a
dat noua?! Cu ce gurd §i cu ce inimd trebuie slavit
Dumnezeu, de noi, cei atat de pacato§i?!

Nu ma pricep §i ma minunez! Nu ma pricep §i nu am
glas!

224

Dumnezeu e bun, e milostiv, e bland §i iertator, e plin
de indurare §i asta pentru ca sa ne pocdim §i sa warn
faradelegea. El ne a§teapta in fiecare zi sa ne intoarcem la El
§i oricdnd vom veni la El nu vom fi scosi afara.

Ascultati glasul Lui, iubrfilor! Nu va invdrtosati
urechile inimilor voastre!

Cuvintele Lui sunt via}a voastrd.

Asculta^i-L pe Domnul Dumnezeul vostru ca Sfdnt
este §i va inchinafi a§ternutului picioarelor Lui cu frica si cu
cutremur!

Doamne, nu uita poporul Tau §i zidirea Ta §i ne
miluie§te pe noi! Smere§te sufletele noastre, ca sa facem
voia Ta, caci ea este mai bund decat mierea, boga^ia §i slava
acestei lumi!

Lumea aceasta va trece, dar Tu in veci vei fi. Lumea
aceasta se va schimba, dar Tu, Acela§i e§ti §i anii Tai nu se
vor sfar§i. Faca-se voia ta §i ne miluie§te pe noi!

E un gdnd drdcesc acela de a nu te ruga pentru
aproapele tau din cauza ca te sim}i nevrednic. Daca te crezi
vrednic e§ti nevrednic §i nu invers.

Trebuie sa te rogi cum pofi §i sa suspini §i sa te doard
de aproapele tau, pentru ca el e fratele tau, e sora ta, e mama
ta, e tatal tau sau oricare altul.

Am vazut fra^i care cred ca pot fi vrednici de Sfanta
Imparta§anie daca se nevoiesc cu asprime. Cata orbire! O
mie de ani daca ne-am nevoi pentru primirea Sfintei
Imparta§anii, n-am fi vrednici de ea nici macar o singurd
data.

Daca-L dore§ti pe Hristos mai mult decat orice §i
fldmdnzesti §i insetezi de El, oricand auzi de impdrtdsirea cu
El e§ti vrednic sa te imparta§e§ti cu Sfintele Taine, pentru ca
Insu§i Hristos te cheamd la El prin dragostea pentru El.

Daca pe cei care se iubesc ii atrag dragostea §i dorul
pentru celalalt, cum poate Hristos sa nu ne atragd spre Sine,
prin dragostea pe care ne-o insufld in noi?

Cei ce-L iubesc pe Hristos nu pot sta fara El.

Daca experien^a indragostirii omene§ti ne arata, ca eel
care iube§te o femeie nu poate sta. fara cea iubita, cu atat
mai mult nu pot sta oamenii care-L iubesc pe Hristos fdrd
El

Suntem slabi §i pdcdtuim mereu. Dar marturisindu-ne
Lui, Celui care §tim ca ne iartd, ne aratam iubirea pentru El
§i nu ura sau indiferenfa.

225

Indiferent e eel care nu vrea sa se impdrtdseascd cu
Hristos pe motiv ca se simte „nevrednic" de impartasirea cu
El.

„Nevrednicia" celui indiferent fata de El e, de fapt,
neiubirea lui Hristos, nepasarea fa^a de El, necredin^a fa^a
de iertarea Sa, chiar daca eel in cauza nu in^elege haul in
care sta.

Comoditatea lui §i lejeritatea cu care trateaza cea mai
mare intdlnire posibild a acestei lumi - a omului cu Hristos
intrupat - arata, pentru un ochi atent, lipsa de dragoste
pentru El.

Pentru ca dragostea nu poate fi niciodata
nepdsdtoare.

El se preface ca 77 respectd pe Hristos prin aceea ca
sta departe de El, cand e vorba de altceva: de lipsa de
repspect, de lipsa de dragoste, de lipsa de dor fata de Hristos
Dumnezeu.

Hristos iube§te faptul ca sa Se uneascd cu el iar el
spune ca e „nevrednic" de Sfanta Euharistie, adica de El,
pentru ca sa nu se faca niciodata vrednic.

E foarte u§or sa spui ca ceva e imposibil in loc sa
marturise§ti ca tie fi-e lene §i ca nici nu vrei sa fii un crestin
adevdrat.

Aud de multe ori ca se indeamna la participarea la
Sfanta Liturghie - §i nu e de neinfeles de ce - dar n-am auzit
decat prea purine glasuri, care sa cheme la primirea lui
Hristos cu inima iubitoare §i smeritd.

Cel indragostit poate sdruta aprins pe iubita lui iar eu
nu ma pot impdrtdsi desl\ El nu poate stafdra privirea ei iar
mie mi se spune, ca imi pot arata dragostea fa^a de Hristos,
intorcdndu-I spatele §i nevoind sdfiu cu El.

Intelegeti, iubrjilor, ce sentimente au asemenea
oameniV.

Nu le plac obiceiul §i rdvna buna pentru ca sa nu ii
mustre constiinia §i pentru ca sa ramana tot la fel de
adormiii ca §i pana acum.

Dar Dumnezeu ii §tie pe cei care-L iubesc pe El §i le
ajuta lor. El este cu ei §i le vorbe§te tainic prin iubirea Lui,
prin mila Lui, prin ajutorul Lui eel de toate zilele.

Slava "Tie, Doamne, pentru toate! Slava Tie, ca Tu e§ti
Dumnezeul meu iar mila Ta e mai bund decat viafal

216

Avem nevoie de Sfanta Impartasanie pentru da. jam
Hristos nu putem face nimic. Avem nevoie de a-L cunoaste
pe El cu mintea, cu inima si cu trupul nostru.

Ruga^i-va pentru ca sa va lumineze Dumnezeu si El
va va spune, la fiecare in parte, ceea ce sa face^i!

Rdbdafi toate insultele si ocarile si bataile si asupririle
cu tdrie si multumire daca sunt pentru credinia noastrd
ortodoxal

Sunte\i fericifi daca rdbdafi pentru Hristosl

Sunte\i fericifi daca lupta^i lupta cea bundl

Ruga^i-va si pentru mine, pacatosul si ma ierta^i, ca
sunt sminteala pentru oameni si rusine pentru pamant.

Ruga^i-va si Dumnezeu nu va sta departe de voi!

Ruga^i-va pentru voi si pentru toata lumea!

Rugaciunea efoc care-i alunga pe draci.

Rugaciunea strdpunge norii si ajunge pana in fa^a lui
Dumnezeu. Nu uita^i asta!

F rica de Dumnezeu e pentru eel credincios aidoma

frdului si zdbalei pentru cal. Ea intoarce inapoi de la rau si
indeamna pe om sa vada binele si sa-1 urmeze.

V/el ce slujeste lui Dumnezeu priveste inainte, caci
inaintea lui sta Impara^ia lui Dumnezeu. Cine priveste
inapoi ca femeia lui Lot nu e vrednic de Impara^ia lui
Dumnezeu, caci inima i-a ramas in Sodoma si Gomora si
numai picioarele lui vor sa mearga mai departe.

0,

frajilor, moartea este invafatoarea tdcerW. Ea ne

arata cat de nebunesti sunt vorbele multe si desarte. Ea ne
inva^a bldndeiea si neosdndirea.

Moartea e bund pdzitoare a sufletului, caci frica de ea
ne abate de la rau.

227

Mormantul ne arata putreziciunea faptelor rele.

„Oase goale" suntem, pentru ca nu avem fapte bune.

Pacatosii sunt „oase goale"! Sfir^ii lui Dumnezeu
sunt oase binemirositoare si de toft cinstite.

O, urat miroase mormantul pacatosilor!

O, urata e carnea, care se descompune si lichidele
care se scurg, cele prea urat mirositoare!

Pentru asta ingrdsdm trupul nebuneste: pentru viermil
Viermii ne mananca in mormant si viermii Iadului ne
mananca sufletul, vesnic, in lad.

Suntem mdncafi de putreziciune, pentru ca nu suntem
unifi cu Nestricdciunea, Care e Hristos Dumnezeu. Daca am
fi uni^i cu El nu ne-am teme de nimic si de nimeni.

Moartea e pedagoga cea bund, care ne arata Raiul.

Moartea e scrisoarea ce ne aten^ioneaza asupra
vesniciei.

Moartea e cartea in care citim rasplata faptelor.

Moartea e masa ce ne amdrdste inima pentru a o
umple de veselie.

Moartea e mustrare a constiin}ei, mustrare buna si
folositoare.

Moartea e indemn la rugdciune. Ea face sa izvorasca
lacrimi din inima impietritd.

Moartea nu ne lasa morfii, ci ne duce la pocainfa,
aratandu-ne faptul ca oamenii se pot mdntui chiar si in
ultima clipd a vie^ii lor.

Moartea scutura lenea, aprinde ravna, zguduie mintea
inselata de diavol.

Moartea naste umilin^a si smereste, smereste mult.

Moartea da raspunsuri infelepte si mdntuitoare celor
care cugetd la ea si se inteleptesc din ea.

Daca ifi vezi moartea, vezi ca nu esti vrednic de Rai.

Daca l\i vezi moartea, constiin^a te mustra si esti
infricosat, pentru ca Judecatorul va fi Drept.

Daca l\i vezi moartea, faptele tale nu ^i se par bune si
chiar vezi faptul, faptul adevarat, ca nu ai niciofaptd bund.

Daca \\\ vezi moartea nu te mai mandresti si te
socotesti^rafe cu to^i.

Daca i^i vezi moartea urasti placerile si poftele acestei
lumi. Nu mai umbli dupa onoruri si nici dupa trepte inalte,
nu mai doresti laude desarte si nici primele locuri.

218

Daca iji vezi moartea iji pare rau de clipele si zilele
cand nu plangi, cand nu suspini, cand nu te tangui si nu te
umilesti pentru relele pe care le-ai facut.

Daca iji vezi moartea te temi sa nu pdcdtuiesti si nici
sa nu mori nespovedit si neimpartasit cu Sfintele Taine.

Am auzit fra^i care spuneau ca Raiul si Iadul sunt
aid, pe pdmdnt si ca trebuie sa bem si sa mdncdm si sa ne
distrdm, cdci aid e totul. M-au indurerat si i-am
compatimit. Satana le-a sugerat acestea, ca sa nu se
in^elepteasca de la cugetarea la moarte.

Cine cugetd la moarte se umple de intelepciune, caci
moartea izvoraste in^elepciune celor ce au frica de
Dumnezeu.

Cei care nu cred ca au suflet nemuritor asteapta
moartea ca niste animale. Cand trebuie sa paraseasca via^a
asta se infricoseaza, pentru ca vin la ei dracii ca sa le
rdpeascd sufletul si sd-l ducd in lad.

Cel care se gdndeste la lad nu se teme de moarte,
pentru ca se teme de Judecatd.

Fra^ilor, nu va indemn sa va fie fried de moarte, ci de
pacatl Pacatul e adevarata moarte, adevarata pdrdsire a lui
Dumnezeu.

Gdndul la moarte nu are in vedere faptul ca plecdm
din viafa asta, ci ca plecdm si nu stim daca plecdm pocdifi.

Gandul la moarte mdndncd nevoin^a, pocain^a
continua.

Gandul la moarte traieste din frica de Dumnezeu si
din nevoin^a.

Cand lipsesc acestea, gandul la moarte e
inspdimdntare fdrd rod, pentru ca nu duce lafapte bune ci la
deznadejde.

Deznadejdea nu are ce cauta la eel care cugetd la
moarte. Deznadejdea e a pufin credinciosilor, a celor care
nu cunosc roadele pocain}ei sincere si adevarate.

Sfantul loan Gura de Aur scria urmatoarele:
„nadejdea numai in via^a aceasta sldbeste mintea" 54 . Si de
aceea, fra^ii care nu mai vdd vesnicia e pentru ca lumea
aceasta le-a astupat cu totul vederea ochilor inimii.

Lumea asta e ca o cortind de teatru, ca o panza care
nu lasa sufletul sa vada mai departe. Doar daca in^elegem
desertdciunea ei, Dumnezeu ne lumineazd inima si mintea si

'• Proloage, vol. II , ed. cit. ant., p. 969.

219

putem privi vesnicia si in vesnicie, pentru ca iubirea pentru
lumea asta s-a dat la o parte si inima priveste drept.

Mormantul - pentru ca despre el vreau sa vorbesc - e
rugdciunea mea. Trebuie sa ies cu mintea din lume si sa o
cobor in mormdnt. Cu mintea in mormant trebuie sa ma
rogl Cu mintea stand in mormant nu mai ma pot mdndri cu
ceva.

Fra^ii mei, trebuie sa mergem la morminte!
Mormintele trebuie sa ne arate desertdciunea lumii, cum ca
lumea aceasta e umbra si vis.

Mormintele trebuie sa ne arate ca diferenfa nu e dupa
omul exterior, ci dupa eel interior.

II vom vedea pe taran si pe actor in mormant, pe
presedinte si pe monah, pe patriarh, doctor, miner, lautar si
curva la un loc. Diferenfa nu le-o aduce cavoul sau
mormantul depdmdnt ci faptele bune sau rele.

Sfanta Maria Egipteanca 55 a fost candva in faptele
curviei dar acum este intre Cuvioasele Maici, intre slavitele
nevoitoare ale Impara^iei Cerurilor.

Unde sunt insa toate curvele nepocaite? O, ma
infricosez!

Unde sunt toti pdcdtosii pamdntului? O, nu am glas!

Daca am fi gdndit la moarte n-am fi pdedtuit greu.

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.

220

Daca ne sculam cu moartea inaintea ochilor si ne
culcam tot cu ea in fafa ochilor nu mai pacatuiam far a
rusine.

Dar am pdcdtuit pentru ca am uitat ca mor.

Eu, eel muritor, am uitat ca mor sau am crezut ca
moartea va veni mai tdrziu si nu asa curdnd.

Unii o asteapta tdrziu, la sfarsitul viejii si ea vine
devreme. Al^ii o asteapta devreme, chiar mdine si moartea
fuge de ei, pentru ca sa ii gaseasca, candva, nepregatrfi.

O, trebuie sa stam trejV.

Moartea bate la usd si vai si amar de eel care moare
nepregdtitl

De aceea ne rugam Domnului ca sa ne dea sfdrsit
crestinesc.

Sfarsitul crestinesc inseamna impdeare cu toft,
mdrturisire si impdrtdsire cu Sfintele Taine. Daca mori in
pace si fdrd durere esti cu Hristos, pentru ca mori
neinfruntat de diavol.

Moartea ne reface planurile.

Ea scote dosarul intocmit prost si il arunca.

Ea ne despovareaza de multe casete destrdbdlate ale
min^ii noastre.

Moartea face curdienie in mintea noastra si scoate
gunoiul din inima cu mdtura gandirii la lad.

Iadul se leagd de moarte.

Iadul e moartea adevdratd, pe cand moartea e u§a
spre lad sau spre Rai.

Moartea e trecere spre moarte sau spre viafd.

Iadul e chinuire §ipedeapsd vesnicd.

De aceea zic: cei care cugetd la lad scapa de chin.

Cei care vad Iadul mereu se vdd in intuneric, in foe ce
arde si chinuie, intre viermi neobosifi care mereu mananca si
sfredelesc constiinta noastra, in ghea^a ce inspaimanta prin
frigul si criva^ul ei, in singuratate infricosatoare.

Iadul e chipul adevdrat al pacatului.

Chipul pldcut al pacatului e placer -ea. Dar placer ea e
chipul mincinos al pacatului, pe cand chipul adevdrat al
pacatului e compus din chinurile Iadului.

Cei care pacatuiesc sa se uite in Iadl

Daca ne-am uita pe fiecare zi in lad, adica de ne-am
gandi pe fiecare zi la chinurile Iadului, ne-ar trece toate
nebuniile si poftele, ne-ar ingheta sangele si ne-ar slabi

221

infumurarea, am dardai ca bolnavii de friguri si am transpira
mereu, incat cu transpira^ia ne-am uda toate batistele.

Pentru ca Iadul e inspaimdntator, cumplit, un loc ce
nu suporta termeni de comparable si nu poate fi intrecut in
chinuri.

Cei care vorbesc usor despre lad nu-l cunosc.

Cei care in^eleg cat de cat cum aratd Iadul au ajuns ca
umbrele de atata frica si cutremur.

Fra^ii mei iubi^i, iubifi Iadul\

Iubi^i adica amintirea Iadului, pentru ca sd nu-l
mostenifil

Iubifi nu pdcatul, ci amintirea Iadului, care va face sd
urdfi pacatul! Iubifi asadar Iadul, ca sd urdfi Iadul! Iubni
amintirea lui, pentru ca sa ura^i mijloacele prin care se intra
in el!

Iadul nu e o fabulafiel Bogatul nemilostiv n-a mers
intr-o fabulafie, ci in Iadul neiubirii. El cerea apa indurdrii
lui Dumnezeu, pentru ca nu avea izvorul Duhului Slant in
el. Se chinuia in lad.

Sa se termine odata cu ideea nebund ca Iadul nu
existdl Iadul existd si este inspaimdntator.

Dar ca sa nu ne fie inspaimdntator pentru vesnicie,
baremi acum sd ne inspdimdnte si de el sd scdpdml

Iadul a fost pregatit diavolului si ingerilor lui. Noi
ajungem in lad pentru ca ascultdm de diavol si pdcdtuim.
Noi ajungem rdi prin voia noastrd libera si singuri alegem
viafa sau moartea.

Via^a e voia lui Dumnezeu. Moartea e pdcatul. Cine
iubeste pacatul waste gandul la moarte.

Pentru eel care traieste in multe pdcate, moartea e o
sperietoare. Ea ii taie pofta de mancare. Ea ii slabanogeste
trupul. Ea ii innebuneste mintea.

Omul care innebuneste de frica mor^ii nu crede ca
iubirea lui Dumnezeu iartd orice pacat.

De aceea, fra^ii mei, sd ne pregdtim pentru moarte
continuu scapand astfel de ispitele vie}ii cu gandul la
moarte.

Gandul la moarte sa ne scape de prdpastia Iadului.

Dumnezeu sa ne ajute in tot lucrul bunl

222

Dupa cum in Sfanta Scriptura, Vechiul Testament sta
alaturi de Noul Testament, tot la fel si in Impara^ia lui
Dumnezeu Sfm^ii si Drep^ii Vechiului Testament sunt
impreuna cu cei ai Noului Testament, si to^i slavesc pe
Dumnezeul, Cel in Treime marit si inchinat: pe Tatal, pe
Fiul si pe Sfantul Duh Dumnezeu, Care este minunat intra
Sfin^ii Sai.

1 erici^i sunt aceia care merg la slujba Vecerniei si
aud, la glasul al 7-lea, in stihira a 4-a, cuvintele: „moartea
Ta este viafa mea"\

Si acestea cu adresa la Hristos, Cel pus in mormant de
Sfin^ii Iosif si Nicodim, cu adresa la Domnul si Dumnezeul
nostra.

Ma opresc la aceasta stihira, pentra ca vreau sa atrag
aten^ia acelora care nu se inchina, adica acelora carora
Moartea Domnului le epricind de rusine.

Stihira aceasta, cantarea aceasta scurtd dar bogata,
cuprinde urmatoarele cuvinte:

„Desi ai fost prins, Hristoase, de barba^ii cei fara de
lege, dar Tu esti Dumnezeul meu si nu ma rusinez; batut ai
fost pe spate si nu ma lepad; pe Crace Te-ai pironit si nu
tdinuiesc, intra scularea Ta ma laud, ca moartea Ta este
viafa mea, Atotputernice si Iubitorale de oameni, Doamne,
marire Tie!".

Unii fra^i - si o spun cu durere - nu se inchina si asta
- spun ei - din rusine. Adica le e rusine sa fie vazu^i
inchindndu-se, cu semnul prin care ei au fost mdntui}i, din
iubire multa si mare si negraita, de Fiul lui Dumnezeu
intrupat.

Insa cel care a scris stihira aceasta, cu minte luminata
de Duhul Sfant, spune contrariul: „Desi stiu, Doamne, ca
oameni pdcdtosi si nelegiuifi Te-au prins pe Tine si Te-au
batut si Te-au umilit, eu nu ma rusinez de toate acestea,
pentra ca stiu, capentru mine Te-ai lasat chinuit.

Desi pe Crace, Iubirea vie^i mele, Mantuitoral meu,
Te vad pironit, nu tdinuiesc si de bataia Ta pe spate eu stiu

223

si nu md lepdd de Tine, pentru ca toate acestea md
mdntuiesc pe mine, cel ratacit si intunecat.

Tu Te-ai rastignit ca sd se implineascd profe{iile
Sfin^ilor Tai, ca Scriptura sd primeascd realitatea celor
glasuite de ea.

Tu ai murit pentru mine, eel nerecunoscator. Din
iubire pentru mine si pentru cape mine sd md mdntuiesti.

O, eu pentru toate acestea nu md lepdd de Tine,
pentru ca nu vad in Tine numai pe omul ci si pe Dumnezeul
care esti, caci Tu, Dulcele meu Iisuse, esti Dumnezeu si
om".

Cel care a scris stihira, cu glas tot la fel de dulce si de
duios, continua si spune - asta trebuie sd finem noi minte - :

„In Vinerea Mare s-a petrecut rdstignirea Ta, Lumina
lumii si Sambata ai stat in mormdnt. Mormantul Tau s-a
facut purtdtor de lumina.

Cei din lad au vazut Lumina mare.

Cei din lad au iesit afard (cei Drepfi din lad),
impreuna cu Tine, Cel care ai stricat porfile de aramd ale
Iadului.

Iadul a fostjefuit de Tine, Cel pe Care nelegiuitii II
palmuiau.

In lad ai fost cu sufletul unit cu dumnezeirea Ta iar cu
trupul erai in mormant, pe scaun fiind impreuna sezdtor cu
Tatal si cu Duhul, si umpland toate fara sa fii inieles si ajuns
de mintea noastra.

Tu, Cel pironit pe lemn, ai scos din lad pe
Protoparin^ii nostri, care au fost scosi afara din Rai prin
mancarea din rodul lemnului.

Tu, Cel adapat cu fiere si o^et, ne-ai umplut de
dulceafa negrditd a. Sfintelor Taine.

Tu, Cel care ai cutremurat pamantul prin moartea Ta,
ne-ai dat pocdintd spre indreptare, pentru ca sd ne lepdddm
depdeate si viafd noud sa traim intru Tine.

O, cate n-ai facut Tu pentru noi!

Cum sa ma rusinez, Hristoase Doamne de TineV.

Cum sd nu md inchin Invierii Tale?!

Daca nu era Crucea Ta nu era nici Invierea Ta.

Caci de nu ar fi fost smerenia Ta cea negrditd si
ispdsirea pdcatelor noastre, acum, duminica, nu puteam sd
md laud intru scularea Ta din morliY\

224:

Iubi^ilor, duminica e ziua Invierii Domnuluil Caci
„daca Hristos n-a inviat, zadarnica e credinta voastrd,
sunteti inch in pacatele voastre" (I Cor. 15, 17).

Dar Hristos a inviat si S-a facut incepdturd a invierii
celor adormi^i! (I Cor. 15, 20).

Noi cinstim ziua invierii Sale, duminica!

Cine nu cinsteste duminica, n-a inviat impreuna cu
Hristos. Si daca nu a inviat impreuna cu El, nu efiu al vie}ii
ci al mor}ii.

In ziua Duminicii s-a intalnit Joia, Vinerea si
Sambata, dar si Lunea si Marjea si Miercurea.

Hristos care a inviat Duminica ne-a dat Sfantul Sau
Trup si Sfantul Sau Sange Joia, Vinerea a primit Crucea iar
Sambata a ridicat Drep^ii §i Sfm^ii din lad, pentru ca sa vada
lumina Invierii Sale celei de a treia zi.

Luni, Marji si Miercuri Domnul S-a pregatit pentru
Sfanta Cruce, adica pentru ziua Invierii, pentru ziua
Duminicii.

Asa ca duminica incununeazd toate celelalte zile si ea
e ziua cre§tinilor ortodoc§i, zi de bucurie si de veselie, zi de
odihnd si de odihnire duhovniceascd.

Evreii se odihneau sambata de lucrul lor.

Noi, ortodocsii, ne odihnim sufletele si trupurile
duminica, prin aceea ca le unim cu Hristos, care e Adevdrata
odihnd a tuturor pamantenilor.

Domnul era in mormant in Sambata Mare iar iudeii
credeau ca El Se odihne§te. Nu, El nu Se odihneal

El ii ridica pe cei morji, dupa cum, oarecand, vindeca
sambata.

Duminica - inviind din mor^i - a odihnit pe Sfmtele
Femei Mironosije, pe Sfm^ii Ucenici si, mai ales, pe Prea
Curata Lui Maica si pe noi, pe to^i, pentru ca ne-a spus
tuturor: „Bucurati-va!".

Bucuria aceasta odihne§te inima, umple, varsa lacrimi
duhovnicesti.

De aceea, El ne-a trecut de la moarte la viafd, de la
odihna trupului, pe care o cunosteau evreii, la odihna
sufletului, de la moartea sufletului la invierea lui.

Cei care se inchind - adica cei care-si fac semnul
Sfintei Cruci - vin si duminica la Sfanta Liturghie, pentru ca
ei unesc Crucea cu Invierea, pentru ca acelasi Iisus rdstignit
a si inviat.

225

Nu se rusineaza decat eel nebun si orb de Sfanta
Cruce.

Pentru ca moartea Domnului e viafa noastrd.

Pentru ca prin Cruce am devenit/m lui Dumnezeu in
cristelni^a Sfantului Botez. Prin Crucea si Invierea Lui am
primit harul Duhului Sfant si ne-am unit cu Hristos.

, Moartea Ta este viaja mea": il aud iarasi pe
facatorul de cdntdri cum imi marturisestel

Nu pot spune decat acestea - impreuna cu el - :
„Atotputernice si Iubitorule de oameni, Doamne, marire
Tie!". Amin!

\zei care se inchina cu semnul Sfmtei Cruci

mdrturisesc iubirea lui Dumnezeu fa^a de oameni, lauda
smerenia Sa cea prea adanca, preamaresc biruinia Lui
asupra mor}ii si asupra diavolului.

Acesti oameni sunt martorii sfmtei Lui invieri si a
petrecerii Lui cu cei credinciosi. Acesti oameni sunt cre§tini
ortodoc§i, care in mod dreptll sldvesc pe Dumnezeu.

Acesti oameni drept-sldvitori se bucura si se veselesc
duhovniceste, pentru ca Mielul lui Dumnezeu a ridicat
pdcatele lumii.

Sfanta Cruce e a§teptarea tuturor Profetilor, e bucuria
tainicd a celor de dinainte de Hristos si lauda celor de dupa
venirea Lui.

„Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat in Crucea
DomnuluiV striga Sfantul si Prea marele Pavel, frumusetea
intregii lumi crestine.

Crucea e lauda pentru ca ea e cheia care deschide
Raiul eel inchis, care acum s-a deschis noua.

Crucea e lauda, pentru ca prin ea ne rdstignim
cugetele si patimile, trupul si sufletul si dobandim Impara^ia
Cerurilor impreuna cu Sfm^ii.

Crucea ne este bucurie, pentru ca ne aduce bucuria
cea adevdratd.

Crucea ne este semn de biruinfd, pentru ca din fa^a ei
se retrag diavolii.

Crucea e rana cumplitd a Satanei.

226

Hristos, prin Cruce a desertat Iadul de cei Sfinti ai Sai
si 1-a bagat pe talhar in Rai.

Talharul a inva^at sa fie umilit pe cruce si pe cruce a
primit Raiul.

Cine nu iubeste Crucea nu-si iubeste mdntuirea
sufletului.

Cine nu cinsteste Crucea se leapada de Dumnezeu si
de iubirea Lui.

Dumnezeu e unit cu Sfanta Cruce prin iubirea Sa
pentru toft oamenii.

De aceea, cine II iubeste pe Dumnezeu, iubeste si
semnul Fiului omului, care va starni mare pldngere la a
doua Sa venire intru slava.

■^arpele din pustie, simbolul care prefigura Crucea,
salva de la muscdtura de sarpe.

Sfanta Cruce ii salveaza pe cre§tinii ortodoc§i de gura
diavolului, care in chipul §arpelui 1-a min^it pe om.

Ea alind durerile sufletului.

Ea, Crucea, vindeca durerile si neputin^ele, ridica din
boala si din nelinisti, il scapa pe om din deznadejde, ii
invioreaza pe cei ispiti^i si ii lini§te§te pe cei muncifi de
duhuri necurate.

Sfanta Cruce e arma crestinilor ortodocsi.

Cand crestinul ortodox se insemneazd cu semnul
Sfintei Cruci, atunci se umple de Hristos eel rastignit pe ea.

El iubeste Sfanta Cruce pentru ca-L iubeste pe
Hristos si II iubeste pe Hristos, pe Cei care S-a rastignit
pentru el.

Cei care nu infeleg taina Sfintei Cruci, adica iubirea
lui Dumnezeu pentru noi, tocmai de aceea vorbesc fara
minte si hulesc Sfanta Cruce.

Acestia sunt mai rau ca necuvantatoarele. Cainele isi
cunoaste stapanul iar omul nu II mai cunoaste pe
Dumnezeu. O, ce decadere!

E o durere mare sa vezi crestini, care nu cunosc cum
sd-sifacd semnul Sfintei Cruci. §tiu cate-n luna si in stele si
nu stiu sa se insemneze cu iubirea lui Dumnezeu pentru ei.

227

Adica se comporta fa^a de Dumnezeu, dupa cum nu se
comporta nici fa^a de patul lor sau de hainele lor.

Sfanta Cruce e semnul nemuririi. El e via^a noastra
vesnica. El reprezinta durerea si rdbdarea pe care trebuie sa
le avem fa^a de cei care ne sunt potrivnici.

Sfanta Cruce arata modul nostra de vietuire: mereu pe
cruce, mereu batjocoriti, intepati, alunga^i, chinuiti de to^i si
de toate.

Cand esti pe cruce, atunci nu asculfi de iudeii cei
vicleni. Adica nu cobori din cuie, pentra ca sa le faci pe
plac ci te umpli de sfintenie prin rabare si multumire fata de
Dumnezeu.

Via^a crestinului ortodox e o continud rdstignire.

Via^a noastra e o continud silire, o continua
renunfare, o continua dorire a lui Hristos.

Daca ne bucuram impreund cu Hristos, trebuie sa si
suferim impreuna cu El.

Trebuie sa fim pironiii pe lemn prin ocarile si
insultele pe care ni le aduc aceia, care nu ne infeleg sau nu
ne suportd.

Trebuie sa fim addpafi cu rasete si ghionturi.

Trebuie sa fim batjocori^i si dispretui^i de orice
trecator, care nu ne cunoa§te, dar caraia i se pare ca meritdm
acest tratament.

Suli^a neindurdrii ne loveste in coasta, pentra ca pe
cap avem coroana de spini, adica aducerea aminte de
pdcatele noastre.

Condamndm pacatele oamenilor iar oamenii ne
amintesc vechile pdcate ale ne§tiinfei noastre, nestiind ca ele
aufost iertate de Doctoral sufletelor.

Pacatele pe care le mustram noi sunt vii, pe cand ale
noastre sunt pururea inaintea noastra, desi le-am lasat in
urmd.

Din invidie, ne reamintesc pacatele noastre iertate,
pentra ca sa ne nelinisteascd si sa ne tulbure.

Daca stam pe cruce ne bucuram si nu ne tulburaml

Hristos ne da sa suportdm toate in tdcere.

Sfanta Cruce e linistea noastra. Alaturi de ea stim ai
cui fii suntem. Ea e hrana noastra. Ea ne hrdneste cu
Sfintele Taine. Ea ne fine de cold.

Caci Cracea Lui cea preafrumoasa si preasfanta e foe
dumnezeiesc, e iubire vesnica negrditd.

228

Ea e indurare. Prin ea, Dumnezeu S-a indurat de noi,
de oaia cea rdtdcitd prin munfi. Prin muntii mandriei, ai
urii, ainesimtirii...

Sa ne facem clipe libere si sa meditam la Sfanta
Cruce! Sa meditam, pentru ca ne vom imboga^i de roade
bogate, de roade vesnice.

Vom inva^a sa ne plangem pacatele. Vom inva^a sa
suspinam pentru tot ceea ce am facut rau. Vom inva^a sa ne
smerim cugetul si sa vedem ca nu ne mai aparfinem, ci
aparfinem lui Hristos.

Vom inva^a sa fim responsabili fa^a de aproapele
nostra. Vom inva^a cum sa ne schimbam via^a.

Hristos std mereu pe Sfanta Cruce, pentru ca sa nu
uitam cat ne-a iubit. El e pictat pe Sfanta Cruce pentru ca e
Dumnezeul iubirii.

Numai prin Sfanta Cruce se poate exprima in eel mai
inalt grad iubirea Sa. Iubirea Sa a coborat pe pamant si chiar
pana la lad prin Sfanta Cruce.

Iubi^ilor, nu asculta^i glasul diavolului, care va spune
sa va depdrtafi de Sfanta Cruce! Cine neaga Sfanta Cruce -
om sau inger fiind - anatema sa fie!

Sfin^ii Paring, la Sinodul al VII-lea Ecumenic 56 , au
stabilit aceasta si adevdratd e marturia lor. Nu po|i sa negi
Sfanta Cruce pentru ca iubirea nu cade niciodatd. Iubirea e
vesnica. Dumnezeu e vesnic.

Candva, iudeii si-au dat seama - unii dintre ei - ca au
ucis pe Fiul lui Dumnezeu. La sfarsitul chipului acestei lumi
toji isi vor da seama ca au necinstit si hulit Sfanta Cruce,
adica iubirea Sa. Va veni vremea cand oamenii vor pldnge
pentru ca n-auprimit iubirea lui Dumnezeu.

Vor plange cu amar. . .

>Oe intampla un lucra inspdimdntdtor cu noi: daca ne
murdarim pantalonii sau camasa sau ne murdarim pu^in pe
haina, facem din asta un cataclism; daca facem insa un
pacat, pacatul nostra nu e socotit un cataclism ci un prilej de
glumd.

56

Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_VII_Ecumenic.

229

In zilele noastre, se crede faptul ca e mai bine sa fii
chinuit vesnic in lad decat sa fii Sfdnt.

Oamenii pacatuiesc cu voluptate sau cu indiferenid,
din prostie sau din rdutate. Pierd timpul pe nimicuri si dau
important la nimicuri. Te inspaimanta linistea lor
drdceascd. Uneori te scot din sarite cu atata nesimfire.

Trebuie insa sa ierfi si sa fii ingdduitor. Hristos nu
obligd pe nimeni.

LSa fiecare bataie a inimii ar trebui sa ne gandim, ca
Hristos ne cheamd la pocain^a. „Hristos ne c hema la El!
Dulcele Iisus!", ar trebui sa ne spunem.

Daca nu ne spunem mereu asemenea lucruri uitdm si
uitarea efoarte nocivd.

l<Jupa cum merg necredinciosii toata ziua la doctor,

pentru orice mica durere, tot asa si noi sa mergem la Sfmtele
Moaste pentru orice mica durere sau indispozifie.

Sa le cerem Sfin^ilor lui Dumnezeu ajutor si miluirel
Si le vom primi pe acestea dupa masura credin^ei si a
curdiiei inimii noastre.

>Olava "Tie, Doamne, pentru toate! Smereste proasta
mea inima si ma miluieste.

oneori, cand aprind candela, las mucul vechi si
lumina este mica ca un licurici. O lumina mica in
comparable cu o veioza sau cu un bee aprins, ca sa nu mai

230

vorbesc de o vapaie defoc sau de un rug aprins, care une§te
cerul cu pamantul.

E doar o lumina mica. ..Insa in intunericul noptii, ea,
aceasta prea mica lumina, imi arata drumul spre cer, imi
arata chipul Prea Curatei §i pe Pruncul Iisus, imi arata
mdntuirea sufletului meu.

Si o mica lumina in atata intuneric e o nddejde, e o
rugdciune, e o iubire vie.

O, ce diferen^a este intre intuneric §i faptele vii ale
iubirii!

Intunericul te lasa orb, te sufoca, te ratace§te. Aceasta
mica lumina a iubirii pentru Dumnezeu te face sa vezi - mai
pe pipdite, mai pe dibuite, cu ajutorul lui Dumnezeu -
drumul catre El. „E bine sa fii §i atdt - imi spun - decat sa
fii in intunericV\

Mica lumina aduce speran^e. Mica lumina poate
incdlzi macar un suflet.

E adevarat: bine e sa fii foe aprins, foe care ii
incalze§te pe mulfi. Dar, in loc sa fii intuneric, bine e sa fii
§i o mica lumini}a a candelei.

I arin^ii cei mari au fost ispiti^i cu rdbdarea. Erau
pu§i, la inceput, sa astepte in fa^a manastirii, pentru ca sa se
vada iubirea lor pentru Dumnezeu.

Logica era urmatoarea: daca iubesc pe Dumnezeu §i
manastirea, rabda, rabda indelung. Daca nu: se plictisesc §i
pleaca. §i ei au rabdat!

Sfin^ii au iubit pe Dumnezeu mai mult decat orice.

De la ei sa inva^am ce inseamna sa rdbddm §i lor sa
ne rugam sa ne ajute, ca unii care §tiu cat de molesitd e firea
noastra §i de cat de mult ajutor avem nevoie.

Suntem mole§iti de atatea pacate! Suntem ca ni§te
cdrpe murdare, care au §ters prea mult praf din tot locul.

Dumnezeu ne albeste insa prin mila Sal La El sa
avem nddejde nebiruital

231

IXlai sunt cateva zeci de ore si sarbatorim Adormirea
Prea Curatei Stdpdne. Intra adormirea sa nu ne-a uitat pe
noi! Cea care a fost Maicd a ramas Fecioara, Pururea
Fecioard si cea care a adormit e vie si pururea rugdtoare
pentru noi si sta de-a dreapta Fiului ei in cerari.

Auzind aceste lucrari, tace tot ceral si pamantul de
atata mdreiie si uimire dar sldvesc cu bucurie neincetatd
taina iconomiei dumnezeiesti intregul cer si tot pamantul
in^elept.

Caci Maica lui Dumnezeu s-a facut cer nou, cer care
a incdput pe Cel ce fine toate in palmd, pe Ziditoral si
Domnul.

Sfin^ii Paring au vorbit despre Prea Curata in mod
dumnezeieste si au aratat indlfimea cutremurdtoare la care
Roaba Domnului prin iubirea, smerenia si fecioria ei cea
negraita a ajuns.

Ea, raiul cuvantator, ne veseleste dumnezeieste. Prin
orice fapt a vie^ii ei e o icoand a sfinieniei celei desavarsite,
o graire despre curata pe care nu a avut-o ceral. Caci nu
Inger a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, ci Prea aleasa dintre
femei, cea pe care ofericesc toate neamurile.

Ea este bucurie.

Ea este cea care a §ters toatd lacrima de pe toata fa^a
pamantului prin nasterea ei cea negraita.

In ea s-au implinit toate prorociile.

In ea s-au implinit toate calita^ile Maicii lui
Dumnezeu.

Numai ea a putut spune: „Fie mie dupa cuvantul tau!"
Sfantului Arhanghel Gavriil, pentru ca numai Prea Curata
Fecioara era atdt de smeritd.

Smerenia cea negraita si nein^eleasa a Fiului lui
Dumnezeu a locuit in trapul smereniei celei preafericite a
Sfintei Fecioare Maria.

Cel ce a plecat cerarile si S-a pogorat pana la noi si S-
a facut om ca noi - afara de pacat - a iubit pe cea care s-a
supus cu totul iconomiei dumnezeiesti si a primit sa fie
Maicd a Sa.

Cea Prea Curata L-a nascut pe Cel Prea Slant, pe
Sfantul Sfintilor.

Cea Prea Nevinovata a nascut pe Cel fara intinaciune,
pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel deofiinta cu Tatal, Care din
Tatal S-a nascut mai inainte de to^i vecii.

232

Pe braje L-a purtat pe Cel ce a zidit toate cu cuvantul
gurii Sale.

La sanul ei a supt Cel ce hraneste toata faptura cu
belsug de roade.

De ea a ascultat Cel in fa^a Caruia toate se tern si se
cutremura.

Acum, cea Prea Curata e asezata in mormant dar
trupul ei nu cunoaste stricaciunea.

Cand Sfantul Apostol Toma intra in mormant, la trei
zile dupa sfanta adormire a Maicii Domnului, trupul ei cel
preacurat nu mai era pe pamant, caci Domnul il ridicase la
cer.

O, mormantul a ramas gol, ca si mormantul
Domnului! Doua morminte goale: pentru ca unul era al
Vie^ii iar celalalt al Maicii Vie^ii.

§i in unul si in altul giulgiurile au ramas ca sa
marturiseasca dumnezeirea. lui Iisus si prea marea sfinlenie
a Prea Curatei Lui Maici.

„De acum ma vor ferici toate neamurile" a prorocit
Prea Curata. Si la axionul praznicului cantam: „Neamurile
toate te fericesc pe tine, una, de Dumnezeu Nascatoare". . .

Evlavia dreptcredinciosilor e mare in aceasta zi. Toate
inimile bat la unison cu dulcea^a milostivirii sale, pe care o
revarsa din belsug, si noua, pacatosilor si nefericitilor.

Noi suntem bolnavi de atatea pacate; ea ne alina
suferin^ele si ne tamaduieste bolile.

Noi suntem deznadajduiti pentru mantuirea noastra.
Ea ne da curaj si nadejde de mantuire, caci ea a nascut pe
Cel ce nu vrea moartea, ci indreptarea pacatosilor.

Prea Curata Maica, Cea mai curata decat toata faptura
cea vazuta si cea nevazuta, ca ceea ce esti Maica a lui
Dumnezeu, nu ne uita si pe noi, cei smeri^i si slabanogi^i de
pacate si ne trimite si noua o picatura din mila milostivirii
tale si roaga pe Fiul tau, Cel lesne de imblanzit, ca la
infricosatoarea Judecata sa nu ne aseze pe noi impreuna cu
caprele cele mdndre, ci cu oile cele smerite §ipa§nice, intra
Impara^ia Sa, acum si purarea si-n vecii vecilor. Amin!

233

L3a-mi rabdare intru scarbe, Doamne, si intru ispite,
ca sa nu ma scufund! Lumineaza mintea mea, ca sa nu
raman pentru vesnicie orb si imbraca-ma cu Duhul Tau eel
Sfant, ca sa nu fiu degerat de iarna tartarului celui nemilos.

Opreste aiurarea min^i mele si indrepteaza
moliciunea voin^ei mele, ca Tu esti Dumnezeul celor vii -
prin fapte bune - si nu al morfilor - prin fapte rele.

Ai mila de mine, eel singur si ratacit, si ma miluieste,
ca Tu esti Purtatorul de grija al tuturora. Smereste sufletul
meu si umileste inima mea, ca sa fac voia Ta in toata via^a
mea. Amin!

>Ount un vierme. Viermele locuieste numai in hoituri.
El se hraneste numai cu murdarie. Asemenea lui sunt si eu:
pe afara seaman cu chipul evlaviei, dar in mine arat lips a ei.

l atima e o robie grea si constrdngdtoare. Ea este un

cal ndrdvas fara frdu. Multa durere si osteneala trebuie sa
pui, pentru ca sa stavilesti infocarea acestui cal.

>Ount un fariseu: ma laud cu ceea ce nu fac. Pun
sarcini grele, cu gandul, pe umerii altora, iar eu nu pot sa
ridic niciun pai, pentru ca sunt lenes si deldsdtor. Vai mie!

Voi fi judecat ca un ucigas de paring si de frafi,
pentru ca nu ascult si barf esc toata ziual

\rxemplul vie^ii mele e o sminteald mare pentru
fra^ii mei. Sunt ca un mar stricat, care strica si merele

sanatoase.

234

\/ea mai frumoasa zi e ziua pocainfei. Lacrimile iji
cura^esc mintea si i{i insenineaza inima. Cea mai frumoasa
si scumpa zi e impdcarea cu Dumnezeu.

Xr greu sa acceptdm decaderea noastra atunci cand

suntem inselafi de diavol. E tot la fel ca si atunci cand ne
ascundem patimile de rusine: desi stim ca le avem, nu vrem
sa le mdrturisim.

V/el mai mare rdu e sd-I intorci spatele lui
Dumnezeu toata via^a. Asa traiesti in eel mai gros si dureros

intuneric.

LSa infricosata Judecata voi fi ca un peste fara de
glas. Nu voi avea cuvdnt de dezvinovafire, eu,
preadesfranatul.

Pacatele mele sunt ca plumbul. Ele ma trag in marea
acestei vie^i, ca sa ma scufund in mod deplin.

Miluieste-ma, Doamne, ca sunt foarte neputincios!
Vindeca patimile mele si ma iarta!

>Ofin^ii lui Dumnezeu sunt stelele care stralucesc in

intunericul istoriei. Istoria omenirii, de la Sfantul Adam si
pana azi, este luminatd de via^a lor, caci ei au bineplacut lui
Dumnezeu si El a locuit in ei.

Orice Sfant e o lumind mare, o lumina ce nu poate fi
egalatd de necunuia lumii din care a iesit.

Ei au iesit din lume dar erau ai lui Dumnezeu.

235

Ei nu erau ai lumii, pentru ca si-au rdstignit patimile
si poftele pentru iubirea lui Dumnezeu.

Sfin^ilor ai lui Dumnezeu, nu ma uita^i si pe mine,
pacatosul, ca sa ma mantuiesc si eu!

ldrerea de sine e o poartd inchisd. Ea nu lasa

iubirea lui Dumnezeu sa intre in inima noastra.

Daca ne deschidem inima lui Dumnezeu si Lui I-o
oferim in intregime, aceasta poarta e scoasa din ^ani §i
stricata cu totul de smerita ascultare.

Ascultarea de Dumnezeu §i de Sfinfii Lui e aceea care
ne scapa depdrerea de sine §i de indliarea min}ii.

0,

sfatul bun e ca o lanternd aprinsd in bezna nop^ii!
El nu te lasa sa te impiedici si sa cazi.

Mepede cade omul fara harul lui Dumnezeu! O, cat

de neputincios sunt!

Sunt „desertaciune a desertaciunilor" (Eccl. 1, 2), caci
prin cugetare desarta imi agonisesc, spre pierzare, toata
desertaciunea.

Amara va fi Judecata pentru mine. Amara va fi
desparjirea sufletului meu de trup. Voi fi gasit intinat cu
totul si voi fi aruncat diavolului spre mancare.

Vai mie, pacatosului! Vai mie, ca nimeni nu va fi
judecat ca minel

Eu am gresit intru cunostin}a si cunostin^a mdjudecd,
pentru ca am gresit din rdutate si din voie libera.

Cei care au pacatuit din nestiinfa se vor bate mai
pufin. Eu voi fi bdtut mult pentru ca sunt mai ticdlos ca toft.

236

\)<

'ezi Stapane, nemernicia mea si ma miluieste.
Sfantule Ierarh loan Maximovici , roaga-te lui
Dumnezeu pentru mine, pacatosul!

CO

Sfantule Ierarh Ignatie Briancianinov , roaga-te lui
Dumnezeu pentru mine, pacatosul!

Ruga^i-va pentru mine, Sfin^ilor ai lui Dumnezeu, ca
sa vad groapa in care stau si sa md ridic spre pocain^a!

Moartea e amard, e amara pentru pacatosi.

Ea ii zguduie pe cei ce se pocaiesc.

Ea ii in}elep}este spre via^a vesnica.

Judecata e anuniatd de mustrarea constiinfei.

„Daca inima nu ne mustrd, avem indrdzneald catre
Dumnezeu" (I In. 3, 21). Dar pe mine md mustrd si md
aratd vinovatl

Doamne, miluieste-ma pe mine preadesfranatul,
ho^ul, furul de cele sfinte, malahistul, sodomitul, cartitorul,
betivul, lacomul, ocaratorul, neiubitorul de fra^i si de paring,
necinstitorul, iubitorul de argin^i, avarul, ingamfatul,
mandrul, trufasul, necredinciosul, paganul cu fapta,
increzutul, maniosul, lenesul, nesim^itorul,

nerecunoscatorul, curvarul cu dorin^a si cu fapta,
nelegiuitul, blestematul din faptele cele vazute si nevazute
de oameni, sarcasticul, raul, uzurpatorul numelui bun,
invidiosul si casa tuturor celorlalte rele si ma iarta!

Mult am gresit si niciodata nu m-am pocait. Mult am
gresit si nu am suspinat niciodata. Niciodata nu am plans cu
adevarat pentru relele pe care, ca nimeni altul, le-am facut.

Miluieste-ma, Doamne si ma iarta! Ai mila de mine,
ticalosul si spurcatul si ma iarta!

Cel care ifi aminteste de lad, acela rfi e prieten cu
adevarat.

Cel care te indeamna sa-fi fie fried de Dumnezeu, l\i
vrea binele vesnic.

Roaga-te pentru unul ca acesta in inima ta!
Multumeste-i in gand, de multe ori, pentru ca te-a mai
aten^ionat inca o data si inca o data!

Uitdm repede Iadul si de aceea eddem in el. Uitam
repede chinurile si ele vin peste noi.

Iadul ne scapa de lad! Iadul ne inva^a sa fim smeri^i,
buni, ascultatori, evlaviosi, dreptcredinciosi cu adevarat.

57 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Maximovici.

58 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov.

237

Iadul ne scapa de falsele pareri si de toate ereziile si
gandurile diavolului, daca ne smerim inima.

Daca ne ^inem de amintirea Iadului nu mai suspinam
vesnic. El e prietenul nostru care ne mustra. El e mama
noastra care ne pova^uieste sa nu urmam pdcdtosilor, ci
celor ce se pocdiesc, dupa dreptarul dreptei credin^e
ortodoxe.

Doamne, da-mi frica Ta si amintirea Iadului si ma
mantuieste! Revarsa mila Ta peste mine si smereste sufletul
meu!

Eu am o mare pdrere despre mine, pentru ca sunt
ratacit si inselat de diavol.

Eu rdtdcesc pentru ca sunt neascultdtor.

Eu pdcdtuiesc pentru ca sunt increzut ^i fara fried de
Tine, Doamne!

O, miluieste via^a mea cea desarta! Miluieste-ma,
Doamne Iisuse, pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale
si ma iarta!

Plu e nimic mai folositor pentru un crestin ortodox ca

Sfanta Impartasanie. Ea este via^a lui, aerul lui, bucuria lui,
lacrimile lui de bucurie.

Sfanta Impartasanie e focul ce arde pdcatele, adica
spinii ce au intrat in suflet. Ea lumineaza cdmara sufletului,
o umple de sfm^enie. Nu uita^i asta, fra^ii mei!

Apropia^i-va si uni^i-va cu Hristos, pentru ca fara El
nu exista nicio speran^a de mantuire! El e via^a noastra
vesnica.

Fara Hristos nu exista viafa vesnicd, ci moarte
vesnica.

Va rog cu inima stransa: impartasiti-va cu Hristos!
Bucura^i-va impreuna cu El! Frfi cu El!

viaina, dupa ce face un ou, cotcodaceste ca sa stie
toata lumea. Noi nu trebuie sa ne lauddm, daca vrem sa

238

facem fapte bune. Noi trebuie sa dam slava lui Dumnezeu,
pentru ca numai cu ajutorul Lui am putut face o anumita
fapta milostiva si iubitoare defraii.

In inimile care nu-L primesc pe Hristos rasar tot felul
de ganduri si frici precum buruienile. Cei care II primesc pe
Hristos in Sfmtele Taine, primesc focul dumnezeiesc si El
arde toata balaria crescuta peste noapte, adica de cdnd nu
ne-am mai impdrtdsit.

-Oa dam slava lui Dumnezeu pentru toate mai mult

decat clipim din ochi sau ne miscdm mdinile. Orice clipa a
vieUi noastre sa fie o mulfumire adusa Lui.

Intr-o seara stateam aproape de cismeaua de langa

poarta, la Sfanta Manastire Antim si ascultam predica rostita
de un parinte diacon. O puteam auzi datorita difuzoarelor de
afara.

Milostivul Dumnezeu - pe cand stateam si ascultam -
a vrut sa ma bucure duhovniceste dar si sa ma invefe prin
pilda unei femei evlavioase, cu fa^a foarte radioasa si
imbracata, in intregime, in haine negre.

Aceasta avea intr-o geanta 4 sau 5 sticle de plastic -
din acestea care astazi sunt peste tot - de 1 , 5 sau 2 litri si cu
o nespusa evlavie si incredere a luat apa de aici pentru ca sa
duca acasa.

Sunt sigur ca si acasa avea apa... Dar lua apa de aici
ca binecuvdntare, pentru ca manastirea e un loc sfdnt...§i ea
stia acest lucru. Am dat slava lui Dumnezeu pentru aceasta
priveliste minunatal

Doamne, miluieste-o pe roaba Ta si pentru
rugaciunile ei si pe mine, pacatosul!

239

Astfel de femei, cu astfel de constiinie alese,
reprezinta de fapt fwrul viu al Sfmtei Ortodoxii.

Decat eu eram prin preajma §i poate ca nu §i-a dat
seama ca vdd ceea ce face. Pentru ca, din mi§carile ei
evlavioase, vedeam ca nu vrea sdfie vdzutd.

O, de-as. in^elege §i eu cat de urdt este exemplul vie^ii
mele ticaloase!

Aceasta m-a luminat prin via^a ei, pentru ca am prins,
ca intr-o sclipire a soarelui, credin^a §i dragostea ei. Ceea ce
ea ascundea, intr-o clipa, m-a umplut de bucurie, pentru ca
ea ascundea o viafd curatd in Hristos §i nu ca mine: fapte de
rusjne §i nelegiuite.

Doamne, ai mila §i de mine, ticalosul, ca sunt foarte
pacatos! Fa sa am rdbdare in ispite §i voin^a mea sa fie voia
Ta, iubitorule de oameni!

Cdntarea corald de azi, din Bisericile noastre, nu
reprezinta strigdtul inimii pdcdto^ite. E ceva fad, strident,
anormal. Sufletul nu se poate odihni intr-o astfel de
atmosfera.

Cdntarea bisericeascd e cdntarea sufletului care se
pocdieste.

Pentru ca nu mai vrem sa in^elegem acest lucru,
tocmai de aceea ne chinuim unii pe al^ii la sfmtele slujbe cu
cantari care siluiesc glasul inimii. Aceia canta totul „bine"
dar gresesc fiecare nota, pentru ca inima nu-si spune
durerea ei, nu se roagd.

Imi pare rau ca am uitat sa ne rugdm din inima, cu
caldura, cu lacrimi de bucurie.

Cand canta sufletul, inima da pe-afara. Chipul nostra
iradiaza. Atunci trdim in Dumnezeu §i Dumnezeu in noi.

Cand te smeresti, orice rand pe care il can^i vorbeste
despre tine.

Doamne, in^elepte§te-ne §i ne lumineaza, ca sa nu
credem minciuna drept adevdr §i adevdrul sa nu-1 socotim
minciundl Stapane§te poftele noastre cele rele §i ne
miluie§te, caci suntem neputinciosil

Am uitat §i sa ne imbracam §i sa vorbim §i sa zambim
§i sa ne plecam capul sau sa ne mi§cam picioarele. Facem
gesturi pe care nu simfim sa le facem, gesturi de care ne
rusindm cand le gandim mai apoi.

Daca nu §tim cum arata interiorul sufletului unui om
evlavios §i nici naturalefea gesturilor lui, nu putem sa ne
comportam nici noi normal.

240

1 59

Fericitul Paisie Aghioritul spunea multe despre
acest adevar.

F

T

^ ■ -" T? y

/-^

n^i

5P^ '. \

■■■' i

iiJriJ.. '

it;i*'Aiii 1

1 If

HMtfJiWM 1

1 1

■IIC ■

Daca Dumnezeu nu ar fi afr^ de milostiv nu s-ar

mantui nimeni. Mila Lui si iubirea Lui se vad in fiecare zi a
vie^ii noastre. El ne calauzeste pasii in asa fel incat tot ce ni
se intampla e sprefolosul nostru duhovnicesc.

Invatam si din carenfe si din virtufi cat si din lucruri
§ifapte neinsemnate la prima vedere.

Cand merg catre facilitate, vad mai in fiecare zi un
frate, care e nebun cu mintea sau pare nebun dar care
zdmbegte tot timpul.

Acest zambet ma umile§te dar ma si bucura. Acest
zdmbet ma apropie de fratele acesta si, desi mai to^i ii zic

59

Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul.

242

„nefericitul", eu ii zic fericitul. Eu nu sunt fericit ca el si nici
calm ca el desi am preten^ia de „om duhovnicesc scolit".

El stie ceva la care eu bdigui. El stie amdnunte la care
eu nici nu visez.

Pentru ca eu stau la caldura, cu mancare multa si
buna, cu odihna din destul si cu car^i dintre cele mai sfmte,
pe cand el, in plina iarna, a dormit pe un scaunel, inghesuit
si cu frigul in oase, intr-o cabina telefonica, captusita cu
ziare, rdbddnd si rdzdnd.

Vai mie, ticalosului! La infricosata Judecata eu voi fi
judecat de rdsul binecuvdntat al acestuia si voi fi trimis in
focul eel vesnic, pentru ca n-am rdbdat si nu m-am ostenit
deloc pentru pacatele mele.

Daca esti atent, inveti de la oricine si din orice.

De la pietre inveti tdcerea, de la copaci rdbdarea, de
la nori sa nu-Ji pui increderea in fapte si in tine, de la
saman^a ce incolteste nddejdea, bucurandu-te cu cei ce se
bucura si plangand cu cei ce plang.

Caderile tale sunt lecfii providenfiale. Din ele inveti
cat de slab esti dar si cat de bun e Domnul cu tine.
Bunatatea Lui te indeamna la mulfumire si la terminarea cu
pdcatul. Bunatatea Lui te face bun si ingdduitor.

Vad cum nu ne luam scurta via^a in serios.

Foarte mul^i ne batem joe de timpul mdntuirii
noastre, de timpul indreptdrii vie^ii noastre.

Pocain^a e reprimirea in bra^ele lui Dumnezeu. De ea
avem cu to^ii nevoie.

Ierarhia dar si poporul au nevoie de pocain^a si de
marturisire. Pana nu demult nu stiam acest lucru. Dar astazi
il spun din tot sufletul: nu esti ortodox adevdrat daca nu
flamdnzesti si insetezi dupd Sfintele Taine.

Sfintele Taine sunt iubire si cer iubire. Ele sunt
iubirea lui Dumnezeu si Dumnezeu ni Se oferd.

Chemarea la impdrtdsirea cu Sfintele Taine e cea mai
mare chemare care ni se face. Daca stam nepdsdtori suntem
morfi. Daca nu ne pdtrundem de acest unic lucru suntem
mai de plans decat to^i oamenii.

Pacatosii sunt cei care nu vor sa aiba de-a face cu
Dumnezeul eel viu, cu Dumnezeul iubirii de oameni. Ei
neaga pe Dumnezeu ca sa se nege pe ei insisi si intreaga lor
via^a.

242

Ratacesc, pentru ca doresc sa rataceasca. Nu cred sau
vor sa uite de Dumnezeu, pentru ca vor sd-si satisfacd
poftele si ambitiile dracesti.

Ei stiu ca gresesc. Si putem sa constatam acest fapt
din aceea, ca «w suportd adevarul, cura^ia, sfin^enia, evlavia
ortodoxa. Ei o resping pentru ca sd-si facd voile si nu pentru
ca nu e bund.

Ei resping Sfanta Ortodoxie nu pentru ca e nebunie, ci
pentru ca ei iubesc nebunia si excentricitatea, „noutatea"
pacatului si a desertaciunii.

Nedorind adevarul isi complica via^a, o umplu de
termeni si de explica^ii, stiind prea bine ca totul e o saradd
meschind.

Polite^ea societa^ii de azi ascunde patimile pentru a le
face si mai vizibile.

Se ascund sub tertipuri pentru a parea drepfi, cand ei
sunt pdcdtosi.

Vorbesc incet, pentru ca nu au convingeri.

Vorbesc la ureche, pentru ca nu au curaj.

Zambesc intotdeauna, pentru ca nu stiu sa se bucure
si nici nu sunt fericifi.

O, ce durere! Pacatul ne-a facut strdini de Dumnezeu,
de ceilal^i si de noi.

Rugaciunea ne apropie. Ea ne reface comuniunea si
cu Dumnezeu si cu aproapele si cu noi insine, adica a
sufletului cu trupul nostru.

Multe rele ne mai bantuie! Multa nestiin^a ne mai
caracterizeaza, desi parem destepfV.

Adevarata stiintd, cea duhovniceascd, care trebuie,
azi e rara, prea rard.

Fugim dupa oameni duhovnicesti, dupa inimi vii si nu
le gasim.

Cautam acolo unde nu e.

Multe obstacole ne mai punem, pentru a ne spune
doud vorbe.

Pentru ca nu mai stim sa vorbim din inimd, tocmai de
aceea avem prea purine lucruri de spus. E o mare durere.

Cei mai nducifi sunt incepdtorii. Ei au nevoie de
cdlduze, pentru ca ravna lor sa nu se transforme intr-un esec
total, adica in extremism si inselare demonicd cruntd.

Doamne, nu ne uita nici azi! Arata-ne noua pe robii
Tai, pe robii Tai cei ascunsi, pe robii Tai cei curafi si

243

lumino§i de care avem atdta nevoid Auzi-ne, Doamne si
miluieste-i pe robii Tai, cei nestiutori!

Recitesc de multe ori capitolul al 13 -lea de la /
Corinteni, capitolul iubirii, si vad, de fiecare data, maretia ei
coplesitoare pana la lacrimi sau aproape de lacrimi.

Fara iubire nu suntem nimic, iubrfilor! Fara iubire nu
putem indeplini nici macar o singurd poruncd a Domnului.
§tiir4a, harismele si credin^a minunata, fara iubire, n-au
nicio valoare.

§tiin^a fara iubire ingamfa.

Harismele fara iubire due la slava desarta.

Credin^a care muta mun^ii, fara iubire, il trufeste pe
om.

Dar iubirea te smereste, te face binevoitor,
in^elegator, iertator, impreuna suspinator cu ceilal^i.

Iubirea te leaga direct de Prea Sfanta Treime, Care e
Iubire pentru ca e Comuniune.

Iubirea nu cade niciodata, pentru ca niciodata ea nu
va lua sfarsit. Pentru ca niciodata persoanele Prea Sfintei
Treimi nu vor inceta sa Se iubeasca si sa iubeasca.

Cel ce iube§te duhovnice§te se umple de harul
Duhului Sfant si de lacrimi de bucurie. Acela da slava lui
Dumnezeu pentru iubirea Lui cea mare pe care o
impartaseste oamenilor.

Cel ce iubeste duhovniceste nu se simte niciodata
singur.

E singur numai egoistul si cel ce judecd pe aproapele
cu rautate si cu inima rea.

Cel ce iubeste pe aproapele sau ca pe sine insusi se
bucura pentru to^i dumnezeie§te, pentru ca da slava lui
Dumnezeu pentru toate.

\/um sa nu-L iubesti pe Dumnezeu?!... Dumnezeu e
singurul vrednic de iubit si dorit. El e singurul care te umple
cu totul si te scoate cu mintea si inima din lumea aceasta.
Pentru ca atunci cand El atinge o inima crestin-ortodoxa, ea
uita tot si-L vede numai pe El, pe Imparatul slavei.

244

Dumnezeu e peste tot si umple tot, dar pe El nu-L
cuprinde nimic si nimeni, pentru ca nimeni nu-L poate
cuprinde si in^elege cu totul.

Suntem oameni din pamant si totusi Dumnezeu ne
iubeste, ne iubeste foarte mult. Daca L-am iubi pu^in, chiar
pufin de tot, am vedea cat de desartd e lumea aceasta si cat
depdcdtosi suntem noi insine.

Lumea Qfrumoasd dar pacatul 1-a urdfit pe om si el o
vede, din acest motiv, urdtd si chiar plictisitoare. Dar ea nu
e asa. Ea e lucrul mainilor lui Dumnezeu.

Stau si ma uit injur si vad numai frumusete.

Dumnezeu ne da prin harul Sau sa sim^im bucuria
iubirii Sale. Prin acesta in^elegem ca Dumnezeu e Iubire si
ca El doreste ca to^i oamenii sa se mdntuiascd si nu numai
unii. El doreste sa ne faca/n ai Impara^iei Sale. Si Impara^ia
Sa e vesnicd si fericit este acela care o va mosteni.

Cand nu po^i sa te rogi, te framanta ceva din lumea
aceasta.

Cand nu po^i sa ier|i, te crezi fdrd de pdcat, cand stii
prea bine cat te-a iertat Dumnezeu pe tine.

Ce ma faceam, daca Dumnezeu ma lua pe mine din
via^a aceasta, cu pdcatele mari si grele pe care le-am spus
sub umbra epitrahilului?! Mergeam in lad. . .

Ce ma faceam, daca Dumnezeu ma pedepsea la
fiecare pacat cu lucrul, cu cuvantul sau cu gandul?! Era vai
si amar de mine, iubirii mei!

Scriu acestea, pentru ca Dumnezeu mult m-a mai
rabdat! El a trecut cu vederea toate relele mele si - mai
infricosator! - m-a iertat, iubindu-ma si mai mult.

Eu am pacatuit mult si Dumnezeu mi-a rasplatit nu cu
rdu, ci cu bucurii mari si nepovestite.

Cine sunt eu, necuratul, sa primesc acestea, Doamne?
Cine sunt eu, ca sa primesc atdta mild de la Tine?

Tu esti Prea Bun si Prea Milostiv iar eu Una
pdcdtoasd, rusine si cutremur.

Merg in Sfanta Biserica si Te vad pe Tine in Sfmtele
Taine: plin de iubire, plin de nemarginita dragoste.

Ma apropii de Tine dar nu cu lacrimi.

Ma apropii dar nu cu inima zdrobitd.

Eu vingo/ §iplec impreund cu Tine!

Eu vin ca o fiin^a murdara si plina de ura si, cu cine
mai mare decat toata faptura plec, decat cu Fiul lui
Dumnezeu intrupat ?

245

Plec cu Cel mai bun, Care pentru noi oamenii si
pentru a noastra mantuire a primit moarte de ocard, ca prin
ocara Lui eu sd md mdntuiesc.

Ar trebui sa ma cutremur! Ar trebui sa am mintea
treaza, clara, umilita!! Dar eu, ca eel mai mare ticalos, vin
cupas mdndru si cu inimd neiertdtoare, ca sa primesc Focul
eel ceresc si Lumina lumii.

Ce nebun sunt! Cat de orb! Ce decadere! Nimeni nu
mai face ca mine. Nimeni nu mai e atdt de nebun. To^i
ceilarfi vin cu cucernicie, cu frica, cu sfiala, si asa primesc
Sfintele Taine.

Sfantul Ierarh Isaac Sirul, ierarhul Ninivei, striga
Mantuitorului intr-o rugaciune a sa: „Nu am inima plind de
durere ca sa Te caut, nu am pocain^a, nici umilin^a. . .".

Cu adevarat: pentru mine a scris acestea!

Nu am, Doamne Iisuse, inima plina de durere pentru
pacatele mele, ca sa Te caut pe Tine! Razand prosteste si
flecarind imi pierd via^a, crezand ca §tiu lucruri, pe care nici
nu le cunosc si nici nu le implinesc, caci nu le infeleg.

Ma trufesc in zadar. Sunt nemilostiv. Abia de dau
ca^iva banu^i unui confrate al meu aflat in durere si in
mizerie. Ma aprind de poftd cand sunt patimas pentru
femeie si par ofiard cand sunt manios pe un lucru anume.

O, ce prapadit sunt! Ce ordinar sunt! Tree aproape in
fiecare zi pe langa acel barbat, pe care to^i il cred „nebun".
Dar acest nebun e un omfrumos, cum eu nu sunt.

Sta zi si noapte pe o piatra de langa sosea sau langa o
cabina telefonica, in picioare, fara sa faca altceva decat sd
zdmbeascd. El zdmbeste tot timpul.

El zambeste oricui, oricand, fara ca nimeni sa-1
intrebe de vorba sau sa-i multumeasca.

Sa nu va mire faptul, mbi^ii mei, daca unul ca acesta
are sd se mdntuiascd iar eu am sa fm fdcut de rusine,
spunandu-mi-se: „Ai citit atatea si ai auzit atatea si totusi nu
te-ai pocditl . . ." . Vai mie! Cine ma poate sedpa de Dreptul
Judecator?! Nimeni!...

Atunci prietenii ma vor uita iar dusmanii din lad ma
vor lua la ei, caci eu suntpdedtos.

Am vazut pe mul^i care spun ca sunt pdedtosi dar ei
nu cred in ce spun.

Ei sunt pdedtosi, dar nu cred cd sunt pdedtosi.

Eu sunt unul dintre acestia. Spun dar nufac nimic.

24:6

De aceea scriu. Scriu ca sd ma mustru. Scriu pentru
ca nimeni sa nu spuna alt adevdr despre mine decat acela pe
care eu insumi pot sd ilfac cunoscut.

Ma mustru numai pe mine, doar-doar m-oi indrepta si
eu. Ma mustru dar sec. Ar trebui sa ma mustru cu asprime.
Insa sunt rob al iubirii de sine si al slavei desarte.

Nu po^i sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa fii nemilostiv.

Nemilostivirea e un semn al urii, al indiferen^ei, al
lipsei de iubire.

Cand nu dai milostenie, II ignori pe Hristos, II treci cu
vederea. El iji cere: „Da-mi!", iar tu li spui: „Pleaca!...Lasa-
ma!". Vederea Lui te umple de scdrbd.

Vederea Lui - pentru ca tu esti rece si distant fa^a de
fra^ii tai - te face sd-fi intorci capul.

O, nebunule si prea trufasule! De la cine intorci tu
fa^a? ! De la Dumnezeu, de la Dumnezeu care te iubeste si te
ingrijeste, cat tu nici nu-^i po^i inchipui.

Tu nu dai 1000 de lei si El ^i-a dat via^a, iertare, mila,
iubire, acoperis deasupra, haine, mancare, car^i, sanatate si
chmrpe Sine Insusi.

Cata nerecunostin^a! Cata trufie! Cata prostie si
nesim^ire mai ales!

O, nu vorbesc de voi, iubirii mei fra^i si iubitele mele
surori, ci de minel Eu sunt acest ticdlos om, aceasta fiard
prea rea, acest gunoi demn de dispref si de sild. Eu sunt
ucigasul defraii: nu cufapta, ci cu cuvdntul si cu exemplul
rdu.

Cuvantul ucide, raneste, tulbura, ii rataceste pe al^ii
atunci cand e spus de o inimd ingdmfatd si rea.

El e o bariera ce nu te lasa sd-fi spui inima, atunci
cand vrei sd te ascunzi si sa ramai cu rani nevindecate. Prin
cuvant po^i parea „sfant" iar tu sa fii un gunoi, un parsiv de
zile mari.

O, cat m-au indurerat oamenii care pdreau ca stiu ce
spun dar ei n-aveau habarl

Mult am suferit inauntrul meu din cauza oamenilor
care imi spuneau cuvinte de iubire, dar ei nu ma iubeau, ci
dimpotrivd. Au trecut acele zile si poate ca vor mai veni si
altele.

Acum, pentru ca Tu, Doamne, m-ai eliberat de
aceasta durere, Iji mul^umesc si Te laud pe Tine, ca m-ai
scapat de oamenii care fac faradelege si m-ai unit cu cei ce-
Ti slujesc Tie.

247

Slava iubirii Tale, Doamne!

Slava indurarii Tale celei nespuse!

Daca te cercetezi de o mie de ori pe zi si de fiecare
data cugetul tau \\i spune ca esti un om pdcdtos, un nimic si
mai ales, ca vei merge in lad, iubite frate, esti pe calea
mdntuirW.

Cel ce isi strapunge inima cu suli^a amintirii Iadului
traieste durerea cea bund. O astfel de durere trebuie sd
cerem de la Dumnezeu!

Nu am inima ca sa Te caut, Doamne! Am inima dar
nu Ti-o dau Tie pe de-a-ntregul si de aceea spun ca n-am
inima. Daca as avea inima numai la Tine, Te-as cauta cu
durere: pentru ca sunt mult gresit.

Cei ce n-au pacatuit au indrazneala, dar eu ce
indrazneala sa mai am?! M-am invechit in cele rele. O, ce
ticalos sunt!

In Sfanta Biserica ne rugam, cantam, inva^am sa
rabdam, sa asteptam, sa ne infrangem pornirile rele, sa nu
smintim prin ceea ce facem.

Ne inchinam la Sfmtele Icoane cu evlavie si cu frica
de Dumnezeu. Stam cu mintea rapita la Sfintele slujbe. Asta
o fac to^i, nu si eu!

Vad mul^i fra^i si multe surori cu cat foe primesc ceea
ce aud si vad si totusi nu ma umilesc.

Sfanta Liturghie e Slujba slujbelor. E ca ziua
Sfantului Pasti intre celelalte sarbatori ale anului bisericesc.
Totul e dumnezeieste aici, pentru ca Insusi Fiul lui
Dumnezeu sta pe Sfanta Masa ca pe un Tron preainalt.

Ar trebui sa fie o lini§te plind de uimire si de lacrimi
duhovnice§ti in Sfanta Biserica, la Sfanta si Dumnezeiasca
Liturghie.

Ar trebui sd trdim ingereste Sfanta Liturghie.

Toata saptamana ar trebui sa dorim numai acest fapt:
sa participam la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.

Grija lumeascd nu are ce cauta in Sfanta Biserica.

Grija e a lumii, pe cand Dumnezeu vrea inima ta.

Daca inima ta e plind de griji e o inima murdard.

Dumnezeu vrea o inima smeritd, adica o bijuterie
veritabild. Singura bogdfie a ta e umilin}a inimii, e pldnsul
duhovnicesc, efapta bund.

FsLYSLfapte bune suntem aramd sundtoare.

La ce foloseste fardul, daca ne miroase sufletul a cea
mai spurcata murdarie?!

248

La ce ne folose§te haina de blana luxoasa, daca nu ne
imbracam cu frica de Dumnezeu?!

La ce ne folosesc banii, daca avandu-i, ne cumpdrdm
chinul eel ve§nic prin nemilostivire?! La nimic, iubi^ilor!

Daca ne-am privi cat de nebuni suntem, n-am mai
ridica ochii din pamant.

Bogatul il umileste pe eel sarac in aparentd. Cand
pare sa il umileascd pe el se umileste pe sine.

Nu e§ti mare cand te ingamfi, ci cand te smeresti.

Nu-^i folose§te odihna multd, ci privegherea.

Nu-^i tine de foame masa bogatd, ci postul.

Rugaciunea e cea mai mare vorbire §i nu lingusirea.

Funcfia inaltd ecao ndlucire de noapte: ea trece dar
noi suntem goi daca ne-am trufit.

Murfi oameni n-au maini, n-au picioare, n-au ochi sau
nu aud, bolesc de mult timp sau urla de atata durere sj totu§i
suntem insensibili.

Mor ataxia oameni pretutindeni §i vederea lor ni se
pare ireald, de§i e un lucru palpabil cadavrele lor.

La unii vine moartea fara de veste §i ii apuca
nepregati^i, total nepregati^i. Cei care se ingrijesc de acest
fapt sunt gata sa moara oricand.

Eu insa sunt uituc, un uituc ce ma ingamf, cand via^a
mea e mai subfire capdnza de pdianjen.

Intr-o zi voi muri...

Intr-o zi voi pleca dintre muritori pentru a da rdspuns
pentru tot ceea am facut aici.

Sunt responsabil pentru fiecare clipa a vie^ii mele,
pentru ca, pentru fiecare clipa voi da rdspuns Domnului
Hristos.

Chiar daca vreau sau nu vreau acest lucru se va
intampla, pentru ca raul trebuie pedepsit iar binele rdspldtit.

Ce voi da, Domnului, pentru toate cate mi-a dat miel

Cum sa- Ji mul^umesc, Doamne, ca eu nu ma pricepl

Ce laude sa-p aduc eu Jie, Celui ce tot cerul I se
inchina §i II preamare§te? Nu §tiu §i nu in^eleg, ca sunt
pacatos §i nu §tiu ce sa fac.

Raul i§i arata fa^a mult mai tarziu: dupa ce pacatuim.

Cat de dulce ni se pare desfrdnarea, spre exemplu!
Are atatea dedesubturi placerea §i ai vrea sa le cuprinzi pe
toate! Dar, o, tu, care nu-i §tii amaraciunea: stai departe!

Nu-i mirosi subra^ul acestei placeri pagane! Nu te
opri in fa^a ei, ca s-o contempli! Ea e o vrajitoare iscusita.

249

Ea te striga §i te fermeca, i|i promite cate-n lima §i
stele, iji promite vesnicia. Dar nu vesnicia bucuriei, ci a
pedepsei.

Tu, tanar fiind, crezi ca desfranarea \\\ spune
adevdrul. O vezi cu multe sclipiri, cu multe lam;uri de aur,
cu parul inelat, cu unghiile facute, cu tocuri sutyiri §i cu
carne alba ca neaua, dar nu vezi ce se ascunde in spatele
acestei poleieli mincinoase, in spatele acestui paravan de aur
fals.

In spatele desfranarii sta amaraciunea, plansul
nemangaiat, durerea fara leac. Sta Iadul.

Daca Iadul §i-ar arata grozdvia lui a§a cum e ea nu ar
mai fi intrat nimeni in lad. Dar pentru ca Iadul se imbracd
ca o tarfa si astfel ia mingle la mul^i, de aceea muh;i il
iubesc fara ca sa §tie pe cine iubesc.

Peste tot vezi u§uratate, vezi rasete, vezi
benchetuieli.

Se mananca carne in zi de post, se joaca fotbal in
timpul Sfintei Liturghii, se fumeaza, se bea pe rupte, se
pacatuie§te cu gandul §i cu fapta - cum nu e bine nici sa
amintim - se citesc ziare, reviste §i car^i porcoase, se fac
juraminte false §i se minte pentru orice lucru.

Se pierde timpul §i se pier de pentru totdeauna.

Astazi ne dam toata silin^a sd ne indobitocim §i o
facem cu lux de amdnunte sj cu toatd grija.

Televizorul, radioul, faxul, computerul, celularul,
ziarul, neru§inarea, lipsa de frica sunt cufite cu care ne
sfa§iem inima.

Ne sinucidem crezand ca nepunem la addpost.

Ne felicitam unii pe al^ii, de§i, §tim cu to^ii, ca
fericirea nu vine de la noi, ci de la Hristos Domnul.

Raul nostra - la cei mai mul^i - nu e nestiinfa, ci
egoismul.

Egoismul te face sa nu salu^i, sa nu intrebi de vorba,
sa nu ai nevoie de arfii. Stam in cusca egoismului §i ne
roadem oasele nesim^irii §i apoi tot noi spunem: „Ce fericiti
suntem!"...

Vai de noi! Am ajuns sa ne min^im avand aeral de
persoane fericite. De unde fericire fara Hristos? De unde
pace fara Pacea lumiil

Sa nu-1 crede^i pe niciun om, oricare ar fi el §i de
oriunde ar fie el, ca efericit, daca nu traie§te in Duhul Sfant
§i in Hristos si in Tatal, aici, in Sfanta Biserica Ortodoxa.

250

Sfdnta Ortodoxie e singura Mama adevdratd, care te
primeste cu dragoste, te incalzeste la sanul ei, nu te lasa la
nevoie si te conduce pe drum sigur. Pe drum fara bifurca^ii
si prapastii.

Ea stie sa iubeascd pentru ca e condusa de Iubirea
Insasi.

Ea §tie de ce ai nevoie pentru ca Via^a e Capul ei.

Ea stie cum e lumea aceasta, cat de ostild e adevaratei
vie^i crestin-ortodoxe, pentru ca Hristos, Mirele ei, a fost
mult batjocorit, umilit, chinuit si omorat de lumea aceasta,
care zace in rdu.

Sfintele slujbe ale Sfintei Biserici Ortodoxe sunt
medicamente pentru toate nevoile omului. In ele gasesti
toate tamaduirile si multe pe deasupra.

Bisturiul te poate salva de la moarte. Dar Sfanta
Impartasanie i^i da si viafd vesnicd, nu numai viafd.

Preotii Domnului sunt pusi ca sa vindece, sa
imbarbateze, sa salveze, sa ajute pe poporul eel
binecredincios. Ei sunt mainile care imbra^iseaza, gurile
care sfatuiesc, urechile care aud si in^eleg suferin^a dar si
bucuria, inimile care bat, zi si noapte, pentru pastori^ii lor.

Pastori^ii pot dormi linistrfi. Insa pastorul lor trebuie
sa fie mereu treaz, mereu in alerta, mereu cu ochii dupa oaia
cea rdtdcitd, ca, si pe ea, sa o aduca in staulul Sfintei
Biserici.

Nu-Ji pofi permite sa dormi, daca esti preot sau
episcopl Nu ai voie!! Preotul si episcopul care dorm sunt
pastori care-si uitd staulul si lupii sfd§ie turma. Vai de aceia!

Ei sunt pusi sdpdstreze si eipierd.

Ei sunt pusi ca sa afle si ei stau degeaba.

Ce sa pastreze? Sufletele care trebuie sa se
mantuiasca.

O, fi^i treji, iubi^i pastori ai lui Hristos! Vom da cu
to^ii socoteala si eu nu ma stiu bun de nimic.
Slava "Tie, Doamne, pentru toate!

Cand Dumnezeu te umple de harul Duhului Sfant nu-
\\ mai vine nici sa mananci, nici sa dormi, nici sa privesti
ceva din lumea asta, ci numai sd-L lauzi pe Dumnezeu.

„Lauda Ta e pururea in gura mea", pentru ca inima
care se bucura de Dumnezeu // laudd mereu.

Clipa pe care nu ai dat-o lui Dumnezeu, ai pierdut-o.
Acea clipa te va costa scump.

252

Binele e de mii de ori mai mare §i mai de pre{ decat
orice pacat §i acest lucru se va vedea eel mai bine la
Judecata de apoi. Acum il ignoram dar atunci am vrea
macar o clipa in care sdfii slujit binelui dumnezeiesc.

Daca L-am vedea pe Hristos Domnul in fiecare sarac,
intemni^at, bolnav, pacatos, nebagat in seama, n-ar fi loc
unde sa nu-L gasim pe Hristos Domnul §i n-ar fi clipa in
care sa nu ne bucuram §i sa nu ne veselim dumnezeieste.

Daca L-am vedea pe Hristos Domnul in fiecare frunza
de copac, rau, animal, nor, om, piatra - pentru ca toate sunt
create de El - n-am mai spune ca suntem singuri, pentru ca
L-am vedea § i L-am sim^i pe El pretutindeni in creatia Sa.

El e pretutindeni, numai noi nu vrem sa in^elegem
aceasta mdreiie a prezen^ei Sale.

Daca ne-am reveni din pacatele noastre, ne-am da
seama ca cei mai vrednici de mild nu sunt orbii, §chiopii,
ciungii sau al^i napastui^i ai vieHi ci noi insine. Nu credem
acest lucru pentru ca suntem prea orgoliosi §i prea
ingdmfaii, dar acesta e adevdrul gol-golu}.

Suntem vrednici de plans de§i a§teptam vanguri §i
demnitafi, reclamd §i laude.

Cine are azi inimd duhovniceasca simte aceste lucruri
intens, cu durere. Ar vrea sa-i ajute dar oamenii nu vor sa fie
ajuta^i. Ar fi totul simplu, daca s-a lasa ajutafi.

In Sfanta Biserica intram to^i: mari §i mici, pacato§i
§i Sfin^i, pentru ca ea e ca o closed cu pui §i deci Mama a
tuturora. Ea ne hrdneste si ne odihneste pe to^i.

Unii se cura^esc iar al^ii prind noi puteri.

Unii se ridica din pacate, pe cand al^ii: mul^umesc §i
se bucura.

In Sfanta Biserica se da slava lui Dumnezeu, se fac
cereri, se plang pacatele §i se traie§te duhovnice§te.

Aici respiri cu adevdrat.

Aici e§ti impreuna cu Hristos, cu Maica Domnului §i
cu to^i Sfin^ii.

252

Intri cu sfiala. Te inchini cu evlavie. Fiecare pas iji e
o rugaciune, pentru ca intri in Casa lui Dumnezeu, acolo
unde rugaciunea e la ea acasd.

Cre§tinii ortodoc§i iubesc Sfanta Biserica pentru ca II
iubesc pe Hristos. Ei iubesc sfin^enia Casei lui Dumnezeu,
fapt pentru care nu intra oricum in Sfanta Biserica.

Se pregatesc suflete§te §i trupe§te §i apoi intra. Ei nu
intra numai cu trupul, ci cu trupul §i cu sufletul, adica in
intregime.

M\x\\\ fra^i se plictisesc - spun ei - in Sfanta Biserica.
Dar asta pentru ca nu in^eleg rostul addnc al fiecarui lucru
de aici. Daca li s-ar explica §i ar crede explicable, ar
ramane mira^i si uimiti §i ar deveni alii oameni.

Hristos te schimba.

Nu te po^i apropia de foe §i sa nu arzi. Nu te po^i
apropia de lumina fara sa fii umplut de caldura ei. Hristos te
umple, te incalze§te, te intoarce la via^a. Cu El traie§ti cu
adevarat.

Po^i numi via^a fara El moarte § i nu gre§e§ti.

Via^a fara El e lipsitd de sens, e lipsita de implinire.

Cei ce-L cunosc pe Hristos se uitd pe ei. In fa^a
ochilor Lui nu mai vrei nimic din lumea asta de§arta, cu care
nu po^i cumpara nici macar o floare a Raiului.

Te schimbi. Renun^i la pacate, la tine, la averile tale,
mai ales la parerea ca ai cevaprin tine insu}i.

Vezi cat iji e de goald via^a fara El §i cate lucruri
murdare ai facut, pe cand nu-L cuno§teai pe El.

O, cat trebuie sa-I mul^umim Blandului Iisus! Cat de
mare e mila Lui fa^a de noi!

Nu avem cuvinte sa zugravim muliumirea inimii
noastre. Suntem neputincio§i, prea neputincio§i §i asta
trebuie sa ne faca §i mai dornici de afi cu El.

In orice facem trebuie sa-L vedem pe El. El trebuie sa
ne fie inceputul zilei §i sfdrsitul ei. El trebuie sa fie
chemarea noastrd de fiecare clipa.

Sunt prea ticalos pentru iubirea Lui §i, cu toate astea,
ma bucur pe fiecare zi de mila Lui cea nemarginita.

Puteam sa mor ca un caine...Insa El ma indreapta pe
fiecare zi spre pocain^a. Pe fiecare zi imi atrage aten^ia ca El
vrea sa ma despovdreze de pacatele mele §i sa ma ierte.

Nu trebuie sa-I mul^umesc cu lacrimi de bucurie
iubirii Lui?! Nu trebuie sa ascult de El fara cartire?!

253

El trebuie sa fie dorirea mea neincetata. Spre El
trebuie sa gandesc toata ziua, pentru ca voi lasa lumea si voi
merge la El.

Intram in Sfanta Biserica si aici gasim scara
rugaciunii si a faptelor bune. Pe ea trebuie sa urcam cu
smerenie.

Cine se grabeste, aluneca.

Daca te aju^i de ascultare si smerenie urci incet dar
sigur. Urci treapta cu treapta inva^and sa te umilesti.

Umilin^a e ca un magar batut, care tace si se
conformeaza Stapanului. Stapanul cerului si al pamantului
stie ce \\\ trebuie, daca Tu te lasi in mainile Sale cele
preasfmte si preadrepte.

Egoismul ne face sa alunecam din mainile Tale!

Egoismul e o tdmdiere urdtd si rea. El ne face sa
mirosim urdt in fata Sa si Domnul Isi intoarce fa^a Sa de la
noi.

O, pacatele noastre ne stricd via^a! Ele ne fac urdfi in
fa^a lui Dumnezeu.

Cand suntem pomeniii la Sfanta Liturghie atunci
suntem lasafi in dar, suntem oferifi lui Dumnezeu prin
preo^ii slujitori. Noi ne oferim acestora iar ei ne oferd lui
Dumnezeu, pentru ca El e Tatdl nostru.

Poporul drept-credincios, turma cea cuvantatoare,
reprezintaywg-i// epitrahilului pe care preotul il poarta.

Epitrahilul e chipul muliimii pdstorite, de care preotul
va da seama in fa^a Dreptului Judecator in ziua cea de apoi.

E infricosator acest simbolism adevdratl Dupa ce ai
pacatele tale, ca preot rdspunzi si de pacatele poporului.

Tu esti responsabilul care are grijd de mdntuirea lor.
Ei nu stiu - sau stiu prea pufini - dar tu o stii.

De aceea, „cu timp si fara timp" trebuie sa te ostenesti
si sa te trudesti ca aceia sa infeleagd si sa se indrepte. Tu le
vorbesti spre binele lor si al tdu, adica spre mantuirea si a
lor si a to.

Trebuie sa le vorbesti neincetat, doar s-or mantui cei
ce cred.

De aceea, gura preotului trebuie sa vesteasca
in^elepciunea lui Dumnezeu si stiinia mdntuirii sufletului.

Predica e aruncare de semin^e, semanare. Sufletul e
pamantul care primeste saman^a. Daca primesti saman^a
problema e ce faci cu ea. Daca o primesti trebuie sa o
lucrezi, pentru ca sa rodeasca snop de fapte bune.

254

virhiereul care predica celor afla^i in Biserica II

inchipuie pe Hristos, Cel care predica multimilor ce-L
ascultau.

Glasul sau se aude cu putere iar pastori^ii se simt
langa el ca langa eel ce-i iubeste. El ii iubeste si ei simt asta.

Daca iubesti, se cunoaste.

Iubirea nu poate fi inchisa cu lacatul.

Ea, iubirea, deschide toate por^ile, pentru ca e iubirea
lui Dumnezeu cea care este aprinsa de El in sufletul nostru.

Sufletul se aprinde de focul iubirii. Sufletul se aprinde
de focul Sfantului Duh si lacrimile \\\ curg pe obraji.

O, lacrimile sunt balsam pentru suflet, alinarel

Cand stam la Sfanta Liturghie stam in fa^a lui Hristos.
O, ce minune preaslavita! Hristos sta in fa^a noastra iar noi
inaintea Lui. Dar depinde cum stam.

Daca lasam toatd grija lumeasca ne facem sufletul
liber si daca avem sufletul liber de grija de noi insine, ne
putem lasa sufletul numai lui Dumnezeu, ca Dumnezeu sa
vorbeasca, cu iubirea Sa, sufletului nostru.

Dumnezeu ne vorbeste mereu, numai noi nu-L
ascultam! El ne cheama mereu, numai noi nu-L auzim!

Cerul coboara pe pamant la Sfanta Liturghie, pentru
ca Imparatul cerului vine la noi si ni Se da noua. Si noi II
primim cu frica, cu credin^a si cu dragoste.

Daca ar veni cineva din cer ar fi o minune. Dar cand
vine Hristos cu tot cerul nu e o minune a minunilorl\

Minunea e prezenfa iubirii lui Dumnezeu in viata
noastra. Dar minunea minunilor e Hristos in Sfanta
Impdrtdsanie.

Sfanta Impartasanie e singura comoara a cerului si a
pamantului, singura dorin^a adevarata, singura nadejde ce o
putem avea neaparat.

Afi cu Hristos e totul, e implinirea.

A fi cu Hristos e mutare de la moarte la viafd, de la
pdcat la virtute.

Cunosc un frate care suferd atunci cand nu este cu
Hristos. Si nu o spun spre lauda lui, ci spre slava lui
Dumnezeu, Care i-a dat sa-L doreasca pe El cu dorire fara
seaman.

255

Aceasta suferin}a nu e una a trupului sau a inimii, ci a
duhului. E o suferin^a ce nu se poate implini decat cu El.

Cine suferd dupa Hristos a cunoscut boga^ia sfin^eniei
Sale, a cunoscut iubirea Sa, pacea Sa, smerenia Sa,
milostivirea Sa cea mare.

De aceea, trebuie sa ne marturisim Lui ca sa ne
impartasim cu El.

Sfanta Spovedanie fara dorirea Sfintei Impartasanii e
ca si cum ai face curatenie in casa, ca sa primesti un oaspete
ales, dar dupa ce faci curatenie renunfi la vizita lui.

Sfanta Spovedanie e curaienie generald, e spalarea
tuturor cotloanelor de murdarie si de intinaciuni. Ea
pregateste. Dar pregatirea este pentru a-L primi pe Mirele
Ceresc in casa ta saraca si nemernica, pentru ca El sa
sfm^easca casa inimii tale si sa ramana cu tine la ospa^ul
tainic din inima ta.

Te veselesti cu Hristos fiind impreuna cu El si nu
dorindu-Ll

A-L dori inseamna a umbla dupa El. Dar a fi cu El e
fericirea, e pregustare a fericirii celei din Rai, pe care, sa
dea Domnul ca sa o mostenim cu to}ii.

on parinte arhimandrit - facut de curand

arhimandrit - a predicat azi cu inielepciune duhovniceascd.
S-a sim^it asta. El ti intrecea pe to^i prin glasul sau, prin
privirea sa, prin vorbele sale, prin cantecul sau. . .

Pilda bogatului cdruia i-a rodit farina din belsug a
fost analizata si talcuita pe mai multe planuri. II priveam si
ma bucuram sa-1 aud.

Credinciosii nostri au nevoie de pastori capabili sa-i
dinamizeze pe oameni si care sa fie plini de dumnezeiascd
teologie si harisme dumnezeiesti. Ei sunt motoarele care
pompeazd via^a in sufletele credinciosilor.

Trebuie sa stii sa slujesti, sa stii sa can^i, sa stii sa
mergi, sa i^i manifesti dragostea si compasiunea. Ochii tai
privesc in Sfanta Biserica si o cuprind dar in acelasi timp,
trebuie sa-1 cuprinzi pefiecare in parte si sd-l imbrdiisezi cu
dragostea ta.

256

Afi Parinte al turmei tale inseamna sa ai timp pentru
toft, sa ai infelegere fa^a de to^i, sa te rogi pentru to^i, sa
suferi pentru to^i, sa ii iubesti pe to^i.

Ei te numesc Parinte, iar tu, preotule, trebuie sa le fii
Parinte si nu dictatorl

Parintele isi inielege copiii si ii inielege tocmai pentru
ca ii iubeste. Daca nu i-ar iubi, ei ar sim^i acest lucru si nu i
s-ar mai spune.

Copiii isi intind bra^ele spre Parinte si el trebuie sa le
intdmpine imbratisarea lor cu fa^a radioasa, vesela, plina de
bucurie.

Ai si tu necazuri si nu putine...Dar necazurile lor, din
dragoste pentru ei, sunt mai importante ca ale tale. Te lasi la
urma si ii imbraci pe ei. Le dai lor mai intai de mancare.

Nu in^eleg multe, sarmanii, si vor sa stie si de aceea
te intreaba. Te tot intreaba. Uneori sacaitor, enervant...

Tu sa ai rabdare! In^elege-le pruncia lor pentru ca de
aceea esti Pastorl

Noaptea oile stau in tarla si sunt pazite de caini. Spre
ziua merg la pascut. Ziua trebuie sa le hranesti daca vrei sa
le mulgi. Laptele e rodul de la oi iar de la pastori^i: faptele
bune si iubirea.

O, ce bucurie e sa vezi oameni de diferite varste -
barba^i, femei, prunci - impartasindu-se! E cea mai mare
bucurie a preotului! Ii vezi pe fiecare cu lumanarea aprinsa,
cu fa^a plecata, dar senina. Se impartasesc cu bunacuviin^a.

O, mare esti Tu, Doamne! Tu faci toate bune foarte,
numai ca noi nu infelegem acest lucru intra totul.

Observ in mine o patima care se aprinde ca focul in
paie. E patima curiozitdiii.

Sunt curios de a afla raul, pacatul, faradelegea si de
aceea cad in ceea ce caut sa infeleg. Vai mie! Sunt mai rau
decat to^i!

V/and cineva isi da seama ca e pdcdtos si vrea sdfie

vindecat, Satana pierde partida. Fostul nestiutor, daca e
ferm convins, devine un purtdtor de biruinfe duhovnicesti
iar Satana incepe sa fie luptat si birait zilnic de acesta.

257

Slava Tie, Doamne, Care nu ne faci pe noi de rusine
si ne ajufi noua, pacatosilor!

\/el pacatos uita de lad dar moartea ii aduce aminte

de el. Unii/wg de moarte dar nu se tern sd pdcdtuiascd. Si
moartea e tocmai pdcatul nemdrturisit si nepldns.

Fug de frica mor^ii dar se scaldd in ea. Ce durere! Am
ajuns atat de orbi incat nu ne mai dam seama nici ca suntem
orbi.

Ne bucuram dobitoceste in loc sd plangent.

Ne credem „absoluti", cand suntem niste bietepaiafe.

Doamne, ai mila de poporul Tau si ne iarta!

Fra^ii nostri cei cdzufi de la credinfa sau rdtdciii au
rastalmacit in chip si fel textul Sfintei Scripturi. Ce au ei
acum e un fals in mare parte. Scot ce nu le place si nu le
convine si nuan^eaza ceea ce sund in acord cu ei.

Sectele inspdimdntd dar ele nu dau solu}ii.

Sectele, ca si partidele mincinoase, promit dar nu dau
nimic folositor sufletelor.

Ai mila, Doamne, de noi to^i §i ne miluieste!

>Ofanta Scriptura e comoara Sfintei Biserici pentru
ca ea a stabilit canonul Sfintei Scripturi. Iar ereticii n-au
dreptul sdfoloseascd Sfanta Scriptura in cultul lor, pentru ca
ei au aparut mai tdrziu si au preluat-o din Biserica si au
falsifwat-o.

In Sfanta Scriptura aflam adevdrul revelat al Sfintei
Biserici Ortodoxe, singura Biserica a lui Dumnezeu si care
pastreaza si ce nu s-a scris in Sfanta Scriptura si se gaseste
in Sfanta Tradi^ie.

Daca nu se spune cum a murit Sfantul Pavel in Sfanta
Scriptura inseamna ca nu a murit? Daca nu se spune, in mod
expres, cum se inmormdntau primii crestini, inseamna ca nu
se inmormdntau?

258

Ereticii vor sd suprime Sfanta Tractive tocmai pentru
ca sa nu existe o logicd a faptelor in istorie ci anarhie, atat
in gandire si in^elegere cat si in fapta.

Nu accepta Sfanta Tradi^ie pentru ca Sfanta Scriptura
sa fie falsificatd dupa cum vrea fiecare, neacceptand ca
trebuie o viafd sfanta pentru in^elegerea Sfintei Scripturi si o
talmacire a Scripturii in acord cu Sfintii care ne-au
precedat.

Daca oricine poate interpreta Sfanta Scriptura
inseamna ca Sfanta Scriptura a fost scrisa „oricum" si de
„oricine", ceea ceeo blasfemie. Caci Sfanta Scriptura a fost
scrisa de oameni Sfinfi si in momente speciale.

Cum sa in^elegi tu, vicleanule frate, care te-ai departat
de sanul Sfintei Biserici si o renegi, sfin^enia Sfintei
Scripturi, daca nu esti impreund cu Hristos si esti fdrd
Duhul Sfant si fdrd Tatal, fdrd Treimea cea deofiintd si
nedespdrtitdl

Cum ai dreptul sd te pronunfi, cand tu nu ai adevdrul,
ci esti lucrdtor al Satanei, care seamana in semdndtura
bund, neghina rdutdiii si a separatismuluil

Cand vine sectarul, el vrea sa-1 convinga oricum, prin
orice mijloace pe adevaratul ortodox, pentru ca asa face si
Satana: vrea sa te convinga, prin orice metoda, ca adevarul
nu e mai bun decat minciuna, cand lucrurile stau tocmai
invers: minciuna e cea care falsified adevarul si il renegd.

Trebuie sa-i vedem pe eretici ca pe niste ramuri
tdiate din copacul eel unul al Bisericii si care latrd, precum
cainii necuvantatori, adevdrata cuvdntare despre
Dumnezeu, Cel in Treime marit si inchinat.

Sfanta Scriptura s-a scris prin harulul lui Dumnezeu.
Si trebuie sa ai harul lui Dumnezeu in tine, viind in tine,
atunci cand vrei sd infelegi Sfanta Scriptura.

§i harul lui Dumnezeu este numai in Biserica
Ortodoxa si tot aici e infelegerea Sfintei Scripturi.

Intr-o seara, venind spre casa cu autobuzul, un barbat
care se casatorise pentru a doua oara mi-a marturisit faptul,
ca primul copil pe care 1-a avut cu a doua sa so^ie i-a murit.

259

Si cand 1-a ingropat, pentru ca nu era botezat, a
inceput sa rada in hohote - dupa sfatul unor oameni
necredinciosi - pentru ca sa mai aiba si alii copii.

M-am uitat la el indelung. ..§iam suspinat.

Ce rau infricosator e sa nu stii adevarul dumnezeiescl

Cum sa razi in hohote, iubitul meu, pentru un copil
nebotezatl\ Pentru el trebuie sdpldngi si sdfaci milostenie.

Nu din rds se nasc copiii! Asta o stim cu to^ii. Numai
ca supersti^iile, pentru unii, sunt mai puternice decat
rafiunea sdndtoasd.

Daca nu putem sa ajungem cu pruncul la Sfanta
Biserica, pentru ca el e pe moarte, poate sa-1 boteze orice
ortodox care e prin preajma, afundandu-1 de trei ori in apa
curata sau in Sfanta Aghiasma si rostind formula Sfantului
Botez: Se boteazd robul lui Dumnezeu (N) in numele Tatdlui
si al Fiului si al Sfantului Duh. Aminl

Doamne, lumineaza poporul eel nestiutor si iarta-1 pe
el! Ajuta-i lui intru toate!

Oupa Sfanta Liturghie (continuare):

Cand te trezesti din somn, cand faci orice ai face
peste zi si cand adormi un singur lucru trebuie sa doresti:
mdntuirea. Acesta este felul vie^ii noastre. Acesta este felul
crestinului ortodox.

A fi cu Hristos si cu Tatal in Duhul Sfant e bucuria
tainica si plenara, vie si covarsitoare a acestei vie^i, care te
face sa nu simfi amaraciunea acestei lumi.

Vrajmasii vazu^i sau nevazu^i sunt nefericifi dar tu te
bucuri. Ei rji vor raul dar tu ii ier^i.

Cunosc un frate care poate sa-i ierte si pe diavoli
pentru ceea ce i-au facut si ii fac, si poate sa se roage pentru
ei, pentru ca a inieles ca sunt nefericifi.

Pacatul e nefericire. E singura nefericire.

Cand rfi iubesti vrajmasii, atunci aprinzi foe nestins
asupra capului lor, pentru ca le ara^i sa se pocdiascd.

Domnul ne-a inva^at sa iertdm si iertam pentru cd-L
iubim pe Dumnezeu. Si iubindu-L pe Dumnezeu in^elegem
cat de mult trebuie sa-i iubim pe oameni.

Dumnezeu S-a jertfit pentru oameni si ne-a inva^at si
pe noi sa ne jertfim unii pentru al^ii.

260

Cand auzim la Sfanta Liturghie: „Iubiti-va unii pe
al^ii", atunci auzim glasul Domnului, Care ne cere sa iertam
si nu numai sa iertam, ci sa si iubim. Dar nu dupa ce ii
alegem pe cei pe care trebuie sa-i iubim, ci ii iubim pe tofi,
pe toji deopotriva.

Iubirea nu alege.

Iubirea nu separd.

Iubirea mxjeneaza cu prezen^a ei, ci atrage.

Iubirea nu e decat mdini intinse care vin sa
imbraiiseze.

Tocmai de aceea iarta iubirea: pentru ca nu poate sa
find supdrare.

Ea e vesnica bucurie. Caci bucuria e semnul iubirii si
tot semn al iubirii e si iertarea.

Dumnezeu ne iarta mult pe noi. De aceea trebuie ca si
noi sa iertam mult. Vrajmasii, daca am privi mai bine, nu ne
fac rau, ci bine. Ei ne scot la iveala pacate reale sau
inchipuite, ne fac sa suferim, ne fac sa ne indurerdm dar, in
acelasi timp, ne fac rabdatori, iubitori, intelegatori,
multumitori tot timpul.

Cand nu-L lauzi pe Dumnezeu pentru toate nu po^i sa
te bucuri.

Bucuria e mul}umirea adusa lui Dumnezeu.

Bucuria e semnul viefii duhovnicesti adevarate.

Cine nu se bucura nu II are pe Hristos si nici pe Duhul
Sfant si nici pe Tatal.

Cine nu se bucura vrea sa rdmdnd in pdcat.

Dar bucuria despre care vorbesc acum nu e din lumea
aceasta, ci din cea viitoare, pentru ca ea se naste din curate,
din smerenie, din iertare, din evlavie sincera si adevarata.

Daca cercetam mai bine, nimic din lumea aceasta nu e
prieten cu crestinii ortodocsi.

Nici slava, nici boga^ia, nici neamul bun, nici
frumuse^ea exterioara nu il desemneazd pe un crestin
ortodox. Toata boga^ia lui e induntrul lui, in inima lui. De
aceea, comoara lui e ascunsa in vasul trupului lui si ea e si
fdclie si rau nesecat §ipace addncd si iubire. . .

Dumnezeu e iubire si ne inva^a sa iubim, sa iubim
mereu.

Cine iubeste, nu stie pe unde trece timpul, pentru ca
toata inima lui arde pentru Dumnezeu si pentru oameni.

O, ce minunafi sunt crestiniil

261

To^i oamenii au duh dar nu stiu sd-l hrdneascd.
Crestinii isi hrdnesc duhul lor cu harul lui Dumnezeu si cu
unirea cu Trupul si cu Sangele Domnului, cu rugaciune si cu
dragoste si cu multe alte fapte bune.

Cand intri in Sfanta Biserica, intri in locul eel sfdnt al
pamantului, in locul unde nu numai Ingeri se coboara ci si
Domnul Ingerilor.

Intram in faja ochilor lui Dumnezeu, in fa^a iubirii
Sale de oameni.

Peste tot gasim Sfmte Icoane: semne ale iubirii Sale
acceptate pana la capat. Fiecare ne inva^a cum sa ne
imbracam, cum sa ne purtam, cum sa ne traim via^a. Ele ne
povatuiesc ca niste fiinfe vii - caci Sfinfii sunt vii - si noi
stim ca ei ne ascultd.

Ingenunchem in fa^a Sfmtelor Icoane si stim ca
ingenunchem in fa^a Sfantului care e zugravit pe Sfanta
Icoana.

Ne inchinam Sfmtelor Icoane si mintea ne-o inal^am
la acela care e zugravit acolo.

Sfintele Icoane nu sunt idoli, cum spun mul^i
neisprdvifi de astazi. Noi nu ne inchinam lemnului, ci
Sfantului, care e viu, in cer, si ne aude.

Sarutam cu dor Sfintele Icoane, pentru ca vrem ca si
noi sa mergem in cer si sa fim in mod vesnic impreuna cu
to^i Sfm^ii.

Cine saruta cu dor aprins Sfintele Icoane, acela isi
arata dragostea pentru Dumnezeu, avand nadejdea ca si el
va fi primit in Rai, daca vrea Bunul Dumnezeu.

Crestinii ortodocsi cred cu cea mai mare tarie in
vrerea lui Dumnezeu, pentru ca ei depind numai de ea.

Ei nu-I impun lui Dumnezeu condifii.

Ei nu cer de la Dumnezeu sa le rdspldteascd faptele
bune.

Ei cer sa se facd voia Sa, „precum in cer, asa si pe
pamant".

Ei fac fapte bune pentru ca // iubesc pe Hristos, pe
Maica Domnului, pe to^i Sfm^ii si Sfinfii Ingeri. Ei fac fapte
bune din bucurie duhovniceasca si nu pentru ca sunt for}a}i
de imprejurdri sau din polite}e lumeascd.

Hristos e totul. Aici, in Hristos, e inceputul si
sfarsitul. Cine iubeste pe Hristos nu mai vrea nimic cu
adevarat. El se lipseste de toate, pentru ca sdfie cu El.

262

O, cine nu e crestin ortodox nu infelege bucuria de
care vorbesc acum si de care nu ma mai saturl

Iarta-ne, Doamne, nestiin^a si da-ne sa in^elegem, ca
Tu esti viaia noastral Da-ne sa Te iubim pe Tine si nimic
altceva si ne miluieste!

(itacurile dracesti cele mai puternice intervin la

patimi, care te stapanesc eel mai mult si greu, in momentul
cand vrei sa te curafesti de ele. Dracii vor sa te indeparteze
atunci de cardie si oamenii care te-ar mustra spre indreptare,
aratandu-ti raul acolo unde el nu e.

Nu crede^i frica aceea draceasca, ci infrunta}i-ol Ea
nu aduce nelinistea cea bund, a pocaintei fericite ci pe cea
rea, care duce la deznadejde si lasare totala in voia patimii.

Cititi car^ile dumnezeiesti care va vindeca si-i
cercetati pe oamenii, care stiu sa va scape, prin experienta
lor duhovniceasca, de aceste lanfuri ale robiei cu care
Satana va ^ine lega^i.

Frica aceasta inceteazd, cand in^elegeti de unde vinel

LS-am auzit pe un parinte care spunea, ca Hristos, ca
Pantocrator, de aceea e pictat pe turla Bisericii, pentru ca sa
arate ca El ii trage la indlfime pe cei credinciosi.

M-a bucurat aceasta vedere duhovniceasca, pentru ca,
cu adevarat, Cel care ne trage la indlfime, dar Care, in
acelasi timp, ne si \m& in sporirea duhovniceasca e
Dumnezeu. Pentru ca noi n-am putea rdmdne in bine, fara
ajutorul dumnezeiesc, nici macar o singura clipa.

El e Atotfiitorul, pentru ca prin El s-a facut tot ce s-a
facut din ce s-a facut si se tin tot prin El.

El e ultima ^inta, ultima bucurie, ultima implinire.

Turla Sfmtei Biserici e ca o ridicare a minfii la
Dumnezeu pentru a-L vedea pe Dumnezeu in vedere
dumnezeiascd.

Ea e dreaptd, pentru ca Dumnezeu Se vede prin
urmarea inva^aturii celei drepte.

263

Mintea nu se poate ridica mai mult decat poate
inielege si primi prin vederea luminii dumnezeiesti.

De aceea, Hristos e pictat in turla mai presus de cat
orice iar afara, pe turla, se afla Sfanta Cruce. Adica ceea ce
poate vedea lumea dar nu poate inielege fara Hristos.

„Necazurile" mantuirii nu sunt infelese de lume,
pentru ca ea nu iubeste necazurile care ne mdntuiesc.

Sfanta Cruce de pe turla Sfintei Biserici ne aminteste
mereu cuvintele Domnului: „In lume necazuri ve^i avea".

Ea arata crestinilor ortodocsi starea in care se trdieste
mantuirea: continua crucificare.

Mantuitorul Hristos a sfin^it Sfanta Cruce prin sfant
sangele Sau, pentru ca noi sa ne sfin^im via^a rastignindu-ne
patimile si poftele trupului si ale sufletului.

Astfel, Sfanta Cruce ne invita la renuniarea la noi din
iubire fata de El. Te lasi de pdcat pentru ca iubesti pe
Hristos si virtutea.

Orice substrat al renuntdrii e oarecum pdtat de
indoiald si de putindtatea inielegerii.

Sfanta Cruce sta pe turla, in afara Sfintei Biserici.
Insa pictarea lui Hristos ca Pantocrator e in Sfanta Biserica,
adica numai spre vederea celor binecredinciosi.

Sfanta Cruce reprezinta „rautatea zilei", pe cand
Hristos ca Pantocrator. iubirea care nu ne uitd.

§i pentru cei din afara Sfintei Biserici, Sfanta Cruce
arata greutatea vie^ii omenesti, pe cand pentru cei
credinciosi: greutatea asumatd.

Aceia pdtimesc greutdfi pentru pacatele si
invartosarea lor. Cei credinciosi: pentru mantuirea lor.

Cei care nu se uitau la sarpele de aramd erau omora^i
de veninul sarpelui, pe cand cei care se uitau cu credin^a,
scapau. Pentru ca Sfanta Cruce mantuieste atunci cand o
accept ca facand parte din tine, din via^a ta, cand ea se
contopeste cu iubirea vie^ii tale pentru Hristos.

Din mainile lui Hristos nu ne poate lua diavolul,
pentru ca de iubirea pentru El nimeni nu ne poate desparji.

El ne cheama mereu la indlfime, adica la o via^a si la
o in^elegere tot mai inalte.

El, Pantocratorul, nu ejos, ci sus.

El nu e vazut cu minte pdtimasd, ci cu minte
intraripatd de dumnezeiasca dragoste.

Jos sunt patimile.

264

Sus e sufletul care II vede pe Dumnezeu in extaz
dumnezeiesc, in vedere duhovniceasca.

O, cate putem in^elege, cu mila lui Dumnezeu, daca
aruncam norul patimilor de la noi!

Miluieste-ma si pe mine, ticalosul, Doamne si ma
iarta, ca sunt eel mai pdtimas dintre to|i!

Cand recunosti ca nu ai nimic, te imbogdiesti in harul
Lui. Cand admi^i ca stii ceva, atunci nu mai vrei sa primesti
darurile lui Dumnezeu. Si astfel, dupa cum ti-o doresti,
Dumnezeu Isi inchide mana Sa cea prea milostiva si iti lasa
saracia ca sa te umileasca.

D.

>aca Dumnezeu nu ne-ar lumina asupra a ceea ce

trebuie sdfacem, ne-am trai via^a ca intr-un somn addnc.

Am colinda lumea fara sa in^elegem rostul nostru pe
acest pamant. Ar fi vai de noi, dar noi n-am §ti acest lucru
cat am trai, ci numai la sfarsitul vie^ii noastre, cand Iadul si-
ar deschide larg gura sa pentru ca sa ne inghita.

Slava Jig, Doamne, pentru ca ne luminezi pe noi si ne
ara^i ce e pldcut Jig si sfdntl Mul^umesc Jig, pentru ca nu
ne rasplatesti raul cu rau, ci ca un Parinte iubitor, Care stii
prostia si ticalosia noastra, nu ne omori, ci ne invii prin
harul Tdu.

Dumnezeu vrea sa rdbddm ispitele si necazurile si
prigonirile cu credin^a tare in El. El vrea sa stim ca e cu noi
si ne ajutd, numai noi sa nu ne pierdem cu firea si sa
rabdam ispitele cu tarie.

Pentru ca nu e ispita mai mare ca puterea rdbddrii
noastre.

Cea mai mare stiinid sta in rdbdare.

Trebuie sa te chinui sa rabzi pentru ca sa invingi
patimile care s-au infipt, ca niste ghimpi mari si durerosi, in
mod adanc in carnea noastra.

Acul rabdarii ne scapa de ghimpi dar cu durere, cu
sforjare, cu multa transpira^ie, incordare si neodihna.

Calea e strdmtd - prescrie numai rdbdarea, fara sa
pdedtuiesti - si este cu chinuri - pentru ca trupul si sufletul
se impotrivesc, fiindu-ti dusmani din cauza legaturii lor

265

nelegitime cu pacatul din obisnuintd. Caci ele au inceput sa
iubeasca pdcatul mai mult decat virtutea.

Urmarea rabdarii e pacea duhovniceascd. Si pacea nu
rusineazd.

Pacatul te umple de rusine, pe cand rabdarea te scapd
de rusine.

Sfin^ii Paring ne inva^a sa fim nepdsdtori la ce ne
spune ispita, sa ii stdm impotrivd, sa lucram cu trupul dar §i
cu mintea, ragandu-ne §i a§teptand izbavirea de ea.

Pentru ca izbavirea vine de la Domnul.

Nu ceda ispitei ce-^i spune: pdcdtuieste si vei scdpa
de ispital Acela e glasul diavolului.

Caderea in pacat addnceste rana, te robe§te §i mai
mult. Daca te impotrive§ti, diavolul cedeaza. Cu pu^ina
osteneala scapi de chinul celprezent dar §i de eel vesnic.

Dumnezeu e cu noi §i El asteaptd sa ne incununeze.

Pacatul nostru // intristeazd pentru ca El ne iubeste
mult §i vrea ca noi sa fim biruitori ai diavolului §i nu
diavolul sa ne biruie pe noi.

Noi am pacatuit fara ajutorul cuiva, dar nu putem sa
facem binele fara ajutorul lui Dumnezeu.

Pacatuim de unii singuri, dar ca sa facem fapte bune,
trebuie sa fim ajutati de harul dumnezeiesc.

Fara Dumnezeu nu putem sa facem decat pdcate.

De aceea, trebuie sa ne rugam Prea Milostivului
Dumnezeu ca sa ne intelepteasca spre tot lucrul bun §i
crestinesc, caci de El avem nevoie pentru a ne mdntui.

S<

>fintele Moa§te cheama la imitare, adica la
sfinfenie. Ele sunt privite de catre cei credincio§i ca ni§te
comori de mare pre}, pentru ca Dumnezeu a binevoit intra
ele.

Sfin^ii sunt in cer iar Sfmtele lor Moa§te pe pamdnt.
Dar §i din cer cat §i de pe pamant, atat sufletele Sfin^ilor cat
§i Sfintele lor Moa§te, dau ajutor crestinilor §i imparta§esc
binecuvantare dumnezeiasca.

Te apropii de Sfintele Moa§te ca de florile carora
Dumnezeu le-a dat neputrezirea, darul facerii de minuni §i

266

miros netrecator. Ele sunt florile de suflet si de gdnd ale
ortodocsilor.

Ortodocsii cinstesc Sfmtele Moaste pentru ca sa-si
aduca aminte unde trebuie sa ajunga, pentru ca sa cinsteasca
eforturile, ajutate de Duhul Sfant, ale Sfm^ilor, pe care le-au
facut pentru ei, pentru desdvdrsirea lor si, totodata, aduc
slavd lui Dumnezeu, Cel ce este minunat intru Sfin^ii Sai.

Te apropii cu sfiala de ele dar si cu dragoste. I^i
recunosti pacatosenia dar ii iubesti si pe aceia, pe care
Dumnezeu ii iubeste si crezi in mijlocirea Sfantului sau a
Sfmtei pentru tine.

Tu te inchini Sfintelor Moaste si crezi in Sfanta
Treime, pentru ca nu exista Sfmte Moaste decat in Biserica
Ortodoxa, pastratoarea adevdratei invdfdturi, infelegeri si
experience a. comuniunii cu Dumnezeu.

Auzi via^a lor, a Sfin^ilor si te umpli de ravna de a le
urma. Acesta este scopul: sd-fi uifi viafa de mai inainte
pentru a te gandi la adevdrata viafd cre§tin-ortodoxd.

V/lopotele Bisericii - chemarea constiin^ei. Ele
cheama nu atat trupul, cat con§tiin}a si iubirea noastrd.

Ele ne cheama la iubire, la aratarea iubirii pentru Fiul
lui Dumnezeu, Care in nemarginita Sa iubire S-a facut om,
pentru ca pe om sa-1 faca dumnezeu dupd har prin sangele
Sau.

Auzi^i clopotele si auzi^i prin ele glasul lui
Dumnezeu, Care va striga in inima: „Pocaiti-va!".

Pocain^a e o lucrare continud, una care nu se
inveche$te niciodatd.

Pocain^a e o chemare la toacd.

Pentru ca bdtutul in toacd arata cum trebuie sa ne
lovim patimile din trup: repede si in conformitate si in
Duhul Sfintei Evanghelii.

Batem cu doua ciocanele intr-o bucata de lemn: adica
cu fapte si cu nevoinfe trupesti si sufletesti, pentru a ne
subfia trupul si sufletul, pentru ne face vrednici de Impara^ia
lui Dumnezeu.

Ciocdnelele reprezinta nevoin}ele noastre iar bucata
de lemn reprezinta trupul si sufletul nostru, care trebuie

267

schimbate mereu prin rugaciune, post, milostenie, Sfanta
Spovedanie, Sfanta Impartasanie, iertarea celor care ne-au
gresit, alaturi de toate faptele bune in general.

Auzim clopotele bdtdnd si auzim sau trebuie sd auzim
in mintea noastra chemarea la trezirea din somn. Dar nu din
eel trupesc ci din eel duhovnicesc.

Clopotele vorbesc inimii, sufletului nostra. Ele
cheama la Sfanta Biserica, care e icoand a Impara^iei lui
Dumnezeu.

In Sfanta Biserica ne intalnim cu Hristos Domnul, cu
Prea Curata Lui Maica, cu Sfin^ii Ingeri si cu to^i Sfm^ii,
adica cu cei care aledtuiese Imparatia lui Dumnezeu.

Cine nu vine la Sfanta Biserica nu-L iubeste pe
Dumnezeu. E ca un pagan, chiar daca e botezat ortodox.

Pentra ca e de neinchipuit ca un om sa isi iubeascd
mama si, in acelasi timp, sa nu vrea sd o vadd. Sau un sot
sd-si iubeascd so^ia, dar sd dispreiuiascd prezen^a ei.

Sfanta Biserica e Mama noastra spirituals, pentra ca
ea ne-a nascut, ne creste si intra ea ne desavarsim pana la
varsta barbatului desavarsit, in Iisus Hristos, Domnul nostra.

Venrfi, iubitorilor de Dumnezeu, la Sfanta Biserica!
Lasa^i-va aici pacatele voastre si va imbraca^i cu hainele
odihnei!

Caci Hristos nu da o pace cum dau oamenii, ci o pace
cereascd, care te face liber depdeat si de lumea aceasta.

Iar inima se inflacareaza de o dorire necontenitd a lui
Hristos, care nu cunoaste odihna si care mereu arde, fara sa
se mistuie si pe cat arde mai mult si mai inflacarat, pe atat
inima se cura^este, se umple de focul Duhului Sfant.

Iubi^i Sfanta Biserica!

Nu e nimic mai scump decat Sfanta Biserica!

Sta^i in ea intdrifi intra adevaral ei si niciun diavol si
nicio patima si nicio putere omeneasca nu va va despdrfi de
ea, pentra ca porjile Iadului nu o pot bind.

Iubi^i Sfanta Biserica si Dumnezeu va va binecuvanta
in mod vddit, stiut si nestiut, calauzindu-va la mdntuirea
sufletelor voastre.

268

Daca am vrea sa ne privim in oglinda, intr-o camera
intunecoasa, fara lumina, asta ne-ar fi imposibil. Dar daca
aprindem lumina atunci ne putem vedea in oglinda si chiar
foarte bine. Asa e si cu sufletul care vrea sa se priveasca in
oglinda constiiniei sale!

Daca sta in intunericul ereziei si al nestiin^ei, chiar
daca stie ca exista constiinfd, nu o poate cerceta, pentru ca
necredin^a si erezia sunt intuneric gros, inabusitor, care nu
te lasa sa gdndesti si sa respirifiresc.

Dar daca te luminezi prin adevarul dumnezeiesc si
lepezi pacatul de la tine, constiin^a ta i^i va vorbi lamurit,
mustrandu-te si aratandu-^i nebunia vie^ii de pana acum.

Ne trebuie luminarea Duhului Sfdnt pentru ca sa ne
vedem §isane infelegem pacatele.

Fara harul lui Dumnezeu nu stim cat de pdcdtosi
suntem. Harul Sau ne-o spune si asta. fara tdgadd si foarte
lamurit.

De aceea, cine refuzd adevarul dumnezeiesc acela il
crede pe diavolul, care ii sopteste la ureche sa se
impotriveascd.

Intr-o minune a Sfantului Ierarh Nicolae, Sfantul
Nicolae ii da barbatului care vrea sa-si vanda covorul 6
galbeni pe covor. Iar ziua sa de pomenire este la 6
decembrie.

l rea Curata Fecioara Maria a fost nascuta de
Dumnezeiestii Paring Ioachim si Ana la 50 de ani dupa
inso^irea lor iar timpul asteptdrii Rascumparatorului promis,
adica al Mantuitorului Hristos a fost de 5500 si ceva de ani.

269

L rea Curata Maica a Domnului Hristos, cand a fost
adusa la Templu, a suit singura cele 1 5 trepte ale Templului
la varsta de 3 ani.

Iar la 15 ani ai vie^ii sale, fiind logodita cu Batranul si
Dreptul si Sfantul Iosif, II naste de la Duhul Sfant, fara
saman^a barbateasca, pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, pe
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

o neori nu po^i fi atent la cuvintele sfinte pentru ca
nesimiirea inimii te face sa nu le simfi.

Degeaba cineva i^i vorbeste, pentru ca tu nu po^i
accepta acele cuvinte. Pentru ca duhul eel rdu \\i stdpdneste
inima.

Cand ne smerim inima, numai atunci putem in^elege
simplitatea Sfintei Scripturi si a oricarui cuvant
duhovnicesc.

Cuvintele duhovnicesti sunt simple pentru ca ele se
adreseazd inimii curate.

E foarte greu sa-i convingi pe cei care uzeaza numai
de intelect despre adevarurile vietii duhovnicesti, care se
simt cu o inima si o minte curate, simplificate, smerite.

Pentru a trai in harul lui Dumnezeu trebuie sa fii
smerit, iubitor, iertator, dezlipit cu mintea si cu inima de
cele pamantesti, mereu indurerat de nepurtarea de grija a
oamenilor si mult in^elegator al neputin^elor altora dar si ale
tale.

Daca le vezi pe ale tale, po^i sa le ierji si pe ale
altora.

De multe ori oamenii cred ca fac bine ceea ce fac,
desi ei gresesc mult.

Ei nu in^eleg, in primul rand, sa fie subtili si atenfi.

De aceea trebuie sa ne comportam cu mare ateniie
fa^a de oameni, pentru ca au nevoie de ajutorul nostru spre a
se intelegepe ei insisi.

O, Doamne, miluieste lumea Ta! Da lumii Tale sa Te
cunoasca pe Tine! Ajuta, Doamne, poporul Tau si
binecuvinteaza-1 pe el!

270

\/at de red si de rdtdcite sunt carjile care s-au scris
fara Tine, Doamne! Cata lipsa de viafa, de adevdrata viafd
se afla in ele!

Aceste car^i nu te umplu, nu-^i spun decat date, nume,
istorii mai mult sau mai pu\m fara inimd. Insa nu-^i spun
bucuria pe care Tu o aduci celor ce Te cunosc pe Tine. Tu
ne umpli de pace si de dragoste, Mangaietorule Prea Bune,
Duhule Sfmte.

Tu, Care viezi in Sfin^i, viezi si in noi, pacatosii, dupa
mare mila Ta.

Ce meritam noi, pacatosii, Doamne?! §i cu toate
acestea Tu ne iubesti si mereu ne ardfi dragostea Ta. Tu ne
alini sufletele si ne linistesti.

Acum, in acest Sfant si Mare Post, Tu esti cu noi si ne
aju^i sd postim si sa sim^im cdldura iubirii Tale si cum Tu
ne umpli inimile.

Mul^umim Tie, Duhule Sfmte, Mangaietorule, Prea
Bunule, si imi iarta ne§tiin}a si mdrginirea. Eu nu stiu sd
muliumesc si nici sd ma rog, pentru ca sunt mare pdcdtos.
Ajuta-mi mie, ca sa fac voia Ta!

Am observat ca nu to^i se bucurd in acest timp. Unora
li se pare greu postul sau poate chiar nu il infeleg.

Dar Tu, Duhule Sfmte, luminezi mintea si incalzesti
inima celor ce, cu adevarat, vor sdposteascd.

Postul fara harul lui Dumnezeu nu e totald curdfie, nu
e totald pace, nu e totald bucurie.

Ne apropiem de Sfantul Potir, de Hristos, dar prea
pufini.

Simt sa ma unesc mult mai des cu Hristos, dar sunt
pdcdtos cat si in imposibilitatea de a ma mdrturisi inainte.

De aceea, cand particip la Sfanta Liturghie si nu ma
impartasesc plec gol si tdnjind dupa El. Vreau sa fiu cu
Hristos si niciodata^3ra El.

Vreau sa fiu cu El, desi sunt pacatos si eel mai
nevrednic decat to^i!

Inima mea Te doreste, Doamne, desi prea pufin (sunt
sigur de asta). Dar cu toate ca Te doresc atdt de pufin, fara

272

Tine ma simt gol, pentru ca Tu ma umpli cu totul, Hristoase,
Dumnezeul meu!

Vreau sa fiu cu Tine desi trupul ma trage la necura^ie
si lenea imi da tarcoale sau enervarea vrea sa isi faca loc in
inima mea.

Scriu si inima mea vrea sa se impdrtdseascd cu Tine,
pentru ca fara Tine nu infeleg nimic.

Am sim^it la Liturghia Darurilor mai inainte sfiniite
cum Tu esti prezent intre noi si ne sfiniesti mingle. Ma
umple de dor iubirea Ta si fara Tine sufletul meu e flamand
si insetat. Tu esti Lumina, Via^a, Nepatimire. Tu esti cura^ia
sufletelor si a trupurilor noastre. Noi nu stim cum se fac
toate acestea in noL.Dar traim si sim^im asta, desi eu sunt
prea nevrednic.

Sfin^ii Paring au stiut ce au scris, pentru ca au trait
ceea ce au scris.

Cei care vor sa fie teologi ai timpului lor dar carora
nu le place viata sfanta sunt farsori, sunt scamatori. Ei vor
doar sa mimeze lucrurile mari si grele ale teologiei
dumnezeiesti.

Daca nu simp, de la Dumnezeu sa scrii nu po^i scrie,
pentru ca nu scrii duhovniceste.

A scrie duhovniceste inseamna a scrie in Duhul Sfdnt
si despre cele luminate de Dumnezeu si nu a scrie cu „dim"
sau spiritual".

Sa ne ferim de luarea in batjocurd a carjilor sfinte!
Astazi se practica acest lucru cu multa abnegatie demonicd.

Se neaga versete si carp din Sfanta Scriptura, Sfinp si
invdtdturi perene ale Traditiei, pentru ca se neaga harul lui
Dumnezeu care lucreazd in oameni.

Si aceasta, pentru ca acei oameni care neaga nu
traiesc o adevdratd viafd ortodoxd sau nici nu-i intereseaza
adevarata viata ortodoxd.

Cel ce neaga intr-un asemenea fel sufera de mandrie,
de autosuficien^a, de ingamfare, de necredin^a dar si de
multa. pros tie.

Sfin^ii Paring au talcuit in amdnunt Sfanta Scriptura
pentru ca au intuit adevarul, cum ca si eel mai mic fir de aur
face parte tot din marea comoard, si e, la randul sau, si el o
comoard.

Cine nu se uita la amdnunt si il disprefuieste are
numai pdrerea ca stie multe.

272

Omul duhovnicesc se cunoaste dupa atentia la detalii,
dupa modul profund cum intelege lucrurile, dupa pacea si
dulceata intelegerilor pe care le scrie.

Gesturile liturgice trebuie sa fie dare, line, pline de
viafd §i sinceritate. Prin acestea, preotii lui Dumnezeu se
impun cu adevarat §i imprimd in sufletul credincio§ilor
adevdrata evlavie.

Nimic nu trebuie sa se faca ostentativ.

Nimic nu trebuie sa se faca cupatimd.

Mai bine sdpierzi un lucru decat linistea sufletului.

Mai bine te rogi pentru eel care te priveste de sus
decat sa ii atragi atentia sau sa il iei la rost.

Sunt prea patima§. Ma aprind repede pentru lucruri
trecatoare §i dispretuiesc, cu aceasta alipire patima§a, harul
Duhului Sfant.

Cat de nerecunoscator sunt! Am un suflet urdt §i gol,
pentru ca sunt prea nerecunoscatorl

O, de a§ fi mai atent in fiecare moment al vie^ii mele!

Simt necura^ia inimii mele §i asta ma indurereaza, ma
umple de sila §i de dezgust.

O, Doamne, faca-se voia Ta §i cu mine,
preapacatosul!

Un frate a sim^it ajutorul Sfin^ilor 40 de Mucenici din
Sevasta Armeniei (f 9 martie) 60 pe cand le canta acatistul.
Acest lucru 1-a umplut de bucurie §i de veselie
dumnezeiascd. A sim^it cum ei se roagd impreund cu el de§i
fratele acesta se crede mult pdedtos §i spur cat.

A§a-i miluie§te Dumnezeu pe cei care II iubesc pe El!
El ii umple de pace, de bucurie, de intelepciune, de lini§te.

O, Doamne, miluie§te-ma §i pe mine, ratacitul §i
in§elatul de diavol!

Trebuie sa ne rugam pentru lume.

Sfantul Siluan Athonitul 61 spunea marele adevar: ,^4.
te ruga pentru lume e totuna cu a-fi varsa sdngele".

A-}i varsa sdngele inseamna a varsa multd sudoare, a
pierde mult timp in rugdeiunea pentru lume.

Inseamna a te osteni din iubire pentru toft, pentru ca
tofi sunt crea^i dupa chipul lui Dumnezeu §i pentru ca to^i
trebuie sa se mdntuiascd.

60 Idem:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-09-sf_40_mucenici_din_sevastia.html.
61 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul.

273

Siieu/iNe

IE

■ ■

e

hi

%:

:&Mf

*&

■Ja

Daca nu avem constinrfa sobornicitdtii mdntuirii nu
suntem ortodocsi adevdraji.

Trebuie sa ne rugam pentru mdntuirea tuturor dar sa
lasam totul la voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu stie ce trebuie sa faca cu fiecare dintre noi.

Insa noi trebuie sa ne rugam pentru mdntuirea intregii
umanitdti, pentru ca rugdciunea e dragoste.

Daca nu iubesti nu te po^i ruga.

Nu po^i sim^i sa te rogi daca nu iubesti din toata
inima pe oricine si in mod dezinteresat.

Nu trebuie sa cunosti pe cineva in amanunt ca sd-l
iubesti. Cand il cunosti in acest fel tl iubesti si mai mult si
mai desdvdrsit.

274:

Daca-L iubesti pe Hristos ii po^i iubi pe to^i oamenii,
pentru ca iubirea pe care o ai pentru El te inva^a sdfii bun si
iertdtor ca si El.

Simt sd ma rog dar ma rog prea pufin.

Ma risipesc in multe si uit sa ma rog, pentru ca
mirajul acestei lumi imi imbatd prea repede copildreasca
mea minte.

Doamne, nu ma uita si pe mine, ticalosul si ma
miluieste!

Cand faci metanii mari sufletul isi aminteste ca trupul
v<2 devenipdmdnt.

Metaniile ma trezesc.

Metaniile ne arata rolul activ si viu pe care trebuie sa-
1 aiba pocdinia in via^a noastra.

Oricand avem ce ^a ne repro§am, pentru ce sa ne
tragem la rost, ce sdpldngem §i pentru ce sd suspindm.

Metaniile scot mintea din lancezeala, o fac sa
gandeasca in mod realist si cu toata fermitatea.

Fara sa-^i pui infricosata Judecata in fa^a ochilor si
fara sa te vezi pe tine acolo nu po^i fi sincer cu sufletul tau.
Facand acest lucru esti constrdns sa fii smerit, sa fii sincer.

Smerenia inseamna sinceritate.

Recunosti cine esti si pentru ce esti in acest fel.
Recunosti ca esti pdcdtos, ca nu ai nimic bun, nicio faptd
bund. Si esti sincer, pentru ca asta esti tu: om pdcdtos.

Cel care zambeste cand aude cuvantul „pacatos" e un
om mdndru. E un om care nu stie valoarea mantuitoare,
reintineritoare sl pocain^ei.

Pocain^a este o lucrare salvatoare, de fiecare data
salvatoare.

Cine se pocaieste nu-si pierde decat pdcatele. Insa
niciodata nu pierdem iertarea lui Dumnezeu cand incercdm
sa ne pocaim si cand ne pocdim intr-un anume fel.

El, Domnul, nu scoate pe nimeni afara. Nu respinge
pe nimeni.

Nu spune niciodata Hristos: „Tu ai facut pacate
multe! Nu mai ai nicio sansdV\ Ci, dimpotriva, El spune:
,Jertate sa-^i fie pacatele tale!", daca te pocaiesti din toata
inima.

Cine nu mai stie care e adevdrul are pacate multe si
mari. Pentru ca sufletul smerit intuieste ce e bine sa faca.

275

O, daca am cunoaste frumusetea, valoarea si roadele
Sfintei Liturghii! Am fi cei mai bogaii. Am fi bogafi in
Hristos.

Iar cine e bogat in Hristos e cetacean al cerului.

Sfanta Liturghie trebuie explicata cu de-amdnuntul,
cu simplitate, cu sfm^enie, asa cum ne-au lasat Sfin^ii Paring
infelegerea ei.

Dar, mai ales, Sfanta Liturghie se in^elege prin
impdrtdsirea cu Hristos.

Fara Hristos, Sfanta Liturghie nu exista. Fara Hristos,
nimic nu exista din ce exista, pentru ca El si numai El e
Via^a lumii intregi.

Noi vream sa parem destep^i, in^elepti, calculatL.Dar
fara El, toate sfor^arile min^ii noastre sunt desertaciune si
vorbdrie goald.

Oamenii suferd dar nu sufera decat pentru ca nu-L
cunosc pe Hristos. Daca L-ar cunoaste cei care sufera, via^a
lor ar fi o sdrbdtoare continud, dupa cum se bucura
impreuna cu El cei care-L cunosc pe El.

Cei care nu cunosc Sfanta Ortodoxie, poate cred ca
spunem „minciuni" si „prostii". Dar stiu foarte bine ca ei nu
inieleg iubirea lui Dumnezeu. Daca ar cunoaste-o, ar ramane
mufi de atata iubire.

Daca ar cunoaste-o, via^a lor de pana atunci ar pdli si
s-ar usca iar via^a lor cea noua, intra El, s-ar dezvolta ca un
copac mult roditor pe zi ce-ar trece.

Faca-se voia Ta, Doamne, ca oamenii sa cunoascd
iubirea Ta\ Faca-se voia Ta, Doamne, in ei si in mine, prea
pacatosul!

M

supravietui" inseamna a avea sentimentul egoist,
ca prin tine insu^i ai scdpat si scapi de ispitele si greuta^ile
vietii acesteia.

Acest cuvant si aceasta atitudine nu sunt proprii unui
crestin ortodox, pentru ca un crestin ortodox simte si crede
ca Dumnezeu l-a scdpat din toate cele rele si ca nimic nu se
petrece cu el fara ca sa vrea Dumnezeu.

Noi nu „supravietuim" si nici nu „vietuim" precum un
cal sau o pisica!

276

Noi traim din mila lui Dumnezeu si pentru
Dumnezeu, fiind convinsi ca faptele pe care trebuie sa le
facem, trebuie sa fie conforme cu voia Sa.

Cand spui „am supravietuit", atunci // excluzi pe
Dumnezeu.

„A supravietui" inseamna - nebuneste vorbind - ca tu
esti izvorul vie^ii tale.

Dar nu noi suntem izvorul viefii noastre, ci
Dumnezeu! El este viafa noastrd si fara El nu putem face
nimic bun.

Plecunoscand ca gdndurile Satanei nu sunt gdndite
de mintea lui ci sugerate de gandirea celui potrivnic, bietul
pacatos ia de buna minciuna lipsindu-se de harul
dumnezeiesc.

Trebuie sa facem ascultare fata de poruncile lui
Dumnezeu, de cuvintele Sfm^ilor Paring si de duhovnicii
nostri. Ei ne arata calea pe care sa mergem, nelasandu-ne sa
ne impiedicam si sa cadem, cu cadere rea si pierzdtoare de
suflet.

Daca stam si cugetam bine vedem cat de mult ne-a
iubit Dumnezeu pe noi.

Ce s-ar fi intamplat, daca am fi murit cand aveam nu
stiu cate pdcate de moartel

Ce s-ar fi intamplat daca ne-ar fi lasat prea mult in
deznadejdea, in care, de multe ori, am cazut?

Ce s-ar fi intamplat, daca ispitele pe care le-a ingdduit
pentru noi, tineau dublu decat au tinut?

Nici nu imi pot inchipui...

Suntem slabi iar Dumnezeu eprea milostiv.

Noi nu stim ce ne trebuie si El ni le rdnduie§te foarte
bine pe toate.

Trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu intotdeauna.
Sa-L slujim fara incetare. De la El e tot binele.

De la El vine bucuria si via^a, pacea, binecuvantarea,
mantuirea si sfm^irea noastra.

Trebuie sa rabdam tot ce vine asupra noastra si sa ne
punem nadejdea numai in El.

Cine nadajduieste numai in Dumnezeu nu are de cine
sa se teama.

277

Ceea ce se repetd in Sfanta Scriptura trebuie sa {inem
minte neaparat. Dumnezeu ne vorbeste de multe ori despre
acelasi lucru, pentru ca stie ca suntem uituci si deldsdtori si
uitam ceea ce trebuie sa facem sau de ceea ce trebuie sa ne
ferim.

Sa ascultam cu frica dar si cu dragoste! Dumnezeu ne
vrea binele vesnic. De aceea ne lasd sa suferim. Prin pu^ina
suferin^a castigam impreuna bucurie si veselie cu Sfin^ii.

Cine nu vrea acest lucru? Cine nu ar renunfa la toate
pentru o asemenea promisiune adevdratdl

Crede^i Lui si face^i fapte bune, odihnind pe fra^i si
surori cu cuvintele si faptele voastre.

Cu omul bun §i placut lui Dumnezeu sufletul \\ se
odihneste. Cand vezi oameni ai lui Dumnezeu bucuria da pe
afara, te inunda.

Nu poji sa nu plangi, cand vezi cat de mult ne iubeste
Dumnezeu. Daca facem voia lui Dumnezeu inima noastra e
un locas ceresc, o binecuvantare pentru intreaga lume.

Rugaciunea nu trebuie sa se stinga! Ea trebuie sa arda
mereu in noi. Ea trebuie sa fie o lumina vie.

Dumnezeu e iubire, pentru ca si noi sa fim fldcdri vii
de iubire.

Gusta^i iubirea lui Dumnezeu si ve^i fi vii!

Cand o ve^i face, ave^i sa da^i slava lui Dumnezeu!

Merged la sfinte slujbe ale Sfmtei Biserici pentru ca
sa vede^i cat de mult ne doreste Dumnezeu, cat de mult ne
iubeste El!

Dragostea Lui nu are odihna. Ea ne cauta, ne cheama,
ne striga. Daca El n-ar fi facut aceasta n-am fi stiut ca
existam. Am fi privit numai la pacatele acestui pdmdnt
pdcdtos si impuiit care suntem.

Sfanta Biserica Ortodoxa e stdlpul si temelia
adevdrului, singura si unica, sfanta si mdntuitoare.

A cauta Sfanta Biserica in afara Sfintei Biserici
Ortodoxe e ca si cum ai cauta lumina soarelui prin ndmol.

Fericiti sunt cei care s-au nascut ortodocsi! Sunt cei
maifericiii dar si cei mai responsabili.

Din cauza noastra, numele lui Dumnezeu sau se va
preasldvi sau se va blestema de gurile si de ochii care ne
vad si de urechile care ne asculta.

278

Mui

lltumesc Tie, Doamne, pentru toate! Primavara,
prin inverzirea si inflorirea pomilor, a florilor, a ierbii, te
cheama la bucurie, la dragostea lui Dumnezeu. Sim^i cum
Dumnezeu ne invafa sa iubim, sa fim sinceri cu noi inline si
cu El sau, mai bine zis, cu El si apoi cu noi.

Sfantul Simeon Noul Teolog scria: „Cum ne arzi cu
dorul Tau, cum ne strdpungi fara suli^a?" {Imnul al 6-lea).
Caci dragostea dumnezeiasca ne cura^este, ne arde necura^ia
sufletului.

El traia impreuna cu Dumnezeu si aceasta iubire ii
strdpungea inima.

O, Doamne, faca-se voia Ta si cu noi, robii Tai!
Inva^a-ne sa Te iubim, Doamne si, pentru iubirea Ta, sa
renun^am la tot pacatul care ne intineazal

Ma simt linistit in camera de la strada 62 . Aici ma pot
ruga inlauntrul inimii, cu multa tdnjire dupa Dumnezeu.

Dumnezeu este toata comoara noastra. Trebuie sa ne
dam seama cat mai curdnd de acest lucru.

D<

doamne, I^i mul^umesc Tie, eu, netrebnicul, ca ai
intrat in casa sufletului meu, Cel care, astazi, ai intrat in
Ierusalim intru binecuvantarea robilor Tai!

I^i mul^umesc Jie, Stapane, ca nu pentru faptele mele
cele rele Te-ai milostivit de mine, ci pentru mila si iubirea
Ta, Tu, Cel care ii faci vii pe cei care Te iubesc pe Tine.

Ma bucur si ma veselesc cand traiesc cu Tine, caci Tu
imi dai sa cunosc sfm^enia si dragostea Ta.

Sunt tare netrebnic, dat Tu umpli de bucurie inima
mea si imi dai sa-Ti cant Tie cu dragoste.

Doamne, nu-i uita pe cei care Te-au cunoscut pe Tine
cu adevarat si care nu stiu cum Te pogori Tu la cei pacatosi
si le sfin^esti via^a.

Tu Te lasi mancat de cei pacatosi si Te unesti intim
cu ei, cum nici ei nu in^eleg dar se bucura de impreuna
vie^uire cu Tine.

62 Acasa, la Scrioastea, in camera mea cu ferestrele spre strada...

279

Tu ne inve{i sa fim iertatori, pentru ca Tu ii ier^i pe
cei care se pocaiesc din toata inima.

Tu ne umpli, Doamne, de dragostea Ta, pentru ca Tu
e§ti dragoste plina de mild §i de iertare.

\/and vad o sinagogd sau un locas de adunare

protestant sau catolic vad ziduri ale necredintei.

Sinagoga II a§teapta pe Mesia, pe Cel care a venit
deja. Catolicismul crede ca a venit Hristos dar vrea Unul
care sa fie Domn al lumii de azi, un Stdpdn lumesc §i cat se
poate de emancipat. Iar protestantismul sus^ine ca Hristos a
venit dar ca nu trebuie sa faca El legile lumii, ci ei sd-Ifacd
legile Lui.

Fiecare „vrea". Nici unul mx II primeste smerit.

Numai ortodoxul eel adevarat se bucura duhovnice§te
de Iisus Hristos, Mantuitorul lumii §i el Ii spune Domnului:
„Nu voia mea, Doamne, ci voia Ta sa se faca intru mine!"

Evreul, chemat sa afle cat de Bun este Domnul, a
refuzat §i refuza invita^ia cea plina de iubire §i Cinei celei de
Taina nu i se face pdrtas ci vrdjmas, pentru ca nu crede in
Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut din Fecioara, din Sfanta
Fecioara Maria, in Fratele nostru mai mare, prin faptul ca
El a fost Iubirea cu care ne-a iubit pe noi Dumnezeu Tatal.

I§i astupa urechile §i ochii inimii. Nu vrea sa auda,
aidoma parin^ilor lui cei tari la cerbice, care sunt mdnjiii pe
mdini de sangele Prorocilor.

El se impotriveste dupa ce-L ucide pe Cel Nevinovat.
Dupa ce mii, zeci de mii, milioane de oameni s-au mantuit,
sfm^indu-§i via^a prin numele Aceluia, in fa^a Caruia tot
genunchiul se pleaca, „al celor cere§ti §i al celor pamante§ti
§i al celor de dedesubt" (Filip. 2,10).

Cum \\\ e mild de un om orb, care vrea sa treaca
strada dar nu §tie in ce parte este, tot la fel imi e mila de
acest evreu, care vrea sa meargd la Hristos in timp ce fuge
de El.

O realitate dureroasa. O realitate care rfi sfa§ie inima,
pentru ca pe Sfanta Cruce a Golgotei Hristos Domnul §i-a
intins sfmtele Sale maini pentru to}i §i nu numai pentru unii.

280

§i pentru acest amdrdt si nefericit evreu s-a varsat
sfantul si scumpul sange al lui Hristos!

Orbirea lui nu il lasa sa-L vada pe Soarele eel
adevarat, Care a stralucit pe pamant cu putere si chiar langd
el si pentru el mai intdi.

Fiii Impdrdtiei nu au vrut un loc in sanul Sfantului
Patriarh Avraam ai carui urmasi vrednici trebuiau sa fie.

Dar noi, cei care stdteam departe, am dat buzna si am
umplut locurile goale. Fapt pentru care s-a implinit prorocia,
cum ca fiii celei sterpe s-au facut mai mulfi decat ai celei ce
rodea mereu.

Sinagoga arata jalnic, pentru ca ea propovaduieste o
ndlucd, un viitor iluzoriu, o fericire care nu va avea
niciodata concreteje.

Ea cheamd dar nu poate umple inima.

Ea isi flutura stindardul ca o fata pletele, dar
nefericirea ei se coboara in lad, pentru ca e o fata uciga§d, o
fata urdtd si plind de blestem. Pentru ca a luat asupra sa
blestemul eel din sfanta Vinere Mare.

Ce sa-i spun acestei clddiriV. Sa-i spun ca nu va fi
niciodata. fericita si ca niciodata nu va sdlta de bucurie?

Sa-i spun ca e o ru§ine si o ridicare de turn babilonic,
dorind o slava cepiere cafloarea si ca iarbal

Sa-i spun, o, ca ea e glasul acelei mul^imi care striga:
„Rastigneste-L! Rastigneste-L!" si care, si acum, striga la
fel?

I-as spune aceste lucruri dar ma tern ca va ramane tot
mutd si surdd si ca indurerarea mea si triste^ea mea in ceea
ce o priveste nu se va putea alina nici de asta data.

Ea ramane cu ziduri prdfuite si aduna, ca o statuie,
sub ea, frunzele uscate pe care le bantuie vdntul ce sufld din
lad.

Mai departe gasesc infatuarea catolicd. Marea^a,
impunatoare, strivitoare de suflet si in varf...crucea. Dar nu
pare a fi Sfanta Cruce, pentru ca nu te atrage, nu te umple
de bucuria de a o sdruta si venera.

Ceea ce vad acum e o siluire.

Din trupul dat de la Dumnezeu, catolicul a ajustat
ochii, nasul, mainile, picioarele, degetele de la maini si de la
picioare in asa fel incat omul nu mai arata normal, ci o
caricaturd.

Caci credin^a, careia i-au luat unele lucruri si le-au
inlocuit cu altele, arata ca si cum am pune gura pe tdlpi si

281

nasul pe spinare si am desfiin^a capul, pentru ca e
nefolositor pentru noi.

Cantarea ortodoxa e dulce, e lina, e cutremurare
sfanta. Ea i^i umple ochii de lacrimi pentru ca i^i umple
inima de iubire.

Cantarea ortodoxa e un pamant cu flori rdpitoare,
care te fac sa ui^i ca esti pdmdnt si sa te crezi in cer.

Cand se incepe missa insa, ca un latrat defiare, auzi
orga. Sufletul omului nu mai stie aici sa cdnte si pentru ca
nu mai stie, stie orga, ca si cum orga ar avea nevoie de
mdntuire.

Frumoasa icoana ortodoxa lipseste si apare statuia.
Duritatea formelor ei, cat si nepdsarea cu care piatra te
priveste te fac sa te sim^i singur si chinuit.

Ceva, in aer, te umple de o dulceafd pdcdtoasd, de o
patimd find a dulcefii si de slava desartd datorita careia au
renun^at la harul lui Dumnezeu pentru ca nimeni sa nu-i mai
mdngdie.

Tirajul tipariturilor e mare.

Misiunile de caritate sunt multe ca firele de telefon
sau ca becurile electrice.

Au vrut stdpdnirea lumii si, prin multe tertipuri, o au
din plin sau se zbat sa o aibd.

Dar ce folos este sd-fi pierzi sufletul ca sa cdstigi
lumea intreaga? Dar ce folos este sa te crezi al lui Hristos si,
in acelasi timp, sd-L negi.

Caci „de la Tatal si de la Fiul" e o negare a Prea
Sfintei Treimi si, prin urmare, si a Domnului Hristos.

Spun „Iisus" dar nu vorbesc despre Iisus Hristos
Mantuitorul viilor si al morjilor.

Spun de „Fecioara Maria" dar nu vorbesc de Prea
Curata Fecioara, pentru ca ce vor ei sa fie indlfare e
cobordre a acesteia.

Spun „Spiritul Sfant" sau „Paracletul"...Dar nu e
vorba de Duhul Sfant, de Mdngdietorul, de Duhul
Adevdrului ci de o pldsmuire filosoficd, de o inva^atura a
acestei lumi, in care Satana i-a amagit impotriva lor.

Deasupra ei, a acestei cladiri si a tuturor celorlalte ca
ea, sta o mdnd omeneascd ca o fantasmd, ca o ultima
nebunie care le incoroneazd pe toate celelalte, care au fost
spuse sau nu au fost amintite.

AcQSLSta. fantasmd epapa. Pentru ca au eliminat Capul
Trupului, adica pe Hristos, Capul Sfintei Biserici.

282

In locul lui Hristos a ajuns omul, desfiin^and astfel
totul, pentru a se idolatriza un sac cu viermi sau cum spune
Scriptura: pdmdntul. „Caci pdmdnt esti si in pdmdnt te vei
intoarce".

Sa nu crede^i ca o spun ca sd rdd ci o spun ca sa ma
intristez.

§i pe acest om, pe catolic, il deplang, pentru ca el e ca
o ramurd oarecdnd verde, care, crezandu-se copac, s-a
dezlipit de trunchi si a sfarsit prin afi cdlcatd inpicioare de
porcii aceia, pe care fiul eel risipitor ii pazea si ii hranea cu
roscove.

Cand nu mai vrei sd faci ascultare devii rob pdrerii
de sine si cand nu mai vrei sd mirosi aer curat si
duhovnicesc, atunci incepi sd te crezi infelept si drept.

Pentru ca atunci uiti, ca in^elepciunea lumii acesteia e
nebunie in fa^a lui Dumnezeu si ca cine se inal}d pe sine se
va smeri cu desavarsire, atunci cand Dumnezeu ii va judeca
pe to|i cu nepartinire.

Daca locasul evreului era prdfuit din cale-afara,
locasul catolicului e un mormdnt vdruit, frumos spoit pe
afara, ca sa para ca asa sunt de frumoase si oasele urat
mirositoare dinauntru.

E ca atunci cand vrei sa mananci miezul unei nuci,
spargi nuca si gasesti in ea ceva tocmai bun de aruncat.

Ceea ce pare pe dinafara frumos nu e si pe dinauntru.
Pentru ca acest om a vrut sa castige de pe urma Hristosului
plasmuit de el stdpdnirea si slava acestei lumi si de aceea e
desert si gol.

Are manusi in maini dar merge descul^ prin zapada.

Are ochelari la ochi dar ochelarii sunt facu^i in asa fel
incat ii arata lucrurile distorsionat si el nu prea in^elege
multe.

Ei, catolicii, L-au primit pe Hristos - pentru ca dintre
noi auplecat - dar au renunfat la El - pentru ca nu erau unii
de-ai nostri.

Daca ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi. Dar
pentru ca nu erau de-ai nostri, de aceea au siplecat.

Stau linistifi, sarmanii, cand ar trebui sd se
inspdimdnte. Au o liniste de piatrd, pentru ca inima le-a
ajuns de piatrd. Incearca sd zdmbeascd dar au zdmbetul
unui mort. Vor sa spuna ca sunt vii. Insa, fra^ilor, nu sunt
semne ale viefii in voi! ! !

283

Daca ii pui fa^a in fa^a cu Sfin^ii Paring, de care se
tern §i pe care-i renega, le vezi in§elarea, care tie iti sare in
ochi §i in care ei stau ca intr-un fotoliu. De§i fotoliul acesta,
in realitate, eflacdra nestinsd a Iadului.

Cre§tinule ortodox, ai auzit? Ai auzit, fratele meu,
pentru ce trebuie sa-I mulfumesti lui Dumnezeu?

Tu le ai pe toate: II ai pe Hristos, o ai pe Prea Curata
Fecioara, ii ai pe Sfm^i §i pe Ingeri. Pentru ca tu te inchini
Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh, Sfmtei §i Celei deofiin^a
§i de-viata-facatoarei Treimi.

Pastreaza acestea §i nu stinge Duhul §i te vei mantui.

Plec de aici §i privesc spre locasul protestant sau spre
zecile de loca§uri, care interpreteaza Scriptura Preasfanta
dupa cum vor.

§i ce vad? Vad ca, aici, Hristos e un subiect de
discufie sau un bun motiv pentru a-^i arata mdndria §i
nebunia. Vad toata frumuseiea §i sfinienia calcate in
picioare.

Pentru ca ace§tia sunt dintre fiii celor care au eliminat
Capul Bisericii pentru a umfla propria minte omeneasca cu
ateismul.

Din mama atee au ie$it fiifdra de lege.

Din mama nebund au \Q§it fii cu totul degenerati, care
nu mai sufera doar de nebunie ci de satanismferoce.

Daca mamei ii e inca ru§ ine sa i§i vdnda toate hainele
cele vechi, ortodoxe, care mai au ceva cu sfinienia de
altddatd, copiii ei depravati au desfiiniat tot ve§mantul
bunei cuviin^e §i prefera goliciunea care se ascunde in
spatele frunzelor ru§inii.

As. putea sa spun mai multe §i despre ace§tia, cu
ajutorul Bunului Dumnezeu, dar mi-a§ indurera inima §i
mai mult.

Zidurile necredinfei pe care le vad ma chinuie in
fiecare zi §i, mai mult de acestea, ma dor zidurile care se
ridica in inimi §i intrefrafii cei impreuna cu mine, care sunt
fii ai lui Dumnezeu prin infierea Botezului.

Daca acolo se ridica ziduri din ce in ce mai tari §i mai
reci, aici ar trebui sa se sfdrame pe fiecare zi.

Ruga^i-va §i pentru mine, pacatosul §i ma iertati, daca
prin durerea mea v-am atins propria voastra durere.

Faca-se voia Ta, Doamne, precum in cer a§a §i pe
pdmdnt. Amin!

284

Vdietarea pdcdtosului

v ai celui ce pacatuieste fara frica de Dumnezeu, care
este momit de poftd pacatoasal

Vai celui ce uita rostul faptelor bune si, mai ales,
st area celor osdndifil

II plang pe acesta, pentru ca eu sunt.

Eu sunt pdcdtosul care incurc j9o/ta cu ideea si ^opto
virtuiii si ma sc«/<i ?« /apfe de rusine ca w« dobitoc uitand
amara osdndd pe care o voiprimi.

Amara e soarta vie^ii mele. Voi fi trimis in lad, pentru
ca uit si uit sdfac binele. Aceasta e uitarea pierzdrii: sa ui^i
ca trebuie sdfaci binele.

Cand nu sunt ispitit ma incred si ma fdlesc. Cand nu
sunt ispitit, cred - in nebunia mea - ca fac mari lucruri.

Dar eu sunt inselat de diavol.

Eu doar ma incred pros teste in mine insumi, facandu-
mi opdrere falsa despre via^a mea.

Sunt pacatos dar, uneori, mi-e rusine sa o spun. Ma
ascund dar Dumnezeu ma vede si ma stie.

Vai mie: incerc sa ma ascund de ochii atotvdzdtori ai
lui Dumnezeu!

Pacatuiesc fara rusine §ifdra sfiald, pacatuiesc greu.
Si totusi, Dumnezeu nu pogoara foe din cer si nici nu
deschide pamantul ca sa ma inghita ci, din contra: El ma
indeamnd la pocain}a, pentru ca El e milostiv si de oameni
iubitor.

Eu pacatuiesc cu trupul, cu fapta, cu gandul, cu
cuvantul, cu miscarile inimii.

Pacatul e lucrarea vie^ii mele celei sterpe, desi nu-1
doresc si vreau sa scap de el. Vreau sa termin cu pacatul si
sa fac fapte bune si sfinte. Dar, totusi, fac ceea ce urdsc si
nu fac ceea ce ma odihneste.

Vai \\q, pacatosului!

Tie i^i spune Domnul sa nu pui vinul nou, al
intelegerii evanghelice in burdufuri vechi, adica intr-o inimd
veche, pacatoasa, stricata de patimi.

Tu nu te pleci si de aceea cazi.

Cazi ca o pana de pasare, care s-a desprins de aripa si
pluteste prin aer cazand in noroi.

Noroiul patimilor tale, ticalosule, e mare!

285

Ochii tai s-au stricat de pofta nesatioasa.

Mainile tale sunt pline de faradelegi.

Urechile tale surprind numai rautafi, numai blasfemii,
numai ticaloqii drdce§ti.

Ai picioare inca sdndtoase. Dar ce folos? Cu ele
alergi spre pacate, spre rautate.

O, amara e via^a ta! Pacatul pe care tu il placi, el, l\i
desfigureaza via^a. El te secatuieste, te imbatraneste inainte
de vreme, l\\ strica linistea, te omoara, te scoate din legatura
ta cu Dumnezeu.

Tu arunci mila si iubirea lui Dumnezeu si te inchini la
idoli, desi nu esti idolatru ci cre§tin-ortodox. Domnul a
facut totul pentru tinc.Tu ce faci pentru Ell

El ^i-a dat via^a. Ti-a dat Insusi Trupul si Sangele Sau
si tie, nemernicule, pu^in i^i pasa! Vei merge in lad!!
Vrednic esti de osanda! ! !

Pacatuiesti si nu te pocaiesti. Nu-^i plangi
faradelegile. Nu i^i plangi neputinfele si cdderile. Astep^i sa
fii iertat dar nu ierfi, pentru ca esti neindurdtor.

Candva, mesterului aceluia vestit 63 , ceea ce zidea ziua
i se farama noaptea. Dar mie, ce sa mi se sfdrdme, daca nu
lucrezll Eu doar ma ascund, trufmdu-ma ca un balon de
sdpunfdrd consisten0.

Ar trebui sa ma vaiet, sa imi plang sufletul in fiecare
zi, sa ma tanguiesc, sa-mi recunosc nemernicia. Dar cu
grijile vie^ii ma umplu, uitand ca eu sunt „blestematul", pe
care Dreptul Judecator il va arunca de la fa^a Sa.

Ca ofecioard nebund nu pot fi, pentru ca eu sunt una
desfrdnatd, care nu am nici fapte, nici roadele Duhului
Sfdnt. Vai mie! Vai sufletului meu! Sunt o panorama a
de§ertaciunilor.

Viermii pacatelor colcaie in inima mea si de veninul
patimilor sunt plin ochi.

Pentru eel care nu-§i vede pdcatele e u§oara via^a.
Dar pentru eel care le vede e pldngere.

Da-mi sa plang, Doamne! Da-mi sa plang! Caci eu
sunt ticalosul, eu sunt orbul, eu sunt patimasul, eu sunt
lucratorul rauta^ii si a toata patima.

Nu am lini§te. Pacatosii sunt nelinisti^i pentru ca
constiin^a ii mustra continuu.

63 Mesterul Manole. A se vedea:

http://www.romanianvoice.com/poezii/balade/mesterul_manole.php.

286

Nu am odihna. Pentru ca odihna e venirea harului
dumnezeiesc in inima smerita si curata.

Sfanta Scriptura si Sfm^ii Paring si rusinea care ma
incearca cand e vorba de viafa mea, acestea toate ma mustra
cu asprime si imi arata nespusa mdrime si gravitate a petelor
spirituale ale sufletului meu. Vai mie!

Cu pacatele mele ii smintesc pe to^i. Si de aceea nu le
spun pe fiecare in parte, pentru ca au o duhoare satanicd
mare, care nelinisteste.

Cei cura^i cu inima se indurereazd de via^a mea
nebuna. Ca un cal salbatic fiind, nu doresc zdbala ascultarii
si alerg de capul meu prin toate gropile mor^ii.

Orbirea min^ii si infatuarea mea ma due sa ma
tavalesc prin multe mlastini. In trupul meu e foe drdcesc si
alunec usor in pdcat ca un prune de niciun an.

Vreau sa ma impotrivesc patimilor dar uit impotriva
cui lupt si ma dedau la placeri si fapte de rusine.

Rau am ajuns si rau ma fac pe fiecare zi. In loc sa ma
debarasez de apucaturile vechi, invat si altele noi, si in loc
sa ma simplific, ma complic ca un dement refuzand sfatul
eel bun si infelept.

Cine e de vinall Eu si voinfa mea cea real

Nu e de vina diavolul: el decat ma indeamnd.

Eu due pacatul pdnd la capdt, pentru ca tot eu accept
sa-1 fac.

Sunt naiv. Sunt buimacit de iluzii. Fug dupa fantasme
si naluciri ca un om beat.

Refuz adevarul si prefer minciuna desi stiu, foarte
bine stiu, ca aceea e minciuna.

Omul in^elept vede focul si trece pe langa el. Eu cad
in el si ma parjolesc in el.

Ma marturisesc si iarasi ma intunec.

Fagaduiesc si iarasi mint, sfidand indurerarea si mila
lui Dumnezeu.

Faptele mele ma imping sa marturisesc: sunt vrednic
de osanda si de tot chinul. Dar tot eu, tot eu strig: „Doamne,
fie-Ti mild de mine si ma scapd de lad, pe mine, pacatosul
si necuratul!".

Sunt negru: dar nu la trup, ci la suflet.

Sufletul mi-e negru.

Sufletul mi-e pagan de atatea rauta^i si faradelegi.

Am fagaduit sa ma unesc cu Hristos si m-am intors la
diavol.

287

Am fagaduit sa ma unesc cu Bucuria a toata lumea si
- lucru nein^eles - aleg tristejea, crunta tristefe a pacatului.

Vai mie: sunt trist! Nu de o tristeje care sepoate alina
de oameni, ci numai de catre Duhul Sfant.

Numai Duhul Sfant ii mdngdie pe robii Sai.

Numai el ne umple de bucurie si face sd se spulbere si
sd se imprdstie norii cei negri ai triste^ii si ai deznadejdii
noastre.

Vai celui care se desparte de viafa neprihdnitd si
alege prihdnireal

Acela alege intunericul in locul luminii, moartea in
locul viefii, tristeiea in locul bucuriei.

Vai celui care uita sd se pocdiascd si se increde in
faptele pe care le face!

Pacatosul acesta va fi disprefuit de Dumnezeu si de El
vor rade vrajmasii Lui. Dumnezeu il va depdrta de la El si
dusmanii lui il vor lua ca trofeu in Iadul eel mai de jos.

Plang pe acest pdedtos nenorocit si ma rog de el sd se
indrepte.

Ii spun lui sd se pocdiascd si sa fac&fapte vrednice de
pocdinid.

Ii spun lui sa nu refuze mila lui Dumnezeu.

„Scoala-te tu, eel ce dormi, si te va lumina Hristos!"
(Efes. 5, 14). Ridicd-te dintre cei morti, dintre cei nepocditi
si pocaieste-te de relele tale, pentru ca sdfii viu\

Dumnezeu nu vrea moartea ta, pacatosule, ci El vrea
ca tu sdfii viu intru Ell

§i daca pacatosul va in^elege acest glas infelept atunci
va face aceasta si bine ii va fi. Din rodul mainilor lui va
manca si in lacasurile cele ceresti se va salaslui.

Doamne, fie voia Ta si cu el, cu robul Tau si
mantuieste sufletul lui in vecii vecilor. Amin!

1 arta-ma, Doamne, pe mine, preapacatosul si ajuta-

ma sa iert intotdeauna aproapelui meu, pentru ca stiu ca de
nu voi ierta, nici Tu nu md vei ierta.

Iarta-ma, caci m-am facut judecator al aproapelui
meu, o, eu, eel condamnat deja pentru multele mele pacate!

Tu esti Judecdtorul tuturor iar eu un increzut.

288

Tu ii vei judeca pe to^i. Dar pana atunci Tu esti mult
milostiv fa^a de to^i §i de mine, prea netrebnicul.

§i pentru ca vad pacatele aproapelui meu cu
ingamfare, de aceea nu mai mi le vad pe ale mele pentru ca
sa le plang pe ele.

Nu-mi da, Doamne, ochi pentru alfii, ci numai pentru
murddria mea. Caci, cu adevarat, a mea e mai mare si mai
urdtd. E plina de impuiiciune si de necurdfie.

O, Doamne, da-mi inima smerita! Umple inima mea
de mild fa^a de to^i dar fa^a de Tine plina de pocdinid.

Pocain^a da-mi mie, Mult Milostive, caci ea trebuie
sa-mi cura^easca mintea si inima.

Aud cuvintele Tale si pe ele le citesc dar sunt surd si
impietrit. Le citesc si mi se pare ca le implinesc - o,
nebunie ultima! - dar eu stau prea departe de folosul lor
dumnezeiesc.

A citi nu e tot una cu a infdptui.

Citirea doar te umfld in pene si te face sa te crezi
„intelept". Dar ce infelepciune e asta?

O, nu e infelepciune ci nebuniel Pentru ca poruncile
Tale trebuie sa devina viata mea pentru ca sa le inteleg.

Aud cuvintele Tale si mi se par „prea grele". Dar asta,
pentru ca sunt lenes si iubitor de desfdtare.

Veacul acesta petrecdref si care dormiteazd mi-a luat
cu totul mingle si sunt lipsit si de eel mai mic rod
mdntuitor.

O, vai mie, celui netrebnic! Aud cum Tu ne spui: „Nu
judecati" (Mt. 7, 1)! Si eu fac contrariul, neluand in seama si
cealalta parte a versetului: caci cei ce judeca, vor fi judeca^i
si osandi^i si ei.

Eu iljudec pe aproapele meu si asta ma arata mai rdu
decat el. Tu ne judeci pe amdndoi. Dar si mie, ca si lui, ne
dai mila Ta. Desi traiesc din mila Ta si datorita milei Tale -
o, eu nerecunoscatorul! - il insult pe aproapele meu in loc sa
ma pdzesc pe mine insumi. Caci pot cadea oricand in pacate
si mai grele decat el.

Presupun de multe ori cu pdcat.

Presupun ca un frate imi vrea rdul. Dar asta e numai
in mintea mea.

Eu visez himere si le cred adevarate si asta ma
mahneste mult. O, Doamne, in loc sa fac voia Ta, fac voia
celui vicleanl

289

Ce nu-mi place din cuvintele Tale - datorita naravului
meu de fiara - le tree cu vederea si bat apropo la cele pe
care cred cd le fac. Dar eu ma insel. Eu sunt inselat de
Satana si doar ma inchipui a fi cineva.

Mi se pare ca sunt „drept" dar sunt eel mai pdedtos si
spurcat dintre to^i.

Iarta-ma, Doamne, ca nu stiu sa-Ti fm recunoscator!

Iarta-ma ca nu stiu sa-Ti multumesc pentru toate cate
imi dai si pentru cat ma rabzil

O, sunt mai rau decat fariseul din templu!

Eu cred, ca si el, „ca nu sunt ca ceilalfi oameni" (Lc.
18,1 1). Dar ceilahi oameni sunt mai buni decat mine.

Ai mila de mine, Doamne si iarta-ma!

Iarta-ma pe mine, eel ce nu iert.

Iarta-ma pe mine mult pacatosul.

Vreau sa ma indrept si sunt ioix\§\ fdrd rdvnd.

Tu ai spus sa ne impdedm cu toft si sd-i iertdm pe toft
iar eu ma cert si nu-i iert pe cei care ma clevetesc.

Pe drept cuvant ma clevetesc! Eu sunt de vina!

Eu sunt de vina, pentru ca sunt eel mai pdedtos.

Ma port ca unul care fdfdrnicesc fapta cea buna.

Sunt plin de neomenie, de cruzime. De slava desarta
sunt mereu biruit. Imagina^ia mea e plina de intinaciunea ce
sunt. Ca sa ma arat „drept", ii fac pe al^ii nedrepfi. Ii
vorbesc de rau spre murddrirea auzului celor care ma
ascultd. Sunt un vierme, un ticalos. Ma mir ca ma mai tine
pamantul cu atatea rauta^i cate fac.

Sunt lenes, prea lenes. Si, la rugaciune, si mai lenes.

Delasarea mea e stiuta de to^i. Dar eu ma incumet sa
spun lucruri mari despre mine.

O, iarta-ma, §tiutorule de inimi!

Iarta-ma, Doctorule al sufletelor si al trupurilor!

Iarta-ma si da-mi sa-mi spdl inima cu lacrimi.

E prea neagrd inima mea!

E cumplit de urdtd. Pentru ca stau in bezna pacatului,
in acea bezna, unde niciodata nu ajunge lumina Ta.

O, stau departe de Tine, Lumina lumii! Nici macar o
mica raza a slavei Tale nu vad. Pentru ca, cum sa vada eel
necurat pe Cel mai presus de toatd curdfia si sfinienial
Aceasta nu se poate!

Iarta-ma si ma miluieste, caci mincinoasa e limba
mea si via^a mea! Cu totul mincinoasa si pagana.

290

Desi de Tine ma apropii cu fagaduin^e infricosate,
Iisuse Doamne, mai rau decat ofiara. Caci nu iert ci iljudec
pe aproapele meu.

Indreapta aceste neputinfe ale mele si ticdlosia mea,
Doamne, Dumnezeul meu!

Da-mi sa Te vad pe Tine in aproapele meu si sa nu
mai indraznesc vreodata a judeca, a minfi sau a vorbi de
rdu\ Da-mi sa fac voia Ta, caci ea e mdntuitoarel

O, iarta-ma, pe mine nesatulul de mancare si de
bautura si de vorbe!

O, iarta-ma si nu ma pedepsi, caci Iadul ma mananca!

Ai mila de mine si inva^a-ma sa fiu si eu milostiv,
Iubitorule de oameni!

Ajuta-mi, ca sa se slaveasca numele Tau si de mine,
netrebnicul, acum si-n vecii vecilor. Amin!

„1 ostul e sabia care taie toata rautatea de la inima".

Gasim aceste cuvinte (aici sunt aranjate ca sa fie o
propozitie) in cantarea a doua de la Laudele Vecerniei
Duminicii izgonirii Sfdntului Adam din Rai.

Cata simplitate si cata realitatel

Postul taie rautatea pentru ca o impuiineazd. Nu mai
da materie patimilor ca sa se rdscoale impotriva noastra.

El e o sabie pentru cine il mdnuieste dupd Dumnezeu,
o sabie virtuoasa dar si un motiv de imbolndvire, pentru cine
crede ca e numai suflet.

Ca sa stii cat trebuie sa postesti \\\ trebuie exerci^m.
In timp cepostim aflam cdtputem sa postim si cat trebuie sa
postim.

Dar asta aflam in timp, nu deodata. In ani la rand...

Daca for^am lucrurile ne alegem numai cu boli si
neputinie fizice si mentale.

291

oneori incercam sa sfatuim pe cineva si auzim
urmatoarea replica: „Termina, mi-ai facut capul calendar]"

Cine ne spune aceste cuvinte e de multe ori un frate
care nu vine la Sfanta Biserica si pe care il enerveazd
sfatuirea despre pocdinfd.

Dar daca privim cu aterrtie replica ea ne-ar putea
inva^a multe, ne-ar putea spune multe si, in primul rand, ca
are multa ura fa^a de Sfanta Biserica unul ca acesta.

„Termina! Nici nu vreau sa aud! Ma enerveaza!".

Si amintesc de calendar nu pentru ca sa ne spuna cd-l
cunosc sau cd-l apreciazd mdcar ci, dimpotriva: pentru ei
calendarul e ceva foarte incur cat, un labirint, o enigma...

Orice credincios ortodox insa vede in calendar o
ordnduire fireascd a zilelor de sdrbdtorire ale Sfiniilor cat
si sarbatorile „cu ^inere" - cum sunt numite - si care sunt
insemnate cu litere rosii.

Duminicile si sarbatorile de peste saptamana, in care
se face Sfanta Liturghie - si nu ma refer la tipicul Sfmtelor
Manastiri - fiind insemnate cu rosu, il aten^ioneaza pe orice
ortodox ca nu e bine sa stea acasd, ci sa arda, ca o lumina
vie, aprinsa, in Sfmtele Biserici.

In popor, marile sarbatori sunt numite si „zile cu
cruce rosie". Pentru ca o cruce rosie e tiparita in fa^a
numelor sarbatorilor respective.

Insa pentru acesti rdutdciosi, care nu vin la Sfanta
Biserica si care se tern de ea ca dracul de Santa Cruce,
calendarul e o neordnduiald. Si asta pentru a ne arata, prin
insusi cuvantul lor, ca mintea lor e o mare neordnduiald si
nu sfdntul calendar.

Calendarul e sfdnt pentru ca ne vorbeste despre Sfinfi,
dupa cum Scriptura e sfanta nu pentru ca are foaie bund si
coperti negre, ci pentru ca in ea se cuprinde Revelafia
dumnezeiascd, cuvantul lui Dumnezeu.

Asa ca expresia: „mi-ai facut capul calendar" vrea sa
ne spuna, ca am dorit sa-i scoatem din neordnduiala min}ii
lor la o infelegere dreaptd a vie^ii acesteia, dar ca aceasta
dorin^a a noastra, exprimata prin cuvinte folositoare, nu le-a
facut un bine, pentru ca ei nu doresc binele si, in consecin^a,
nici nu vor sa traiasca precum Sfin^ii lui Dumnezeu din
calendar, ci intr-o via}d strdmbd §iplind depdcate.

Insa eu spun, ca e un bine sa ai capul ca un calendar.
Adica logic, binecuvantat, plin de gdnduri sfintel

292

E o mare bucurie sa ai viata si mintea si inima ca la

5 5 5

calendar, adica sdfii plin de experienta si bucuria Sfmtilor
din calendar!

Insa celui netrebnic i se pare „un chin" viata
evlavioasa, smerita, mantuitoare, pentru ca nu doreste sa se
linisteascd prin pocdinid.

Asadar, expresia de fata, daca e privita dupa
in^elegerea celor ce-o folosesc impotriva noastra, eaeo hula
impotriva Sfiniilor.

Fapt pentru care, va rog, sa nu o mai folositi, caci e
una plind de venin si de rautatel

rilulti dintre credinciosii ortodocsi cred, din

nestiinid, ca zicerile poporului pot fi comparate cu acele
cuvinte ale infelepciunii sfinte aflate in Sfanta Scriptura. Dar
asta e o inselare drdceascd.

Spre exemplu: „Cine se scoala de diminea^a, departe
ajunge", spune, pentru mul^i, o mare fdosofie. Dar sa o
cercetdm si sa vedem daca e as a.

Pentru mine insa, expresia de fata mi se pare a fi
scornita de o minte neortodoxd. Muffi se scoala de
dimineaid dar nu se scoala cu Dumnezeu, adica cu
rugaciune si incredere in Acela, ci cu sudalme si cu griji
multe, pentru ca sa ajunga „departe" - zic ei.

Pentru un avar, „departe" inseamna sa stranga si azi
ceva bani, dar nu pu^ini, ci mul^i.

Pentru un agricultor necredincios, cuvantul „departe"
inseamna sa fuga cat mai repede la camp, fara sa se mai
gandeasca la Dumnezeu si la sufletul sau, si sa sape floarea
soarelui sau sa culeaga porumbul ori de frica rdsului lumii,
ori de frica hofilor.

Pentru cineva care vinde - pentru un vdnzdtor sau un
patron - „departe" e cat mai multa marfa vanduta, pe cand,
pentru ofemeie usoard - pentru ca vedem cum se inmulfesc
datorita „noilor legi" nechibzuite - „departe" reprezinta
vinderea trupului sau de cat mai multe ori pentru niste
amdrdte hdrtii blestemate.

293

Asa ca nu e de niciun folos trezitul de diminea^a, daca
vrei sa ajungi „departe" cu pacatele.

Mai bine spunem: „Cine se trezeste de diminea^a
impreuna cu Dumnezeu, cu mila Sa, ajunge sa mearga
departe de rau atat pe lumea aceasta, cat si pe cealalta".

Dar sa luam o alta zicere, pe care o auzim de prea
multe ori. Sa luam zicerea: „Cand pisica nu-i acasa, joaca
soarecii pe masa".

Ar parea, pentru inceput, o „parabola bine aleasa".
Dar e oare asa?

In locul „pisicii" suntem noi, care ne parasim casa iar
„soarecii" ar fi dusmanii nostri, care se bucura nestingheriti
de „masa", adica de casa noastrd.

Insa crestinul ortodox nu se gandeste in primul rand
la rau ci la bine. El o lasa acasa pe Prea Curata Stapana si pe
toji Sfm^ii si aceia ii pazesc locuin^a, cum nu i-o pot pazi
ca^iva caini cat vi^eii, pe care ii vedem la cei de bani gata in
zilele noastre.

Sa privim la infelesul lor si nu la cuvintel Cuvintele
par bune dar infelesul lor e rau si plin de frica si indoiala
pdcdtoasa.

Cine sta cu frica permanenta ca i se vor fura bunurile
si ca i se va sparge casa e legat strans de iubirea de bani si
de aceea tremura tot timpul ca si frunza in vant.

Ce a spus Sfantul Iov cand i s-a luat totul? A
binecuvantat pe Dumnezeu. Ce face un om, care spune ca
cei care il fura sunt ca soarecii? Ii disprefuieste si ii
vorbeste de rau, pentru ca el se crede „inteligent", adica o
bund pisica.

Dar iata, alta zicere: „Munca e brdiard de aur". Mul^i
lauda aceasta propozi^icinsa nu orice fel de muncd aduce
aur sufletesc.

Munca, nevoin^a duhovniceasca ne umple de aurul
faptelor bune, pe cand imparfitul carfilor sectare sau alba-
neagra sau muncitul cu ziua pentru bduturd nu sunt eforturi
care ne umplu de binecuvdntare, ci de osdndd.

Daca luam aceste ziceri, asa cum sunt ele, nu ne
inva^a nicio intelepciune, ci o viclenie si o aruncare
demonicd dupa fapte si lucruri potrivnice voii lui
Dumnezeu.

De aceea, iubrfilor, daca doriti sa aflati cuvinte de
intelepciune, citi^i dar Sfanta Scriptura si nu va mai pierde^i
vremea cu ceea ce nu va foloseste!

294

Merged la izvorul cristalin si cu apa cea mai
invioratoare din cate exista si lasa^i apa clocita a san^urilor
si a gropilor.

Be^i din ceea ce yd face bine: din apa Duhului Sfant
si aceasta va va astampara setea oricand!

M

cum, spre seara, m-am apucat sa citesc din

Lavsaicon...Si la pagina a 24-a (edi^ia Alba Iulia, 1994) am
gasit cuvintele: „sa cerceteze pe Cuviosul"...

Cuvinte care, din luminare dumnezeiasca, m-au oprit
ca sa le in^eleg. Ce inseamna a cerceta, de fapt?

A cauta cu de-amanuntul, a studia o carte, spre
exemplu, cu multa aten^ie si incordare.

Acei oameni venisera la Cuviosul Amun ca sa-l
cerceteze, sa-l cunoasca in cele de taind ale sufletului.

Ei venisera, poate, sa-l descoase sau sa-l incerce, am
putea gandi noi la prima vedere. Dar a cerceta inseamna a
cunoaste in urma unei vederi profunde, a privi pentru a lua
aminte.

De aceea, cand spunem ca „cercetdm Sfanta Biserica"
trebuie sa fim acei crestini ortodocsi, care nu vin sa se
delecteze la Sfanta Biserica ci sa se pocdiascd si sa se umple
de teologia dumneaziscd, cea de multe feluri, sl Bisericii.

Deci a cerceta inseamna a cunoaste in amdnunt pe
Sfin^ii Paring tocmai pentru ca le urmezi frumoasa icoana a
vie^ii lor.

LSa pagina a 28-a insa, in mica nara^iune despre

Avva Pior, ceea ce iese in evident sunt cuvintele: „Ca sa
nu-fifac suparare".

Sfantul Pior il viziteaza pe Sfantul Pamvo si vine cu
paine pentru sine spunandu-i cuvintele de mai sus.

Aceleasi cuvinte i le spune si Sfantul Pamvo cand il
viziteaza pe Sfantul Pior, pentru ca sa-i arate aceeasi
dragoste.

295

Daca am privi cu o minte neduhovniceasca cuvintele
ni s-ar parea ca sunt „cuvinte egoiste". Dar, cu mila
Domnului, daca le intelegem pe acestea, ne umplem de
lacrimi dulci, cand vedem cata delicate^e, aten^ie si iubire
existau in persoanele Sfm^ilor Paring.

Ei nu doreau sa faca nimeni vreun efort pentru ei, ci
numai ei pentru altii.

Nu doreau sa supere pe nimeni cu nimic. Si de aceea
gandeau foarte bine, cu multa trezvie, tot ceea ce faceau,
pentru ca nu cumva sa fie poveri pe capul celor care-i
iubeau pe ei.

Plepatrunse sunt, Doamne, gandurile Tale si purtarea

Ta de grija este plina de mare mila! Adevarat e cuvantul: nu
e bine sa judeci dupa ce se vede, ci dupa ce e omul.

Iarta-ma, Doamne, ca 1-am judecat gresit pe robul Tau
si am spus despre el ceea ce mi se „parea" mie a fi si nu
adevarull

Am spus despre un frate ceva si acum imi pare rau.
Eu il socoteam intr-un fel - nu bine - si el a dat dovada de
multa intelepciune si chibzuin0. In^elepciunea lui m-a
bucurat dar gandurile mele m-au rusinat. Si asta: pentru ca
eu il vorbisem de rau.

El nu stia gandurile mele... Dar el s-a aratat - prin
faptd si nu prin presupuneri - mai in}elept decat mine,
trufasul si osanditorul ce sunt.

Am gresit fa^a de fratelc.Dar el nu a §tiut asta. Insa
Domnul §tie fiecare pacat al meu. El va judeca toate
gandurile si faptele noastre.

Iarta-ma, Doamne, pentru aceste gdnduri rele si
pentru toate gandurile rele, pe care le-am gandit vreodata
impotriva aproapelui meu.

Constiin^a ma mustra, caci sunt multe astfel de
ganduri.

El a venit - acest frate pe care eu 1-am osdndit - si ne-
a taiat lemnele - foarte frumos si foarte repede - si ne-a
cerut si bani pu^ini iar eu 1-am judecat. IXjudecasem gresit.

Pe mine trebuia sa mdjudec si mxpe el.

296

Daca m-as fi judecat, n-as mai fi judecat pe altul,
dupa cuvantul eel scris. Dar pentru ca judec pe aproapele
meu si eu voi fi judecat si voi fi gasit putred de pdcate.

O, cate pacate am! Cine le poate numdral Cine le
poate descrie cu de-amanuntul? Cine le poate in^elege toata
grozdvia si inversunarea?

Abia ma scol si ma dedau la rele. Pana noaptea tarziu

- si chiar si in somn - II manii pe Dumnezeu cu mii de
pacate.

Ma rog dar mintea imi e imprastiata si plina de griji si
spun cuvinte pe care nu le infeleg si nici nu le aud macar.

Pofta de a mdnca se aprinde imediat. Ma ingrijesc de
stomac dar nu ma ingrijesc niciodata de suflet.

Doresc paine curata si proaspata dar de cuvintele
dumnezeiesti ma apropii cu nepasare si trebuie sa ma silesc
mult ca sa fac ceva bun.

Totul vreau sa fie servit bine si la timp iar aproapelui
meu nu-i dau nici macar o privire bund. Fratelui meu lipsit
si nevoia§, care nu mananca cu zilele ceva bun.

Ma imbrac bine dar nu si pe el. Pe el il las sa sufere
de frig, adicape Hristos.

Hristos cere mancare, cere haine, cere apa, pu^ina apa
iar eu ii spun lui Hristos - adica fratelui meu - ca are
pdduchi si e nespdlat.

Da, fratele meu eel sdrac si cersetor - care e Hristos

- are paduchi si e nespalat si hainele sunt ferfenrfa pe el,
pentru ca el nu are detergent si pe cineva care sa i le spele.

El e bolnav iar eu gras de sdndtate. Si nici asa nu zic:
„Slava Jig, Doamne, pentru toate!".

Ma privesc in oglinda - vai mie! - si-mi pare ca
mdncarea viermilor efrumoasa. O, ce nebun sunt! Cum sa
fie frumoasa putreziciunea? Cum sa miroase frumos hoitul,
balegarul, imputiciunea?

Sunt mai orb decat orbii, pentru ca mul^i vad mai bine
decat mine cum sdfacd voia Domnului.

Inghit in sec in zi de post, pentru ca imi doresc
imbuibarea.

Ma aprind ca focul de pofta pacatoasa si asta ma
clatina ca si furtuna pe vapor.

O, daca nu m-ai fi ajutat Tu, Doamne! Tu ai fost
ajutorul meu, bra^ul meu, intarirea mea! Tu m-ai scapat de
moarte de atatea ori si eu tot nepasator sunt!

297

Sunt delasator din cale-afara. Ma misc ca un mele la
bine si ca w« animal depradd la rau.

0, eu sunt vrednic de plans mai mult decat to^i! Da-
mi, Doamne, ca sa-mi vad pacatele mele! O, daca n-as uita
rugaciunea asta! Da-mi sa mi le vad pe toate - unul cate
unul - pentru ca niciodata sa nu mai zic, ca sunt bun de
ceva. Nu sunt bun de nimic! Trebuie sa-mi intre in cap, bine
de tot, acest adevdr.

Sunt nerespectuos pentru ca sunt mdndru.

Nu ma aplec sa iau o binecuvdntare de la un preot si
- mai mult - ii vorbesc de rau pe preo^ii lui Dumnezeu.

Vai mie! In Iadul eel groaznic voi fi aruncat eu, cu
to^i dracii si cu to^i ereticii!

Rad de oameni si de neputin^ele lor. Ar trebui sa ma
rog pentru ei. Ar trebui sa-i compatimesc.

Inima mea impietrita insa nu are lacrimi. §i cum sa
existe lacrimi la cei ce nu au mildl

Daca nu e dragoste, nu poate sa fie nici mild in inima
ta.

Sunt rau, rau si razbunator. Ma razbun pana si pe o
musca, care nu ma lasa sa scriu sau sa ma rog. Mi se pare ca
toata lumea „trebuie" sa ma asculte, cand eu sunt eel mai
prost si analfabet om din ca^i exista.

Ma supar repede.

O, iu^ime necontrolata!

O, tinerete neroada!

Rabdarea mi-e la fel de straina ca atmosfera de pe
luna. Ma agit si ma vaiet la orice lucru datorita pu^inei
credin^e.

O, rau om ce sunt! O, rau suflet! Cuget pu^in si slab si
tocmai de aceea si pacatuiesc atat.

Bietul meu Duhovnic e plin pana peste cap de
pacatele mele! II amarasc mult cu ele dar, mai ales, cu
nesupunerea si egoismul meu.

Sunt tare egoist. Ma gandesc numai la mine. Am
ajuns un idol pentru mine insumi.

O, rau narav! O, ticaloasa socotin^a!

Ii vad pe oameni si in loc sa-i vad pe to^i buni, le
gasesc tuturor „defecte" inchipuite. Pun be{e in roate tuturor
si tocmai de aceea nu suntpldcut de nimeni.

O, ce nenorocit sunt! O, ce spurcaciune! Sunt foarte
pacatos, mai pacatos decat to|i.

298

In loc sa ma rog, sunt lenes.

In loc sa inva^, dispretuiesc sfatul.

Doamne, nu ma lasa sa mor asa! Da-mi sa ma indrept
si sa ma pocaiesc, caci sunt tare mandru si ingamfat!

Ai mila de mine, care nu am mild de nimeni.

Fratele a plecat si eu nici nu i-am mul^umit.

Pentru rugaciunile lui, Dumnezeul meu, miluieste-ma
si pe mine, pacatosul! Ai mila de el si sfin^este via^a lui.
Amin!

Olava Tie, Doamne, pentru toate! Azi e ziua
adormirii Sfantului Patriarh, mult prea iubit de noi, loan
Gura de Aur (f 13 septembrie si e pomenit pe 13
noiembrie) 64 .

Prea Fericirea sa spunea mereu aceste cuvinte cu care
eu am inceput insemnarile de acum si, aidoma lui, si Sfantul
Ierarh Ignatie Briancianinov.

Ajuta^i-ne si pe noi, Sfin^ilor mult prea iubi^i, ca
avem nevoie de sprijinul si ajutorul vostru permanent!

Soarele incalzeste cu putere. Insa sunt pu^in racit. Nu
stiu sa ma bucur de mila lui Dumnezeu si de iubirea
oamenilor.

Astazi m-am indurerat la sfanta slujba, pentru ca nu
cultiv gdnduri bune ci ganduri potrivnice iubirii de fra^i.
Cand mi se spune adevdrul bubelor mele, nu-1 recunosc, nu-
1 accept. Sunt egoist, mandru si ingamfat.

Sora E. - un mare suflet - mi-a spus lucruri
adevarate iar eu m-am impotrivit ei in cuvdnt. Acum imi
pare rau. Imi pare rau...

Insa ma bucur de un frate. Acesta s-a inchinat la
mormantul Sfantului Mucenic si Domnitor Constantin
Brancoveanu si a tras in el, ca o rasuflare prea inveselitoare,
mireasma Duhului Sfant. Acest lucru s-a petrecut cu el de
mai multe ori.

O, se ruga si respira dulceafa si rdcorirea Duhului
Sfant!

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

299

Slava Tie, Doamne, pentru toate! Tu ne por^i de grija
atat de minunat meat rdmdnemfdrd glas.

ft

stazi a fost indltatd Sfanta Cruce 65 . Ca o stea mult

prea luminoasa ne-a veselit §i ca un soare unic ne-a umplut
de bucurie.

Imi pare rau ca nu to^i se bucurd §i, mai ales, nu tofi
ortodocsii. Aceasta e o durere mare a mea.

Si alta §i mai mare decat aceasta a lipsei de bucurie e
aceasta: ca ne mdncdm unii pe alfii. Ma indurereaza foarte,
foarte mult acest fapt.

Soarele ne imbra^i§eaza pe to^i. La fel §i harul
dumnezeiesc. Ar trebui sa fim plini de bucurie adevdratd §i
nu de inchipuirea bucuriei.

Citesc Dumnezeiesjtile car^i ale Sfm^ilor Paring §i ma
bucur nespus.

Imi pare rau ca nu citesc §i mai mult, ca nu ma rog §i
mai mult, ca nu iubesc §i mai mult.

Fac metanii prea purine §i prea pu^in ma strdpung cu
frica de lad.

O, nu am inrdddcinatd addnc icoana Infrico§atei
Judeca^i!

Acestea sunt o parte dintre durerile mele, dintre
realele mele dureri.

Nu §tiu sa ma rog. Da, e tare adevarat! Nu §tiu sa ma
rog din toatd inima §i din toatdputerea mea.

Oamenii, numai privindu-i, te pot inva^a multe.

La sfmtele slujbe aflam lucruri pe care nimeni nu ni le
poate da in alta parte.

Mireasma tdmdiei §i mireasma Duhului Sfdnt sunt
numai aici: in Sfanta Bisericd Ortodoxd.

Te sim^i acasa. Te sim^i intr-un loc dumnezeiesc,
unde po^i respira duhovnice§te.

Sfintele Icoane nu sunt stridente. Ele te imbra^i§eaza
cu dragoste. Ele sunt bucurii neasteptate, ganduri
evlavioase, cumin^i, pline de sinceritate §i, mai ales, de mila.

65 E vorba de praznicul de pe 14 septembrie: Inaltarea Sfintei Cruci. A se vedea:
http://ro.orthodoxwiki.org/%C3%8En%C4%831%C5%A3area_Sfintei_Craci.

300

In fa^a lor sim^i safii bun §i sa caufi bundtatea.

Pacatosul ca mine vine in fa^a lor ca sa afle mild. La
fel vine §i in fa^a Duhovnicului.

Mi-e frica de pedeapsa §i de aceea fug la mila.

,MHa voiesc iar nu jertfdV (Os. 6, 6 / Mt. 9, 13).
Aceste cuvinte ma incalzesc, imi dau curaj.

O, daca n-a§ fi §tiut mila lui Dumnezeu §i daca nu m-
a§ fi bucurat din plin de ea as. fi fost sufletul eel mai de
piatral Dar mila Ta, Doamne, mi-a zdrobit nesim^irea. A
facut o rand dulce mpiatra nesim}irii mele, de§i piatra e tot
intreagd in mare parte.

Sunt gol, ma simt gol. Ma simt putred §i ticdlos. Un
suflet plin de singurdtate §i dezamdgire ticdloasd.

Sunt gol dar Tu ma umpli, Doamne! Tu imi ara^i
bucuria Ta §i ma umpli de veselie. Caci pe Tine Te primesc
- desT cu multa nevrednicie - ca sa-mi sfin^e§ti sufletul §i
trupul §i via^a mea cea foarte ticaloasa.

Tu mi Te dai mie §i eu sorb sfm^ita linguri^a cu mare
dor. Te primesc. Te simt in mine. Simt cum luminezi §i
sfinfesti cele din launtru ale mele. Simt acestea §i atunci
prdznuiesc. Atunci e sdrbdtoare.

Fara Tine sunt trist: trist dupd Tine.

Azi nu m-am impartasTt cu Tine §i Te doresc pe Tine.
Te doresc in trupul meu, Doamne, ca pe Lumina care
luminezi intunericul, ca pe Focul care arzi vreascurile
pacatului, ca pe Hrana care saturi pururea.

DesT vorbesc ca un nebun §i ca un stricat, spun
adevarul. De§i - poate nu sunt crezut - acestea simt eu,
in§elatul §i spurcatul §i netrebnicul robul Tau: Te doresc mai
mult decdt orice.

L-am intrebat pe un frate - pe un om cu mare dor de
Hristos dar sT erudit iubitor de Sfm^i Paring - de modul cum
se imparta§e§te §i mi-a spus ca se impdrtdseste de mai multe
ori cu aceeasi Sfdntd Spovedanie.

Face aceasta cu con§tiin^a faptului, ca Sfanta
Imparta§anie il curate§te micile abateri §i ca atunci cand face
un pacat mare, merge sa se mdrturis eased.

Eu am alt tipic, desT mi-a§ dori §i eu sa fiu de mai
multe ori cu Hristos Domnul intr-o saptamana.

Ma marturisesc - chiar §i la ceea ce pare „mic" - §i
apoi ma imparta§esc, daca Parintele imi da voie.

302

O, desi mi-as dori de mai multe ori pe saptamana
aceasta, mi-e frica sa nu fiu crezut nu stiu cum si sa nu mai
fm impartasit nici la o saptamana cu Dulcele Iisus.

Doamne, inva^a-ma ce sa fac si iarta-ma!

Iarta-mi pu^ina credin^a si frica copilareasca pe care o
am.

Imi dau seama - din mila Domnului - ca fara dreaptd
cugetare - si asta din ce in ce mai mult - nu po^i face nimic
mdntuitor.

Cuvintele duhovnicesti trebuie infelese si aplicate in
func^ie de om, de context, de actiune.

Daca spui cuvinte sfinte unui frate, fara a sti in mod
concret - din mladierea Sfantului Duh - despre ceea ce ii
trebuie nu faci decat sa iei in desert cuvintele Sale.

De aceea, trebuie via}a curatd si mult discerndmdnt
atunci cand sfdtuiesti pe cineva.

Trebuie sa vezi, sa sim^i, sa in^elegi via^a si nevoile
sale.

Un sfat bun e un sfat care are grijd de toate detaliile.

O, Doamne, inva^a-ma sa fiu smerit si sa implinesc
dumnezeiestile Tale porunci!

Nu iert din toata inima. Asta ma doare. Ma \mo,
egoismul pe loc. O, de-as fi pufin mai atent la sufletul meu!
E ca un pamant nemuncit, plin de balarii si maracini. E ca
un om mort, care nu simte si nu aude nimic.

Incep sa se coacd strugurii sau, mai bine zis, incep sa
se culeagd viile.

Culesul viilor e aidoma Infricosatei Judeca^i. Acum se
culeg boabe de struguri, atunci boabele rabdarii si ale
umilin^ei noastre sau boabele acre ale aguridei noastre.

Unii vor culege strugurii Duhului Sfant iar al^ii
agurida pacatelor de tot felul. Vai noua! Vai noua, daca nu
vom avea roade depocainfal

Nu pdcatul trebuie aratat, ci roadele pocdintei. Daca
vom strata, pacate, vom primi pedepsele vesnice.

O, vai noua! Cine ne va scapa d&focul acelal Cine ne
va fi noua ajutdtorl

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu ajuta-ne noua!
Fii scaparea noastra, Prea Milostiva Maica!

Copiii sunt frumosi. O, Doamne, ai mila de ei! Ei sunt
plini de viafd iar euplin depdcate.

302

Un frate mi-a spus, ca e „fariseism" sa spun ca sunt
pacatos. Dar eu asta sunt: un mare pacatos. Nu pot sa spun
ca sunt altceva, daca acesta £««? si asa ma simt.

Ai mila de mine, Doamne, de mine, prea pacatosul!

Sunt si ma simt un mare pacatos, eel mai mare dintre
pacatosi desi, uneori, uit acest lucru. II uit dar tot acesta
sunt: un mare pacatos, eel mai mare pacatos.

Nu ma uita, Doamne, si pe mine necuratul si
blestematul! Ai mila de mine si ma iarta, Sfinte Doamne!

E mare diferen^a intre cantecele asa-zis „evlavioase"
si cdntdrile de cult ale Sfintei Biserici Ortodoxe: singura si
adevdrata Sfanta Biserica. Numai acestea din urma te
umplu de bucurie sfanta si adevarata.

Cantecele facute patimas, chiar daca par „bune", sunt
foarte departe de linistea si bucuria Duhului Sfant. E o mare
durere, cand astfel de cantece sunt cantate si de fra^i de-ai
nostri prea pu^in cunosedtori.

Ajuta-ne, Doamne, ca sa in^elegem tot ce traim si tot
ce vedem dupa voia Ta! Slava Tie, Doamne, pentru toate!

Mui

il^umesc Tie, Nascatoare de Dumnezeu Prea
Curata, ca ai auzit netrebnica mea rugaciune, a pacatosului,
si nu ai trecut cu vederea inima ingrijoratd si singura, care
ti se marturiseste tie, Stapana!

Cine nu cunoaste milele cele mari si neintrecute ale
Maicii lui Dumnezeu nu stie faptul, ca nu exista cuvinte
indeajuns de multe, pentru ca sa o laudam pe Prea Sfin^ia sa.

Ajutorul ei intrece gandul.

Mila ei e plind de indurare.

Acoperamantul ei eel stapanesc ne scapd de tot
razboiul sufletesc.

Prea Curata Stapana ii ajuta pe cei care se roaga ei cu
credin^a si cu dragoste nebiruita. Ea ii asculta pe pacatosi.
Asta am in^eles din plin! De acest lucru ma bucur! Ea ii
asculta si pe cei care nu au decat rugaciune umilitd.

O, Stapana, nadejdea ortodocsilor, nu ne uita pe noi!
Tu esti cu noi si suntem apdrafi de toate relele. I^i
mul^umim tie pentru toate!

303

Laud §i ma bucur §i fericesc postul. 0, fericit §i
dumnezeiesc mijloc al mantuirii! Cata fericire §i frumusete
ne aduci in suflet! Cat de folositor ne e§ti, cat de grabnic
folositor ne e§ti!

Tu cohort harul lui Dumnezeu in noi.

Tu ne subfiezi mintea dar §i trupul.

Tu stingi focul eel ru§inos din coapsele noastre iar pe
balaurii, care ne salbaticesc, tu ii \\\ la departare.

Tu ne faci sa calatorim cu bucurie pe cale. Caci
furtuna patimilor inceteaza cand tu e§ti capitanul vasului
nostru.

Tu e§ti doctorul care extirpezi patimile.

Tu e§ti focul care aprinzi tamaia rugaciunii in inima.

Prin tine mintea se face vazatoare a celor de taina,
caci tu alungi valul de pe sufletul nostru, post binecuvantat,
o, inva^ator al nevoin^ei!

Domnul ni te-a dat impreuna cu sfm^ita rugaciune ca
arme impotriva diavolului, ale celui ce ne pierde prin
in§elarea adusa de viclenia sa.

Tu, fericite post, curate§ti casa sufletului, pentru ca
rugaciunea sa picteze in el - plina de har - chipul Domnului
Hristos.

Tu e§ti eel care arzi maracinii §i ciulinii, pentru ca
rugaciunea continua sa aduca rod insutit §i inmiit in ogorul
inimii.

Tu e§ti arma ortodoc§ilor!

Tu e§ti arma care-i sco^i afara pe solda^ii nelegiuirii §i
umpli sufletul de pace §i de bucurie cereasca.

O, mult ne aju^i tu! Mult ne aju^i tu, sfm^ite post §i tu,
binecuvantata rugaciune!

Unii lucreaza cu bisturiul iar arfii cu plugul. Unii
lucreaza cu ciocanul iar al^ii cu foarfecele.

Noi, cre§tinii ortodoc§i, pentru mantuirea sufletului
nostru, lucram cu postul, cu rugaciunea, cu smerirea min^ii,
cu prihanirea de sine, cu privegherea neincetata asupra
noastra.

Pentru cei rataci^i e „buna" zbenguiala; pentru noi,
nu. Pentru cei care dezerteaza din Sfanta Biserica sau traiesc
fara luare aminte, in ganduri rele §i pacatoase, e „bun" tot ce
e rdu.

304

-Oa nu-1 socotim pe om dupa fafa lui\ Ea ne poate

insela. Asa ma insala pe mine fa^a omului intotdeauna.

Astazi un barbat mi-a cerut sa citeasca volumul al III-
lea din car^ile aparute in romana ale Sfantului Ignatie
Briancianinov. Eram vizavi de el in tren, intorcandu-ma de
la Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu.

M-a vazut citind si mi-a cerut sa citeasca si el. M-a
surprins cererea lui si m-am bucurat sa-i dau cartea, desi
crezusem, ca un om ca el nu vrea sa citeasca o asemenea
carte.

Dupa mintea mea, socotisem ca el nu ar fi dorit sa
citeasca carji ortodoxe dar m-am inselat.

O, judecare a aproapelui! Multe pacate mai fac din
parerea de sine! Iarta-ma, Sfmte Doamne, ca sunt
nevrednic!

Acum imi pare rau, ca nu stiu mai multe despre acest
om dar si de faptul ca am ezitat si nu i-am ddruit lui cartea,
nu i-am lasat-o. Egoismul meu si-a spus inca o data
cuvantul.

Ma laud cu multe dar nu fac nimic. Imi place sa pierd
timpul in defavoarea mantuirii mele.

O, de-as in^elege cum sa-mi mdntuiesc sufletul meu!
Pentru ca nu simt, in mod real, valoarea sufletului imi place
sa filosofez ca sa treaca timpul. Rau ma voi chinui! Vai mie!
Vai mie, spurcatului si blestematului! Vai mie, celui
necredincios si ticalos!

Sora E. repeta mereu: „In lad o sa mergi!". Iar eu sunt
nesimiitor ca o piatra. Vazandu-mi pacatele, ea imi spune ca
sunt egoist.

O, Doamne, eel mai ticalos sunt! Sunt mai ticalos
decat toti!

Un cersetor binecuvantat de Dumnezeu, fara ambele
picioare de la genunchi in jos, vine nu stiu cate sute de metri
ca sa cerseasca in metrou iar eu, care am picioare inca bune
- din mila lui Dumnezeu - nu alerg in fiecare zi la Biserica.

Ma lenevesc. Sunt lenes. El se trezeste de diminea^a,
de foarte de diminea^a, pentru ca stie ca ii trebuie mult timp
ca sa strabata distan^a pana la metrou.

Dar eu, ce fac? Eu trandavesc. Eu sunt lenes si
plictisit. O, vai mie!

305

To^i sunt Sfinii, numai eu sunt pdcdtos. Acesta este un
mare adevarl Cand uit acest adevar sunt ca frunzele de
porumb, pe care le-am vazut azi spulberate de viteza
trenului. Sunt unfulg atunci: un fulg pe care il poarta vantul
unde vrea.

Cei care au patima bauturii merg de multe ori la bar,
dar eu merg de prea purine ori in fa^a Domnului prin
rugdciune umilitd.

Ei ma intrec prin voin^a lor, pe mine, care trebuie sd
ma pocdiesc de pacatele mele. Nici cat fac ei pentru a bea,
nu fac eu ca sd ma pocdiesc. O, vai mie! Sunt mai de plans
decat to^i oameni.

Unii oameni muncesc de diminea^a pana seara, munca
grea, pentru ca sa-si castige existen^a lor si a familiilor lor
iar eu nu ma ostenesc nici macar pu^in ca sa scap de Iadul
chinurilor mele vesnice. Nu imi dau seama. Nu imi dau
seama cat deprost si nesimiitor sunt!

Iadul e chin, e chin vesnic. In el voi fi aruncat eu.
Acolo mi-e locul! Dar daca Tu vei voi, Doamne, ma vei feri
de acesta! Faca-se voia Ta, a-toate-iertatorule Doamne!

Sunt nesimiitor. Prea milostivul Dumnezeu imi
trimite in fiecare zi si noapte scrisorile milei Sale. Fara mila
Sa n-as fi existat deloc.

Mila Sa m-a finut si ma line, pentru ca Domnul il
iubeste nespus pe om, pe faptura mainilor Sale.

Sunt orb, prea orb. Daca mi-as da seama cat de mult
gresesc as amufi de uimire.

Dumnezeu rabda indelung! Nu putem pacatui noi, cat
poate rabda si indura Dumnezeu. El intrece orice asteptare
a noastra. El ne doreste fericirea in ciuda modului nostra
iresponsabil.

De aceea asteapta indelung lacrimile noastre,
pocain^a noastra. O, El asteapta sd ne venim infire\

Daca incepem sa sim^im ca suntem pdcdtosi, suntem
pe drumul eel bun.

Dumnezeu asteapta pocain^a noastra. El nu are
mitralierd ci brafe deschise, bra^e iubitoare, indelung
iubitoare. El nu ne pune la zid ori de cate ori noi pdcdtuim ci
ne cheamd la El, pentru ca sa nu scdpdm in groapa avidd a
Iadului.

Cine nu in^elege, ca Bunul Dumnezeu tot ceea ce face
pentru noi face din iubire si grijd mare pentru noi, n-a
in^eles ce trebuie.

306

El vrea sa ne mantuim, nu pentru ca asa vrea El, adica
cu forty, ci pentru ca El ne iubeste si §tie ca mdntuirea e
adevarata noastrd traiectorie. El stie M#cfe trebuie sa
mergem, caci pentru aceasta S-<2 intrupat.

O, Doamne, da-ne sa intelegem ce safaceml Tu stii
neputin^a noastra, ajuta-ne!

In ciorile care ne furau nucile din nuc i-am vazut pe
diavolii care imifura rugaciunea si rodurile ei. In mustele
care nu ma lasa sa ma concentrez cand citesc sau scriu i-am
vazut tot pe acestia.

Viermele din mar sau din gutuie e patima ce imi strica
inima. Ferestrele murdare si imbacsite sunt ochii intunecati
ai inimii mele.

Jaluzelele de la geam, netrase la vederea privelistilor
pacatoase, sunt pleoapele mele, care nu se inchid ca sa nu
vad ceea ce ma va tulbura amarnic.

Aud greierii cantand in noapte. Asa ar trebui sa ma
rog si eu: tot cu aceeasi strdduintd si durere in sufletl

Iarba, acum toamna, se usuca. §i eu ma voi usca in
curand, in curand! In clipa in care n-am sa gandesc, imi voi
lua la revedere de la aceasta lume. Voi ramane un hoit
prdpddit. Voi ramane o mdnd de oase.

De ce atata mandrie?

De ce atatea laude?

De ce atata dezmierdare?

Ele nu-mi vor mai folosi atunci... Pentru ca acestea nu
folosesc niciodata. Eu cred ca-mi folosesc dar ma in§el. O,
crunt ma insel!

Nu aud clopotul cum ma cheama.

Nu il aud pe preot prohodindu-ma.

Nu aud sunetul pamantului cazand pe tronul meu
(daca voi avea asa ceva!).

O, nemernic sunt! Om ticalos si putred de atata
vanitate.

Tree pe langa preo^i ca un infumurat. Nu ma aplec
smerit ca sa iau binecuvdntarel Tree pe langa cei care
cersesc si sunt nemilostiv.

Tree nepdsdtor prin via^a. Tree ca un om nesimiitor.

Nuprivesc cerul si nici pamantul.

Nu ma minunez de ata.ta.frumuse}e cata exista.

Citesc cartile in graba. Ma rog in graba. Ma pregatesc
pentru marturisire si impartasire in graba, in foarte mare
graba.

307

O, unde mi-e capul! Pacatul m-a ratutit de tot. M-a
innebunit cu totul. Dezmeticeste-ma, Doamne, si scapa-ma
de aceasta mare boalal

Cainii apara curtea dar gandurile mele ma jefuiesc.
Apa spala paharele dar din ochii mei lacrimi nu curg, caci
mi-e inima impietrita. Pasarile zboara in vazduh dar mintea
mea nu se inal^a la Dumnezeu.

Merg, tarandu-ma precum rama pe pamant. Ma
tdrdsc, nu traiescl Ma tarasc printr-o multime de murdarii.

Florile te bineinmiresmeaza cu mirosul lor. In
schimb, eu imput totul in jurul meu! Ma mandresc mereu.

Mandria e ca mirosul puturos al veceului. Gandurile
parerii de sine sunt precum viermii necurdfiei.

Burta mea e intotdeauna nesatula. Limba mea
slobozeste cuvintele precum avioanele bombele si apoi
regreta.

De ce nu te-ai gandit cu o secunda mai inainte?! De
ce nu te-ai oprit la timplW

I se pare ca merge inainte, cand ea merge ca si racul.
Mintea mea merge astfel. Imi propun multe si fac pufine sau
aproape deloc.

Ambi^ia de a face mereu planuri imi consuma toata
ziua, ba chiar si noaptea.

Nu priveghez noaptea dar imi fac griji. Nu ma rog dar
ma pierd in visdri despre rugaciune. Mi se pare ca ma rog -
auzi inselarel - cand abia ma rog doua minute intr-o zi
intreaga.

O, ce neispravit sunt! O, ce fariseu spurcat! Sunt o
mortdciune impuiitd.

Ajuta-mi, Doamne, ca in faradelegi mi-am trait via^a!
Miluieste-ma si ma iarta!

vietile Sfin^ilor lui Dumnezeu te umplu de lacrimi
oricand. De lacrimi pline de iubire. De lacrimile dulci ale
iubirii de Dumnezeu. Ele te inva^a oricand ceva nou, ceva
care l\\ trebuie, ceva de care ai nevoie.

Lacrimile unei mame, care isi iubeste cele patru fiice
pe care nu le mai are, ne inva^a cu ce foe trebuie sa ne

308

plangem §i noi pacatele. Daca nu ne plangem pacatele
suntem morfi inca in viafal

Soarele rasare dimineata si astfel incepe o noua zi.
Mai traiesc inca! Dar cat? Pacate am multe. Multe, prea
multe. Pocain^a nu am. Ganduri bune nu am. Ma vad traind
dar nu ma gandesc ca o sa §i mor.

O, ce netrebnic! Pentru to^i sunt un ticalos si un
spurcat, pentru ca m-am netrebnicit ca nimeni altul. Am
inima ingreunata. Mintea mea e nesimfitoare si rece. Ajuta-
mi mie, ticalosului, Doamne! Lumineaza-mi mintea, pentru
ca sa fac voia Ta intotdeauna cu inima curata!

Di

>upa ce se culege via, ai vrea sa mai mananci
struguri. Cei pe care ii gasesti - uneori cateva boabe ici si
acolo - \i se par mai dulci decat to^i pe care i-ai mancat
vreodata.

Tot asa e si via^a omului pe patul mor^ii: o via^a care
are nevoie de pocainia. Clipele acelea - daca ifi pldngi viafa
- sunt mai bune decat toate zilele pdcdtoase pe care le-ai
trait. O, sa ne plangem pacatele!

Vartejul vie^ii noastre vrea sa ne faca uituci cu totul.
Daca uitam sa ne plangem pacatele, uitam ca exista judecatd
dreaptd.

Vad oameni carora nu le place cum traiesc. Care nu
se simt lini§tiii. Nu le place via^a lor... dar continua pe
acelasi ton pdcdtos.

Trebuie sa ne rugam pentru ei, pentru ca sa ne rugam
si pentru noi. Rugandu-ne pentru ei, intelegem de cata
rugaciune e nevoie ca sa ne indreptdm si noi inline.

Desi suntem pdcdto§i, trebuie sa ne rugam pentru
mdntuirea tuturor, pentru ca to^i sa in}eleaga iubirea lui
Dumnezeu, cea fara margini, fa^a de poporul Sau.

O, Doamne, pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii
Tale, miluieste-ma si pe mine, pacatosul!

O sora mi-a spus ca ocupafia ei este pldnsul. O, ce
lucrare minunata!

309

Daca ne plangem pacatele, ne cura^im intindciunea
cea mare a vie^ii noastre. Pldnsul eel bun e bale curd}itoare.

Indreptdfirea de sine e o mare urdciune.

Daca vrei sa-^i faci un bine trebuie sa te
autocondamni §i nu sa te „autoabsolvi".

Pentru ca nu te po^i „ierta" pe tine insu^i. Numai
preotul lui Dumnezeu te iartd §i te dezleagd cu puterea data
lui de catre Hristos Domnul.

O, trebuie sa cunoa§tem §i sa iubim lini§tea Sfmtelor
Biserici! Sfintele noastre loca§uri de rugaciune sunt oaze de
liniste §i de har in mijlocul zgomotelor acestei lumi.

In carciumi e harmalaie. La pia^a, aidoma. Pe
stadioane §i pe strazi, zarva oamenilor §i a ma§inilor, te
tulbura §i te nauce§te.

Dar cand intri in loca§ul dumnezeiesc, intri in locul
unde inima }i se umple de bucurie iar mintea ti se lumineazd
de in^elegeri dumnezeiesti.

In fa^a ai Sfantul Altar. De cand intri in Sfanta
Biserica te indrep^i spre Tronul lui Dumnezeu. Vezi inalta §i
duhovniceasca inalfime teologicd a catapetesmei. Pa§ii tai
trebuie sa fie smeri^i, imbrdcafi in sfiiciune. De pe pere^ii
din dreapta §i din stanga dar §i de deasupra te privesc Sfin^ii
lui Dumnezeu.

Tu ai venit sa te inchini Imparatului cerului §i al
pamantului, lui Hristos, §i Imparatesei celei prea bune §i
prea milostive, Prea Curatei Stapane Maria.

Cu ce inima ai venit? Care sunt gdndurile tale? Oare
ai venit ca un fur, ca un tdlhar sau ca o oaie smeritd §i
ascultdtoarel

Trebuie sa §tii, iubite, ca lui Dumnezeu nu-i plac cei
care vin ca sa se afle in treabd. Daca nu ai venit cu inima
buna, atunci nu te po^i folosi.

Inima smerita § i duhul umilit §i infrant nu sunt scoase
afard dar inima de piatra §i mintea trufa§a, care nu aduc rod,
chiar daca sunt aduse cu forla, nu simt nimic pldcut in
Sfanta Biserica.

Daca po^i casca la dumnezeie§tile noastre slujbe,
inseamna ca esti nesimfitor cu inima. Cantarile pe care le
auzi sunt pline de harul Duhului Slant. Dar daca tu nu le
sim^i, datorita pacatelor tale si ale negrijii tale, asta nu
inseamna ca ele nu pot bineinmiresma pe cei curafi cu
inima.

320

Mergi mai departe. Vii la Sfanta Icoana din dreapta §i
te inchini. O saru^i cu evlavie. Prin fa^a Sfmtelor u§i treci
facand o metanie, pentru ca Icoana Prea Curatei, de la masa
prinoaselor, sa fie §i aceasta sdrutatd de tine.

O, urmeaza Icoanele impdrdtestil Le saru^i cu multa
sim^ire, la fel ca §i pe Icoana hramului, cat §i pe Icoana
Sfantului iubit mai mult de comunitate.

Saru^i mainile §i picioarele Sfin^ilor. Ce e mai mult
decat atat e necuviinfa.

\\\ gase§ti locul tau in Biserica §i ascul^i. Ascul^i §i nu
discu^i! §i ce ascul^i? Cuvinte dumnezeie§ti, adanci, pline de
har, pline de sfm^enie.

Nicaieri in lume nu vei mai gasi cuvinte ca acestea.
Cuvintele acestea sunt cuvintele vieiii vesnice.

Crede-ma, iubitule, cuvintele acestea sunt mai
folositoare decat orice lucru de pe lumea aceasta!

Vezi deasupra policandrul. El e plin de lumini. El
reprezinta lumina multa §i mare a Sfintei Evanghelii, care s-
a pogorat din cer pentru noi.

Policandrul lumineaza lumii celei binecredincioase.
El sta deasupra ei, pentru ca sa ii ridice mintea de la pdmdnt
la cer. Sta suspendat in aer, pentru ca sa ne arate ca trebuie
sa avem minte duhovniceascd, luminata, care nu se
innoroieste in lumea aceasta.

O, la strana se cdntd pentru Dumnezeul Aici se canta
dumnezeie§te.

Fiecare Slant e laudat §i pomenit cu cuviintd iar
Dumnezeu e aratat ca fiind intreit in persoane - Tatal, Fiul
§i Sfantul Duh - caci fiin^a Sa e una, nedesparjita §i
neimpar^ita.

Cantarile inchinate Prea Curatei Stapane sunt pline de
dulcea^a §i de dragoste dumnezeiasca. Trebuie sa ai glas de
Inger ca sa can^i asemenea cantari.

Sfanta Liturghie e comoard ascunsd pentru unii iar
pentru al^ii bogafie neimpuiinatd. Unii nu-i cunosc
binefacerile iar al^ii le doresc maipresus decat orice altceva.

Peste tot numai frumusefel

Preo^ii lui Dumnezeu ies sa cadeasca §i tot sfantul
locas. se umple de buna mireasma. O, mireasma inal^atoare!

Tamaia aceasta e simbolul rugdciunilor pline de
dragoste, pe care trebuie sa le facem noi dar §i un mijloc de
intuire a cat de placute sunt rugaciunile Sfin^ilor in fa^a lui
Dumnezeu.

311

Stam in fa^a lui Dumnezeu. Cum trebuie sa stam? Ca
niste robi smerifi. Asa trebuie sa stam! Sa nu ni se para ca
suntem buni de ceva.

Hainele de pe noi trebuie sa fie cuviincioase si simple.
Lan^isoare la gat sau ghiuluri la mani nu trebuie sa existe.
Numai capul plecat si inima simpld si rugdtoare sunt
binepldcute Lui. Suntem in fata lui Dumnezeu.

Sa stam cu fried si sa ludm aminte cu cutremurl Acest
lucru ni se spune la un moment dat.

O, daca am lua aminte! Ni se reaminteste cine trebuie
sa mdndnce Trupul Domnului si cine trebuie sa bea Sangele
Sau eel prea sfant. Aceia suntem noi.

Ne plecam genunchii cu to|ii.

Chemam pe harul Prea Sfantului Duh sa se pogoare
la noi si sa sfinteascd Darurile, pe preoti si pe credinciosi.

O, prea mare minune! Cea mai dumnezeiascd minune
a lumii se savarseste acum! Cinstitele Daruri devin Sfintele
Taine ale Domnului si Mantuitorului si Dumnezeului nostra.

Painea si vinul devin Hristos, Dulcele nostra
Mantuitor.

El e mantuirea lumii. Prin El ne mantuim noi,
pacatosii.

Ne ridicam si o laudam pe Prea Curata Stapana a
lumii. O, axioanele sunt tresdltdri dumnezeiestil

Mai apoi cantam Tatdl nostru. Ne regasim to^i d&fra}i
si defii ai aceluiasi Pdrinte Ceresc.

Cerem sa vina Impara^ia Sa dar dorim si Painea cea
cer eased. Dorim sane umplem de slava Sa, pentra ca sa ne
impdrtdsim cu Domnul slavei.

O, se deschid usile ceruluil

Apare Sfantul Potir in ochii nostri, prea dorit si prea
frumos...§\ preotul lui Dumnezeu ii impartaseste din el pe
cei vrednici de mila Domnului, care sunt impreundfrati.

Aceia mananca si beau pe Fiul lui Dumnezeu intrapat
si proslavit prin invierea Sa din morti.

Nespusabucurie!

Necercetata adancime!

Omul se uneste eel mai intim cu Fiul lui Dumnezeu
intrapat.

Apolisul indurereazd oarecum. Se sfarseste Sfanta
Liturghie si ne pare rdu. Trebuie sa plecam acasa...Dar aici,
aici, in casa lui Dumnezeu e eel maifrumos.

312

O, cat de minunata e Sfanta Ta Biserica, Doamne,
Dumnezeul meu! Sunt prea rece si totusi ma umplu de
darurile Bisericii Tale, de darurile Mamei noastre
duhovnicesti.

O, cand o sa-mi vin in fireV. O, cand o sa-mi dau
seama ca via^a nu e unjocV.

Zilele vie^ii noastre se scurg cu repeziciune. Sunt ca
si copacii, pe care nu-i mai vedem in viteza mare a masinii.

Punem muzica in timp ce sofam si asta inseamna
pldcerile pdcdtoase. Daca nu suntem atenii sau daca afipim
la volanul vie^ii noastre, ne accidentdm de moarte.

Caci pdcatul inseamna moarte.

Orice moment de neaten^ie ne costd. Ne costa prea
mult, mult prea mult.

Credem ca trebuie sd ne grdbim, dar smerenia e cea
necesard.

Credem ca trebuie sa ne razbunam - pentru ca asa
credem ca e „ mai bine" - dar Sfanta Scriptura ne spune sd
iubim si sa lasam razbunarea Domnului.

El nu ne spune sa-i iubim numai pe-ai nostri, ci pe
orice om. Daca am merge mai des intr-un cimitir, am vedea
pe cine urdm noi degeaba. Uram la urma urmei un mormdnt,
caci omul se salasluieste in mormant. Un mormant rece.

La unele morminte nu mai vine nimenL.Iar la altele,
din cand in cand, mai vine cate o batranica sau cate o fiica
evlavioasa sau cate un fiu ascultator si inlacrimat.

Pun flori, lumanari aprinse si lacrimi...

Lacrimile se pierd primele...apoi luminile aprinse. ..si,
in cele din urma, si florile. Florile se usuca.

O floare rupta putrezeste aidoma omului. O floare
uscata, nu ne mai da sa intelegem mai nimic din frumuse^ea
ei de odinioara.

Putrezim. Ne mananca viermii. Unora nu le place
aceasta realitate. Le e teama sa o si audd.

Dar daca ne plangem pacatele, mormantul ne e un
prieten devotat, pentru ca ne ajuta ac^iunea noastra
binecuvantata. El ne indeamna sa plangem. El ne da voie sa
plangem. El ne incepe plansul, mormantul, pentru ca tot el,
sa ni-1 sprijine.

Mormantul ne imbrdiiseazd durerea. El ne-o alina.

Ni se spune, uneori, ca am ramas „singuri"...Dar asta
e doar o pdrere.

323

Ni se spune, ca „nu mai putem suporta" via^a pe care
o ducem...Dar ne inselam.

Ni se par oamenii „rai" si „vicleni"...Dar noi suntem
asa.Pentru ca suntem o oglinda care reflecta defectuos
imaginile.

Ne schimbam in rau, pentru ca nu vrem sd ne intdrim
in virtu^i. Virtutea e o intdrire in bine. Cine face binele,
cunoaste ce inseamna linistea.

O, nu e bine sd te lauzil Nu e bine sa iti faca placere
lauda inconsistenta. E o pierdere de timp acest lucru.

Umplem vazduhul de vorbe si doar atat.

Tacerea e mai bund decat vorba.

Tacerea naste rugdciune si gdndire umilicioasd.

V)amenii au nevoie de multa dragoste si sinceritate.

Avem nevoie de iertare. De aceea si sim^im iertarea ca pe o
descdtusare, ca pe o linistire a sufletului.

Dumnezeu ne iarta. E indelung iertator si tocmai de
aceea mergem cu dragoste la El, in fa^a Lui. Lui Ii spunem
ceea ce ne doare. Lui Ii spunem cu putere, din tot sufletul,
cuvintele inimii noastre.

Celui care vine la noi si ne intreaba, trebuie sa-i dam
curaj, incredere in iertarea lui Dumnezeu.

Trebuie sa-i inva^am - pe cei care ne intreaba - milele
Sale cele bogate, multa Sa iubire de oameni cu care ne-a
iubit si ne iubeste. Daca Dumnezeu nu ne-ar fi iubit, nu ne-
ar mai fi creat. Existen^a noastra dovedeste marea Sa iubire
de oameni.

El 1-a facut pe om. Omul nu e o creaturd spontand,
care a aparut si s-a dezvoltat haotic, la intamplare. Omul e
fdptura lui Dumnezeu si e facut pentru afi impreund cu El.

De aceea venim in Sfanta Biserica: pentru ca sa fim
cu El, sa traim vecindtatea lui Dumnezeu.

Dar nu numai atat! Noi nu venim numai ca sa-L
vedem pe Dumnezeu si sd plecdm. Noi venim si ca sa-L
ludm pe Dumnezeu cu noi, in sufletele si in trupurile
noastre.

314

Aceasta este iubirea cea mare a lui Dumnezeu: ca
intra in casa noastra cea spurcata, fara sa ne ceara mai mult
decat putem noi sa facem!

El ne cere inima, ne cere voin^a noastra, ne cere
timpul nostra, ne cere moartea noastra. El ne vrea cu totul ai
Lui. Tocmai de aceea ne umple de atdta mild: pentru ca sa
ne umplem si mai mult de smereniel

Sfintele noastre Biserici sunt pline de mila Sa. In ele
aflam cdldura si imbrdtisarea Duhului Sfant.

La noi nimic nu te stinghereste.

Totul e lin, placut, plin de nadejde, de multa pace
sufleteasca.

Iubim mai mult pacea decat gdlceava cuvintelor.

Daca te pierzi in multe, te osandesti singur la
neordnduiald interioard.

Dumnezeu lucreazd tainic.

Faci un anumit lucra sau te afli in acel loc unde se
foloseste sufletul tau.

Nu te intreba daca e bine sa fii acolo unde estil Acolo
unde esti, esti bine. Dumnezeu randuieste fiecarai om locul
si mijloacele mantuirii sale. Numai smerenie sa existe.

Daca sufletul se pocaieste si se smereste, roadele se
vad imediat. Caci si focul face imediat caldura. Fiindca
roadele pocaintei sunt cdldura indreptdrii pe calea cea buna.

Renun^i la ce ai fast din dor, din dragoste de
Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu ii imbata dumnezeieste
sufletul celui credincios.

Trebuie sa te rogi cu tdrie, din adancul inimii tale si
sa nu te indoiesti pentru ceea ce te-ai ragat.

Rugaciunea e incredere desdvdrsitd in ajutoral lui
Dumnezeu.

Daca te rogi inseamna ca astepfi de la Dumnezeu sa \\
Se faca prezent prin mila Sa, prin purtarea Sa de grija, prin
dragostea Sa.

Dumnezeu e aproape de tine, langa tine.

Tu iubitule, trebuie sa in^elegi maxima ta pacatosenie,
pentru ca sa-1 primesti pe Hristos, Cel care a venit sa il
vindece pe om de boala pacatului.

Pacatul - e clar! - e o boala. E boala bolilor. Nu
SIDA e boala prin excelenfd, ci pacatul.

66 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA.

325

Oricum s-ar numi acest pacat el e boala imensa. De
pacat a venit sa ne vindece Iisus Hristos, Domnul nostru si
de urmdrile pdcatului.

Coborarea Sa la noi a facut posibila urcarea noastra
de-a dreapta Tatalui. Inal^area Domnului la cer - datorita
Intruparii Sale - e si ridicare noastra la cer.

El S-a intrupat nu pentru a renunfa apoi la trupul pe
care L-a asumat, ci pentru a-l indumnezei, pentru a-1
transfigura.

Trupul Sau a devenit mancarea noastra cea mai
importanta, mancarea eseniiald. Sangele Sau a devenit
bautura cea prea limpede si insufleptoare, care ne
indumnezeieste.

Mama noastra ne da din trupul ei un trup. Sufletul e
de la Dumnezeu si nu de la pdrintii nostri. Insa Hristos ni Se
da cu totul. El nu ne da pufin din Sine. El ni Se da cu totul
noua. De aceea ne si cere un rdspuns total la iubirea Lui.

O, prea mare, prea imensa, neinteleasa si neajunsa
iubire a lui Dumnezeu! Cine poate in^elege, Dumnezeule,
marea Ta iubire de oameni? Mintea mea e firava si
ticaloasa.

In^elegerea Ta ne umple de uimire si de dragoste si de
aceea nu avem cuvinte pentru a Te lauda.

A vorbi despre Dumnezeu inseamna a ne umple de
dragostea Lui. El e cu noil Acest lucru e eel mai important.

Daca El e cu noi si noi trebuie sa fim ajutdtori la
neputin^ele tuturora.

Cel de langa noi, ne aparfine.

El aparjine iubirii noastre.

Nu ni-1 facem sclav, ci iubit.

II iubim pentru Dumnezeu. Si trebuie sa il iubim dupd
cum ne-a iubit pe noi Dumnezeu.

Sfanta Ortodoxie e viafa pentru Dumnezeu, traita in
iubire fa^a de to^i. Daca nu-i iubim pe top,, nu iubim pe
niciunul cu adevarat.

In pomelnicul pentru Sfanta Liturghie ne scriem
dragostea de frafi. Rugaciunea e o declarafie de dragoste
sfanta. Ii scriem pe cei pe care-i iubim, pentru ca ii avem
inscrisi in inima.

Foaia cu nume demonstreaza rugaciunea noastra
tainica pentru aceia, neuitarea lor, grija noastra pentru ei,
legatura noastra interioara nestricata cu ei.

316

Aceasta foaie se aduce la Sfantul Altar pentru ca sa o
vada Hristos, Cel care §tie cum sa prefuiascd dragostea.
Hristos, Care-i iube§te pe aceia, ii strange in brafe: pentru
ca implinirea dragostei este primirea ei de cea mai mare
dragoste, de dragostea lui Dumnezeul

Pe cei vii, cat §i pe cei morji ii aducem dragostei Lui
§i El nu scoate pe nimeni afara. El ii prime§te pe to^i §i-i
iarta pe to^i.

O, daca ar §ti acest mare adevar tot pamantul! To^i
oamenii trebuie sa cunoascd dragostea lui Dumnezeu,
pentru ca au cea mai mare nevoie de ea.

La El trebuie sa venim cu cea mai mare incredere.

Daca te indoie§ti, II faci pe Dumnezeu „neputincios".

Iar daca-I ceri lucruri care nu-ti trebuie, II consideri
pe El „ne§tiutor" a inimii tale.

E mare lucru sa in^elegi, sa respec^i §i sa iube§ti - cu
minte duhovniceasca - intreaga create, intreaga zidire a lui
Dumnezeu.

Daca love§ti un caine - fara ca sa-^i faca nimic - nu
cuno§ti compdtimirea §i nici constiin}a neputinfei.

Daca ba^i, cu du§manie, calul care te trage dupa el §i,
odata cu tine, §i o caru^a plina cu lemne, nu cuno§ti durerea
muncii, a efortului prelungit, a epuizari subite.

Te crezi „stapanul invincibil" §i uni ca e§ti mult mai
neputincios decat multe dintre animale §i pasari.

O, de-am sta cu mai multa bdgare de seamd in
mijlocul naturii! Daca am observa totul cu minu^iozitate, am
vedea ce minuni de frumuse}e §i de mdrefie ne-a lasat
Dumnezeu in jurul nostru.

Omul nu e pus sa ddrdme, ci sa protejeze, sa
ingrijeascd creatia lui Dumnezeu.

E u§or sa tai o padure intreaga dar e mult mai greu sa
sade§ti o padure intreaga.

Frumuse^ea unei mici flori e mult mai incdntdtoare
decat orice produs al croitoriei.

Totul e minunat! Totul e facut cu mare grija!

Daca nu suntem atenfi la amdnunte, ni se pare ca stim
multe. Dar daca ne ludm la bani mdrunfi, atunci observam
multe lacune in gandirea, in in^elegerea noastra vizavi de
noi, de oameni, de Dumnezeu, de istorie, de lumea din jur...

Nu e§ti frumos cant te lauzi, ci cand recunosti, in mod
smerit, ca ai multe de invafat.

327

Smerenia e plina de framusete, e rapitoare, e
dumnezeiasca.

Haina lui Dumnezeu e haina smereniei. El a venit ca
un Rob, desi era Stdpdn. Nu a vrut sd I se slujeascd, ci a vrut
ca El sd slujeascd.

El a spalat picioarele Ucenicilor si nu Ucenicii, Lui.
El S-a plecat asupra picioarelor lor. Si asta pentru ca sa le
spuria - in mod fizic - ca smerenia, numai ea, te poate
inva^a cum sd mergi.

El S-a plecat si le-a spalat picioarele, le-a facut
picioarele sa fie curate. El le-a spalat picioarele, adica
sufletul.

Sufletul nostra s-a sim^it curat dupa Sfantul Botez,
nu pentru ca si-a inchipuit ca e curat, ci pentru ca a devenit
curat.

Ii desconsideram pe unii fra^i datorita sdrdciei lor
considerandu-i niste „gunoaie" dar ne inselam amarnic.

Uneori, ei sunt mult mai de pref pentru Dumnezeu,
decat mul^i dintre cei laudafi si apreciafi. Ni se pare ca aici
nu mai e nicio „surpriza placuta"...Dar tocmai aici - pentru
ca Dumnezeu vrea inima smeritd - sunt, de multe ori, cele
mai frumoase si sfinte suflete ale omenirii.

Pute^i sa ma acuza^i de „idealism"...Insa, iubitii mei,
adevaral strigd cuputerel

Sa nu ne uitam la haina si - mai ales - lajegul hainei
lor, ci la inimdl Acolo priveste si Dumnezeu.

Fumurile noastre neroade nu ne pot ajuta.

In fata Iadului nu ne ajuta nici pozitia sociald, nici
facultdtile fdcute, nici aprecierile primite.

Grosolania noastra ne condamndl

Cu cat credem ca suntem „mai framosi" cu atat ne
urdiim inaintea lui Dumnezeu.

Parerea de sine, care mereu se justified, se
indrepta^este, e o mare urdciune.

E foarte urat sa vedem batrani imbraca^i ca cei tineri
si crezandu-se tineri. Asa ceva nu se face! Trebuie sa ne
constientizam varsta pe care o avem si sa ne comportam ca
atare.

Nu e framoasa o batrana cu paral alb vazuta mergand
cu capul gol. Dar nicio tanara nu e cuviincioasd cu fusta
scurta si machiata in chip si fel.

Cerceii n-au ce cauta nici la femei si nici la barba^i.

318

Bratlrile si lantisoarele fara Sfanta Cruce nu sunt
pentru crestinii ortodocsi.

Aurul si argintul la gat sunt incompatibile cu pocain^a
si via^a smerita.

O, daca am in^elege odata acestea! O, daca am
renun^a la toate podoabele Sataneil

Inconstient.a e mare printre noi.

Ajuta-ne, Doamne, noua neputinciosilor si ne
miluieste! Ai mila de noi, ca ratacim ca niste orbi, fara sa
stim ce trebuie sa facem!

Cuvintele sfmte sunt ca si iluminatul stradal pe timp
de noapte. El inlatura intunericul gros al pacatelor.

Cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, auzim cuvintele
vietii vesnice. De aceea, trebue sa ne bucuram!

Crestinii ortodocsi se bucura mereu. Bucuria e modul
de a-fi exprima muliumirea sipacea inimii.

n stazi au fost mul^i, foarte mul^i credinciosi la

Sfantul Dimitrie Basarabov (f 27 octombrie) 67 . Au stat ore
intregi ca sa-i sarute Sfmtele Moaste. Era o coada imensa.
Acesti oameni m-au smerit profund.

Eu n-am fost in stare - si nici nu sunt - sa stau atata
timp numai ca sa sarut, pentru cateva clipe, sfanta lui
mana...dar ei au stat. Ei au stat cu credin^a.

O, acestia sunt adevaraiii credincio§i\ Ei cred, cred
cu tariel Eu sunt slab. Sunt pu}in credincios.

Doamne, pentru rugaciunile lor cele sfmte, miluieste-
ma si pe mine si pe mine, pacatosul!

Tdria lor demonstreaza tdria credinjei noastre. Daca
nu credeau - tot la fel de puternic - si strabunii nostri, ne-
am fi pierdut de mult. O, Doamne, sa nu ne lasi niciodata!

Rugaciunea e respirafia Sfintei Biserici.

Noi ne rugam mereu. Preotii se roaga mereu si ne
indeamna continuu la rugdciune. Orice slujba a noastra e
rugdciune si e rugdciune pentru noi.

67 Idem:

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului-
dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/.

319

Uneori credem ca putem trai fara ragaciune. Insa
via}a sufletului e rugaciunea. Nu putem trai fara ea, pentru
ca ea, rugaciunea, e mfo're de Dumnezeu.

Nu ne aducem aminte de Dumnezeu rugandu-ne, ci
ne adresam Lui, Celui de langa noi. Ne adresam oamenilor
prin cuvinte, prin gesturi dar si prin glasul inimii. Asa facem
si in relatia cu Dumnezeu!

Cuvintele rugaciunii, inchinaciunile si metaniile dar si
dragostea inimii noastre sunt un dialog cu El sau cer un
dialog cu El pentru totdeauna.

Mergem la Dumnezeu pentru ca vrem sd fim cu El
mereu. O clipa fara El e un lad, e o singuratate covarsitoare.
Fara El, toata fiin^a mea s-ar nimici imediat.

Dar Hristos nu ne lasa din mana Sa! Prin El, intra
Duhul, suntem bineplacu^i Tatalui. Fiul ne duce la Tatal,
prin Duhul iubirii si al comuniunii. Intra Duhul, II vedem pe
Hristos ca trimis al Tatalui pentru noi.

Traim in Duhul Sfant, vedem cum Hristos ia chip in
noi si cum noi devenim ai Lui. Traim si traim impartasindu-
ne cu Hristos, intra Care Se odihneste Duhul Sfant.

O, ce lucrari dumnezeiesti! Uneori, tot ceea ce vad,
ma umple de bucurie.

Smerindu-te, incepi sa-i in^elegi si sa-i iubesti pe
oameni.

Daca nu-^i zdrobe§ti mintea, daca nu-^i omori
infumurarea cugetului, nu po^i saprive§ti nepatima§.

Credem ca §tim multe, dar ne inselam. Nu stim nimic.
Suntem prea obtuzi. Dumnezeu Se vede cu ochi de copil. Ca
sd-L inielegi pe El, trebuie sd devii ca El.

Citim atatea si le uitam in mare parte. Uitam oameni,
obiecte, evenimente, clipe. Dar faptul disconfortului
sufletesc, neimplinirea sufleteasca n-o uitam, caci ea ne
insoieste mereu. Regretam multe. Pentru toate ne trebuie
pocain^a si lacrimi. Uneori vrem sa plangem si nu putem.
Suntem ca de plumb. Niciun strop, nici macar unul. O, ce
dureroasa e aceastd star el

Ca sa inielegi imnele Sfintei Biserici i^i trebuie multd
smerenie si mult timp pentru a lepdtrunde intelesurile.

Uneori sim^i ca \i „se blocheaza mintea" cand le
gandesti. Nu po^i mai mult. Aceasta e cat po^i. Trebuie sa te
smeresti! Trebuie sa ceri ajutor Prea Curatei Stapane!

320

Neputin^ele te ajuta sa fii mulfumitor mereu. Daca
vezi ca nu pop, atunci nu te mai increzi in tine ci in
Dumnezeu.

Credem de multe ori, ca ceea ce am facut a fost din
cauza noastra, pe cand adevarul e acela, ca am facut un
lucru bun pentru rugaciunile Sfin^ilor Sai.

Ajutorul Sfin^ilor Lui e o permanenfa in via^a
crestinilor ortodocsi. Noi traim din rugaciunile Sfm^ilor si
pentru rugaciunile lor.

Cei care stau departe de via^a Bisericii, numesc asta
„nebunie" si „inchinare la oameni". Dar ei nu stiu ce spun.

Noi vedem in Sfin^i pe Dumnezeu, pe Prea Sfanta
Treime, caci Hristos, in Duhul Sfant, a locuit si locuieste in
ei iar unde sunt Acestia e si Tatal.

De ce nu toate trupurile devin Sfinte Moa§te? Pentru
ca nu locuieste intru ei harul Prea Sfintei Treimi.

Harul dumnezeiesc izvord§te din Sfmtele Moaste. E
vizibil duovniceste. Sufletul il simte, il gusta, se bucura de
el, se odihneste prin el si in el. Harul dumnezeiesc e vizibil
pentru sufletul curat.

In Sfmtele Moaste nu este putreziciune, pentru ca
harul dumnezeiesc le conserva, le pastreaza ca mdrturie a
iubirii lor pentru Dumnezeu, a iubirii continue, pentru ca in
Raiul Sau Sfintii lui Dumnezeu, ale caror trupuri sunt pe
pdmdnt, sunt vii si plini de slava Sa.

O, Sfmtele Moaste sunt frumusefi suflete§ti\ Ele
imparfumeazd respira^ia noastra sufleteasca si atmosfera de
rugaciune a Sfintei Biserici.

In Sfmtele noastre Biserici pofi sa te rogi, pentru ca
simp, sa te rogi.

Intr-o casa oarecare, fara Icoana Sfanta a Stapanei,
fara pictura evlavioasa, fara Sfanta Cruce, fara Sfanta
Impartasanie, asa cum sunt asa-zisele „case de rugaciune"
neoprotestante, nu po^i sa te rogi, pentru ca te sim^i strain si
singur.

Intre pere^ii albi, ca de spital, nimeni nu te vrea. Nu e
loc de rugaciune, ci grajd.

Dar in Sfintele noastre Biserici, frumuse^ea liturgicd,
adica Icoanele, fresca Bisericii, tamaia cadelnitei, mirul de
mirungere dupa Sfanta Liturghie, vesmintele stralucite ale
preotilor sunt o trimitere expresa \a.frumuse}ea sufletului.

Asa trebuie sa fim de frumosi dupa cum vedem ca e
frumoasa, cu frumusete duhovniceasca, Biserica Sa.

321

Daca in tine e frumusefe, o vei transmite si in jurul
tau fara doar si poate.

Am in^eles, ca a predica inseamna a-}i vdrsa sdngele.

Trebuie sa saturi, sd saturi mereu.

Trebuie sd ai cuvinte. Dar cuvinte vii, adevdrate,
pline de teologie.

§i, mai ales, trebuie sa fii dumnezeieste de sincer in
modul cum vorbesti si in ceea ce spui.

Predica e o incordare a tariei dragostei, o revarsare
bine dramuita a dragostei noastre.

Ca sa iubesti, trebuie sa faci dovada inielegerii si
aceasta ^i se cere in orice clipd.

Trebuie sa te afunzi in smerenie cand vorbesti.

Trebuie sa vorbesti multora ca si cand ai vorbi cu tine
insufi sau ca si cand ai vorbi numai cu tine.

Cand vorbesti, sim^i ca-^i sfasii inima, ca rupi din
propria-^i inima, pentru a oferi, pentru a imparji si altora.

Predica e un dar din darurile lui Dumnezeu.

Daca am primit in dar, tot in dar trebuie si noi sd
oferim.

Predica nu seplatestel Ea se primes te sau se respinge.
Dar daca e primitd, plata predicii e bucuria inielegerii, care
s-a nascut in eel care a ascultat-o.

\A m in^eles ca Sfin^ii sunt langd noi cand ne rugam.
Ii sim^i! Sunt langd tine.

Cand suntem tulbura^i, ni se pare ca nimic nu are
sens. Dar luminarea Domnului ne limpezeste, ne arata
direcfia cea bund. Trece tulburarea si vine pacea, pacea care
covdrseste orice in^elegere a min^ii.

O, ce dulce e aceasta pacel

Profunzimea ei nu o poate in^elege biata noastrd
minte. Dorim sa pricepem, sa in^elegem cat mai multe. Dar
daca dorim aceasta egoist, atunci intram si mai mult in
intuneric.

Ne sim^im neputinciosi cand vrem sa facem raul,
chiar daca suntem befi din cauza lui. Be^ia dorin^ei de a face
bine, aceasta binecuvantata dorin^a a virtu^ii insa, ne da

322

putere, ne da for^a, ne da energie ca sa ne jertfim pentru
ceilalti.

Cand ii dorim pe ceilal^i in Hristos, ii dorim cu
adevarat, pentru ca ii dorim Sfinfi in Hristos.

Umanitarismul nu e tot una cu milostenia.

Uneori ni se pare ca suntem „oameni buni", pentru ca
dam cuiva ceva in numele nostru. Aceia ne lauda, ne
mul^umesc, pentru ca noi nu-i dorim schimbafi, innoiji in
Hristos, ci doar mai bine hrdnifi sau mai bine imbracafi.

In celalalt trebuie sa-L vedem pe Hristos si Lui sa-I
facem toate.

Daca il vezi in Ion pe Ion, te raportezi fa^a de el ca
fa^a de un om ca si tine. Dar daca in Ion, in fratele Ion, il
vezi pe Hristos, atunci lui Ion trebuie sa ii dai tot ce i-ai da
lui Hristos daca ar fi in fa^a ta.

Sfanta Ortodoxie nu ne inva^a sa facem cadouri fara
inimd, ci milostenie cu inima rdstignitd, cu inima suferinda
din cauza iubirii fa^a de oameni.

A-i iubi pe oameni inseamna a suferi pentru ei si din
cauza lor.

A iubi inseamna a rabda rugandu-te, jertfindu-te.

In Parabola Samariteanului milostiv, Domnul 1-a
adus pe eel ranit de pacat la casa de oaspefi (Lc. 10, 34),
adica in Sfanta Bis erica.

Dar aici nu 1-a lasat pur si simplu, ci „a purtat grijd
de el" (ibidem). L-a ingrijit pe acela. Adica pe fiecare dintre
noi.

Domul ne-a adunat de pe cararile morjii in Sfanta
Biserica si poarta grija de noi, pentru ca ne hrdneste cu Sine,
cu dumnezeiestile Sale cuvinte, cu daruri prea multe si
binecuvantate.

Aceasta dumnezeiasca parabola e un abis de lumind
dumnezeiascd. M-a bucurat Domnul cu aceasta vederel

Ma bucur si ma cutremur de boga^ia de har a Sfintei
Scripturi. Ni se pare ca stim multe... Dar daca ne apropiem in
mod concret de text, cautarea sensului si intelegerea lui ne
epuizeaza, pentru ca Intelegerea necesita multd cdutare,
comparare, patrundere si, mai ales, totul se rezolva si mai
greu, daca luminarea Domnului nu ne ajuta imediat.

Intelegerea Sfintei Scripturi e o suferinfd, o
crucifware, o inaintare dureroasd.

Nu po^i citi si in^elege Sfanta Scriptura stand comodl

Nici a predica, nu e o comoditatel

323

Totul se face prin renuniare, prin multa rugdciune si
nevoinia interioara si exterioard.

Stam la Sfanta Liturghie si trebuie sa stam plini de
dragoste. Trebuie sa stam precum stau Sfirnii Ingeri si toate
Puterile ceresti in fa^a tronului Dumnezeirii.

Trebuie sa participam la Sfanta Liturghie intr-o
incordare plina de adora^ie, intr-o continua uitare de sine
pentru Dumnezeu.

A iubipe Dumnezeu inseamna a te uitape tine pentru
a gandi, sim^i si trai numai in Dumnezeu si cu El.

A trai in Dumnezeu inseamna a trai in iubire
infldcdratd pentru El.

Credinta adevdratd naste multa putere de nevoinia si
de ddruire. Cine crede cu adevarat - si tu cau^i sa te
convingi - acela te va convinge.

Credi^a vie convinge, pentru ca \i se impune cu
multa seriozitate si totald atasare fata de ceea ce
propovaduieste.

Cand i^i vorbeste un astfel de ortodox, el e, cu totul,
ceea ce-fi spune.

Cautand in via^a lui implinirea voii lui Dumnezeu,
parfumul ei, acesta te bineinmiresmeaza si pe tine.

Sim^i iradierea frumusetii lui duhovnicesti si te
bucuri, pentru ca bucuria se naste din adevdr, din curdfia
sufletului.

Ma intorc iarasi la parabola. Definiiia Sfintei Biserici
in acest capital 10 al Sfantului Luca e aceea de : „casa de
oaspeti" (Lc. 10, 34).

Ea e precum un han sau un hotel sau un apartament
care ii tine pentru 10 ani, 20 de ani, 70 de ani pe oameni,
pentru ca, prin moarte, acestia sa mearga la casa din cer (II
Cor. 5, 1).

Acolo e casa nefdcutd de mdnd si vesnicd. Aici e
casa trecdtoare dar in care Hristos ne ingrijeste.

Dar compararea Sfintei Biserici cu o casa de oaspefi
ne mai poate inva^a si faptul, ca to^i suntem oaspefi, ca toti
suntem binevenifi dar si aceea, ca sederea noastra e scurtd
aici, pentru ca la hotel nu poti sa stai prea mult.

Stam puf in aici dar facem multe rele.

Aparatura noastra recenta ne dezvolta foarte mult
imaginatia in defavoarea rugdciunii si a viefii noastre
launtrice. Ea ne iradiaza secetd §ipustiire duhovniceascd.

324

Obsesia O.Z.N.-urilor, a filmelor de groaza, a bolilor,
a razboiului, precum si stresul, lipsa de timp, patimile ne
intorc pe toate parole si ne imbacsesc mintea.

Imagina^ia noastra debordeaza de atatea luciferisme.

Desenele si imaginile pe care le vedem sunt facute
pentru ca sa ne socheze, sa ne atraga si ele ni se intiparesc
addnc in suflet.

Reclamele ne supraliciteaza aten^ia iar singuratatea
oamenilor, insingurarea lor, inchiderea lor in sine,
inabordabilitatea lor ma indurereaza.

Devenim din ce in ce mai singuri si mai suspiciosi.

Ne e teama. Inchidem usa, o baricadam, dar nu ne
baricaddm mintea si la ganduri. Gandurile sunt lasate sa
zburde, sa se prostitueze.

Cumparam, mereu cumparam. Consumam foarte
mult iar trupurile noastre sunt bolnave de atata imbuibare.
Mancarea multa ne face dizgra^iosi. La fel si luxul.

Am transformat trupul intr-un idol, pentru ca, mai
mult sau mai pu^in, nu credem in suflet, in existen^a lui.

Daca am in^elege ca sdndtatea sufletului este extrem
de importanta nu ne-am mai impopo^ona atata.

Ne e teama de moarte dar suntem mor}i sufleteste. Si
nu ne place mizeria, putregaiul, boala dar suntem plini de
imputiciuni, caci patimile sunt impuiiciuni.

Fugim, alergam toata ziua. Uneori ne dam seama ca
nu ne-am rugat deloc intr-o zi intreaga si ca, intr-o zi
intreaga, nu ne-am ocupat deloc de suflet, ci doar de trup.

Pentru trup cumparam haine, pentru el si mancare,
pentru el mergem la frizer, la carciuma, la fotbaL.Dar
pentru suflet, nu vedem Sfanta Biserica.

O, de am vedea-o! Ea ne-ar lumina via^a, sufletul,
inima. Ne-ar face vii, oameni duhovnicesti.

Pi

acatul insingureaza. El te goleste. Fara credin^a in
Dumnezeu si fara iubirea Lui am fi intotdeauna tristi, cu o
tristefe addncd.

Pacatul e o mare oboseald.

325

O, sunt foarte pacatos! §i cu toate acestea nu-mi vad
pacatele. Sunt foarte orb. Nu-mi vad pacatele.

Doamne, Dumnezeul meu, da-mi sa-mi vad pacatele
mele, ca sa ma mantuiesc si eu!

Cand te apropii de lume, de pacatele ei, devii lax,
nestapanit. Atraciia lumii te poate imbdta foarte grav.

Te po^i indoi chiar si in credin^a ta sau ravna \i se
poate stinge. Atunci esti in mare impas si nu mai stii cum sa-
\i gasesti pacea. Dumnezeu insa nu te lasa! El te urmareste
pas cu pas si fiecare clipa e o infelegere a prezen^ei Lui.

Omul de azi aleargd mult si viseaza mult. Doreste
„noul" cu orice chip, o schimbarc.Dar nu vrea sa-si
schimbe via^a dupa Sfanta Evanghelie.

Incearca multe lucruri care ii strica sufletul, multe
perversita^i. E mereu agitat, pentru ca traieste in afara lui si
nu in el. I se pare ca nu are timp, dar il pier de pr osteite.

Ascunderea lui in spatele cuvintelor te indurereaza.
Mereu vrea sa para altul desi nu s-a schimbat deloc.

O, progresule in rau! Ce pare a ne ajuta, ne
indeparteaza si mai mult de mantuirea sufletului.

Tehnologia de ultima ord si confortul par a ne ajuta
dar nu e adevarat. Afli unele informal folositoare - dar
purine - pe cand lucruri rele, destule.

§i cu toate acestea, trebuie sa traim ca niste cre§tini
ortodoc§i in orice secol. Pe cei de langa noi trebuie sd-i
infelegem si nu sa lejustificdm pacatele!

In^elegem neputin^ele si ne rugam pentru ele, dar nu
le ajutam sa se dezvolte.

Sunt gol. Mi-e sufletul gol. Sunt un nenorocit.
Demen^a pacatului mi-a stricat toata via^a. Dar Jie ma rog:
miluieste-ma! Miluieste-ma, Dumnezeul meu! Tu po^i sa
invii sufletul meu cu Duhul Tau eel Sfant!

In Sfanta Biserica ne dam seama de responsabilitatea
noastra pentru sufletul nostra. Cand suntem in afara ei,
sufletul e doar o vorba. Dar ca membrii vii si activi ai ei,
infelegem ca ne-am nascut pentru a nu ne mai intoarce
niciodata la nefiin^a.

La sfmtele slujbe auzim de multe ori ca se cere
iertare a pdcatelor. Iertarea e o necesitate. De ea avem
nevoie ca de aer. Daca stam fara iertarea lui Dumnezeu,
aratam ca suntem nesimfitori.

Pentru ca oricine sta fara mustrare de cuget
dispretuieste si iertarea Lui.

326

El ne iarta, mereu ne iarta. Daca nu mai stiu de cate
ori m-am spovedit, cum sa mai stiu cate pdcate am
marturisit pana acum? Multe pacate, infiorator de multe
pacate...

El m-a iertat si eu am ramas tot ingamfat. Ingamfarea
aceasta ma va duce in lad. 0, dureroasa invartosare!

Traind in pacat avem sentimentul irealita^ii: acela ca
trdim dar nu la propriu. Inauntrul nostru ne sim^im goi,
neimplini^i.

Daca L-am iubi pe Dumnezeu, o, daca L-am iubi!
Via^a noastra ar fi plina, vie, plina de Duhul Sfant. Iarta-ne,
Doamne, §i ne ajuta!

ITlomentele in care ne dam seama eel mai bine de

noi inline sunt momentele de neputinid si sldbiciune
intensd, in care sim^im totul greu, aproape imposibil de
rezolvat de catre noi insine.

Uneori simt ca ma preling in pamant de atata
oboseala. E o oboseala extrema.

In acele momente nu mai pot face nici cele mai
simple gesturi. §i tocmai de aceea ma bucur si laud pe
Dumnezeu Cel prea bun.

Cata grija are El de noi! Ne ajuta oricdnd, si in cele
mai simple miscari ale noastre.

Cea mai mare bucurie e sa II lauzi pe Dumnezeu. El
mi-a dat sa traiesc aceasta. Cand II lauzi pe El, totul se
imbraca in lumina, in bucurie. Inima ta trebuie sa i-o dai lui
Dumnezeu.

Iubirea pentru Dumnezeu mistuie inima.

A iubi pe Dumnezeu inseamna a avea foe ceresc in
inima. Fara harul Duhului Sfant totul e rece, e fad, e fara
via^a. Ma doare ca nu to^i in^eleg bucuria Duhului Sfant si a
rugdeiunii din inima.

Ne e teama sa vorbim despre lucrurile cele mai sfinte,
cand tocmai despre ele trebuie sa vorbim.

Prea multe lucruri banale in discu^iile noastre.

Suntem huli^i de to^i dar la noi e harul Sdu. Vie^ile
Sfin^ilor nostri ne relevd acest fapt.

327

Cata durere in lume din cauza pacatelor! Daca ne-am
in^elege dusmanul - adica pdcatul - am renun^a la toata
civilizatia, §tiin^a, arta, cultura, confortul pentru a ne pldnge
pdcatele.

Lacrimile curdiitoare sunt eseniiale.

A nins mult. Dumnezeu ne-a binecuvantat din bel§ug
iar ninsoarea e un chip al curdiiei duhovnicesti.

Trebuie sa ne cura^im inimile §i mingle.

Astazi, in tren, nu puteam vedea soarele datorita
faptului ca geamul era inghe^at. Dar cand ghea^a s-a topit,
soarele ne-a incalzit trupurile §i inimile.

O, tot la fel §i Hristos! Cat avem inimile ingheiate nu
putem sd ne bucurdm. Avem nevoie de El mereu. Ne
imparta§im mereu cu El, caci avem mereu nevoie de El,
mare nevoie.

§i daca il ai pe El nu-^i trebuie nici mese scumpe, nici
calatorii extravagante, nici case spa^ioase §i pustii. El \\\
ajunge. El te umple. El e totul, tot ce-^i trebuie.

Mul^i fra^i vor sd citeascd cuvinte duhovnicesti dar nu
vor sd le si aplice in via^a lor.

Citirile insa nu \m defoamel

Faptele bune \\n de foame. Ele te hranesc, te ajuta.

A asculta e una iar a infelege ce ascurfi e alta. Trebuie
sd infelegem voia lui Dumnezeu, dupa cum vrea El si nu
dupa cum vrem noi.

Am sufletul imbacsit de rele. . .

Oboseala prea mare este extrem de periculoasa si de
ea trebuie sa ne ferim. Ea ne face incapabili de nevoin^a §i
de rugaciune.

Excesul e ddundtor, chiar daca pare bun. Sa fugim de
el!

Presupunerile min^ii noastre sunt bizareriile care ne
strica lini§tea, daca le luam de reale. Trebuie sa nu
acceptam aceste imaginaiii neroade.

Murfi incurca in}elepciunea duhovniceascd cu
inielepciunea depe urma vdrstei §i asta e o mare greseald.

Trebuie sa-i ascultam pe to^i chiar daca nu vrem.

O, ce greu e sa repari ceea ce ai stricat! Cat de greu e
sa reiei cu cineva o relate abandonatdl Asta pentru ca eu
sunt un mare netrebnic §i nu iert. Neiertarea ma va duce in
lad. Vai mie!

Con§tiin^a care nu te mustrd are o inima care nu
palpitd in fata judecatii. O, dulce e o asemenea stare! Da-mi,

328

Iisuse Doamne, si mie, ticalosului, o asemenea mare
dulceafd dumnezeiascdl

Slava Jig, Doamne, pentru toate!

Imi pare rau de tot ceea ce am gresit in ticaloasa mea

via^a. Regret multe, foarte multe. Imi pare rau pentru toate
pacatele si neoranduielile pe care le-am provocat si le
provoc din multa prostie si infatuare.

Ma simt un rebut nefolositor. Sunt un ticalos, un
prapadit, un mare orb. Acestea toate ma dor, ma fac
nefericit, trist.

Imi pare rau ca iubesc pufin. Imi pare rau ca ma rog
pu^in si citesc foarte pu^in. Sunt foarte lenes. Nu ma
nevoiesc deloc. §i astazi a§ putea sa ma nevoiesc atat de
mult!...

Nu-mi dau seama ca imbatranesc.

Nu a§tept moartea §i de aceea sunt vrednic de plans.

Cine iubeste gdndul la moarte isi iubeste sufletul.

Eu nu am grija de suflet. O, vai mie!

Iarta-ma, Doamne si ma miluieste!

e

o mare inselare sa pdcdtuiesti de dragul altora
pentru ca sd-i cdstigi pe acestia. Nu castigam nimic cu
pacatul! Ajungem ca si aceia - poate si mai rau - dar nu-i
mantuim.

Rugaciunea si asceza ii mantuiesc pe ceilal^i dar, mai
ales, smerenia.

Uneori sim^im sa predicam numai ca sa rostim
cuvinte „frumoase". Ne place sa vorbim dar nu sa invdtdm,
sa salvam oameni de la pacate, din nestiin^a. E un mare rau.

Cautam sa placem numai oamenilor si nu lui
Dumnezeu. Dar daca Lui nu-I placem, ne ostenim in zadar.

329

Trebuie sa discutam cu oamenii - daca ne cer sfatul si
ajutorul - cerand luminarea Domnului. Domnul ii asculta
pe cei ce se smeresc. Sa ne rugam Lui! Sa ne rugam cu toata
inima. El asculta o astfel de rugaciune pentru ca e sincerd.

Cred ca e greu sa predici in Sfanta Biserica. Trebuie
sa spui mereu si mereu ceva nou, ceva viu, tu insuti fiind
nou si foarte viu, plin de har.

Repetrfiile plictisesc. Repetitiile goale de confinut.

Forfa predicii e increderea in ceea ce spui.

Pe unii ne omoara stilul de a predica, pe al\iifrica de
a nu gresi. Dar ar trebui sa ne infricoseze, in primul si in
primul rand, viat.a noastra pacatoasa, pentru ca din cauza ei
nu stim sa vorbim pentru si despre Dumnezeu.

Daca ne ascundem r anile de oamenii duhovnicesti nu
facem decat sa ne prelungim bolile sufletului. Sfatul lor ne
poate vindeca, pentru ca e sfat dumnezeiesc.

Uneori, putem sa credem ca suntem sdndtosi, cand
bolim adanc. Uneori vorbim despre lucruri mari iar noi
suntem ispiti^i de multe patimi. O, ce rau ne facem singuri!

In rabdare, consta sanatatea vie^ii duhovnicesti!
Trebuie sa rabdam mult, sa rabdam toate.

l areneza 68 cred ca trebuie sa fie un cuvdnt viu, care

sa nu recapituleze evenimentele ci sa le explice. Trebuie sa
explicam, mereu sa explicam si sa explicdm duhovniceste.

Ne trebuie un limbaj care sa se impund in fata
credinciosilor.

Fraze scurte dar concise.

Trebuie sa lovim credinciosii direct in inima cu
gloanfele iubirii dumnezeiesti.

Tinta trebuie sa fie sigura: inima, in care a coborat
puterea de discernere a min^ii!

68 Despre acest gen de cuvdntare bisericeascd a se vedea: Pr. Prof. Dr. Vasile

Gordon, Introducere in Omileticd, cap. Privire de ansamblu asupra genurilor

propovaduirii.

In PDF, p. 6-8: http://ebooks.unibuc.ro/Teologie/omiletica/23.pdf.

330

Sa punem accentul pe cuvinte, pe infelesul lor. Sa le
explicam fra^ilor nostri cum se in^elege, in harul lui
Dumnezeu, tot ceea ce exista.

E neortodoxa imitarea si intuirea rece a realita^ii.

Trebuie sa vorbesti cu focul dragostei dumnezeiesti,
incat to^i sa taca male, fascina^i de caldura, sinceritatea si
puterea ta de in^elegere, care e, de fapt, darul lui Dumnezeu.

Sa vorbim cu dragoste! Dragostea face, prin cuvinte,
inimi tinere.

Tinereiea duhovniceascd apare in suflet si la varsta de
o suta de ani, daca vrei sa primesti bucuria Duhului Sfant.

Pareneza e o vorbire in Duhul lui Dumnezeu.

Trebuie sa ne instruim mereu mintea si inima dar sa
nu confundam instruirea cu luminarea dumnezeiascd,
pentru ca aceasta e o hula impotriva Sfantului Duh.

Avem nevoie de episcopi, preo^i si diaconi
harismatici. O, ce mare nevoie avem de ei! Ne trebuie glasul
inimii lor curate.

Pareneza vine si saturd inima. Dupa ce ascultam o
pareneza trebuie sa sim^im ca abia atunci ne-am intors pe
pamant.

Inimile oamenilor asteapta cuvinte vii, clare,
puternice, dumnezeiesti.

Oamenii vor sa auda glasul Domnului, glasul Sau lin
si imbucurdtor.

A predica - pentru acestea toate -eo harismd. Sa nu
ne imbatam cu apa!

Omilia, pareneza, necrologul, orice cuvantare
bisericeasca trebuie rostite cu sfin^enie. Nu numai ca trebuie
sa crezi in ceea ce spui dar trebuie sa si convingi asupra
faptului, ca ceea ce spui tu si vrei sa sepetreacd cu tine.

Ne uitam - atunci cand vorbim - la cine ne asculta si
prin asta pacatuim. Trebuie sa vorbim in elanul dragostei de
Dumnezeu si nu dupdfefele oamenilorl

Sa nu-i trecem cu vederea pe cei care ne par noua a fi
„simpli". E o mare greseala. Boga^ia nu aduce si
intelepciune iar saracia nu e un mod de a fi al prostilor si al
ignorantilor.

Cuvintele trebuie sa aprinda/oc in inimile tuturor. Ele
sunt „cuvintele vie^ii vesnice".

La to^i trebuie sa privim cu mare cuviin^a, cu
smerenie profunda si cu multa dragoste.

332

Predica nu e un spectacol dar ea trebuie sa fie mereu
un prilej pentru o noua orientare a vie^ii noastre. Ea trebuie
sa ne duca la Hristos, caci El e sensul vie^ii noastre. El e
sensul unic, in sensul de unic cu adevdrat.

Sa avem pauze edificatoare in vorbire! Gesturile
noastre trebuie sa vorbeascd si sa ajute cuvintele maipresus
de cuvinte.

Ochii si gura noastra trebuie sa inspdimdnte de
dragoste pe to^i. Ei, ochii si ea, gura, trebuie sa fie ale
Domnului.

Vo\\ sa spui multe cuvinte care sa nu-^i apar^ina si de
el sa nu-^i para rau. Dar cand spui cuvinte din inimd, atunci
inima spune cuvinte addnci, foarte adanci.

Ferice de ascultatorii smerifi ai cuvintelor addncil

Ei, pe langa cuvinte, simt si puterea cuvintelor, care
declanseaza in ei dorin^a dupa pocain^a, dupa curatire.

Doamne, da-ne cuvinte pentru ca sa vorbim intru
dragostea Ta\ Fara Tine, totul e fad si nu avem bucuriel

Iliila Domnului e foarte mare cu noi pacatosii. El ne
rabda multe. Ne scoate din multe caderi, din multe pacate.

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

Astazi am descoperit ca Sfantul Augustin are un
comentariu complet la cartea Psalmilor 69 .

Gianina [Piciorus] mi-a tradus primele patru versete
comentate si mi-am dat seama ca primul psalm e in^eles de
acesta ca fiind eminamente hristologic.

„Barbatul" e Hristos si El nu a avut pdcat. El e „ca un
pom rasadit langa izvoarele apelor" iar apele sunt cei care
cred sau vor crede in El iar „frunza lui" sunt cuvintele Lui,
care nu cad niciodata.

Mi-a placut ceea ce am citit pana acum.

Pana nu citim ceva si nu aprofunddm subiectul ca
atare avem pareri gresite despre lucruri.

69 r\

Opera sa:
http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0354-0430-
_Augustinus,_Sanctus.html.

332

Spre exemplu, despre cele 95 de teze 70 ale lui Martin
Luther , nu stiam decat in treacat...§i asta din Seminar.

Fara sa le citesc, din spusele altora, mi se pareau niste
problematici interesante. Dar acum, dupa ceea ce le-am
cunoscut coniinutul in integralitate, am in^eles cat de
unilaterala era pozrfia lui.

El avea ce avea cu cei care predicau eficienfa
indulgenfelor si apoi cu papa, care dorea sa ridice bazilica
Sfantul Petru.

Pomeneste la un moment dat de un cuvant al
Sfantului Lauren^iu („cei sdraci sunt comoara Bisericii",
teza 59) dar isi da in petec in teza 75 printr-o blasfemie la
adresa Prea Curatei.

Citind si din cele doua Catehisme ale lui {mare si
mic), mi-am dat seama cat de departe era de dreapta
infelegere a lucrurilor.

Dumnezeu ne inva^a, prin toate cate ne da sa traim,
cum sa ne smerim sufletul. El ne spune, pe fiecare zi, ca fara
El bdjbdim, ca fara El via^a noastra e un chin imens.

O, Doamne, ajuta-mi mie pacatosului! Nu lasa lumea
Ta, Iubite Doamne si ne iarta!

Daca am studia cu atenfie Sfanta Scriptura, daca am
citi-o rugdndu-ne, contempldnd inielesurile ei am inva^a
multe lucruri care acum ni se par grele, imposibil de inteles.

Cuvantul dumnezeiesc nu e greu, ci inima noastra e
rece si greal Nu mai in^elegem, pentru ca ne-am lenevit
peste mdsurd.

In via^a dupa Dumnezeu, totul e sa iei aminte si sa nu

crezi ca e vreun lucru simplu sau usor. Cei smerrfi vad cum
nu pot face nimic fara sfat, pe cand ceilal^i nici nu vor sa
auda deparerea altora.

Suferim mult din cauza autosufwienfei noastre si a
rdutdiii. Ne facem rau crezand ca suntem fericiii si ca totul
e bine in via^a noastra.

70 In romana: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_95_de_teze.

71 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther.

333

Recitind paginile Fericitului Dumitru Staniloae
despre persoana Domnului Hristos din volumul al treilea al
Dogmaticii sale, am ajuns astazi la un pasaj, care mi-a
reamintit de o ispita, din trecut, a Satanei.

Glasul Satanei imi striga in mine: „Hristos era Sfdnt,
El nu putea pdcdtui. Tu nu po^i sa te mdntuiesti, pentru ca
El nu a avutfirea ta, puterea ta de a invinge ispitele".

M-a chinuit mult acest glas satanic...

Impotriva lui, Fericitul Dumitru a scris: „E1 a
dat.. .firii si voin^ei Sale umane, adeseori, numai atdta
putere cata avea sa fie necesard si celorlalti oameni pentru a
tine aceste afecte in limitele trebuinielor firW\

Imi „parea rau" pe Dumnezeu; ca El e „mai tare, mai
puternic" decat mine. Cat intuneric sufletesc! Acest fapt, imi
luase dorin^a de a mai crede, de a mai nadajdui in
Dumnezeu.

Facem multe greseli, daca Dumnezeu nu ne
lumineazd mintea in legatura cu acest fel de ganduri.

Cunoscand trei perioade mari de inselare drdceascd
in via^a mea, din ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca sa
inteleg sa ma smeresc tot timpul, indiferent de cate as trdi si
as intelege, ma cutremur la gandul de unde m-a scos mila si
iubirea lui Dumnezeu.

Nici nu mai vreau sa vorbesc despre acele stari pline
de neoranduiala, de satanism, de inrumuare, de parere de
sine, de mandrie luciferica...

Sunt inselat de Satana in multe lucruri dar nu-mi dau
seama. Lumineaza-mi mintea mea, Prea Curata Stapana!

Nu mai imi place sa dau detalii despre ticaloasa mea
via^a. Consider ca acele lucruri au fost sterse de mila si
iubirea lui Dumnezeu. Desi sunt ticdlos, am constiin^a ca
Dumnezeu Prea Bunul m-a iertat pentru toate ticalosiile
mele. Si asta numai din mila Lui si nu pentru durerea inimii
mele.

Am vazut mila lui Dumnezeu cu multa boga^ie. Ma
minunez de cat de slabi suntem noi si pdcdtosi, si totusi:
Dumnezeu nu ne ia harul Sau. El e cu noi.

72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae.

73

Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa (sigla: TDO),

vol. 2, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 66.

334

Sfintii Paring erau atat de smeriti, de curajosi, de
puternici duhovniceste, incat eu ma vad in fa^a lor mai praf
decat praful.

Ajuta-ne, Iubite Doamne, si smereste sufletul meu!
Ai mila fa^a de netrebnicul Tau rob si ma miluieste!

Satana imi aprinde trupul si sufletul uneori incat sunt
nevoit sa cad la pamant, sa suspin din tot sufletul si sa ma
rog cu smerenie ca sa pot sa continui sa citesc. Eu vreau sa
citesc, sa aprofundez dumnezeiestile dogme iar el imi
trimite enervare, plictiseala, mancarime pe corp, dorin^a de a
sta degeaba.

Sunt nevoit sa citesc unele carti teologice, pentru care
nu am o stare propice iar demonii ma fac sa am sila de cele
sfinte.

Uneori am lipsit de la Dumnezeiasca Liturghie,
pentru ca eram prea obosit de atata citire sau pentru ca m-as
fi simtit nervos la slujba si as fi intrat in panicd datorita
pierderii timpului pentru inva^atura iar demonii mi-au spus,
prin impulsurile lor, sa nu ma mai due deloc acolo.

Vor sa uit de cele sfinte, de rugaciune, de liniste, de
contemplare, de frumusetea comuniunii si a dragostei.

Ma asalteaza si cu frica de moartea bunicului meu si
cu frica de pierderea examenelor pe care le am de dat, intr-
un cuvant: cu frica viitorului.

O, cum lupta el, impotriva providen^ei dumnezeiesti!

Vor sa te faca sa crezi ca esti singur si ca nimeni nu te
poate ajuta. Dar acest lucru e o minciund. Caci Prea Sfanta
Treime si tot cerul e cu noi si pentru noi.

Ajuta-ma, Prea Sfanta Treime si de toate cele rele, de
pacate si de caderi cumplite, izbaveste-ma! Ai mila de
ticaloasa si infumurata mea via^a. Ai mila de toata lumea Ta
si ne miluieste.

V/ine se poate pregati vreodata, cu adevarat, ca sd-L
primeascd pe Domnul? Intotdeauna simt ca nu pot sd fac
nimic pentru acest moment, decat sd ma las in voia Lui, sa
ma dau cu totul Lui.

335

Ce iubire trebuie sa ai pentru Hristos? Cum trebuie
sa-L sim^i pe El? Cum trebuie sa traiesti inaintea Lui? Ma
simt mic si prost si nu stiu sa-L iubesc pe El cu adevarat.

Dar de El am cea mai mare nevoie si apoi de Prea
Curata Sa Maica. Vreau sa ma impartasesc cu El. Inima si
trupul meu tdnjesc intotdeauna dupa iubirea Lui, dupa
cura^ia Lui, dupa sfm^enia Lui, dupa dumnezeirea Lui.

El e via^a mea, desi sunt pacatos si neispravit. Pe
masura ce imi dau seama de cat ma iubeste Dumnezeu, ma
vad si mai negru si mai spurcat si mai ticalos. Iubirea Sa imi
arata neiubirea mea si lipsa mea de rusine.

Slabiciunile ne arata nimicnicia vie^ii noastre. Cand
suntem slabi si neputinciosi, atunci ne dam seama de cat de
pufin suntem pe pamant, cat suntem de trecdtori.

Te sim^i din ce in ce mai mic si descoperi
atotputernicia Prea Sfintei Treimi cu mare uimire si bucurie.

Cand ni se asculta rugaciunile, inima ne e zambitoare
si fericita. Dar cand ramanem in asteptarea implinirii lor, ar
trebui sa ne pocdim. E foarte necesar. Dumnezeu stie de ce
avem nevoie iar daca nu ne asculta inseamna ca nu avem
nevoie acum sau niciodatd de lucrul pe care il cerem.

Ar trebui sa ma rog mai mult. Sunt delasator si foarte
mincinos. Imi gasesc scuze, pentru ca sa nu ma nevoiesc.

Nevoin^a e o stiin}a duhovniceascd unicd.

Cine a gustat macar pu^in din harul ei se bucura
nevoindu-se.

Indrazneala pacatoasa strica evlavia, asezarea linistita
a ortodoxului.

Cand ne permitem mai mult decat e cuviincios
devenim urdfi si respingdtori.

Doamne Iisuse intareste in dreapta credinid pe cei
care Te iubesc pe Tine! Ai mila de madularele Trupului
Tau, de robii Tai si ii calauzeste pe calea mantuirii. Ei au
nevoie mereu de mila si de ajutorul Tau.

Ai mila si de cei care Te cautd pe Tine si inca nu Te-
au gdsit dar si de aceia, care cred ca Te-au gdsit dar Ifi
neagd dumnezeiestile-Ti cuvinte. To^i avem nevoie de Tine,
Iisuse Domne, miluieste-ne!

Cei mai mare addpost al nostru e Sfanta Biserica.
Aici stam sub acoperdmdntul harului dumnezeiesc. Aici ne
odihnim noi, ortodocsii.

336

Cei care nu cunosc dumnezeiasca noastra erecting,
vorbesc usor despre ea, pentru ca nu stiu ca e adevdrata
viafa. Daca ar sti de c«e rdd, dxplange cu amar.

S-au inmultit hulitorii si necredinciosii. Acestia ne
indurereaza continuu. Ei calca toata sfin^enia in picioare. Le
place sa se sinucida sufleteste si nici macar nu stiu cafac
acest lucru.

Crestinii nostri ar trebui sa-si stie bine credin^a
ortodoxa. Dar pentru ca mul^i nu stiu de ce sunt ortodocsi,
de aceea si due o via}d nesimiitoare si pdedtoasd. Ma
indurereaza mult aceasta situate!

Ei, cei care ar trebui sa fie Sfin^i, Ingeri pe pamant nu
stiu nici cele mai generale lucruri ale credin^ei.

§i de aceea sunt amagiti de secte. Sunt atrasi cu bani,
cu lucruri de imbracat, cu filme si car^i sau chiar cu forja.

§i merg, sarmanii, ca niste vite spre junghiere! Merg
spre moarte, crezand ca au gasit „adevarul". Dar adevarul nu
sta la eretici ci in Sfdnta Bisericd Ortodoxa, Care este
„stdlpul si temelia adevarului" (I Tim. 3, 15).

Suntem in Postul Mare. Postul e un timp aparte, un
timp plin de har. Sim^i ca traiesti, ca traiesti duhovniceste.

O, ce bucurii imense! Nimeni nu se poate bucura ca
noi. §i asta, pentru ca ne bucuram in Hristos Domnul:
Bucuria si Viafa lumii.

Ceea ce pare de nedepd§it, trece. Dumnezeu ne poarta
intotdeauna de grija, El, Mult Iubitorul de oameni!

Din mana Lui, nu ne poate lua nimeni. El e cu noi si
nimeni impotriva noastra.

Sminteala e eel mai mare rdu pe care il facem
aproapelui nostra. In loc sa-1 zidim, il indureram, ii arancam
apa deldsdrii pefocul rdvnei. Sa nu fim sminteala nimanui!
Daca se poate, sa nu indureram pe nimeni.

O, Doamne, iarta-ma pentru multele mele sminteli!
Sunt un mare ticalos, miluieste-ma!

Desavarsirea e un chin si o oboseald imensd dar si
multd bucurie duhovniceascd. Simt, presimt acest lucru desi
nu cunosc starea de fapt.

Slava Tie, Doamne, pentru multa Ta iubire de
oameni! Iji mul^umesc Tie, Prea Curata Stapana, pentru
daral si bucuria pe care mi le dai deplin. Nu le merit si nu le
voi merita niciodata.

337

D<

>esi am fost ostenit si intristat cu inima in adancul
sufletului meu m-am bucurat nespus de praznicul Invierii
Domnului.

Hristos Domnul a inviat din morji si ne-a aratat ca
vom invia si noi. El ne-a aratat ca nu vom sta pentru
totdeauna in morminte, ci mormintele sunt numai sdli de
asteptare ale celei de-a doua veniri a Sa.

Invierea Domnului ne-a aratat frumusefea firii umane
desdvdrsite. Ne-a aratat cat de nemaipomenit de curatd si de
duhovniceascd o face lumina dumnezeiasca.

Ne-a umplut de o bucurie negraita, dumnezeiasca.
Ne-a umplut de pacea cerului, de linistea ingereasca. §i
chiar daca am fost intristaii de oameni - pentru pacatele
noastre - Dumnezeu ne-a bucurat si ne bucurd.

Citesc Dumnezeie stile car^i si ma veselesc negrait.

Cand cau^i sa exprimi ceea ce intelegi, te vezi un rdu
vorbitor, caci in^elegerile vor sa se exprime smerit, dupa
cum se si intipdresc in suflet.

Avem nevoie de minte si inima smerita pentru ca sa
ne lumineze Dumnezeu iar cine nu §tie si nu vrea sa fie
smerit, nu poate in^elege aceste comori duhovnicesti.

Observ cum cuvantul dumnezeiesc nu are sfarsit. Cu
cat te scufunzi in el, cu atat te simplifici si cu atat in^elegi
taine nebdnuite.

Mingle mandre si infumurate dispre^uiesc vorbele
smerite pentru ca nu stiu intelepciunea si mdreiia smereniei.

Daca ar sti ce e smerenia nu ar mai dori cuvinte mart
si goale. Dar pentru ca nu stiu, de aceea umplu vazduhul de
vorbe si inimile care ii asculta de nesimfire si necunostinid.

Trebuie sa fim in toate recunoscdtori lui Dumnezeu.

Recunostin^a e dragoste si adorafie din belsug.

Trebuie sa-I mul^umim cu toata fiin^a noastra pentru
ca sa avem sdndtate duhovniceascd.

Te bucuri cand Dumnezeu ifi descoperd sufletele
oamenilor dar mai mult te bucuri cand te smeresti si ifi vezi
neputiniele. Te bucuri nu pentru ca vezi pdcate grele, ci
pentru ca smerenia te umple de har, de pace.

338

Avem nevoie de Paring. Avem nevoie de oameni
Sfin^i cu care sa vorbim, langa care sa traim, de care sa ne
sdturdm sufletul.

Sunt buni inva^atorii, foarte buni, dar Parin^ii sunt
neaparaii. Fara ei ne-am pierde cu totul in aceasta lume.

Cine nu a respirat harul lui Dumnezeu langa un om
dumnezeiesc nu cunoaste ce e Sfdnta Ortodoxie. Au pierdut
mult, foarte mult.

Schemele mentale aiuritoare si ideile gresite in cele
ale teologiei ale multora au luat nastere, tocmai pentru ca nu
au stat in imediata apropiere sl oamenilor duhovnicesti,
traitori in Duhul Sfant si care sa fie si niste mari teologi.

Daca ar fi cunoscut astfel de oameni, s-ar fi izbavit de
nebunia de care sunt purta^i.

Cei care mfor}a duhovniceascd astazi, care pot sa se
exprime cu autoritate haricd in Sfanta Biserica, sunt
ucenicii Parin^ilor. Si asta pentru ca au fost crescu^i in
libertatea Duhului Sfant si nu cu o mentalitate scolasticd.

Acestia, ca si Parin^ii lor, vorbesc din experienfd
autenticd si de aceea nu pot fi biruifi de nimeni.

Sfantul Macarie de la Optina scria: „Nelinistea si
deznddejdea din lupta cu patimile due la mdndria
sufleteasca" 14 '. Si ar putea sa ne mire aceasta insemnare.

Daca socotim ca mandria vine numai din virtu^i multe
si mari, gresim din nestiinfa. Caci mandria vine si din aceea,
ca omul se vede gol si singur dar nu acceptd acest lucru.

Mul^i oameni de litere si ai artei - pe care ii numim
„genii" - dar si mul^i crestini, pe care i-a invins Satana din
cauza infatudrii lor, au cazut intr-o asemenea stare de
deznddejde.

Ei au socotit ca disperarea e mai reconfortantd decat
pacea Duhului Sfant. Ei au socotit ca mandria ii inal0 in
ochii celorlarfi si de aceea au preferat-o pe dusmancd in
locul prietenei.

Vai de noi, daca credem ca putem lupta impotriva lui
Dumnezeu!

Iscodirile min^ii intunecate de pacat aduc o slava
trecatoare.

Arta, oricat de frumoasd si defabuloasa ar parea ea, e
o nimica toatd pe langa o singurd foaie a Sfintei Scripturi,
daca in^elegi duhovniceste Scriptura.

74 *** Patericul de la Optina, trad, de Cristea Florentina, Ed. Bunavestire, Bacau,
2002, p. 89.

339

§tiu ca nu pot fi crezut de multi. §tiu ca pare „absurd"
ce spun eu dar efoarte adevarat.

Hristos e maifrumos decat orice si mai scump decat
oricine. El e totul pentru ortodocsi. Noi nu avem alta
bucurie, alta cinste, iubire, pace, adevar decat pe El.

Asa-zisii „crestini" catolici, protestanti sau
neoprotestanti nu vorbesc despre Hristos, ci despre o
fantasmd a mintii lor, pe care au numit-o cu numele
Preadumnezeiescului nostru Mantuitor.

Ei stau rupfi de El. Nu-L cunosc! Daca L-ar cunoaste,
iubirea Lui i-ar sfinfi si i-ar umple de toatd bucuria.

Observ pe multi frati de-ai mei cum au pierdut sensul
adevarat al cuvintelor, sensul ortodox si plin al cuvintelor, si
cu toate acestea se considera ortodocsi.

In scolile noastre de teologie sunt devieri mari de la
Ortodoxia autenticd, pentru ca multora li se par insignifiante
diferen^ele dintre noi si unii eterodocsi. Lucru care este o
mare orbire.

Am ajuns la un limbaj teologie care nu ne
caracterizeaza, pentru ca nu traim smerifi si nu-i mai iubim
pe Sfm^ii Paring.

Atata timp cat nu ne sfinfim viafa, nu suntem
ortodocsi, ci apostafi. Cddem de la Hristos daca nu mai
suntem cu El si fdrd El nu mai in^elegem care este acrivia
duhovniceasca care ne mdntuie.

Doamne, Dumnezeule Prea Bun, nu ne uita pana in
sfarsit! Ai mila de orbirea noastra si ne smereste. Fa-ne sa
intelegem. Fa-ne sa intuim adevarul acestei vie^i
duhovnicesti si ne miluieste.

„Sfin^ii Paring in inva^atura lor nu sunt abstracfi si
meditativi, ci foarte practici" . Ei nu abstractizeaza ceea ce
spun pentru ca nu-si imagineazd ceea ce spun. Ei vorbesc
pentru toft, pentru mdntuirea tuturor.

Cand nu stii despre ce e vorba vorbesti in general.
Dar credinciosii nostri au nevoie de lucruri particulare, de
lucruri subtile, de lucruri trdite efectiv.

Pentru ca nu poti sa ajuti pe nimeni, daca tu nu stii
spre ce sa ii indrepti pe ei, daca tu nu ai trecut pe acolo in
viata ta duhovniceasca.

IPS Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxd - continuare §i dezbateri, trad,
din limba greaca de prof. Ion Diaconescu f?i prof. Nicolae Ionescu, Ed. Sofia,
Bucure§ti,2001,p. 18.

340

Trebuie sa explici mult, detaliat, adevarul
dumnezeiesc pentru a fi inieles de catre altii iar noi alocam
prea pufin timp invatlrii, educarii, luminarii poporului lui
Dumnezeu.

E mult lucru dar lucratorii sunt putini.

E greu lucrul, cerin^ele sunt mari iar ofertele
duhovnicesti sunt pufine.

Pana cand ne vom mai minti? Pana cand vom mai
flamanzi si inseta cu to^ii?

Ma doare neevlavia si indiferen^a dar eu sunt primul
neevlavios si indiferent, nesimtitor cu totul.

Ma dor pacatele altora dar eu am cele mai mari
pacate. Cu cat incercam sa ne disculpam cu atat ne facem
mai vinovaii. Tanjim dupa curate si ne innamolim in fiece
secunda.

Taiem lucrarea unei patimi si vedem alte zeci de
patimi in noi, de care nu ne-am ocupat deloc. Tot timpul am
avea cu ce ne lupta in sufletul nostru, daca n-am fi atat de
indiferenii.

Un parinte profesor 76 ne spunea intr-o zi: „citim
absenfi de noi insine" rugaciunile la slujba sau acasa. Asa se
intampla de multe ori!

Uitam ca stam in fa^a lui Dumnezeu si ne risipim la
cele lumesti. Ne pierdem prin lume. Uitam de El pentru te
miri ce...

Oboseala si surmenajul afecteazd direct via^a
duhovniceasca. Datorita oboselii patrunde in suflet
lehamitea de cele sfinte si nepdsarea. Mari rele!

Nervozitatea si saturarea in timpul cititului te fac sa
nu mai suporfi dumnezeiestile cuvinte.

Urata e si sila de nevoinfa, care este cauzata de
sldbirea trupului si aputerii dejudecatd a min}ii.

Oboseala te face sa uifi, sa fii neatent, sa te enervezi
repede.

Murfi nu-si dau seama ca au ticuri nefiresti si
apucdturi grosolane.

Daca nu ne suspectam clipa de clipa, atat interiorul
cat si exteriorul nostru, nu ne putem da seama de aceste
anomalii pe care ni le-am insusit cu timpul.

76 Pr. Prof. Dr. Vasile Raduca:

http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=41%3 Apr-pro f-dr-vasile-
rduc&option=com_content&Itemid=276.

341

Cantarile noastre cultice sunt unice, pline de aroma
sfin^eniei. Ele te desfatd dar te si smeresc, te cutremurd si te
umplu de lacrimi dulci.

Sa le iubim, fra^ii mei! Sd le cdntdm si sd umbldm in
ele: mereu adancind in^elesul lor.

Ele sunt ca apa cristalina: curate si pure.

O, Doamne, ce frumoasa e Biserica Ta! Ce frumos, ce
prea minunat e Trupul Tdu eel tainicl

Am citit, spre seara, vedeniile Fericitului Filotei
Zervakos si m-am cutremurat.

In a 6-a scria: „§i Biserica si statul, impreuna cu mai-
marii lor, sunt adormite, in vicleniile vremurilor de astazi, in

77

adancul somn al indifereniei si al trdnddviei" .

O, Doamne, ai mila de noi, pacatosii! Cuvintele sale
m-au facut sa ma cutremur de ticaloasa mea via^a.

La ce buna atata distrac^ie? Voi muri si in lad ma voi
duce. Toate fumurile vie^ii mele se vor sfdr§i odata cu
moartea.

Cand sim^i ca nu mai po^i, ca nu mai supor^i,
pocaieste-te, plangi, descarcd-te in fa^a Blandului Iisus!
Varsa inaintea Lui durerea Ta!

Doamne, stii ca n-am facut niciun bine si ca sunt un
ticalos. Tu stii ca ma supor^i din mila prea multa. Iarta-ma!

Tot ce l\\ cer e sa ma ierji, pe mine, netrebnicul. Fara
iertarea Ta ma simt greu, impovarat. Grele imi sunt
pacatele! Iarta-ma si ma miluieste, Iubitorule de oameni!

Cand ne dam seama de cat de mult am pdedtuit numai
atunci incepe pocain^a noastra. Daca ascultam si primim
laudele care ni se aduc avem o pdrere falsa despre noi.

Numai aspra privire a pacatelor noastre ne mangaie.

O, ce greu e sa faci un lucru bunl E greu sd urci
muntele nevoin^ei ortodoxe!

Sfanta Ortodoxie nu e politefe si zdmbete usoare ci
nevoinid aspra, continua, plina de sacrificii, de chinuri, de
renun^ari si greuta^i.

*** Calator cdtre cer. Viafa §i predicile Fericitului Filotei Zervakos, trad, de Pr.
Serban Tica, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2002, p. 247.

342

Cei care se nevoiesc duhovniceste suporta multe
dureri de la draci si de la oameni. Daca nu reusesc oamenii
sa te enerveze, incearca dracii.

O, cat ne lupta Satana! Daca nu ne-ar ajuta Domnul,
pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Sale, ale tuturor
Sfin^ilor si ale Sfin^ilor Ingeri n-am putea birui toate aceste
bariere care ni se pun in fa^a. Ajuta-ne, Doamne, dupa mare
mila Ta si ne miluieste!

Sfin^ii au fost prigonni intotdeauna de oamenii
acestei lumi.

NlCODIM A G H I R I T U L

S I u j b a ,
Acotistul
si Lauda
Sf antului

t) /

^\ <v

"Ah I

JJ Ml'

.

^P

JJc^

BBSi

-A

Simeon NoulTeolog

1te/j/5

Au fost publicate in limba romana Acatistul si Slujba
Sfantului Simeon Noul Teolog 78 si, in curand, va fi
publicata si sfanta sa via^a scrisa de Sfantul Nichita
Stithatul 79 .

78 In 2002. A se vedea:

http://edituradeisis.ro/opencart/index.php ?route=product/product&keyword=Acatist
ul&product_id= 151.

79 In 2006. A se vedea:

http://edituradeisis.ro/opencart/index. php?route=product/product&path=36&product
id=170.

343

L I C A

~~

Simeon Noul Teolog

V1ATA si EPOCA

Scricri tV

..

Cata suferin^a a indurat! Cate suferin^e au indurat to^i!

Nu exista alta cale decat suferinfa si multa rabdare
cu muliumire.

Ma vad tare pacatos si nepocait. Imi dau seama ca
sunt incon§tient fa^a de dezastruoasa mea via^a interioara.
Traiesc prea usor si rapit de dulce^ile trecatoare ale acestei
lumi desarte.

Focul dragostei dumnezeiesti e aproape stins in mine.
De fapt, nici nu-1 mai vad. Credin^a mea e stearpa. Ochii
mei sunt bolnavi de atatea pacate. Mintea si inima imi sunt
pustii.

O, Dulcele meu Iisus, nu ma parasi! Nu ma lasa fara
dragostea Ta! Vezi cat de singur si ticalos sunt. Miluieste-
ma! Fara Tine inghe} definitiv.

Degeaba cdutam aer si relaxare la televizor sau la
computer. Adevaratul aer ne vine din Sfintele cdrfi. De aici
respiram boarea Duhului Sfant.

Fricile care nu ne due la pocain^a sunt satanice si
orice ne bucura pentru pu^in timp ne va intrista ve§nic...

Sa incercam sa ne pocaim zilnic!

344

Sa ne gasim in situa^ia de a ne cere mereu iertare.

Esen^ialul e sa fim ai lui Dumnezeu si numai ai Lui.

Fugim dupa nou pentru ca nu ne innoim clipa de
clipa. Fuga noastra dupa altceva e ofuga de noi inline. Daca
ne-am opri din fuga, din alergarea aceasta bezmeticd, am
realiza ca trebuie sa ne pocaim, adica sa ne schimbam via^a.

Adevarata sensibilitate fata de oameni se naste din
adevdrata sensibilitate fajd de Dumnezeu, din trezvia si
aten^ia cu care traim infafa lui Dumnezeu.

Nu putem fi atenfi la eel de langa noi, daca suntem
nepdsdtori fa^a de Hristos. A-L cunoaste pe Domnul
presupune dragostea de a-i cunoaste pe oameni.

Cand cunosti pe cineva, II cunosti pe Hristos prin el.
Omul te duce la Hristos, la dragostea Lui, daca il iubesti in
Hristos. Hristos fti vorbeste prin oameni. El te face sa vezi
in ei oameni adanci, sensibili, afectuosi...niste Sfm^i.

Oricand stai de vorba cu un om il gasesti nou.

O, daca am lepada pacatele! Ele ne distrug pentru
eternitate. Pacatele mele sunt cele mai ticaloase. Ai mila de
mine, Iubite Doamne si de cei pentru care ma faci sa ma
rog! Nu ne uita! Tu esti bucuria si fericirea intregii lumi.

345

Pe 21 mai 2002 , niste Paring din Cipru au adus la
Patriarhie din Sfmtele Moaste ale Sfintilor Imparati
Constantin si Elena. M-am bucurat mult. Rugati-va pentru
noi, Sfintilor Imparati si Paring ai crestinilor!

Observ cu mare bucurie cum intoarce Dumnezeu pe
oameni la Sfanta Ortodoxie! Am cunoscut un frate foarte

O 1

evlavios , care din ateu a devenit apologet al credinjei
impotriva evolujionismului. E o bucurie unicd sa stai de
vorba cu astfel de oameni.

Trebuie sa ne rugam pentru toti: atat pentru cei vii, cat
si pentru cei adormifi.

Trebuie sa ne rugam continuu.

Rugaciunea e fort-a care susfine pamantul din mila lui
Dumnezeu.

Rugaciunile Sfintilor ne tin in viat.a. O, Sfintilor ai lui
Dumnezeu mult prea iubiti, rugati-va pentru noi, pacatosii!

In chip si fel e discreditata dreapta invat-atura.

80 Imaginea supra, cu racla Sfintelor Moaste ale Sfintilor imparati Constantin si
Elena, de la Catedrala patriarhala din Bucuresti, e preluata de aici:

http://www.doxologia.ro/imagine/moastele-sfintilor-imparati-constantin-elena.

1 E vorba de loan Vladuca (pe care 1-am cunoscut in Bucuresti... pentru ca statea la
acea data, impreuna cu mama sa, la Bucuresti), despre care, la nivel online, se spune
ca a devenit monah. Nu 1-am mai vazut de cand a plecat din oras...
Fotografia cu sine e facufa de Cristina Nichitus, al carei blog il gasiti aici:
http://cristina-nichitus.blogspot.com/. Am preluat-o din articolul: http://victor-
roncea.blogspot.com/2009/ll/dictatura-pseudo-stiintei-de-profesorul.html.

346

Oamenii nu in^eleg - ce orbire! - ca Sfanta Biserica
Ortodoxa nu poate fi biruita de nimeni si de nimic. Nici
por^ile Iadului nu o pot birui.

Iarta-ne, Doamne si nu ne lasa, pe noi, nevrednicii!

V,

nii oameni spun: „Omul inva^a pdnd moare". Dar
nu e cu totul adevdratd afirma^ia. Caci omul inva^a si toatd
ve$nicia, atat apropierea de Dumnezeu - in Rai - sau
depdrtarea de El - in Iadul singurata^ii egoiste.

I rotestan^ii cred prea mult in intelect, in puterea lor
de a gdndi. Tocmai de aceea considera, ca o criticd a
textului Sfintei Scripturi sau o traducere §tiin}ificd pot duce
la inielegerea deplind a mesajului pe care aceasta il poarta.

„Dar", dupa cum spunea Paul Evdokimov 82 , „numai
filologia nu ajunge sa dea intregul inieles textelor sfinte" ,
ci e nevoie si de o inielegere duhovniceascd a lor, de o
intelegere ca urmare a curdtirii de patimi.

P=

acatul pare ca aduce o noutate in tine. El te
fascineaza si te face sa te sim^i „dator" sa-1 incerci, sa-1
cau^i.

Dar pacatul, raul nu e o noutate ci o monotonie -

QA

dupa cum se exprima PS Kallistos Ware , in capitolul

82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov.

83 Cf. ed. *** Ortodoxia, trad, din lb. franceza de Dr. Irineu loan Popa, Arhiereu
vicar, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996.

84 PS Kallistos Ware, Imparafia launtrica, Ed. Christiana, Bucuresti, 1996, p. 38.

347

Taina Persoanei, din cartea sa Impdrdiia launtrica:
„Sfintenia nu e monotona, ci rauF.

Raul - dupa ce te saturi de el - observi ca e la fel de
dizgrafios in orice pacat savarsit. El te induce in eroare...si
doar atat.

Oocurile pe calculator sunt monotone oricat de
captivante \\ s-ar parea. Ele te fac sa gandesti in mod
teleghidat. Merg pe traiectorii fixe, predestinate. Nu pot
inlocui via^a cei care le utilizeaza. Nu pot trai decat o
aventurd ireald.

Irealitatea lor te lasa rece. Totul e rece. Oricat de util
ar parea computerul (si este foarte util), el nu poate inlocui
via^a si bucuria ei, daramite via}a duhovniceascd.

Masina ramane intotdeauna ma§ind. Dupa cum omul
ramane intotdeauna om si doreste o noutate beneficd pentru
sine, chiar daca noutatea o cauta in pacat si nu in virtute.

xXoana dupa bani este iluzia implinirii de-o clipd.
Dar ce consecinie are aceasta boaldl

l acatul e o afundare in singurdtate, o fuga de Cel
mai mare Prieten al nostra: Hristos. Pacatul e ofuga de El.

348

Indoiala drdceascd e o fried venitd din senin, care
produce o tulburare fdrd sens, fara finalitate si pentru ca
apoi sa piece tot la fel de neprevdzut dupa cum a si venit.

P ilmele catolice si protestante referitoare la via^a
Domnului Hristos distrug noutatea prea unica, singularitatea
absoluta, taina nein^eleasa, straina in^elegerii noastre a
persoanei lui Hristos Dumnezeu.

Ele sunt un comentariu eterodox care destructureaza
intelegerea traditionald despre persoana Lui.

Ele vad in Domnul numai pe omul Iisus si nu pe
Dumnezeu-omul si de aceea sunt distante de Sfintele
Evanghelii in^elese in lumina Sfmtei Tradi^ii.

Ele explicd omeneste aspecte din viata Sa. Dau detalii
imagistice imaginare. Isi imagineaza cum ar fi fast, cum s-
ar fi petrecut lucrurile intr-o parte sau alta a vieUi in trup a
Domnului din perspectiva omului neinduhovnicit.

Incearcd si reusesc sa fie anti-icoane, care
blasfemiaza prin actorii lor sfm^enia Domnului, a Prea
Curatei Sale Maici, a Sfm^ilor Apostoli sau a Sfmtelor
Femei Mironosite.

Sunt impregnate de inva^aturi eretice, care
deformeaza intelegerea dreptei invataturi si de aceea nu ne
trebuie, noua, ortodocsilor.

Tocmai de aceea si regizorii acestor filme mizeazd pe
suferin^a pentru suferinfd, pe „realitatea" Domnului pana la
confundarea Lui cu lumea pacatoasa de azi, pe o istorie
secularizata, pentru a ne indeparta de o infelegere supld,
duhovniceasca a Sfmtelor Evanghelii.

In loc sa ne curdiim de patimi, prin aceste filme ni se
propun miraje, halucinatii, efecte speciale.

Vedem pe un asa-zis „Hristos" nascandu-se sau fiind
rastignit pe crucc.insa stim ca e un actor, un om oarecare,
un mare pacatos.

In locul Prea Curatei Maici, a Pururea Fecioarei e o
femeie oarecare despre care ma atyin sa zic mai multe.

La fel, in locul Sfm^ilor Apostoli.

349

La fel, in locul Sfintelor Femei Mironosite.

„Minunile" sunt foarte scenice. In spatele decorului
joacd niste oameni, care sunt platiti sd mimeze sfm^enia.
Acesta e marele rdu\

Aceste filme nu evanghelizeazd lumea, ci o
depdrteazd de ea.

Aceste filme neaga Sfintele Evanghelii, pentru ca le
trunchiazd adevarul. Pentru ca le modified continutul.

§i pe posturile de televiziune apar astfel de filme, ba
inainte de Sfanta Inviere, ba inainte de Nasterea Domnului,
in momente de sarbatoare, de praznic, tocmai pentru ca sa
ne faca sd ni-L imagindm pe Hristos si nu sd trdim
impreund cu El, si cu Tatal, si cu Duhul Sfant, in viata
smeritd si atentd.

Filmele acestea si chiar slujbele ortodoxe care sunt
transmise la televizor nu fac altceva decat sd ne indepdrteze
de Sfanta Biserica, de spatiul dumnezeiesc al mantuirii
noastre.

In loc sa fim in Sfanta Biserica, stam cu telecomanda
in mana in fa^a televizorului.

In loc sa fim cu El suntem cu o imagine falsificatd a
Lui, departandu-ne astfel de adevarata Lui frumusete.

Pentru ca rugaciunea, slujba cere participare directd,
totala si nu una distantd si indiferentd.

In Teologia Misticd a Bisericii de Rdsdrit a lui

or

Vladimir Lossky sunt strecurate mai multe greseli dintre
care amintesc doar doud:

1. se neaga istoricitatea persoanei Sfantului Dionisie
Areopagitul (p. 53-54); lucru pe care 1-au facut si alfi autori,
care au cazut in capcana desconsiderdrii Sfintilor Parinti pe
analize subiective si

2. se spune: „Dumnezeu nu se mai infatiseaza ca
obiect, intrucat nu mai este vorba de cunoastere, ci de
unire" (p. 57); asta in legatura cu extazul.

85 Vladimir Lossky, Teologia Mistica a Bisericii de Rdsdrit, trad., studiu introductiv

si note de Pr. Vasile Raduca, Ed. Anastasia, 1990.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Losski.

350

Ma refer la a doua greseald. Dumnezeu, pentru noi,
nu e un obiect ci o comuniune de persoane dumnezeiesti iar
unirea cu Dumnezeu prin slava Sa, adica vederea extaticd
nu e sfdrsitul cunoasterii lui Dumnezeu, ci inceputul ei.

A fi in lumina dumnezeiascd inseamna adevdrata
cunoastere teologicd si duhovniceascd a Bisericii lui
Dumnezeu.

Lossky nu pare sa fi in^eles realitatea vederii luminii
dumnezeiesti.

V/apitolul al cincilea al cartii lui John Meyendorff 86 :

on

Hristos in gdndirea crestind rdsdriteand (paginile 99-120)
e plin de ineptii care mai de care mai mari.

E negata istoricitatea si apartenenta eclesiald a
Sfantului Dionisie Areopagitul, fiind considerat ca aparjine

QO

„adeplilor lui Sever , adica unor monofiziji moderaii, din
Siria" (p. 100). Dar, se spune si faptul, ca a fost „direct
inspirat de Proem 89 , ultimul mare neoplatonic" (p. 100).

Insa, se concluzioneaza, paradoxal, un lucru care nu
se poate deduce din premise (daca e considerat eretic de
catre autor...desi Biserica il cinsteste ca Sfdnt, pe 3
octombrie 90 ), faptul ca „a salvat...esentialul Revela^iei
crestine, aplicand sistemului neo-platonic (al lui Origen 91 , n.
n.) corectivul unei doctrine a transcendenfei absolute a lui
Dumnezeu" (p. 101).

Adica, dupa parintele John, Sfantul Dionisie
Areopagitul ar fi un eretic, plin de neoplatonism... dar care a
salvat esentialul Revelatiei Dumnezeiesti pentru Biserica
Ortodoxa...Fara cuvinte!

Cat de departe e de adevdrata infelegere a Sfantului
Dionisie! Daca ar fi citit si crezut, la modul cuviincios,
Sinaxarele Sfintei Biserici, parintele John, cu siguranta, ar fi

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Meyendorff.

John Meyendorff, Hristos in gdndirea crestind rdsdriteand, trad, din lb. engleza
de Pr. Prof. Nicolai Buga, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997.

88 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Severus_of_Antioch.

89 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Proclus.

90 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie03 .htm.

91 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Origen.

352

fost mult mai perspicace in a vorbi despre persoana si
teologia sa.

Drama insa continua...Dupa ce 1-a acuzat de neo-
platonism, in p. 104 parintele John scrie - negandu-se astfel
in mod inenarabil - : „Dumnezeu ramane Dumnezeu
transcendent si Creator, Dumnezeul Sfintei Scripturi si nu
Unicul lui Plotin". Se refera la teologia Sfantului Dionisie
Areopagitul.

Inconsecven^a sa textuala arata faptul, ca fost
influeniat de filosofia catolica si protestanta in ceea ce-1
priveste pe Sfantul Dionisie si a incercat, in mod penibil, sa
impace si capra si varza.

In p. 107, acesta scrie: „Dionisie evita totusi cu
abilitate orice referin^a explicita la no^iunea personalista de
ipostas pe care Parin^ii Capadocieni o aplicasera Sfintei
Treimi".

E si normal sa fie asa, atata timp cat Sfantul Dionisie
traieste in secolul I iar Sfin^ii Paring Capadocieni nici nu se
nascusera inca.

In pagina urmatoare, dupa textul unui preot - Jules
Lebreton - care spunea: „toate aceste speculafii nu se
ridica deasupra teologiei naturale^ (in Tu Solus Sanctus,
Paris, 1948, p. 115) parintele John accepta o alta aberafie -
ca sa observam de unde ii vin ideile - a lui J. Vanneste si
anume: „Dionisie ramane, intr-adevar, tot timpul unfilosof,
si nu un mistic in sensul modern al cuvantului" {La
theologie mystique du Pseudo-Denys, in rev. Studia
Patristica 5, TU, 80, Berlin, 1962, p. 403-407).

Insa cum ar putea un filosof sa stie sa explice
asemenea realitdti dumnezeiesti ca Sfantul Dionisie si sa se
integreze atdt de bine in Traditie, incat unul ca Sfantul
Maxim Marturisitorul sa il considere, alaturi de Sfantul
Grigorie de Nazianz, drept un teolog foarte greu, care
trebuie analizat cu multd sfintenie?

Si de ce 1-ar fi interesat pe un filosof pagan teologia
crestina intr-atat de mult incat sa o ajute cu scrieri?

Si de ce il marturiseste Traditia Bisericii ca Sfant de

5 5 5

2000 de ani...si acum nu mai e bun Sfantul Bisericii noastre?
Dupa ce 1-a desfiiniat cu totul, dupa ce 1-a facut cum a
vrut, in total anacronism cu istoria si Traditia Bisericii, in
p. 1 10 parintele profesor John Meyendorff revine si spune:

92 A se vedea o lista a cartilor sale:
http://openlibrary.org/authors/OL128420A/Jules_Lebreton.

352

„Dionisie ramdne fundamental crestin sus^inand ca
Dumnezeu este totu§i mai presus de Unul, a carui cauza
este".

Nu mai §tii ce sa crezi, pana la urma. Poate ca tocmai
acesta e scopul.

De§i „Painea §i Vinul «w £««? pentru Areopagitul
altceva decat simbolurile sacre" (p. 115), el „se afla in
tradifia perfectd a marilor Capadocieni" (p. 116). De ce?

Pentru ca „depdseste antinomia fundamental^ dintre
transcendenfa lui Dumnezeu §i faptul prezenfei Sale in
lume" (Ibidem).

Dar cand tocmai parea „reabilitat", in p. 118 Sfantul
Dionisie e prezentat din nou in mod josnic, prin aceea ca
„sistemul dionisian duce la un fel de clericalism magic".

De aceea, conchide autorul, „ar fi important sa se
examineze, daca o influenza constientd sau inconstientd a lui
Dionisie, n-a jucat vreun rol in dezvoltarea ecleziologiei in
Occident, in epoca scolasticd §i post-scolastica" (p. 118).

Adica, daca nu 1-au inteles catolicii si protestantii
cum trebuie pe Sfantul Dionisie sau pe Sfantul Augustin e
de vind acestia doi...ca au scris carti prea grele pentru
mintea urmasilor.

Si astfel, unul dintre cei mai mari Sfin^i Ierarhi si
Teologi ai Bisericii Ortodoxe e „dovedit" „eretic" chiar de
un profesor ortodox de teologie si nu de un eretic, §i se pun
pe seama lui toate greselile catolice, de care el, bineinteles,
nu poate fi facut raspunzator.

l anica „apocaliptica" distruge realitatea iubirii §i a

ocrotirii lumii de cdtre Dumnezeu. Iar cand vezi sfdrsitul
fefei acestei lumi intr-un mod S. F., bineinteles ca nu mai
vezi pe Dumnezeu ca Treime de persoane atotiubitoare §i
desdvdrsite.

Aceste imagini cu care suntem infestati §i care ne
terorizeaza nu fac altceva decat sa ne panicheze in zadar.

Frica nu poate duce la liniste.

Ma refer la frica aceasta produsa de speculafii eretice,
demonice.

353

Aceasta frica terorizantd duce la stari isterice si
paranoice si nu la frica de Dumnezeu, care ne duce la
inielepciune si inlelegere a adevdrului dumnezeiesc.

\/ei care vorbesc despre Dumnezeu fara a avea. prea

multd cunoastere, experiere a Lui, se cunosc prin aceea ca
folosesc, intr-un mod iritant, aceleasi afirmatii.

Motivul: au totul din citit si auzit si nu din relatia cu
El.

Pentru ca si-au facut din cuvinte idoli, se repeta
mereu in ceea ce spun si ii plictisesc pe ascultatori.

Pentru a vorbi trebuie sa patrunzi cu foarte multa
subiirime de spirit realitatea subiectului.

Caci despre Dumnezeu se vorbeste cu constiinta ca
pofi vorbi oricdt fara a epuiza subiectul.

Uitam adesea ca Dumnezeul nostru e Prea Sfanta
Treime si ca nu e un „obiect" de disecat. §i aceasta, pentru
ca vorbim despre El de la distanta neiubirii.

oneori, dracii ne satisfac in vis unele obsesii ale
noastre si acest lucru ne bucurd intr-un mod pacatos. Alteori
ne infricoseaza cu nereusite imaginare sau cu intdmpldri
pseudo-apocaliptice.

Ei ne arunca, cand in „binele" poftei, cand in
nelinistea plind de deznddejde. Asa sunt inseldrile lor!

Dracii ne momesc cu orice pot sa ne prinda in plasa.

Trebuie sa ne dezlipim de frica aceasta insinuantd si
sa o detestam si sa nu acceptam pronosticurile lor
alarmante, care nu cunosc mila si ajutorul Domnului.

Faca-se voia Ta, Prea Bunule Doamne si ne
miluieste!

354

Daca iubim sa dam milostenie atunci ne imboga^im

§i mai mult de dragostea de Dumnezeu §i de aproapele.

Pe masura ce dam, pe atat ne deschidem inima tot mai
mult §i iubim tot mai mult. Darairea ne mva.\a jertfa §i jertfa
e intotdeauna dragoste, pentru ca e renunfare la sine.

Cu cat renun^am la noi, cu atat ne imboga^im in
dragostea §i cunoa§terea lui Dumnezeu §i a aproapelui
nostru, a semenului nostra.

Ne sim^im bine sa dam, pentru ca devenim tot mai
mult oameni, tot mai mult dupd chipul lui Dumnezeu.

Devenim sensibili la durerile §i necazurile tuturor,
pentru ca-i consideram suflete care sufera, ce tanjesc dupa
alinare §i ajutor.

Dar fericirea de a ddrui nu se poate exprima in
cuvinte. Ea e traita efectiv §i mai pu^in exprimatd.

A o exprima inseamna a spune, in ultima instan^a,
prea pufin din aceasta.

Rautatea insa nu ne bucura realmente. Ea ne inchide,
ne face opaci pentru calita^ile, aspira^iile, nevoile §i
suferin^ele celorlal^i.

Pe cand, milostenia §i dragostea sunt o punte reald,
de legdturd intre oameni, rautatea dinamiteazd §i arunca in
aer aceasta punte dumnezeiascd.

Devenim izola^i §i nepasatori unii fa^a de al^ii, daca
privim numai la noi. Daca ne idolatrizam, ceilarfi devin
obiectele propriei noastre slabiciuni, pe care noi o
consideram propria noastra „fbrja".

Ru§inea piere din noi si dintre noi.

Prietenia nu mai e decat un aranjament profitabil.

Tot ce e sfant se perimeazd, devine caduc, neatragator
in inima contemporanilor nostri.

§i fuga mare e dupa pldcerea de a trdi lejer,
nestingherit dar totu§i singuri §i tdnjind dupd o lume ideald
sau dupa o afeciiune impersonald.

Neraportarea la ceilarfi ca la ni§te egali, distrage
echilibral social al acestei lumi. Societatea nu mai e a
tuturora ci a unora mai mult iar a altora mai pufin sau chiar
deloc.

Tindem sa ne auto-excludem reciproc.

Nu mai respectam valori.

Nu mai avem idealuri.

355

Mul^i, nu mai tindem spre nimic.
Dar toate acestea sunt ceea ce nu trebuie sa fim noi.
Sunt nedesdvdrsiri personale.

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

\/and omul ajunge la constiin^a sa isi facd cruce
pentru a fi pusd pe viitorul sdu mormdnt, realizeaza ca
aceasta, crucea, inseamna renunfarea, mai mult sau mai
pu^in dureroasa, la sine insusi.

Crucea aceasta ii arata ca trebuie sa renunfe la via^a.
Ii arata ca via^a mai e doar pentru scurt timp.

§i tocmai din aceasta cauza, crucea ii indica, ca
trebuie sa se despartd de ceilal^i in pace si in iertare.

Crucea nu cere rdzbunare, ci iertare.

Trebuie sa moara omul. Omul e muritor. E trecator ca
frunza si ca iarba, repede trecator.

§i pentru ca isi face cruce de viu, de cand este inca in
via^a, aceasta il arata ca pe un biruitor al sau si nu ca pe un
invins.

Cine nu iubeste Crucea, n-a in^eles sensul adanc al ei:
viafa. Desi Crucea e moarte, daca este acceptatd de bund
voie, ea rodeste via^a, via^a vesnica.

§i la mormintele noastre sta crucea, sta semnul
increderii neabatute in inviere.

Ai renun^at la tot prin cruce si te-ai inchis in
mormant. Mormantul pare o uitare de sine profunda - nu in
sens neoprotestant, ci in sensul ca trupul se descompune in
pamant, datorita despdrfirii lui de suflet - dar el se va
deschide in ziua invierii.

Sufletul nu doarme! El e viu. ..dar trupul se odihneste.
El se odihneste, chiar daca il vedem descompunandu-se si
mirosind urat sau bineinmiresmat.

Invierea va fi un rod al invierii Domnului dar fiecare
va invia, dupa faptele lui, spre via^a vesnic fericitd sau spre
via^a vesnic nefericitd.

§i omul binecredincios mediteazd la crucea lui.

A dus el crucea si in sine insusi? Intrebarea aceasta ar
trebui sa incofyeasca si in noi. Ea ar trebui sa ne trezeascd

356

din somn, daca inca nu ne pasa de ve§nicia noastra. Sa nu
uitam: noi nu avem numai via}a, ci §i viafd vesnicdX

>Ouficien^a e stagnare, e mama prostiei. Din cauza

acesteia n-am inva^at §i n-am in^eles nici lucrurile cele mai
simple.

Daca ne-am oprit la un in^eles, ne-am atrofiat, am
murit. In^elegerea e infinitd §i cine crede ca o stdpdneste §i o
posedd in intregime e ca un om care se minte pe sine, cum
inca ma mai mint §i eu, pacatosul.

Sensurile duhovnice§ti ale acestei lumi sunt
nesfar§ite, caci Logosul dumnezeiesc e boga^ia §i izvorul
inepuizabil al lor. Trebuie sa in^elegem §i sa aprofundam
continuu ra^iunile lucrurilor, ale Sfintei Scripturi, ale fiin^ei
personale. Trebuie sa muncim zi de zi, clipa de clipa. Truda
noastra e plina de bucurii infinite.

Simt ca trebuie sa adancesc pe fiecare zi spusele pline
de har ale Sfin^ilor Paring. Dorul dupa aceasta munca ma
mistuie cu putere. Simt o sete continud dupa harul lui
Dumnezeu, fara potolire. Acolo sunt apele harului!

O, ce dulce e iubirea Ta, Dumnezeule! Inima mea
tanje§te de darul Tau §i dupa boga^ia slavei Tale! Ajuta-ma,
calauze§te-ma, inva^a-ma sa Te iubesc, Dumnezeul meu!
Inima mea e plina de dragostea Ta, cu toate pacatele §i
ticalo§iile mele.

Trebuie sa inva^am sa renunidm la poftele §i
tabieturile noastre pentru aceasta misiune sfanta. E un chin
dar unul salvator, mantuitor.

Pana nu voi face acest lucru, voi ramane intristat, ca
tree prin via^a prea u§or sau, mai bine-zis, nu ma voi sim^i
implinit in mine insumi cu ceea c&fac §i spun.

Trebuie sa aprofundez continuu §i sa ma smeresc
continuu. Trebuie sa invat sa-mi plang pacatele, sa mi le
vad, sa le urmaresc, sa fm aspru §i necrutator cu ele, fara
insa a lupta impotriva sdndtdiii mele.

Orice fapta necugetata ne costa.

Excentricita^ile §i pacatele tinere|ii mele m-au
seedtuit pentru toata via^a.

357

Simt ca am pierdut ceva ce nu mai pot sa recapat desi
simt, cred si traiesc cu constiinia, ca Dumnezeu mi-a iertat
pacatele, din marea Sa iubire de oameni.

Nu merit nimic. Nici via^a, nici darurile, nici mila Sa.
Dar pentru ca Domnul meu e Prea Milostiv, ma bucur si
sldvesc marea Sa iubire de oameni.

D

ictonul „Cuget, deci exist" al lui Descartes 93
trebuie inlocuit cu „Iubesc, deci sunt un om" al Sfantului
Calist Patriarhul 94 .

Pot cugeta si ma pot framanta mult dar pot, in acelasi
timp, sa nu exist pentru Dumnezeu. Dar daca il iubesc pe El,
pe Dumnezeu, atunci sunt un om dupa chipul Lui, partener
al dialogului plin de iubire dintre Dumnezeu si omul
duhovnicesc.

Cugetarea, filosofia mea e vana, ma poate indeparta
de iubire, ma poate insingura, pe cand iubirea ma umple, ma
desavarseste.

Iubirea ma face sa fiu om, om al lui Dumnezeu, om
pentru Dumnezeu.

Iubirea ma face sa in^eleg, ca omul e destinat sa fie al
lui Dumnezeu si sa traiasca in^elegandu-L si iubindu-L pe
El.

>Oimt ca oamenii, cei mai mul^i, care nu au multe

legdturi cu Sfanta Biserica, II privesc pe Dumnezeu
deformat, ca si cand ar avea chipul lor.

„Ce po^i sa faci impotriva lui Dumnezeu?", spun ei
cand dau de necazuri, pentru ca in mintea lor Dumnezeu

93 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Descartes.

94 *** pG ^ vol 147 ^ col 860 AB apud pr Prof Dr Dum i tru Staniloae, Teologia

Dogmatica Ortodoxa, vol I, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996, p. 269.
A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie20.htm.

358

lucreazd si Se manifesta arbitrar, fara vreo legatura cu
oamenii.

Chipul lui Dumnezeu, cum arata Dumnezeu e o
transcenden^a absoluta in viziunea lor, pentru ca fac
abstrac^ie de intruparea Domnului, chiar daca stiu cate ceva
despre ea.

Foarte pu^ini ortodocsi - si o spun cu durere - cunosc
cine e Prea Sfanta Treime. Unii cred ca e vreun Sfdnt sau
altceva.

Foarte pu^ini stiu ca Prea Sfanta Treime e Dumnezeul
nostru Celprea iubitor.

In loc de Treimea cea prea sfanta si atotiubitoare
gasim la acestia un Dumnezeu unic, atotputernic,
razbunator, ca la iudei sau la musulmani.

Ba, la unii, gasim un Dumnezeu foarte
antropomorfizat, chiar sexist, fa^a de care „adoratorii" se
poarta pornografic.

Altii ne dau date despre un Dumnezeu gandit ca fiind
impersonal, vazut ca oforfa sau ca o idee.

Ii nelinisteste prea putin ideea Iadului dar un loc
aparte il ocupa „Dumnezeul" sansei, al norocului, al soartei.

Accepta - mul^i dintre ei - ca au fost „sortrfi nefast",
ca Dumnezeu „a gresit" in privin^a lor dar ca nu au ceface.

Pe cand al^ii, lupta impotriva „egoismului" lui
Dumnezeu, Care nu ii lasd sa se dezvolte dupa propriile lor
idealuri singularizante.

Cand pacatuiesc, nu stiu sa vada in Dumnezeu pe
Iubitorul de oameni, pe Iertatorul tuturor pacatelor si
pocain^a lor e o lupta cu trupul lor si o ciudd pe ei, ca au
fost in stare de asemenea fapte; o revolta a propriului lor
orgoliu fa^a de ei insisi.

Considera ca au un Dumnezeu, ca to^i avem un
Dumnezeu dar ca nu trebuie sa „teoretizam" despre El sau
ca El nu trebuie slujit in Sfanta Biserica.

E un Dumnezeu pe Care // avem dar care „nu ne
apartine". Dumnezeu sta deasupra noastra si face ce vrea,
uneori chiar „impotriva" Lui.

„Cine poate sa imi dea primavara dupa iarna greal",
se intreba un tanar cantare^ roman intr-un cantec al sau.

359

Raspunsul e unul singur: Hristos. El e Primdvara cea
dulce, Care dezgheafd inima pentru via^a vesnica.

Am ascultat cantecul si am zambit la intelesul
duhovnicesc al primdverii in microbuzul care ma ducea spre
Fericitul Hie, la Turnu Magurele...

Dumnezeu ne da prilejul sd intdlnim oameni pentru a
ne imbogdii reciproc in iubire si in cunoastere dar si pentru
a ne ruga pentru ei.

Odata intalni^i, acesti oameni devin prezenie de
neinlocuit ale inimii si min^ii noastre. Ei raman in noi.

Preocuparea de ei devine o constantd pe care trebuie
sa o actualizdm prin rugaciune.

Rugandu-ne pentru ei, inva^am sa iubim si, mai ales,
inva^am ca iubirea e o purtare a tuturor, in orice moment, in
rugaciune.

Ajuta-ma, Prea Milostive Doamne, sa ma rog pentru
pacatele mele si pentru toata lumea! Ajuta-ma sa port in
mine, mereu, lumea intreaga, cu toata desdvdrsirea si
nedesdvdrsirea ei.

Ple-ar putea intreba cineva: „De unde aveti atdta

indrdzneald, atunci cand vorbi^i despre credinfa voastrd
ortodoxd?". Si unui astfel de om i-am putea raspunde cu
cuvintele Sfmtei Muceni^e Cecilia din Roma (f 22
noiembrie) 95 in fa^a eparhului: „Din buna stiinfd si din
neindoita credin}d" .

Cand cunosti temeinicia, valoarea si inal^imea
credin^ei ortodoxe, stii pentru ce lup^i, stii pentru ce esti
gata sd mori.

95 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie22.htm.

96 *** Viefile Sfin(ilor pe noiembrie, Ed. Episcopiei Romanului f?i Huf-dlor, Sfanta
Manastire Sihastria, 1993, p. 417.

360

Adevarata cunoastere a credin^ei naste o credinfd
puternicd, o credinta care e in stare sd se jertfeascd, sa
moara pentru Hristos Dumnezeu. O credinta care nu \i se
impune cuputere e o credinta inaptd, rece, sterila.

Tocmai de aceea, citind si recitind vie^ile Sfm^ilor
observam, ca prin termenul de credinta, noi desemnam - in
comparable cu ei - mai mult literele, decat forfa lor.

Ca sd preferi moartea martirica trebuie sa ai o iubire
fermd, curatd si incredere nezdruncinatd in Cel pentru Care
vrei sa mori.

Fara aceste virtu^i neapdrate, nu cred ca poti sa ai
„nebunia " sfdntd de a dori sd mori.

Sfin^ii Mucenici mureau nu pentru o idee, ci pentru
dragostea unei Persoane pururea iubitoare. Ei mureau pentru
Hristos, caci isi traiau toate zilele impreund cu El si pentru
El.

Judecatorilor pagani li se parea aiurea aceasta
dragoste, pentru ca nu nrfelegeau ca ea e fundamentul
adevaratei vie^i si al adevaratei cugetari.

Valorile lor, axiologia lor era prea pdmdnteascd,
pentru ca sa poata in^elege torentul de iubire din cei pe care
li omoraufdrd mild.

361

C

.97

ateva cuvinte la o lucrare a Sfantului Grigorie de
Nyssa v/ numita: Despre rdnduiala cea dupd Dumnezeu (a
viefii) si despre nevoinfa cea adevdratd .

In prima pagina, din prima pagina a traducerii in
limba romana am format urmatoarea propozitie: „acest
cuvant. . .statornicit in litere. . .e ca o vistierie a amintirii".

E foarte frumoasa expresia Sfantului Grigorie. Cartea
are astfel un scop anamnetic. Ea aduce aminte sau din ea ifi,
aduci aminte.

Ea poarta in sine o fixitate mereu dinamicd, un sfat
care te poate invdia oricand. Dar la ea te intorci si ca la o
vistierie, ca la o comoard a viefii vesnice.

Cartea sfanta e ca o cutie cu diamante neprefuite, o
boga^ie infmita a harului dumnezeiesc. Prin ea, Dumnezeu
te umple mereu de har, pentru ca ea adapd inima vie cu
apele mereu izvordtoare ale Duhului Sfant.

„Alegand unele dintre scrierile ddruite noud mai
inainte de Duhul". Sfantul Grigorie era incredin^at ca scria
car^i in Sfantul Duh, impreuna cu El. El vedea cardie sale
teologice ca daruri ale Sfantului Duh.

„Impartasirea de Duhul, nimicind boala intrata prin
neascultare, reinnoieste vechea frumusete a firii".

Sfantul Botez si Sfanta Mirungere sterg boala
pacatului originar si impartasesc celui botezat harul
Sfantului Duh. Prin Sfantul Duh, firea omului capata vechea
ei frumuse^e, frumuse^ea primordiald.

„Cand vine la tine boga^ia darului (Sfantului Duh - n.
n.), fa-te sdrac cu cugetul, neincrezandu-te niciodata in tine
si asteptand dragostea in suflet, ca pe o temelie a vistieriei
harului".

Pentru Sfantul Grigorie, iubirea e cea care
fundamenteaza boga^ia Sfantului Duh in sufletul nostru.
Darurile Sfantului Duh due la iubirea de Dumnezeu si de
oameni.

Ele due la comuniune si nu la singularitate trufasd.
Darurile duhovnicesti trebuie primite cu sdrdcie
duhovniceascd in suflet, cu lepddare de sine.

97 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

8 Poate fi citita aici: http://www.scribd.com/doc/48524369/Sfantul-Grigorie-de-
Nyssa-Despre-randuiala-cea-dup%C4%83-Dumnezeu-a-vie%C5%A3ii-%C5%9Fi-

despre-nevoin%C5%A3a-cea-adev%C4%83rat%C4%83.

362

„Sa nu slabim nicicand incordarea ostenelii".
Osteneala nu e o relaxare ci o muncd susiinuta, o muncire a
ta pentru via^a dupa Dumnezeu.

Nevoindu-te, esti incordat in privirea la sine dar si in
privirea la sfarsitul vie^ii tale. Prezentul si viitorul te tin,
concomitent, in incordare, pentru ca tu incerci sa vindeci
ranile trecutului dar si sa scapi de la^urile prezentului.

Nevoint,a e o lupta hotdrdtd, o alegere reinnoitd
zilnic. In cadrul ei nu po^i sa faci pauze, pentru ca nu exista
nicio secundd a vie^i tale in afara sferei viefii morale.

Sfantul Grigorie numeste aici patimile: „pui ai
rauta^ii".

P

arintele Savatie Bastovoi" are o mica lucrare,
numita Rusinea de dinaintea Spovedaniei , de o

99 Blogul sau: http://savatie.wordpress.com/.

100 Comentariile de aici le-am facut pe baza textului sau, gasit in format Word, la
nivel online. Ulterior acesta a fost introdus in cartea sa Ierod. Savatie Bastovoi, O
pogordre la lad. Despre perversiuni si pdcate in general, Ed. Marineasa,
Timisoara, 2002, p. 83-94.

363

profunzime si o inielegere a sufletului adanca,
duhovniceasca.

Pentru el, pacatul nu e o cddere din cretinism, ci
suntem - cand pacatuim (si to^i pacatuim, mai mult sau mai
pu^in) - „niste crestini lovifi, dar cre§tinF.

Pacatul te loveste, te raneste. „Viata crestinului -
spune Sfm^ia sa - „nu e alcatuita doar din victorii, doar din
reunite ci, poate, mai ales, din infrdngeri, dar din niste
infrdngeri suportate cu barbate".

Isi incepe lucrarea cu o povestire din via^a Vlddicii
Antonie, episcopul Surojului 101 , pentru a emite adevarul, ca:
„nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bunc.ale
Sfin^ilor Paring si chiar ale Mantuitorului".

Si aceasta, nu pentru ca nu am vrea, ci pentru ca: „nu
intotdeauna avem puterea necesard, curajul si (sau - n. n.),
pur si simplu, voinja".

Insa pacatele pe care le facem si urmarile lor trebuie
suportate cu bdrbdfie, din puterea lui Hristos, Care ne
intdre^te.

Parintele Savatie vrea sa dea incredere fra^ilor
ortodocsi. El indeamna la smerenie, la in^elegerea
neputintelor personale.

Are un raspuns foarte pertinent la intrebarea ce a
suscitat acest raspuns. El spune, ca „rusinea pe care o
sim^im (atunci cand ne spovedim - n. n.) nu depinde atat de
gravitatea pacatului savarsit, cat de intensitatea pocain^ei
noastre".

Cu alte cuvinte, ru§inea nu arata incon§tien}a celui
care vine sa se marturiseasca, ci addncimea infelegerii
pacatului si a consecin^elor lui.

Autorul nostru face din viata eroului american de box,

1 09

Rocky Balboa, si din so^ia acestuia o parabola ortodoxd -
cum a mai facut si in alte lucrari ale sale - dovedind aici,
dupa inva^atura Sfantului Maxim Marturisitorul, ca tot ceea
ce existd creat de Dumnezeu e un mediu pentru reflectie
duhovniceasca.

Chintesenfa vie^ii ortodoxe consta in nerenunfarea la
luptd.

Pentru ca nimeni sa nu renun^e, Parintele Savatie da
mai multe inielegeri actului marturisirii.

101 Un sait in memoria sa: http://www.metropolit-anthony.orc.ru/eng/.

102 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0479143/.

364

Daca nu putem spune o faptd rea preotului nostru
duhovnic, spune el, „du-te si o spune unui preot necunoscut,
du-te intr-un oras strain, intr-o tara straina, unde nu te mai
stie nimeni, si spune-o primului preot care ifi iese in cale
numai spune-o". Ceea ce conteaza este iertarea, curajul de a
dori sdfii iertat.

Pentru cei care si-au pierdut increderea in preoji, el ii
sfatuieste sa se confeseze unor oameni in care au incredere
iar pentru cei care nu se incred in oameni, sa se confeseze
direct lui Dumnezeu.

Ceea ce conteaza - pentru acestia din urma - e sa
iasd din ei insisi, sa aiba curajul sa spuna unui alt „tu" uman
sau lui Dumnezeu problemele lor.

Lucrarea confine si o mica exegeza la via^a Sfantului
Petru si a lui Iuda. Sfantul Petru nu s-a marturisit oamenilor,
dar s-a marturisit lui Dumnezeu, pe cand Iuda s-a marturisit
oamenilor dar n-a avut curaj sa se marturiseasca lui
Dumnezeu.

Trebuie sa-I spunem lui Dumnezeu cd-L iubim, chiar
daca nu credem acest lucru.

Trebuie sa-I spunem Lui pdcatele noastre. Dar,
trebuie sa avem constiin^a, ca pacatele noastre pot fi
fleacuri, pe langa cele in care am putea sa cddem pe viitor.

O lucrare plina de noblefe si de compasiune. Acestea
sunt armele, de fapt, cu care trebuie sa luptdm impotriva
tuturor relelor de astazi.

365

In cartea Indreptdfirea binelui a lui Vladimir
Soloviov am gasit - pe langa multe altele - un pasaj
scriptural in^eles confuz.

Soloviov spune: „desi strabunul Avraam avea o
sensibilitate morala superioard, hotararea lui de a-si
sacrifica fiul (Fac. 22, 1-13) se datora insuficientei sale
in^elegeri a ceea ce cuprindea ideea de bine ; el sesiza
perfect forma imperativd a legii morale, ca expresie a
voin^ei supreme, si o accepta in mod necondrfionat, dar ii
lipsea conceptul de bine sau ceea ce poate fi object al
vointei lui Dumnezeu " 104 .

O in^elegere gresita a voii lui Dumnezeu. El disociaza
voia lui Dumnezeu de ideea de bine, nein^elegand ca tocmai
voia lui Dumnezeu e binele.

Sfantul Avraam tocmai pentru ca stia ca Dumnezeu e
binele sau ca voia Sa il conduce numai la fapte bune,
accepta imediat sa-1 sacrifice pe Isaac, pe singurul sau fiu.

Soloviov ar fi dorit, ca Sfantul Avraam sa aiba o
doctrind despre bine, o filosofie morala, dupa care sa se
ghideze in actiunile sale si care sa fie autonomd fa^a de
voin^a lui Dumnezeu.

Insa Sfantul Avraam II socoteste pe Dumnezeu ca
izvor al binelui, fapt pentru care se supune dorin^ei Lui,
chiar daca uciderea aceasta parea sa fie in contradicfie cu
El.

El, Sfantul Avraam, alege nebunia crediniei, acest
paradox al crediniei, care, in ascultarea de Dumnezeu, face
lucruri care par a fi „imorale" pentru filosofi si moralisti.

Voia lui Dumnezeu nu e supusd ra^iunii noastre
limitate iar propria noastra idee de bine, nu-L determina pe
Dumnezeu sa ne facapropriuljoc.

Voia lui Dumnezeu trebuie acceptata cu smerenie si
cu credinid, chiar daca ne depdseste in multe aspecte ale ei.

Acest episod scriptural insa e plin de conotafii
profetice. El anmrfa moartea Fiului lui Dumnezeu, Care
parea - pentru unii - ca nu trebuia sa se intample.

103 Vladimir Soloviov, Indreptafirea binelui, trad §i note de Nina Nicolaeva, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 1994.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Soloviov.

104 Liniile punctate arata opiniile grefjite, fa{a de care am luat atitudine. Intreaga carte
insa are probleme grave din punct de vedere teologic, ca si autorul ei.

366

Parea, pentru mul^i, un rdu si chiar si unii dintre
Sfin^ii Apostoli L-au sfatuit pe Hristos Dumnezeu sa fuga
de moarte.

Dar dupa cum Sfantul Avraam nu da inapoi si era
gata sa-1 sacrifice pe Sfantul Isaac, la fel nici Domnul nu
cedeaza gandurilor satanice de renunfare la Cruce, caci
Jertfa Sa era pentru mantuirea lumii intregi.

In interpretarea lui Soloviov, se observa disocierea
neta intre teologia dogmaticd si teologia morald, ultima
neavand statutul de teologie morald, ci defilosofie morald.

Desi, teoretic, accepta ca legea morala e o expresie a
voin^ei dumnezeiesti supreme, in practica insa, el considera
morala ca fiind autonomd si o consecin^a, in totalitate, a
unei gdndiri imanentiste.

Morala lui, nu e deci morala care decurge din voia lui
Dumnezeu, ci morala care decurge din procese cognitive
strict subiective.

Greseala lui e aceea de a intra pe teritoriul Sfintei
Scripturi cu idei care nu aparfin voin}ei divine si, mai mult,
de a arata ca aceste idei strdine credin^ei noastre „concorda"
cu Revelatia dumnezeiasca sau ca „decurg", in mod logic,
din aceasta.

Acest fel de greseala e facuta de to^i aceea, care fara a
se curdfi de patimi mai intai si fara a primi simtirea harului
in inima lor, in multa smerenie, cred ca pot infelege cele ale
lui Dumnezeu in for^a, cu propriile lor puteri si fara ajutorul
Lui.

Aceasta idee a „adevarului impersonal" ii face sa fie
orbi la adevarul, ca adevdrul adevdrat e o Persoand si ca
aceasta Persoana ne iradiazd in legatura intima cu Ea si nu o
filosofie bine gdnditd.

Fiind prea imbacsrfi de impersonalismul pdcatelor
lor, ei cred ca pot cuceri orice fara sa fie in relafie cu ceea
ce vor sa cucereascd.

Dar tocmai in aceasta consta marea lor deziluzie: ca
nu pot cuceri prin egoism pe Dumnezeu, pe Cel care trebuie
iubit cu toata fiin^a noastra.

Consecin^ele demersului scriitoricesc al lui Soloviov
due la autonomizarea omului...Aici e tot raw/!

367

>Ofantul loan Gura de Aur numeste invierea morfilor
- pentru caeo inviere a trupurilor - invierea „cea mica" .

Pentru el, invierea cea mare e invierea pe care „am
avut-o din pacat", prin care am iesit din pacatul originar:
„Caci am fost ingropafi cu El in Botez si ne-am sculat cu El
prin Botez".

Sfantul Botez e „prima inviere" si cea mai mare,
pentru ca ea ne-a adus „izbavirea de pacate".

Pentru ca am inviat cu sufletul, invierea trupului, in
ziua de apoi, e invierea cea mica. Caci de cea importanta §i
prima, cre§tinii ortodoc§i au trecut deja.

F ericitul Dumitru Staniloae, prezentand „energia"

dumnezeiasca ca lucrare a facut sa se in^eleaga faptul, ca
harul dumnezeiesc izvord§te din fiin^a dumnezeiasca a Celor
trei ipostasuri - dupa inva^atura Sfantului Grigorie

103 Cf. PG, vol. 50, col. 438-440, in Cuvdnt despre Inviere, apud Pr. Prof. Dr.
Dumitru Staniloae, TDO, vol 2, p. 149, n. 49.

368

Palama 106 - dar ca acesta nu e desparfit de Cele trei
ipostasuri dumnezeiesti, pentru ca „nu exista lucrare fara
lucrator" 101 '.

Pentru ca numim harul lucrare a lui Dumnezeu, II
intelegem pe Dumnezeu ca pe un izvor personal sau, mai
bine-zis, tripersonal al harului si dialogul indumnezeirii tot
la fel de personalist ca si comunicarea harului dumnezeiesc.

Gratia „creata" catolica e o evidenfd impersonald,
pentru ca ea vine prin Bisericd si nu direct de la Prea Sfanta
Treime.

De fapt, conceptul de gratie creatd este o inovafie
puerild si, in acelasi timp, catastrofald, deoarece
consecin^ele ei sunt: un Dumnezeu mort, fara viafd
iradiantd si niste suflete lipsite de puterea si bogdfia de
daruri a Sfantului Duh.

Sfanta Ortodoxie nu II desparte radical pe Dumnezeu
de oameni. Dumnezeu si omul sunt in comuniune, intr-o
legatura directd §iplina de iubire.

Catolicismul e separat de oameni prin gratia „creata
supranaturala", pentru ca n-a permis omului sa vada o
intimitate reald cu Dumnezeu.

Gratia „creata" e o barierd intre el si Dumnezeu si nu
o punte de legatura. Dumnezeu a fast inchis intr-o
transcendent „egoista", pentru ca au pierdut sensul real,
scriptural si patristic al relabel harice a omului cu
Dumnezeu.

El, Dumnezeu, nu sta departe de noi. Dupa cum
spune Fericitul Dumitru: „Harul e fereastra deschisd spre
infinitatea lui Dumnezeu ca Persoand, sau ca (si - n.n.)
comuniune treimicd de Persoane" .

Harul e o fereastra, o respirare a vieUi dumnezeiesti
si nu un vehicul de esen^a creatd intre Dumnezeu si noi. El e
transcendent ce poate fi gustata de imanenfa oamenilor,
fara ca acestia sa o considere imanenta. Harul e lucrarea,
iradierea, stralucirea, mladierea dumnezeiasca a Prea Sfintei
Treimi, proprie si fireasca Ei din veci.

Daca teologii romano-catolici numesc harul „creat",
atunci II fac pe Dumnezeu o creaturd sau nu mai disting pe
Dumnezeu de creafia Sa.

1 6 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama.

107 Cf. TDO, vol. 2, p. 200.

108 Ibidem.

369

Harul e lucrarea proprie a lui Dumnezeu §i nu un
eject al voiniei Prea Sfintei Treimi.

Catolicismul confunda timpul cu vesnicia sau
introduce materia, intr-un mod imaginativ, in vesnicie.

Harul e eel care ne indumnezeie§te, eel care ne
transforma fiin^a cu totul §i daca el e creat, atunci nu ne
poate scoate dintre limitele creaturalului.

Nemaivazand rostul adanc, intern al harului in
mantuirea personala sau nemaiavand harul, datorita separarii
de Adevarata Biserica a lui Hristos, catolicismul a inceput
sa filosofeze, considerand harul „lucru in sine", care
„mantuie§te" separat de Hristos §i care nu ne scoate catu§i
de pu^in din timp.

Sunt robii istoriei §i ai timpului. De fapt, sunt robi ai
morfii.

Ei nu mai pot spune: Jrdim in Dumnezeu §i umbldm
in El", pentru ca nu se simt racordafi, prin harul Sau, la
viafa lui Dumnezeu

In. 14, 21: „Cel care are poruncile Mele §i lepdzeste,
acela este care Ma iubeste".

Adesea aud, ca trebuie sa cunosti mai pufin voia lui
Dumnezeu §i ca, mai ales, trebuie sa trdiesti dupa voia Sa.
Dar cum sa trdiesti dupa ceva, pe care nu stii cum arata?

Voia Sa o gasim in poruncile Sale. Si ca sa le
implinim, trebuie sa cunoastem voia lui Dumnezeu §i pe
masura ce o cunoastem trebuie sa o implinim.

Cuvantul de mai sus al Domnului ar parea sa le dea
dreptate acelora, care bat moneda „trairii". Dar ce e „trairea"
de fapt ? A indlfa din umeri, nu e un rdspuns.

Domnul ne-a dat porunci. El ne-a inva^at ce safacem,
cum sa procedam vizavi de El, de oameni, de noi inline, de
ce e injurul nostra.

Dar ce inseamna sa ai poruncile Lui? A avea Sfanta
Scriptura acasa e doar inceputul acestui „a avea". Cel care
are poruncile Lui, trebuie sa le aiba in el, insu§ite de el.

Si ca sa-^i insusesti voia lui Dumnezeu e nevoie de
multd cercetare, de multa cunoa§tere, de multa nevoin^a, de
mult studiu, de multa smerenie.

370

A le avea presupune un mare efort, un efort continuu,
care presupune o voin^a foarte sagace pentru adevar.

O in^elegere pur mentald a poruncilor Domnului sau o
purd memorare a lor, nu cred ca ne duce la implinirea
cerin^ei din versetul de fa^a.

A avea poruncile lui Hristos inseamna a le intui
adevarul si a intrupa acest adevar, cu multa fidelitate, in noi
insine.

Cuvintele Lui intra in noi datorita dragostei ce o
avem pentru El. Ele intra in noi, pentru ca le iubim. Pentru
ca iubim pe Cel ce ni le spune.

Dar a le avea nu inseamna numai a le accepta, ci a
conlucra cu Hristos, ca El, prin Sfantul Duh, sa ni le
imprime in noi, sa ni le scrie in inima.

Cuvintele lui Dumnezeu pe care le avem - intr-un
mod minunat ale noastre, dar ca daruri ale Lui in noi - le
avem in inima, in eel mai adanc^br interior al nostra.

§tim ca ele, cuvintele Lui sunt in noi dar totodata stim
ca ele, aceste cuvinte, ni s-au imprimat intr-un mod
minunat, numai pentru ca noi ne-am deschis Lui, L-am dorit
pe El si El ni s-a facut noua cunoscut.

Avem in noi si la noi poruncile Lui si asupra lor
meditam. Ne straduim sa le implinim in fiece clipa, chiar
daca uneori gresim sau nu avem curajul sa fim cei pe care El
si-I doreste.

Le avem in noi, le avem in mintea noastra, le avem pe
buze, le purtam in maini. . .cuvintele Lui cele preasfinte.

Dar daca le avem, trebuie sa le pdzim. Si a le pdzi e
sinonim cu a le implini, cu a le trdi.

Deci a trdi inseamna a intrupa ceea ce stii in mod
deslusit. A intrupa voia lui Dumnezeu, pe care ai injeles-o si
pe care te chinui sa o infelegi, cu smerenie, in continuare.

Trairea e o mergere dupd adevar. Dar pe masura ce
trdiesti dupa voia lui Dumnezeu, pe atat infelegi si
aprofundarea necontenitd sl adevarului.

Adevarul nu e static.

Nu e pentru o clipa.

Nu e ceva de domeniul cuprinderii complete, ci
trairea in relafie cu Hristos, Adevarul ipostatic.

Astfel, a infelege voia lui Dumnezeu inseamna a trdi
cu Hristos iar a pdzi voia Lui inseamna a nu stirbi
dragostea fa{a de El.

372

Daca terfelesti dragostea fa^a de El inseamna ca
dragostea ta este impurd. Daca nu pazesti cuvintele iubirii
Lui, nu-L iubesti, pentru ca de nu-I iubesti cuvintele, de nu
te patrunzi de ele, ara^i ca nu-L iubesti nici pe El, nici
persoana Lui.

A-L iubipe El inseamna sd-L ai in tine si sa pazesti in
tine cura^ia trairii cu El. Nimic impur, nimic tenden^ios. . .

Dar, o, Dumnezeule, iubirea mea e pufind si ticalosia
vietii mele e multd.

Cum sa Te iubesc pe Tine, daca pdcdtuiesc mereul

Cum sa Te am, daca sunt cdlcdtor al poruncii Tale?

Ma arat pe mine dusman al Tdu si nu prieten, desi
inima mea spre Tine tinde ca spre soarele ce o incalzeste, ce
o mangaie. Ca spre umbra ce ii alina dogoarea trupului.

In acelasi timp, doresc sa pdzesc poruncile Tale, dar
ma vad ca nu le pdzesc.

Si mai am o nedumerire foarte mare: aceea ca nu stiu
cu adevarat ce inseamna „a pazi".

La nivel uman, a nu fura inseamna a nu lua un fruct
sau a nu jefui pe cineva in amiaza-mare. Dar la Tine a nu
fura inseamna nici a nu gdndi safari sau nici a nu dori sa
ai ceea ce nu e al tdu.

§i tot asa, la fiecare porunca, primul infeles imi spune
putin...Dar daca ma afund in fiecare dintre ele aflu, ca ceea
ce intelesesem prima data e prea pu^in in comparable cu
ceea ce mi se descoperd de catre Tine.

De aceea, Iubite Doamne, cuvintele Tale sunt abisuri
de inielegere si nu e usor sa spui ca pdzesc poruncile Tale.

Dar cu toate acestea, simt ca Te iubesc, simt ca
poruncile Tale imi raman in inima sau, mai bine-zis, imi
coboara in inima, ca sa Te simt pe Tine in ele.

Tu esti in mine Iubire infinitd iar eu, cu muta nebunie
indraznesc sa-Ti spun: Te iubescl

De unde atata indrdznealdl E o indrazneala bund! Lsl
prima vedere, m-as indoi de ceea ce spun. Dar patrunzand
mai adanc in mine, rugandu-ma si smerindu-ma, descopar
ca dragostea Ta izvordste din mine sau ca izvorul dragostei
pentru Tine esti chiar Tu.

O, Doamne, mi-e teama sa spun adevdrul sau sa ma
bucurl Iubirea mea cea plina de pacate ma face sa plang, ma
face sa-mi fie rusine de mine, sa ma rog pentru iertare.

372

Dar, in acelasi timp, simt ca iubirea Ta ma invdluie,
ma aprinde, imi sageteaza inima cu o dulce, clara si smerita
iubire, pentru care sunt profund recunoscdtor.

La atata mila si dragoste, recunostint,a mea e un abis
al tdcerii, in care simt ca niciun cuvant n-ar fi destul, pentru
a-Ti spune inima mea.

Adancul iubirii Tale imi addnce§te adancul inimii si
tocmai acolo, unde eu nici nu stiu cum aratd acest adanc, e
dragostea pentru Tine, ce impreuna petreci cu mine. E o
taina si totusi ma pronun^. E o taina pentru mine.

A implini poruncile Lui inseamna a-L iubi si daca Ii
implinesti poruncile, II sim^i pe El Insusi in tine, ca pe Cel
care Qfiinfa virtulilor Tale, dupa cuvintele Dumnezeiescului
Maxim Marturisitorul .

Trebuie sd-L ai in tine. La Sfantul Botez II primim in
noi pe El, pe Hristos.

II avem in abisul jdrd fund al sufletului nostra ca pe
Lumina lumii, ca pe grduntele de mu§tar, ca pe comoara din
adancuri. El e in noi si ne vorbeste din noi inline si ne spune
poruncile Sale constiin^ei noastre.

El e glasul pe care II auzim vorbind: glasul
constiin^ei. Noi nu-L auzim numai in Sfanta Evanghelie
vorbind, ci si in noi. Dar pentru a-L auzi din noi, trebuie sd
inldturdm noaptea si iadul din inima, sa facem cura^enie in
strafundul fiin^ei noastre.

109 Mana sa. Fotografie preluata de aici: http://www.calauzaortodoxa.ro/stiri/sf-
maxim-marturisitorul-la-manastirea-voronet/.

373

Deci, nu-i usor! Nu trebuie numai sa postesti, sa te
rogi, sa vii la Sfanta Biserica, fara sa stii pentru Cine faci
acestea. Trebuie sa stii cum, cand, pentru Cine, de ce avem
nevoie sa-I ascultam poruncile.

Dar daca ele nu ar avea legatura cu noi, de ce ni le-a
dat? De ce ne-a spus ceva, niste precepte, daca nu ne ajuta
sa le si implinim?

Intrebari cu finalitate buna dar venite dintr-o minte
confuza, neclara.

Poruncile Lui au legatura cu noi, sunt in folosul
nostru si putem sa le implinim. El a stiut ca putem sa le
implinim si tocmai de aceea ni le-a dat.

Dar El Insusi ne ajuta sa le si implinim, sa ne
concentram toata via^a in implinirea lor.

Trebuie sa avem poruncile Lui dar si pe El. Daca le
avem pe acelea, nu e logic ca pe El sa dorim a-L avea si mai
mult? El Insusi e iubirea noastrd iar poruncile Lui sunt
semnul, pecetea practicd a. iubirii noastre.

Pe El II iubimj9n'« poruncile Sale. Prin cuvintele Sale
urcdm la iubirea Lui, la bunatatea Lui, la cura^ia Lui, la El
Insusi.

Poruncile Lui nu ne fin la distanfd de El, ci ni-L
apropie. Daca poruncile Lui sunt rdu infelese, atunci ele
devin moduri ale nepdsdrii fa^a de El.

Implinite pentru ele insele, poruncile Lui sunt moduri
de disprefuire a Lui, pentru ca se sfinfeste legea in locul
Puitorului de lege si pentru ca legea devine mai importantd
decat Cel care a predat-o lumii.

Poruncile Lui trebuie sa ne invete cat de mult ne-a
iubit si ne iubeste El. Aceste semne de iubire fa^a de noi
trebuie primite cu iubire fa^a de El, pentru ca acestea sa fie
sim^ite ca niste cuvinte vii, pline de focul si cura^ia vie^ii
dumnezeiesti.

Cand El e privit ca fiind separat de cuvintele Sale si
cand ascultam cuvintele Lui fara sa sim}im ca El ne vorbeste
prin ele si acum, si mereu, tocmai de aceea slujbele noastre
ortodoxe ni se par „seci", „fara vlaga", „prafuite".

Dar nu e asa! „Praful" acesta imaginar nu e decat
reflectarea in propria noastra minte a urdciunii din noi, a
triste^ii si a somnambulismului nostru. E ca atunci cand noi
suntem tristi si vrem ca tofi sdpldngd.

Cand tristeiea pdcatului e in noi, consideram ca toata
lumea e curvd, epierduta, e ticdloasd, e nemernicd.

374

Dar aceasta nu e decat o percepiie gresitd a noastrd,
o optica deformatd.

Ca sa faci ceea ce vrea Dumnezeu trebuie sd te
mistuie toata via^a in^elegerea voii Sale.

De aceea nu e in^elept sa spui: „traie§te", cand nu §tii
ce inseamna „a trai" iar a trdi presupune tocmai o urmare a
voii lui Dumnezeu, Care nu folose§te o logicd umand
decdzutd ci supralogica, metalogica, intuirea realitatii
continuu apofatice.

In imperativul „traie§te" se observa o infatuare
copilareasca, care presupune ca oceanul are doi metri
adancime §i ca cerul are stelele formate din lumini^ele
pomilor de Craciun.

Se trece cu vederea asceza umiliniei §i se propune
asceza u§urdtd}ii, sl autosuficien^ei. Adica vrei sa porne§ti
la lupta, sa te bati §i ^i-ai uitat mitraliera acasa, adica
intelegerea a cum trebuie sd lupti cu patimile.

In locul aprofundarii clipa de clipa solutia ta neroada
este o unilateralitate fariseicd.

„Cel care are poruncile Mele" - spune Domnul - are
§i viafa Mea, cuvintele Mele, Crucea Mea.

In vacarmul vie^ii cotidiene, el paze§te nu numai
suprafafa cuvintelor Mele, nu numai ceea ce pare sd fi spus
Eu, ci el apara §i ceea ce Eu am suferit traind printre
oameni. El traie§te § i afla cat de greu e a trdi cu Hristos.

Chiar daca greseste, chiar daca e slab, chiar daca se
simte adesea biruit, fara putere, fara prea mari speran^e, el
sufera cu Hristos, simte via^a impreuna cu El, se zbate sa nu
fie inghiiit de valul mor^ii, de valul nebuniei satanice.

§i de aceea, el Ma iube§te, acest om, pentru ca e una
cu Mine, e una cu Mine in tot timpul §i numai in Mine vede
scaparea, ajutorul, mila, Cel-mai-bun-Prieten.

El e eel care Ma iube§te, pentru ca nu renunid la
Mine, nu uitd de Mine §i prin asta arata ca el are poruncile
Mele §ipe ele lepdzeste.

Sa ascultam glasul Domnului!

375

Tr

rebuie sa meditdm addnc la cuvintele Domnului.
Ele ne dezvaluie adevdruri dumnezeiesti dar si realitatea
vieiii noastre sufletesti.

Unii se intreaba daca exista sau nu suflet dar nu stau
sa se observe cufineie.

Cuvintele Domnului insa sunt categorice: „Oricine
savdrseste pacatul este rob pacatului" (In. 8, 34).

Oricine. . .nu numai unul sau doi.

„Tenta^ia pacatului" e la moda astazi. Se spune
adesea: „e tentanta". Si asta cu privire la o rochie, la o
masina, la o femeie.

Folosirea peiorativa a cuvantului nu are nimic de-a
face cu cuvantul „ispita", in^eles de noi, ortodocsii.

Afi ispitit inseamna afi momit, a fi atras spre pacat de
vreun om, prin cuvinte sau gesturi sau de demoni, prin
intermediul gandurilor si a alunecarii inimii spre rau.

Afi ispitit e una - iar momeala nu e pacat - pe cand a
fi tentat arata infelegerea /acuta in mine cu rdul si cu
dorirea lui.

Ma tenteazd inseamna vreau, pe cand sunt ispitit
inseamna sunt atras, fara voia mea, la rau sau nu doresc cu
tot sufletul raul respectiv.

Constiin^a ma mustra cand aleg rau.

Chiar daca mintea ne este inselatd de demoni - spune
Sfantul Ignatie Briancianinov - inima le da pe fata
minciunile 110 .

Aleg raul - de multe ori din sldbiciune - sau ne
lasam condusi de ideea ca „suntem slabi", pentru a nu mai
lupta impotriva pacatului.

Abandonam lupta pentru „un pic" de placere sau
speram sa gasim in pacat lucruri „bune", „frumoase" pentru
in^elepciune. Asa arata autoinselareal

Daca am fi aten^i la noi, atunci am observa in noi si in
ceilalti sute de fapte facute sub inrdurirea Satanei, care sunt
mai mult sau mai pu^in constientizate.

„Autonomia" noastra, acel „stiu eu", ne aduce multe
rele pe suflet. Ne intrebam: de unde atata placere, de unde
atata perversiune in noi?!

110 Parafraza la *** Despre vedenii, duhuri §i minuni, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002, p.
165. Textul e urmatorul: „Duhurile viclene sunt date in vileag de inima; mintea nu
este indeajuns pentru acest lucru".

376

Ne plac tot felul de excentricitati, suferinta altora,
mizeria, satanismul, anarhia dar ne dam seama si de cat de
multe lucruri doreste sufletul nostru, de cate poate el
cuprinde.

Ne addncim in rau. Gasim mereu alte fafete ale
raului. Dar asta nu ne face sd nu-l mai dorim daca suntem
stdpdniti de rau.

Cautam peste tot placerea, dorim sa nefacem pldcere,
pana cand ne dam seama ca nu mai putem trdi fara ea.

Devenim dependent de pldcere ca de aer. Ne
afundam in placere, uitam de demnitatea noastra, de rusine,
de bine si de rau, ne ascundem, fugim...si ne satisfacem
poftele.

Cu cat mai multe pofte, cu atat mai multe cerinfe.

Daca sexul e placerea prima si langa ea e si bdutura,
sunt si drogurile si figdrile, atunci patimile noastre costd
scump, sunt niste patimi „scumpe", greu de intreiinut.

Nu mai esti liber, nu mai ai timp, pentru ca trebuie sa-
\i impline§ti poftele.

Crezi sau nu crezi in cuvintele Domnului, vrei sau nu
vrei sa le ascul^i: nicio problema. Le vei afla oricand la fel
de imperturbabile si ele l\i vor spune: „Oricine savdr§e§te
pacatul este rob pdcatuluF '.

De ce sunt rob? \\\ vine sa strigi acest lucru impotriva
Lui. Sunt liber!.. .Dar libertatea ta arata hidos.

„De ce se prostitueazd o femeie in varsta?", te intrebi.
„Ca sa aiba ce mdnca", iji spun, „sau ca sa demonstreze ca e
inca tdnard , \ Dar n-am dat raspunsul, care sa cuprinda toatd
realitatea.

Poate vrea sa se „razbune" pe infidelitatea fostului sot
sau a actualului sot. Poate vrea doar sa „incerce" cum e.
Poate e curioasa. Poate vrea sa-si implineasca vechile
„vise".

A vorbi despre o patimd inseamna a vorbi despre o
durere a sufletului si nu pentru a blamape cineva.

Literatii isi pun astfel de intrebari si incearca sa le
rezolve. Dar oamenii duhovnicesti pot explica mai amplu
aceste traume. Ne-am invatat sa gasim raspunsuri scurte si
simple la toate intrebarile, dar unele necesita multe
aprofundari pentru a ajunge la concluzia, ca abia suntem la
inceput cu explicable si ca nu stim sa mergem mai departe.

377

O femeie in varsta, care se prostitueaza, poate fi si o
femeie nefericita, care umbla dupa un ideal al dragostei,
acolo unde acesta tocmai se intunecd.

Placerea pentru pacat, dorin^a nebuna dupa sex, dupa
a face sex, ascunde o mare nefericire. Pentru ca nu esti
implinitd sufleteste, umbli dupa excitarea simfurilor, sl
trupului, a pielii.

In loc sa vedem intr-un asemenea caz o
„imposibilitate", ar trebui sa acceptam ca o asemenea fiin^a
suferd imens.

Ea poate face sex cu aceeasi seriozitate cu care
altcineva s-ar ruga. Si prin aceasta nu spun ca mobilul
rugdciunii e placerea sexuald - Doamne fereste! - ci
faptul, ca pentru ea sexul e un lucru foarte aparte, prin care
crede ca isi capata „implinirea".

E foarte greu sau imposibil sa gasesti o prostituata
care, in acelasi timp, sa aiba o via^a legatd de voia lui
Dumnezeu.

Ele simt un gol imens sufletesc, sunt singure, fara
credin^a vie, fara un cuvant bun si trupul celui cu care ele
fac sex reprezinta o prietenie - poate uneori, singura
prietenie - cu „caldura" lumii acesteia, cu via^a ei.

De cate ori ma gandesc la nefericirea acestor femei
simt o mare rdceald in suflet, aidoma unui pustiu rece si
trist.

Criminalul care ucide sau trebuie sa ucida,
puscariasul recidivist, ho^ul „de profesie", mincinosul
„practicant", eel care delapideaza sume imense de bani,
be^ivul notoriu, ateul fara scrupule sunt oameni singuratici,
nefericiti, tristi, care fac din rdu, din pacat, o „pldcere" a
vieiii. . . si cu io\ii fug de durere.

Unii accepta dureri, torturi, flagelari pentru placere
dar nu accepta sa lupte pdnd la sdnge cu pacatul, cu patima
din ei.

A lupta cu patima e mai dureros si mai chinuitor
decat a suporta torturi, pentru ca trebuie sa lupii cu
smerenie si cu realitdti interioare, cu propriile tale
obisnuinte rele.

A lupta cu patima inseamna a lupta duhovniceste.

A

Inseamna a chema in favoarea sldbiciunii tale mila Prea
Sfintei Treimi.

378

Sunt rob pacatului. Daca sunt rob al lui, atunci nu
sunt liber. Pot trai „bine", cu situate fmanciara buna dar sa
nu ma simt bine.

Mi-e frica de ceilarfi, de despar^iri, de singuratate si,
mai ales, de moarte. Gandul mor^ii te poate innebuni, te
poate teroriza cu multa putere.

„De ce a§aT\ ne intrebam. „Unde vom ajunge?".

Atatea crime, violuri, furturi, faradelegi...Dar nu
observam nefericirea, nefericirea oamenilor.

Vo\\ pacatui nu numai din placer e, ci si din disperare,
din sdrdcie, obligat de altcineva, din dragoste pentru altul,
din curiozitate, din nebunie, din fried, din faptul ca e „la
moda". „Una mica si fara lovele", vorba cantecului.

Fara sa-^i dai seama, ca-n filme, ucizi pe cineva sau
po^i sa te afli in postura de afi ucis de catre un altul.

Exploatdm pacatui, ne jucdm cu el, ni-1 imagindm,
rddem de el, il prezentam ca pe ceva „bun", „frumos",
„vrednic de dorit".

Dar suntem robii lui. Ai lui, ca pdcat cuprinzdtor dar
si ai fiecdrui pdcat in parte.

Domnul a spus „pacatul", pentru ca prin acest nume
sa le cuprindd pe toate.

Ca sa diseci un pacat rfi trebuie mult timp si multe
cuvinte si multa stravedere a vietii interioare, mult har,
multa experienta dumnezeiasca. Iar cei care nu sunt
familiarizaii cu acest gen de disecfie duhovniceasca se
inspaimanta in primul moment.

Insa aceasta disecare a pdcatelor si a patimilor e
materia de studiu, e ceea ce se petrece, continutul discutiilor
in cadrul cercetdrii gdndurilor, adica in relatia dintre
Pdrinte duhovnicesc si ucenic.

Pentru ca Pdrintele duhovnicesc, omul plin de
teologie si de experienta duhovniceasca transmite ucenicului
sau tocmai acest lucru: intelegeri teologice si solutii pentru
patimi.

In car^ile Dumnezeiestilor Paring acest fel de disec^ie
merge pana la disecdri microscopice ale pacatului.

De aceea, po^i auzi glasuri care spun: nu stiam ca
aceasta e un pdcat sau ca acela e un pdcat. Si au dreptate!

Pentru ca pacatui trebuie privit cu lupa minfii, intr-un
mod foarte atent, cu musta seriozitate, pentru afi detectat ca
microb, care ataca sistemul nostra imunitar.

379

Si pentru ca sa intelegi ce gdnd, ce simtire, ce mod de
afimxQ propriu vietii ortodoxe ai nevoie de un om care sa
fi inteles, in mod practic, toate aceste lucruri de mare
subtilitate.

Cand cunoastem murfimea pacatelor si ne vedem
bonavi de toate ne cam trece pofta de a ne lauda cu
„performantele" noastre duhovnicesti.

De aceea, demonii nu ii lasa pe oameni sa citeasca
cardie Sfin^ilor Paring, pentru ca sa nu le descopere cursele
lor multiple.

Carole Sfm^ilor Paring - chiar daca mul^i nu ma pot
crede - sunt mai usoare decat paginile Sfmtei Scripturi.
Aici, analizele sunt mai aproape de noi decat abisul
Scripturii.

Carole Sfm^ilor Paring sunt o introducere in
in^elegerea Sfmtei Scripturi.

Insa astazi multi cred invers, din pacate: ca Sfintii
Parinti sunt mai grei decat Scriptura, cand acestia au
comentat Scriptura si Traditia ca pe marile lor cdrti de
cunoastere.

In^elegem cu greu ceea ce trebuie sa facem pentru ca
nu admitem din prima propria noastra stare de pdcdtosenie.

Ceva foarte important pentru via^a duhovniceasca e
continua cercetare de sine si incercarea de a-ti rdspunde la
intrebdrile cele mai nepldcute ale existenfei tale si ale lumii
intregi.

Gresim cand credem, ca in via^a duhovniceasca e
deajuns sa ne vedem pacatele in mod abstract, numai fata
de noi, fara sa vedem totalitatea lor, raul lor la scard
universala.

Un pacat vazut numai in mine e un pdcat minimalizat.
Sau un pacat vazut numai de mine in mine e un pacat, pe
care cred ca nu-l mai vede nimeni.

De aceea, in via^a de zi cu zi, tenebrele noastre
interioare ii ating si pe cei de langa noi, facandu-le raul si
mai rdu sau intunecdndu-le bucuria.

O informa^ie privita la televizor sau ascultata la radio,
un film porno sau cu morti in serie, o cearta pe strada, o
nedreptate facuta cuiva nu raman/ara urmdri in noi.

Cum raspundem interior la toti acesti stimuliV.

Ce se produce in noi, ce schimbari se produc in noi si
de ce profunzimel ! !

380

Sunt tot atatea raspunsuri, ca^i oameni sunt. Tocmai
atunci ne dam seama de unitatea noastra, cand acceptam ca
fiecare problema, ca aceeasi problema are conotaiii
personale in fiecare in parte.

Ne influenfdm reciproc.

O privire a ta ma poate cutremura iar un gest al tau,
ma poate umple de poftd. Acelasi gest poate insemna mai
multe lucruri deodata iar ceea ce dai de infeles este cu mult
mai defavorabil uneori decat fapta insasi.

Robipacatului...

Muncesti pentru pdcate crezand ca muncesti pentru
tine insuii.

De ce exista atdta rdutatel Pentru ca ne manifestdm
sldbiciunile ca si cand ele ar fi propria noastra putere.

De ce ne place pacatul? Pentru ca nu ne place. Si
pentru ca nu stim sau nu vrem sa luptam impotriva lui.

De ce insultam atat de mult o prostituatd sau un
homosexual sau un om ajuns in mizeriel Pentru ca ne
credem „drepti", „nepatati", „probi", „demni" desi suntem
robipacatului.

Astazi ni se cere sa fim „deschisi", „liberali",
„intelegatori" cu „noutatile" de tot felul.

Ni se cere sa intelegem „libertatea" sexuala, tradi^iile,
obiceiurile, comportamentele fiecarei etnii si grupari
religioase in parte.

Ni se cere sa fim „toleranti". Dar cuvantul se
foloseste, iarasi, in mod peiorativ.

Pentru ca afi tolerant cu pacatul si cu pdrerile altuia
nu inseamna a nu le discuta sau a le minimaliza efectele
personale si sociale. Ci a fi tolerant inseamna a in}elege
situafia existentd cu multd pdtrundere si a discuta despre
aceastd situate concretd intr-un mod real si cu urmdri
vizibile.

Trebuie sa ne familiarizam in mod faptic cu droga^ii,
cu proxenetii, cu prostituatele, cu delincven^ii, cu
manifestari religioase si sociale abracadabrante pentru ca
acestia au ales anormalitatea, pe care noi nu o dorim
dar...ea, aceasta viata anormald e o viata sociald si e
prezentd, langa noi, la tot pasul.

Trebuie sa acceptam faptul, ca altii traiesc si gandesc
si vor altceva decat noi. Insa a accepta realitatea lor nu
inseamna sa ne familiarizam cupdcatele lor devenind ca ei.

381

Trebuie sa acceptam ca ei existd in sensul: sa nu ii
mai ignoram.

Trebuie sa ne rugam pentru ei si sa-i ajutam sd-si dea
seama, intr-un fel sau altul, de minciuna in care traiesc. Asa
se procedeaza din punct de vedere ortodox!

A nega o realitate de facto inseamna a-^i insusi o
atitudine ipocritd §ipuritanista.

A sta departe de ea, a nu o cunoaste - pentru ca nu te
intereseazd astfel de oameni - inseamna a-i discredita pe
fra^ii tai si a-i socoti inferiori tie.

A nu face nimic pentru astfel de oameni rdnifi de
pdcate inseamna a nu lua aminte la tine insufi, crezand ca tu
trebuie sa stai impasibil, cand al^ii sunt cdzufi din bine.

Impasibilitatea si nesimfirea nu sunt trdiri ortodoxe,
dupa cum nu sunt nici aroganfa, ipocrizia, superioritatea
trufasd sau meschindria.

Trebuie sa te intrebi, sa-^i pui intrebdri dar la Domnul
sa ceri rdspunsul. Lui trebuie sa-I ceri, in mod smerit,
rdspunsurile la nedumeririle tale.

Cand stai langa Domnul nu-^i dai seama cat de greu
traiesc cei care fug de El. Dar cand ai fost in iad, cand si tu
ai coborat in iadul pacatului, atunci orice suflet care suferd
te face sa suferi.

E un lucru minunat acesta, cand gandim la cate dureri
inmagazinam in noi intr-o via^a de om.

Citim atatea, rabdam atatea, trecem peste atatea
piedici... pentru ca Domnul Hristos ne face sa invingem
mereu, sa ne invingem mereu.

Ajungem sa facem ceea ce n-am fi crezut ca suntem
in stare sa facem.

Cu Domnul, tot ceea ce ni se parea respingdtor
candva - pentru ca erau smerite - ajungem sa le trdim si sa
ne bucurdm de ele.

Ni se par bune acum barba, parul, cuviin^a, omenia,
smerenia, iertarea, cumin^enia. Iubim tacerea, rugaciunea,
cantarea cuvioasa, linistea, contemplatia. Ne bucura pacea,
in^elegerea, dragostea, buna vie^uire intre oameni,
intrajutorarea, jertfirea de sine.

Nutrim gdndul mdntuirii pentru to^i, ne iertam
dusmanii, ii iubim si ne rugam pentru ei si nu dorim sa
intristam pe nimeni.

O, asta e minunea viefii dupa Dumnezeu! Dumnezeu
ne umple de harul si de toata pacea Sa!

382

Mi

la opresc la Rom. 2, 15-16. Acest text e folosit
adesea de noi pentru a prezenta legea morala naturala.

Cei ce aud legea, nu se fac drep^i la Dumnezeu pentru
ca o aud, ci pentru ca o implinesc. Deci daca implinesti
legea lui Dumnezeu devii drept, un om drept in fa^a lui
Dumnezeu.

A fi drept inseamna a fi credincios si aceasta in tine
insufi. Nu e vorba de o dreptate exterioard ca in
protestantism, ci de o dreptate prin implinirea poruncilor
dumnezeiesti.

Cei Drepfi si Legea sunt cei ai Vechiului Testament.

Iar versetul al 14-lea incepe sa ne vorbeasca despre
legea morala naturala.

Paganii nu erau sub Legea mozaicd, data prin Sfantul
Moise. Ei nu aveau Legea data pe Sinai.

„Dar din fire fac ale legii" lui Dumnezeu daca traiesc
potrivit legilorfirii date de Dumnezeu.

Si ei, paganii, cat si cei ai Vechiului Testament aveau
legea morala naturala in inima lor. Ambele tabere puteau sa
traiasca conform voii lui Dumnezeu: unii dupa prima lege a
lumii, al^ii dupa a doua.

Iar intre cele doua nu exista o contradicfie, pentru ca
ambele vin de la Dumnezeu.

Paganii nu au lege dar sunt lege pentru ei insisi.
Constiin^a lor le dicteazd ce sa faca. Ei au fapta legii scrisa
in inima. Au lumina data de Dumnezeu in minte, care ii
poate face sa despartd binele de rau. Lumina min^ii, a
intelegerii...

Constiin^a ii judecd pe pagani iar propriile lor
in^elegeri, ceea ce au dedus ei, ii invinova}este sau ii
dis culpa in ziua Judeca^ii de Apoi. Atunci Dumnezeu va
judeca.

Atunci se vor judeca „cele ascunse ale oamenilor".
Ce au in inima oamenii.

La Mt. 25 aflam coordonatele Judeca^ii sublimate in
faptele morale ale oamenilor, pe cand aici, la Rom 2, 16, se
vorbeste despre o luare in considerate si a lucrurilor de
taind ale inimii.

383

Doua texte scripturale complementare. Se vor judeca
faptele dar si mobilul lor. Cele ascunse se vor cunoaste.

Sfantul Pavel vorbeste addnc si lapidar. Ceea ce
spune despre legea morald naturald trebuie aprofundat.

Nu se spune concret, ad litteram, ca Dumnezeu e si
autorul legii morale naturale, ci numai ca. fapta legii le-a
fost scrisa in inimi paganilor.

De cine? De El, in mod indiscutabil.

A scrie in inimd inseamna a pune in inimd prin harul
Sau.

In manualul de Teologie Morald din 1979 exista
urmatoarea definite: ,>Legea morald naturald este, prin
urmare, lumina inerentd firii omenesti, prin care omul
credincios cunoaste ce trebuie sd facd si ce nu trebuie sd
facd, sau este cunoasterea pe care Dumnezeu ne-o
impartaseste prin insasi natura noastra, pentru a face binele
si a evita rduV .

Pare usor de int r eles...Dar e foarte greu de delimitat -
sau nici nu se poate delimita - aceasta realitate intrinsecd.

Firea omului - dupa versetul al 14-lea - le face pe
cele ale legii sau e conformd cu ea, in esen^a, cu voia lui
Dumnezeu. Intrefiinta noastra si voia lui Dumnezeu nu e un
antagonism.

Daca s-ar cerceta paginile Sfantului Maxim
Marturisitorul in aceasta problema, cred ca s-ar face mai
multd lumina.

Paganii nu sunt sub imperativele legii
vechitestamentare dar firea lor, constiin^a lor, le impune
normalitatea, firescul.

Cu alte cuvinte, cu cat esti mai aproape de ce l\\ spune
constiinia, cu atat vezi firescul si normalul vie^ii.

Pentru ca pot prinde gustul firescului, paganii acestia
arata ca stau si ei sub lege, sub legea primordiald, care e
universald.

Ei nu au legea scrisa pe pietre, pe foi de papirus, pe
placi de bronz sau de aur, ci in inimd. Adica acolo unde
trebuie sa se implineasca si faptele legii, ca sa fii Drept,
Sfdnt al lui Dumnezeu.

111 IPS Dr. Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin
Pavel, Prof. Diac. Dr. loan Zagrean, Teologia morala ortodoxa pentru institutele
teologice, vol I, Morala generala, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1979, p. 104.

384

Cu alte cuvinte, Legea Vechiului Testament trebuia
interiorizatd iar legea fireasca a paganilor trebuia
exteriorizatd prin actiunile voin^ei sufletului.

Paganii trebuiau sa se uneascd cu binele firii iar
iudeii sa-l personalizeze. De fapt, si unii si al^ii trebuiau sa
isi improprieze binele, normalitatea.

Astazi, unii neaga normalitatea, firescul si spun, ca
nu putem stii ce e normal sa facem.

Tot vorbindu-se despre subiectivism, subiectivitate, s-
a ajuns ca acest cuvant sa fie in^eles inexact si anume ca:
individualism, separatism.

Oamenii se separd unii de al^ii §i vor sa arate ca nu
exista nicio norma obiectivd, niciun firesc, nicio
normalitate, ci numai „inrfiative" singularizante.

Dar, din noi, fipd firescul. Trebuie numai sa-l
acceptdm si sa nu ne imbdtdm constiin^a cu tot felul de
minciuni „la moda". De fapt moda nu ne lasa sa ne
comportam normal si nu nestiinfal

Sim^im ce trebuie sa facem si alegem contrariul sau
nu alegem tot ceea ce ne spune constiinta sa alegem.

Sfantul Pavel ne arata aici, ca legea morald naturald
nu e dezvaluita in mod impersonal acestora, ci le este aratata
chiar de mdrturia constiin^ei lor si de deduc}iile raiiunii lor.

Constiinta vorbeste despre lege.

Ra^iunea vorbeste despre existenfa moralitd}ii, a
faptelor personale bune.

V/itind din Demonii lui Dostoievski 112 mi-am dat

seama ce trebuie sa facem pentru a ne cunoaste pe noi
insine. Nu mi-am pus pana acum problema de fa^a sau nu
mi-am dat seama, n-am constientizat ceea ce s-a intamplat
cu mine in acest sens.

Scriitorii se chinuie sa intre in fiin^a personajelor, sa
deceleze aspira^iile lor, motivele pentru care fac anumite
lucruri, resorturile interioare ale afirma^iilor lor, caracterul
lor in defmitiv.

112 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski.

385

Acest lucru trebuie sa il faca si orice crestin ortodox
in fiin^a lui. Trebuie sa ne analizam scrupulos, in detaliu,
fara a face din detaliu o manie persecutoare sau sa ne
deregldm mental.

Cunoasterea de sine presupune o privire a noastrd in
lumina voii lui Dumnezeu.

Cu cat ne privim mai adanc, mai atent, cu atat
intelegem ce trebuie sa vindecam. Lupta cu patimile din noi
insine are nevoie de o trecere a lor, personala, in revistd.

Trebuie sa vezi de unde, pentru ce, din ce cauza, ele,
patimile, sunt in tine si te provoacd la rele.

In manualul din 1979 de teologie morald se spune, ca
exista o constiin}d psihologicd in om, alaturi de constiin}a
morald si ca aceasta se ocupa numai cu efuziunile eu-lui
propriu.

Adica scriitorii pot fi niste psihologi remarcabili fara
insa a fi si niste moralisti remarcabili.

De fapt, orice ortodox care se despatimeste trebuie sa
fie ager §ifin psiholog si moralist in acelasi timp.

In zona artei putem gasi adevarul impanat cu
minciuna cand e vorba de cunoasterea viefii sufletesti.

Oricat ar parea de „geniali" si de „mari" artistii,
literati, dramaturgii, poe^ii, tot Sfm^ii Paring spun cele mai
sincere adevdruri in ceea ce ne priveste.

De aceea, cand citi^i carji neteologice fi^i aten^i la
sensul si confinutul lucrarilor si fi^i circumspecti in ceea ce
le priveste, pentru ca sa nu culege^i moarte in locul viefii.

O idee gresita, crezuta cu tarie, i^i strica sanatatea
sufletului. Adesea ^inem de bune ganduri, pareri, inten^ii
neverificate in lumina in^elegerii intru Duhul Sfant si prin
acestea batem pasul pe loc in ceea ce priveste cresterea
noastrd duhovniceascd.

Patimile autorilor de romane se rasfrang, in mod
evident, in scrisul lor si ele ne influen^eaza si pe noi.

Dar patrunzand in fiin^a noastra intima, ca intr-un
taram necunoscut, gasim aceiasi monstri hidosi ca in
romane, si unii, poate si maifwrosi.

Autorii de romane se „exorcizeaza", se elibereaza de
rau scriind. Pe cand noi ne eliberam de patimi privind
patimile proprii cu ochi pdtrunzdtor si luptand, dupa
sfaturile Sfm^ilor Paring, impotriva acestora.

A te cunoaste pe tine insufi e un lucru greu, anevoios.
Cere multa osteneala. Cunoasterea adevarata de sine duce la

386

smerenie, la multa umilin^a §i la adevarata frica de
Dumnezeu.

A te cunoa§te pe tine e o totala desconsiderare a
vie^ii tale, o transformare a ta cu totul.

Dupa o astfel de chirurgie spirituald nu te mai
recuno§ti: pentru ca eel ce erai odata a murit.

A vorbi despre o patimd cu tine insuii inseamna a
scrie zed de pagini de roman intr-o singurd zi.

Disecarea unei patimi ne face sa scriem zeci de
romane intr-o via^a, pe care nu le pastram pana la urma nici
macar in amintire, ci le lasam sa se afunde in abisul
sufletului nostru. Scriem fara sa scriem.

Gandurile, rationamentele, deductiile noastre,
analizele noastre ar parea „teribile" pentru un autor de
romane dar pentru noi ele reprezinta munca grea a
despdtimirii.

Dumnezeu ne lumineaza mintea §i noi in^elegem
multe dintre incorsetdrile patimilor, care altfel ne-ar ramane
total necunoscute.

Oamenii ii privesc pe oamenii duhovnice§ti din afara,
ne§tiind ce tran§ee sapa in ei, ce lupte due pe fiecare
secunda, de cate for^e rele sunt impin§i spre hdu.

Via^a dupa Dumnezeu e grea. Numai harul Sau ne-o
face u§oard.

O, Doamne, ajuta netrebniciei mele celei multe!

Isalmii Sfantului David si ai celorlalti autori sunt o

frumuseie rdscolitoare, o rugaciune adanca, un strigat de
durere, o con§tiin^a acuta.

Ei te previn, te inva^a, te educa, te fac sa te rogi, te
cufunda in tine, i^i arata cum e§ti, cine e§ti, ce trebuie sa
faci, unde sa mergi, la cine mergi, pentru cat timp mergi
acolo. Ei sunt frumusefea credin^ei, a umilin^ei §i a iubirii de
Dumnezeu.

Ei incep cu fericire, cu acest cuvant: „fericit" §i se
termina cu „Domnul", pentru a arata ca nu e§ti fericit decat
in Dumnezeu.

387

„Fericit Barbatul" - spunea Sfantul Augustin al
Hipponei in comentariul sau la Psalmi - vazand in Bdrbat
pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, pe Hristos Domnul.

El e Barbatul. Iar cei care sunt ai Lui, indiferent de
sex, varsta sau etnie sunt bdrbafi ai credinfei, adica cei care
au rezistat si rezista in fa^a pacatului, a raului.

Sunt fericifi nevoitorii pentru Dumnezeu. Ei sunt
mxm\\\ fericifi, pentru ca sunt fericifi.

Ei, cei care nu au umblat cu pacatosii, cu demonii si
cu cei care seamana rele sunt fericifi.

Domnul e fericirea lor. Barbatul fericirilor, Hristos
Insusi e fericirea lor.

Cei care a rostit fericirile era El Insusi posesorul
tuturor acestora si tot El este Cei care ii umple de fericire
pe toji cei care se pocaiesc.

E fericit aici nu numai eel care n-a umblat in sfatul
celor rai ci, implicit, si eel care a renunfat la acest sfat, la
aceasta punere la cale a raului. Hristos n-a umblat in sfatul
necredinciosilor (Ps. 1, 1).

El nu a stat in calea celor ce pacatuiesc, pentru ca
pdcat nu a avut si nimeni nu-Lpoate vadi depdeat.

Nu a stat pe scaunul celor ce hulesc - pentru ca aceia
stau si asa pe un scaun nemeritat - ci S-a suit de-a dreapta
lui Dumnezeu si Tatal pentru a domni peste to^i si ca om.

El nu a umblat, nu a stat si n-a sezut in rdu, in pacat.

Cei care umbld dupd rele, stau in rdu impotriva
constiin^ei lor. El a vorbit cuvintele mantuirii, cuvintele
vietii vesnice.

X

nii nu se vor apropia tremurdnd, ci imbrancindu-

se, lovind pe al^ii, pleznind de manie, tipand, blestemand si
necajindu-se cu cei din jur intr-o mare confuzie".

Uneori observam si astazi astfel de comportamente
reprobabile.

In loc sa ne urcam pe „aripile Duhului...noi ca serpii
ne tdrdm pe pdmdnt si mdncdm murddrie", continua Sfantul
loan Gura de Aur.

388

Sfdrsitul predicii sale il prezinta plecarea lui Iuda de
la Cina aidoma plecarii ortodocsilor mai inainte de
binecuvdntarea finald a Sfmtei Liturghii.

O predica - ca toate predicile sale de fapt -
memorabild.

Tratarea temei e facuta cu multa patrundere si aten^ie
iar partea practica atinge dureri ecleziale, comunitare.

Imbulzeala fdrd sens si neacordarea ateniiei cuvenite
Sfintei Liturghii sunt taxate prompt §ipe drept motiv.

Teologie pentru azi

2011

Editia de fata este o editie

5 5 5

online gratuita

si e proprietatea

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Ea nu poate fi tiparita
si comercializata

5

fara acordul direct

al

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate